*** Iata un om care da sens multor lucruri care par lipsite de orice tangenta cu realitatea concreta. Si aici e vorba de treburi serioase si complicate, cum ar fi succesul in viata, intelesul unei bucati de feminitate si altele similare. ***

Henryk Sienkiewicz este un revelator, un filozof nevrut, caci ce poate fi mai accesibila si totodata mai expresiva decat filozofia actiunii? Sienkiewicz este cel care da sens expresiei „Citeste si tu o carte, ca sa mai inveti ceva”. Sa fiu sincer, imi pare rau ca m-am apucat de citit prea devreme. Da, am scris bine – din carti nu inveti mai nimic, cu exceptia anumitor cuvinte, pana nu ajungi la o anumita varsta. Filozofia cea mai buna nu da mura in gura ci alearga in jurul concretului, impungandu-l cu argumente. Aceasta este opera polonezului – dincolo de simplu sta o complexitate neimaginata, si cu adevarat constat ca in comentariile de la romana, ca autorul a avut si altceva in minte, in plus fata de ceea ce a scris.

Pentru unii, pluriplaneitatea nu inseamna nimic. Pentru altii, Sienkiewicz a fost doar un tip cu niste romane istorice p-acolo pe undeva prin negura timpului. Eu zic ca nu degeaba a primit el premiul Nobel. L-a luat pentru ca intamplarile din cartile sale conduc mintea umana un pic trecuta prin viata, catre concluzii uimitor de simple. Sunt lucruri la care nu te-ai gandi in mod normal sau care iti sunt incerte, dar cand citesti si ti se pune pe tava cazul generic, te pocneste revelatia. Caci Sienkiewicz, afara de multe alte lucruri, deschide minti.

Am citit si eu vreo trei, patru carti la viata mea, insa in timpul niciuneia nu am dat peste o asemenea incarcatura de cunostinte vitale la indemana incultului de mine. Caragiale este mult mai accesibil si daca va aduceti aminte de la scoala, este considerat deranjant de actual. Asta pentru ca societatea face progrese, insa oamenii raman la fel. Astfel, se putea scrie la fel de bine la inceputul secolului trecut despre oameni, ca si acum. Treburile stau la fel, cu toata modificarea circumstantelor. Caragiale, totusi, era un simplu fata de Sienkiewicz – imaginati-va ca daca exista ceva de invatat dintr-o opera scurta dar bine ticluita, cate poate oferi o carte a polonezului. Este extraordinar felul in care actiunea din cartea lui te duce cu gandul la actiuni din viata ta reala, iar desnodamantul acelora din carte, comparativ cu concretul individual conduc la formarea unor teorii personale calitative.

Si nu, nu discutam un caz de om stapanit de cartea pe care a citit-o. Exista cititori care impartasesc o parere cu un autor din motive stupide, cum ar fi cel ca nu a auzit si parerea desteptilor de partea cealalta. Dar aici nu este cazul, pentru ca Sienkiewicz nu ofera pareri care sa se invarta haotic intr-un posibil nemarginit, faustic. Nu, el ofera ipoteza concretului si a concretizarii.

Din cartea I din „Prin foc si sabie” am invatat ca:

- Puterea atractiei la femei consta in a parea usor de avut, cand de fapt nu sunt.
- Fericirea si tristetea nu duc nicaieri, doar cu nemultumire si/sau furie faci ceva.

Si mai sunt multe, insa nu am sa va rapesc placerea unei lecturi savuroase. Recomand Sienkiewicz pentru cei carora le place sa invete.

*** Intotdeauna mi-au placut glumele cu mă-ta si intotdeauna le-am facut ca la carte. Dupa o pauza indelungata de ani de zile, in care nu mai zisesem nimic nimanui, de mă-sa, iata ca de revelion a aparut un challanger. Pfoai, ce i-am dat-o la fraer ))) ***

Iata cateva din repertoriul meu:

Clasice:

Mă-ta e atat de urata ca ii fug treptele de sub picioare!

Mă-ta e atat de urata ca zici ca-i arta moderna! (cu variatiunea culta “Mă-ta-i atat de urata, zici ca-i Guernica)!

Mă-ta e atat de nasoala ca daca sta pe sine deraiaza trenu!

Mă-ta e atat de grasa incat mi-e frica sa ma apropii de ea, sa nu intru in campu ei gravitational!

Mă-ta-i atat de grasa ca ii trebuie o harta cand se spala!

Mă-ta e atat de mare ca foloseste Ecuatorul ca centura!

Mă-ta e atat de grasa, ca daca pica din avion schimba harta!

Ce sa mai zic de grasa de hipopomă-ta?
Scoase special de revelion:

Mă-ta-i atat de grasa ca nu are voie pe anumite strazi, alea cu limitare la 3,5 T!

Mă-ta are atatea boli venerice ca aia de la medicina in loc sa studieze carti o studiaza pe mă-ta!

Mă-ta are dintii atat de jegosi incat atunci cand merge pe trecere soferii zic ca-i galben!

