*** Jocuri de cuvinte. ***
M-am trezit cu noaptea-n cap, ca să nu mai zica lumea ca am numa prostii în el. M-am dat jos din pat rapid, că cine se scoală de dimineață sapă groapa altuia, iar eu nu știu unde mi-e lopata. Am folosit-o ieri să îngrop securea războiului plus câteva amintiri și nu știu unde am pus-o.
Îmi trag pe mine pantalonii din pânză freatică și cămașa din pânză de bonfaier. Iau și-o pereche de mănuși din pânză de păianjen și mă încalț în bocanci duri, că-s pregătit să calc în străchini și să dau cu bâta-n baltă.
Las dreacu săpunu, că oricum sunt preacurat și neprihănit, așa că n-am de spălat decât putina. Am scăpat de noapte și-mi iau lumea-n cap, plec, cu toate pânzele sus, să găsesc femeia care să ma facă să strig “Viață la tribord! Matelot, adu harponu!”
Însă până atunci mă plimb cu pluta pe conductă, sperând să ajung unde-a-nțărcat dracu copii. Nu-i grabă, o ard chill cu Ion Luca Caragiale si discutăm tactica cavalerească, cum e cu căderea de la Banca Comercială Română și despre ce-a mai scris Biserica Catolică pe Twitter. Scot un as din maneca camasii și pun cărțile pe masă, că cine are carte are tarte. Oricum, sar peste masă ca să dau slam dunk la coșu de pe fața vecinei. Ion rămâne perplex și scoate un flex ca să taie niște datorii de pe listă.
Sunt la cuțite cu prostimea, așa că am de unde alege o lamă. Feliez mărul discordiei și am tăiat-o!



Home