Mă-ta e atat de grasa incat daca sta pe spate cand ploua i se face fantana in buric!

Mă-ta e atat de grasa incat atunci cand sta la plaja vin taranii sa planteze vie pe ea, ca ei cred ca e deal!

Sa-i dam mă-tii un tricou cu OMV, oricum zici ca-i cisterna!

Ah, deci stai cu mă-ta-n casa? Sa-nteleg ca esti fan horror…

Mă-ta e folosita ca punct de reper de camionagii! Inca 3 km de la mă-ta si ajungi in Bucuresti!

Muahahahahah. Puteti sa imi scrieti in comment si d-ale voastre

*** De ce oare Romania noastra usureaza atat de mult imbratisarea unei atitudini defetiste? E dificil sa iti placa tara asta, dar nu conteaza, ma tin tare pe pozitii. ***

Iata si ultima aberatie, in tara noastra de stahanovisti imputiti. (stahanovisti pt ca tinem mai mult la cantitate decat la calitate si imputiti pentru ca nu ne spalam):

E un lucru cunoscut ca femeile au alte obiceiuri la cumparaturi decat barbatii. Ele isi cumpara 10 mii de bluze ieftine pe care le poarta ele 2 luni si umerasu 2 ani… noi ne cumparam 3 bluze, dar bune, pe care le purtam 3 ani. Acum, muistii astia de capitalisti abjecti, care vor sa ne transforme intr-o tara de poponari s-au gandit sa insufle si barbatilor obiceiurile femeilor, facand si bani pe seama noastra. Sa vedeti cum mi-am dat eu seama:

Anu asta am sesizat ca la mine in dulap e o criza de pulovere: mai aveam unul bun, unul bunicel, dar lalai si unul de sus. Afara fiind frig ca dracu, concluzionez rapid: tre sa mai imi cumpar niste pulovere. Cum aveam eu niste bani din niste combinatii si alte alea, ma duc frumusel in Plaza sa imi cumpar niste pulovere simple: Imi iau 2 de cate un milion o suta de la Junker si de la Zara si unu mai ieftinache de la Kenvelo. Am zis: frate, am dat niste bani, dar macar sunt de firma, deci trebuie sa fie bune. Tzeapa, fraiere!

Ala de la Junker s-a scamosat inainte sa il spal, ala de la Kenvelo s-a facut lalai la maneci, iar ala de la Zara, daca nu stii cum sa il usuci se face lung de doi metri. Ce cacat!!! Cum, frate, sa se intample asa ceva!? Tata are un pulover crosetat de bunica-mea, de acu 15 ani, mama are un pulover de acu 10 ani de la Tricodava (ex-fabrica de tricotaje, ex-comunista). Ambele pulovere arata impecabil, fara o scama si ne-lalaie. Deci se poate…

Vreau si eu sa am garantia calitatii… oare in tara asta toate sunt facute in bataie de joc? Eu sunt genul care da multi bani pe ceva, daca stie (sau crede foarte tare) ca e calitativ. Nu m-ar deranja daca un pulover cumparat din piata pe 300 de mii s-ar face lalai, ca deh, am dat 300 de mii pe el, dar in plm, la un milion si ceva, sa nu fie in stare sa faca un pulover simplu si calitativ!?

Un prieten spunea ca e normal sa arate ca dracu dupa spalare, ca aia dau 2-3 sute de mii pe ele si le vand cu un milion, ca asta e capitalismu. Nu, frate, capitalism era sa le cumpere cu 200 de mii si sa le dea cu 5, ceea ce se intampla la noi e o teapa muista romaneasca. Pentru ca se poate!

In alta ordine de idei, nu stiu cum dracu se face ca tricoul meu de rocker, imitatie Alchemy Gothic, si acum dupa 3 ani si ceva are inca desenul fosforescent, nu s-a larbatat si negrul e tot negru…

As scoate 3 puli sa ii dau o muie capitalismului romanesc, dar nu pot, asa ca ma gandesc cum sa ii sparg gaozul cu propriile-i arme. Pana atunci, iata o paranoie conspirationista: oare astia impingand pe piata bunuri de cacat destinate barbatilor spera sa ne imprime un comportament feminin? In sensul ca, atunci cand vedem ca ne ajunge puloveru la genunchi o sa ne cumparam rapid inca unul si inca unul sau ca o sa dam si mai multi bani pe un singur articol, astfel crescand si mai tare pretul calitatii? De fapt, schimbarea Romaniei aduce produse de cacat la preturi mari si asa va fi de acum incolo sau e doar o spasma post-intrare in UE?

Ce dracu tre sa fac, ca sa am parte de un pic de calitate!?

Partea I: Esenta de Gheorghe

***

Au fost odata ca niciodata un mos, o baba si-o shaormarie. Si mosul si baba vindeau toata ziua la tejghea si mare profit aveau ei, dar parca ceva lipsea. Dumnezeu nu le harazise un copil, iar ei zi si noapte se rugau la cele sfinte, doar, doar o ramane baba bortoasa.

Intr-o zi insa, veni un calator singur si fara prea multi bani la shaormaria lor. Singur si zgribulit, avea doar 3 galbeni, o shaorma mica fiind 5. Se uita cu jind catre rastelul cu carne, insa nu avu curajul sa ceara. Atunci baba, fiind mai milostiva din fire, ii dadu calatorului o shaorma pe gratis si mai arunca una pe jos sa moara sobolanii cand or manca.

Calatorul vazand milostenia babei si ghicind dorinta lor ascunsa, le spuse celor doi:

„Va multumesc pentru shaorma gratis si sa stiti ca eu sunt chiar mana dreapta a lui Scaraoschi (cea cu care se scarpina la … coarne) si am sa va indeplinesc dorinta cea mai apriga, dar sa stiti ca atunci cand veti vrea sa va bucurati mai tare de odrasla voastra, atunci va va parasi.”

Mosul si baba acceptara bucurosi propunerea dracului preschimbat in om, fara a se gandi la cele ce va urma, iar baba primi o mica sticluta cu pe care scria „Esenta de Gheorghe”. Isi dadu baba cu esenta pe unde trebuie, se imbratisa cu mosul si ramase grea de indata.

Peste noua luni nascu baba doi copii, pe Fat-Destept care crestea intr-o zi cat altii intr-un an si care a murit in doua luni si pe Fat-Frumos-Fermecatorul care era… fermecator. De bucurie, cei doi batrani au facut o petrecere care a tinut trei zile si trei nopti. Cantau lautarii cu hartiile de o suta pe frunte de se auzea pana in departari si dantuiau domnitele de-si rupeau balerinii cei cu flori de margaritar. De bucurie ce-aveau, acum dadeau si suc gratis la shaorma mare si se rugau la Dumnezeu sa ii tina sa isi vada odrasla implinita si la casa ei, cu piranda si toate cele.

Anii treceau iar Fat-Frumos-Fermecatorul aprope ca ajunsese si el barbat, iar mosul si cu baba il iubeau de nu mai puteau, caci era lumina ochilor lor. Dar intr-o zi, Fat-Frumos-Fermecatorul spuse:

„Mamuca, eu o sa plec in lume, sa imi fac un rost in viata, sa imi gasesc pe femeia visurilor mele si sa o duc in rulota noastra si sa facem multi puradei si sa traim din ajutorul de la stat.”

Batranii aveau ochii in lacrimi, dar stiau ca acesta este destinul, dupa cum spusese dracul in acea zi la shaormarie. L-au imbratisat pe Fat-Frumos-Fermecatorul, i-au dat merinde si un tricou negru cu o cobra aurie sa ii tina de cald in noptile cu frig.

Inainte sa plece, mosul il sfatui pe Fat-Frumos-Fermecatorul si ii spuse:

„Fiule, cat oi fi plecat prin lume sa te feresti de omul cu plete si de cel cu lant caci acestia te vor dujmani, peste tot pe unde te vei duce.”

„Asa am sa fac, tatal meu” spuse Fermecatorul si isi lua ramas bun de la ai sai parinti, plecand catre lumea larga, plina de primejdii.

 ***

Partea a II - a:  Omul cu Lant

*** 

Zile si nopti trecusera de cand Fat-Frumos-Fermecatorul plecase de la casa parinteasca si umbla prin lume, singur si pribeag, fara a gasi ceea ce inima ii nadajduia. Cobra aproape ca i se stersese de pe tricou, barba ii era nerasa de cateva saptamani de cand isi rupsese Bic-ul.

Si cum mergea el pe drum, ii iesi in cale omul cu lant. De indata ce vazu lantul otelit atarnand sleampat la pantalonii omului, Fermecatorul isi aduse aminte de sfatul parintesc. Insa omul cu lant era viclean si mieros:

„Hai, Fat-Frumos, un tip ca tine precis are multi bani, da-mi si mie 20 de mii sa imi iau o bere la PET. Si o sa iti spun ce cauti si unde sa gasesti. Hai, nu te sfii.”

Fermecatorul statu si cugeta o vreme, caci amu nu voia sa incalce sfatul de-l primise de la taica-su, dar omul cu lant i-ar fi putut fi de ajutor. Of, Fat-Frumos, oare ce ai sa faci tu?

Isi lua baiatul inima in dinti, vari mana in buzunar si scoase scame, un pachet de guma cu 2 pastile, cheile cu breloc cu Mercedes si … 19 mii. Desi inima ii dadea ghes sa isi gaseasca mai repede femeia visurilor, parca avea o urma de indoiala… simtea ca multe neajunsuri se vor abate asupra sa.

Omul cu lant lua grabit cei 19 mii din mana lui Fat-Frumos si ii spuse acestuia:

„Fatule, sa stii ca femeia ce-o cauti nu ti se va da decat daca ii vei arata pe Sfantul Bobâlc. Fara acesta din urma nu vei face nimic. Gaseste Bobâlcul si atunci vei intelege sensul vietii, inefabilul feminin si de ce vin cutiile de bere in pachete de 6 si nu de 4. Abia dupa ce il vei avea vei putea nadajdui ca femeia sa ti se alature, deci mergi de cauta Bobâlcul!”

Fermecatorul lua de bun sfatul omului cu lant si pleca mai departe, acum stiind ca trebuie intai sa gaseasca Sfantul Bobâlc si dandu-si seama ca era doar starea lucrurilor – ce femeie calumea s-ar uita la un barbat fara Bobâlc? Asadar, e musai sa isi gaseasca Bobâlcul, asa ca dadu binete omului cu lant si pleca mai departe.

Si cum mergea el singur pe cararuie, dintr-o data auzi niste zgomote infioratoare venind dintr-un sant din apropiere. Pe masura ce se apropia de santul cu pricina, zgomotele se auzeau din ce in ce mai tare, iar o duhoare naprasnica ii lovi narile. Incrancenat, gata de lupta se apropie si mai mult, cand dintr-o data i se arata un balaure, o bestie de aproape doi metri, paroasa, cu tepi mai peste tot si o geaca de piele cu capse.

Fermecatorul inlemnise in fata dihaniei si nu vedea nici urma de scapare. Bestia se ridicase din sant si se apropia infricosator de Fat-Frumos, raspandind mirosul ce aducea a alcool ieftin, Unirea cel mai probabil.

„Cine indrazneste sa ma deranjeze din betie? Pardon, mahmureala.” tuna inspaimantatorul.

***

Partea a III-a: Omul cu Plete

***

„Sunt eu, Fat-Frumos-Fermecatorul, oh, Mare Bestie! Ingaduieste-mi, rogu-te sa traiesc, caci imi caut o ibovnica pentru inima mea ce n-o pot stapani.” Spuse Fermecatorul cu vocea-i tremuranda.

„Ah, o muiere!” spuse dihania si se apropie si mai mult de Fat-Frumos.

Un fior il trecu pe Fermecator, pe sira spinarii, cand isi dadu seama ca bestia din fata-i, era nimeni altul decat omul cu plete de care fusese sfatuit sa se fereasca. Dar iata ca soarta avea din nou sa ii zambeasca eroului nostru, caci omul cu plete vazandu-i tricoul simplu si negru (pasamite desenul auriu se stersese de mult) il lua dreapt unul de ai lui si ii spuse:

„Fat-Frumos, stiu ce cauti si ce iti este de trebuinta, caci vezi tu, multe mi-au vazut ochii la viata mea, iar pentru ca odata eram si eu ca tine am sa te ajut, fatule!”

Fermecatorul simti cum i se ridica o piatra de pe inima, caci nu numai ca scapase teafar si nevatamat, dar acum mai primea si ajutor, asa ca tacu molcom si asculta povata ce avea sa ii fie data.

„Fatul meu, sa stii ca la vreo 10 stanjeni catre miaza-noapte de santul in care m-ai gasit se afla un crang, plin de dihanii ce raspandesc sunete necurate in padurea mea. In nevolnicia lor, nescocotesc armonia si bunastarea si aduc haos in lumea asta. Primeste, Fat-Frumos, aceasta bratara magica cu tepi care are puterea intepaturii si acest inel cu craniu care coclit fiind, te va ajuta sa izbandesti impotriva cocalarilor de padure. Du-te, fatule, nimiceste-i in numele meu si acolo vei gasi un semn care iti va arata calea spre ceea ce cauti tu.”

Fat-Frumos primi cu bucurie caci iata ca indeplinind porunca omului cu plete se apropia de telul vietii lui. Chibzuind la ce avea sa faca, isi incinse bratara in jurul mainii si isi vari inelul pe deget, dupa care pleca cu mers apasat catre crangul necurat.

Merse el ce merse, merse cale lunga sa-i ajunga si cand se apropie, auzi din departare o larma imbietoare, de o muzica demonica, muzica ce parea sa ii aduca aminte de acasa, insa atunci se intepa in bratara si isi reveni de parca s-ar fi spalat cu apa pe ochi. Fara a mai sta prea mult pe ganduri, se avanta in mijlocul necuratilor care nu puteau fi pe masura lui. Se isca un mare nor de praf, iar urlete de durere umpleau vazduhul, insa pana sa se lase seara, dorinta omului cu plete fusese implinita.

Fat-Frumos-Fermecatorul era ostenit, insa neatins, si asa ar fi dorit sa puna capul in poala unei mandre, insa nu uita nici pentru o clipita de ce era acolo. Incepu sa caute un semn prin tabara, insa nu dadu de nimic. Obosit din cale afara, isi puse capul pe o lespede si privi cerul, noaptea venea iar Fermecatorul fusese cuprins de deznadejde.

Jivinele noptii incepusera sa isi arate ochii stralucitori prin salbaticia ce il inconjura pe Fermecator, insa lui nu ii era frica, gandindu-se doar la cea care i se cuvine. Si cum statea el asa, vazu cum o cometa involbura cu para de foc vazduhurile, si isi dadu seama pe loc:

„Acesta este semnul meu!”

***

Partea a IV-a: DeZnodamantul

***

Se ridica Fat-Frumos in capul oaselor si isi spuse ca daca va urma dara de foc lasata de cometa va ajunge in sfarsit sa gaseasca Bobâlcul si astfel sa se apropie de intregirea sortii lui. Inca un dram de rabdare si avea sa aiba ceea ce isi dorea cu atata ardoare.

Noaptea deja se lasase peste pamant, insa Fermecatorul apuca drumul spre miaza-zi, dupa cum ii arata cometa. Singur si pribeag printre hatisuri necalcate de piciorul omului, isi croia drumul fara a cugeta la primejdiile ce il pandeau la tot pasul.

Merse el ce merse, zi de vara pana-n seara, si parca drumul lui nu se mai termina. Apucase cararea cometei de trei zile insa de cand mergea nu vazuse nici tipenie de om sau asezare omeneasca. Insa Fat-Frumos-Fermecatorul, chiar cu blugii rupti in genunchi nu se oprea, caci necontenit ii statea mintea la muierea care i-ar putea fi soata.

Mergand si tot mergand, Fat-Frumos ajunse la un moment dat la un rau si sorbi hulpav din apa rece ca gheata, caci tare incercat de sete era. Dar cand ridica privirea, ii aparu in fata ochilor un batran cu barba alba si lunga, prijinit intr-un toiag. Fermecatorul, fiind deja invatat cu soarta sa dadu binete batranului si il intreba de vorba, impartind cu el ultimul covrig cu mac si sare pe care il avea. Batranul se arata voios si sugubat si ascultand pasul fatului ii spuse acestuia:

„Afla Fat-Frumos, ca eu nu sunt orice batran – eu sunt Sfantul Asteapta si am puteri pe care nici nu ti le imaginezi! Pentru ca ai fost om cumsecade si te-ai purtat frumos cu mine, in loc sa ma izgonesti, am sa iti indeplinesc orice dorinta!”

Ochii lui Fat-Frumos se luminara, insa raspunse batranului:

„Sfinte Asteapta, multumescu-ti de ceea ce imi oferi, insa eu caut altceva, eu caut sa imi implinesc soarta, caut Sfantul Bobâlc pentru a putea avea o femeie pe seama mea!”

„Eheee, fatul meu, si eu am cautat acest Bobâlc, cand eram tanar, spuse batranul. Nu usoara mi-a fost soarta! Primeste de la mine bocancii mei din tinerete, sa te ajute pe drumul ce ti-a ramas. Afla ca Bobâlcul nu este departe, trebuie doar sa treci de acest crang si sa ajungi la un lac, la statuia Maicii Domnului. Acolo sa cauti bine ultimul semn si vei gasi Bobâlcul!”

Fat-Frumos-Fermecatorul primi cu bucurie perechea de bocanci si pleca pe nerasuflate, multumind batranului. Cu noile incaltari, mergea prin crang mult mai repede decat si-ar fi inchipuit. Inima i se strangea, caci era aproape de-a-si implini soarta. Plecase de acasa, se intalnise cu omul cu lant, cu cel cu plete, trecuse prin lupta, acum era neras, avea un tricou negru, ponosit, blugi rupti, bocanci, bratara cu tepi si inel cu craniu… se schimbase mult, insa Bobâlcul il cauta neincetat.

Ajunse in sfarsit la statuia Maicii Domnului, de pe marginea lacului alea carui talazuri straluceau in lumina unei zile glorioase. Se uita Fermecatorul in jur, dupa un semn insa nu vazu nimic initial. Se puse si sezu pe o piatra mare si se uita in zare, asteptand un semn, insa nimic nu se intampla. Trecu o zi si nici un semn nu se arata, trecura doua, iar Fermecatorul era tot pe marginea lacului, fara a sti unde este Bobâlcul.

Dupa zile lungi de asteptare, infuriat, isi blestema soarta si se intreba de ce nu poate fi un cocalar cu iubita, ca altii, dupa care apuca un bolovan si il zvarli cu toata puterea inspre lac. Piatra cazu in apa si facu: Bobâlc!

*** M-au vazut unii la camasa si s-au grabit sa ma eticheteze fitos, stati asa sa deschid gura, sa vedeti voi cine sunt, de fapt. ***

Am prea multe idei legate de bani, ca sa pot sa scriu un blog coerent, asa ca o sa le scriu cu liniuta:

- Eu nu inteleg ce cred unii, c-o sa manance bani? Stau in casa sa invete, sa aibe un job de entry level cu 4 milioane peste al meu, stau ore in plus la munca. Ce credeti fratilor?! Ce dracu faceti cu banii? Sincer, acum – ce lucru extraordinar nu poti avea fara bani!?

- Nu dau nici doi lei pe bani, pentru ca eu ii fac pe ei. Am exact atat cat imi trebuie si oricum, ma iubeste femeile ca pe Margineanu.

- Stai langa un tip caruia ii spui Misulica si radeti, glumiti impreuna, beti bere si ai impresia ca esti tovaras cu el, dar de fapt te lucreaza pe la spate, pentru ca deh, asa sunt colegii de munca. Sa-mi suga pula toti fatarnicii, oriunde s-ar afla ei. Ma intreb de ce se saboteaza colegii de munca intre ei, din moment ce plata vine oricum de la o a treia persoana….

- Nu am condamnat niciodata o femeie care s-a futut cu mai multi. Sa fie sanatoasa, ii place sexul. Dar daca tot ce poti sa imi spui ca iti place la iubitul tau sunt: masina, bratara, ceasul si faptul ca te duce pe nu stiu unde, in loc de clasicul „ma simt atat de bine cu el, parca suntem doar noi”, ei bine, draga mea, atunci esti o tarfa. Pentru ca te futi pe bani. Unele au obiceiul sa ii minta pe cei din jur si chiar pe sine ca sunt indragostite. Pula.

- Am sesizat eu de-alungul vietii mele ca tot ce mi-a zis tata pana acum a fost foarte pe bune si avea dreptate, dar plm, a trebuit sa incerc eu pe pielea mea. Si tata a zis „Tu crezi ca banii aduc fericirea? Te-nseli!”. Pan-acuma, toate chestiile extraordinare din viata mea au fost pe gratis. Si jur ca daca as avea 10 miliarde in banca nu as fi mai fericit. Deja traiesc decent, am prieteni, iubesc multe, am muzica, iar de Craciun imi doresc sa fiu sanatos si atat. Fara caterinca.

- In vara asta am primit o palma serioasa de la destin si brusc am ajuns de la un om normal la un sarman vai mortii lui. M-am trezit intr-o casa straina cu un singur schimb de haine si cu 270 de mii in buzunar. O perioada am mancat ce am apucat, eram disperat, m-as fi angajat si ca shaormar, doar sa am strictul necesar. Atunci au fost alaturi de mine doar prietenii mei. Nu am de gand sa zic mai multe, ca asta nu e telenovela, dar a fost greu. In cateva saptamani eram inapoi pe picioare, cu bani, toale si un post de editor… cum am trecut eu peste, poate o sa scriu in alt blog. Ma pis pe bani, ca azi ii ai, maine nu-i mai ai.

***
„Deschid portofelul cu pacate numarate, Inchid ochii si-l arunc departe”
***

*** Anu trecut pe vremea asta (1 Decembrie), eram in Alba Iulia, in fata catedralei, acum stau sa scriu blog despre Romania ***

Acum ceva vreme am avut o discutie cu tovarasul Psatta despre o eventuala campanie de promovare a Romaniei, in Europa. Iar eu intrebam cu ce promovam tara, ca in momentul de fata nu facem cine stie ce. Sa nu credeti ca sunt cosmopolit sau defetist, dar acum, in 2007, romanii nu sunt faimosi pentru nimic. (si daca va ganditi la ce cred eu, ei bine, aia sunt tigani, nu romani) Cu totii am vazut filmuletul ala despre cum ar fi lumea fara Romania. Insa v-ati gandit vreodata ce facem noi ACUM?

***
Primul lucru care tre’ sa-ti intre-n cap
In Romania viitorul este nelimitat
Ca-ntr-un Mertzan 600 am prea multe optiuni
Pentru ca, frate, stau intre cei mai buni.
E Romania, asculta ce-am de spus, sunt roman,
Imi cumpar Nike ca sa sar mai sus
Incerc sa-i apar pe ai mei
Iti povestesc despre baietii pentru care numai banii vorbesc
Femeile sunt prea tari multe si te-agata
Fii atent ca-o romanca da lectii de viata
Imi dau speranta copiii, multumesc lui Dumnezeu
Fara pustanii care rad zi de zi ar fi mai greu
*** (B.U.G. Mafia – Romania) ***
Guru Psatta a spus in urma unui lung moment de cuget ca romanii sunt renumiti pentru adaptdabilitatea lor, fapt intarit si de cateva proverbe nationale, cum ar fi „Fa-te frate cu dracu pana treci puntea” si a mai zis el unul, dar l-am uitat. Ca o timpurie concluzie, romanii nu au fost niciodata nici cel mai sus, nici cel mai jos, dar ne-am descurcat. Hmmm, asa o fi?

Un nene psiholog zicea pe la inceputul secolului trecut 2 chestii destepte, si anume ca romanii sunt o rasa occidentala cu apucaturi orientale si ca stam sub semnul neispravitului (in sensul ca ne apucam de multe chestii si nu le terminam). Nu ne-am schimbat d-acu 100 de ani – uhuu! O fi bine?

Si la capat de blog intreb, la ce suntem noi romanii cei mai buni? In sensul ca, dintre toate chestiile la care ne pricepem, la ce ne pricepem cel mai bine? No bullshit, please.

*** Asta este povestea unui om extraordinar. Nu stiu cati dintre voi cred in destin si cati nu… eu sunt total aiurea si ignor realitatea cu placere. Unele lucruri nu le pricep si daca nu pot da vina pe o femeie pentru inexplicabil, atunci banuiesc ca e ceva bizar la mijloc. E povestea unui taximetrist. ***

M-am urcat intr-un taxi pe la Apaka. Din momentul in care am trantit portiera Loganului, am auzit inauntru o muzica sublima, care ma atragea. Ii spun taximetristului ca asculta muzica foarte buna si el raspunde ca sunt singurul care a remarcat. Omul nostru avea pe CD Jose Padilla (asta a fost si pe Budha Bar si pe Cafe del Mar), Karyn White, Goldfrap, Air si altii mai obscuri, dar extraordinari. Mi-a spus ca are muzica lui de la cineva care lucreaza in publicitate. Hopa… stai asa, prietene, ca si eu studiez publicitatea la facultate. I-am explicat omului ca aspir spre un post de art-director, incheiand fraza cu „daca stiti ce presupune asta”.

Omul a fost prompt si a raspuns ca artu e fratele lu copy. Tipu stia ceva. Ulterior mi-a zis ca se stie cu (Bogdan) Enoiu (adica sefu de la McCann) si ca el a facut campania de la Nescafe (banuiesc ca aia cu oamenii invizibili). Tipul era chiar bazat si avea un vocabular mult prea elevat ca sa fie doar un taximetrist – termeni precum „calota empatica”, „rupere de ritm” etc. Uite frate cine ma conducea pe mine acasa! De necrezut… si imi mai si spune ca scrisese articole prin Jurnalu National si imi arata e-mailuri printate de la diversi bossi de prin presa romana care il rugau a scrie pentru ei. Am ramas pilaf.

Sa sumarizam: tip super destept, lucrase in publicitate si in presa, acum era taximetrist la cedare (adica 2 ani de zile da firmei 1,8 mil pe zi si dup-aia ii ramane masina). Mi-a zis ca nu are timp sa scrie, ca ar face-o si imi arata cateva insemnari de-al lui, pe un colt de ziar. Dati-mi voie sa il citez:

Sunt un cetatean, dar nu mai stiu care.

Daca fiecare sut in fund e un pas inainte, atunci o palma peste obraz este un pas in lateral, ca sa vezi in ce ai calcat.

A mai spus si ca s-a apucat de taximetrie din cauza unor circumstane neplacute pe care nu le-a mentionat. Nu facuse facultatea, totusi era mai destept decat multi insi cu facultate pe care ii cunosc si cu mult peste mine. Omul vorbea despre industria publicitatii de la noi cu o usurinta extraordinara. Nici acuma nu imi e clar cum poate sa te calce destinul pe cap in asemenea hal incat sa ajungi in o situatie ca a lui. Oricum, are toata stima mea. In urma discutiei cu el, ma ramas cu urmatoarea idee:

Animalele au jocurile lor de dragoste, se invart unu in jurul celuilalt, isi infoaie cozile, fac diverse etc. Masculii, in lumea animala epateaza prin diverse mijloace pentru a ajunge la femele. Daca animalele au un joc, inainte de sex, daramite noi, oamenii, care suntem mult mai avansati! Baietii buni sunt cei care nu stiu sa joace.

*** O ard la mine-n camera cu tovarasu Iacob. Eu stau pe scaun, el sta in cana Nu mai am Carte Noire, asa ca am sarit pe cafeaua tatei.***

Lucruri pe care le-am observat despre cafea:

- Tatii fac cafele bune. Mai ales la ibric.

- Cafeaua buna te face sa o privesti ca pe o femeie. Nu stiu de ce, dar cafeaua are o personalitate a ei si cred ca tipul de cafea pe care il bei spune multe despre tine, ca si gagica pe care o tii de mana.

- Daca bei cafeaua in graba, iti bati joc de ea, asta clar. (e ca sexu)

- Cafeaua, daca o iubesti cu adevarat, o bei singur/a. Cel mai bine se bea cafeaua pe muzica lenta, cu mana sub barba si poate indexul usor intins pe obraz, sau indoit deasupra buzelor, cu ochii semi-deschisi, gandindu-te la altceva. Daca bei cafea cu cineva, sigur, are acelasi gust, dar e doar ceva de baut, in timp ce conversezi, iar asta nu e menirea ei.

Si adesea, cand beau cafea, visez la cine stie ce, imi fuge mintea pe te miri unde si ma inchipui facand diverse, cu diverse, sau avand anumite lucruri. Si daca e suficient de firebinte cat sa o beau foarte incet, probabil ca imi fac si planuri, schite, strategii la mine in cap si incerc sa gasesc cai de a-mi atinge scopurile.

Cafeaua te face sa doresti. Daca bautul cafelei ti-ar indeplini oricare doua dorinte si jumatate, ce ti-ai dori?

*** Poate va intrebati ce fel de om sunt, ce obiceiuri am etc. Ei bine, daca da, iata un blog concludent. ***

Cam ce localuri m-ati vedea voi frecventand? Pai, imi plac locurile cu cafea buna si muzica lenta. Imi plac locurile unde pot sa beau linistit, ascultand muzica de calitate. Dar cel mai mult dintre toate, imi plac acele localuri unde pot manca precum porcul. Imi plac Excalibur si bodega din piata.

Excalibur este un restaurant situat central, cu un meniu medieval si unde se haleste cu mana, la preturi bune. Mancare multa si excelenta, muzica gen Blackmore’s Night si Loreena McKennitt. Mai multe detalii pe www.loculcavalerilor.ro

Dar cred ca primul local care m-a fascinat cu adevarat si pe care l-am iubit a fost bodega din piata. Te asezi la o masa, cu fata (de masa) alba si cu servetele, vine o tanti si iti ia comanda. Preparatele au colesterol la greu, special facute pentru barbati. Carnaciori, pastrama, friptana de porc si mai ales, mici cu mustar. E genial! Halesti ca porcu, carne cu paine si bei bere – daca poti sa imi zici ca iesi de acolo trist, e clar ca ti-a murit cineva drag. Muzica – nu manele, cum v-ati fi asteptat, ci un Radio 21, care oricum nu e dat suficient de tare cat sa acopere vocile tuturor mesenilor. Una dintre partile cele mai bune ale acestei bodegi e ca daca te duci acolo si nu gasesti loc la masa si vezi mese care nu sunt ocupate, poti sa ceri voie unuia care sta jos, sa stai la masa cu el. Pana acuma nu am fost refuzat niciodata. Preturile, evident, sunt de piata ieftinache, adica micu cu tot cu mustar si paine e 11 mii iar berea 25 (silva bruna).

Cine merge acolo? Pai, muncitori, tarani din piata, tigani, betivi, curve batrane si unii (putini) care au venit sa faca piata si i-a trosnit foamea. Ah…da… si eu!
Fara nici o caterinca, ma simt foarte bine intre oamenii aia, care asa cum sunt si arata nu imi provoaca nici o repulsie, lucru pe care nu-l pot spune si despre anumiti oameni culti si ingrijiti pe care ii intalnesc zilnic.

*** Am avut impreuna cu niste oameni mai mult sau mai putin intelligenti o discutie interesanta despre publicul Colei. Eu am spus ca e ca painea… everybody drinks it, dar acuma sa vedeti unde apare ciudatenia…. ***

Pentru ca oricine ai fi, oriunde ai fi, tot bei o Cola, am facut o segmentare a publicului tinta, in functie de varsta, ca era mai usor. Sub nici o forma nu am reusit sa imi conving interlocutorii ca si copiii beau Cola. Ce-aveti ma? Sunteti retardati!? Cum sa nu bea, frate!?

In opinia lor, publicul Cola (Pespsi Cola, Coca-Cola, Adria Cola etc) incepe de la 12 ani si se termina pe la 50+ (aia e Geronto-Cola). Deci, daca ai 9 ani, nu bei Cola. Oropsiti mai sunt astia sub 12, n-au voie nici la TV nici pe nujtu unde…

Eu pe la 7 ani beam cafea, pe care si acum o iubesc cu toata inima si cred ca inainte de 12 beam vin. Nu stiu daca a fost bine sau rau…dar a fost! In orice caz, incercand sa caracterizeze publicul tinta, au ajuns ei la concluzia ca la 12 ani, daca bei Cola te simti mai matur… zi sa moara ma-ta! Pai eu ma simteam mai matur cand ai mei imi explicau cum e treaba cu ciclul, cu tutunu si bautura si altele, cu mult inainte sa am buletin. Poate am fost eu un degenerat sau ceva de genu, dar sa fim seriosi – Cola nu te face mai matur!

Primu segment gasit de ei a fost 12-15 ani, dup-aia s-au mutat la 15-18 si au gandit, in mod corect, ca atunci se bea Cola in locurile de socializare. Bun, ceva gen Mc, baru de langa liceu etc. OK, asta e o chestie adevarata, dar au specificat ca te face sa fii cool. Cum dracu te face sa fii cool bautu de Cola?! Singuru beneficiu palpabil de coolness e atunci cand iesi cu prietenii, toti beau bere, pizdele beau Cappy sau Fanta de lamaie si tu, fiindca iei medicamente, conduci, ai ceva impotriva alcoolului sau esti mai fandosit etc, nu bei bere – eh, atunci singura chestie onorabila e Cola. Aia da. Nu stiu de ce, dar asa e convenit…

Ahm…da… deci… beau copiii cola? Nu voi, care ati crescut fara, copiii in general…