*** Asta nu este un blog despre 2 persoane, ci un blog despre Dumi(doomy) si Carmen, care nu, nu sunt nici prieteni imaginari, ci doar un diminutiv si un nume. ***

Astazi eram cu ruptozauru de Cretzu la el, in fata scarii, asta avea o pizza in mana si vorbeam despre nume. A zis ca pe el era sa il cheme Rares, pe mine era sa ma cheme Jenel, asa ca nu stiu de care e mai nasol. Rares e un nume rar, dar de Jenel te cam jenezi.

Si cugeta Cretzu:

- Ba, ma intreb, daca ma chema Rares [acu il cheama Bogdan], cum mi-ati fi zis?

Eu:

- Rar, WinRar, hai treci si dezarvhiveaza-te p-aici! ))

Cretzu rade, insa cugetul meu da navala:

- Ba nu, ba, stii cum iti ziceam daca te chema Rares? CRETZU!!! )))

Cretzu zice ca niciodata nu s-a dat in vant dupa apelativu asta, dar ca acum s-a obisnuit. Eu incerc sa ii alin suferinta:

- Da ce ba? Tu crezi ca eu am vrut sa ma cheme Dumi? Mie intotdeauna mi-a placut “Carmen”! Cand eram eu mic, era unu la mine in fata blocului pe care il chema Carmen, si pana la o varsta destul de mare am crezut ca asta e nume de baiat! =))

***
Acu, ca tot veni vorba, iata cum mi-am dobandit porecla de “Doomy”, fara nici o legatura cu faptul ca ascult doom.

Eu, catre un coleg de scoala:

- Ba, Dobre, bla bla bla!

Tipul, pe care il chema “Dobrescu” raspunde cu o atitudine emo:

- Ba, nu mai imi zice “Dobre” – cum ti-ar placea sa-ti zic io “Dumi”? (evident, nu de la dumicat si nici de la duminica sau dumirit, ci de la Dumitru)

La care io:

Ba, nu cred ca m-ar deranja…

Si asa s-o lipit porecla de baiet si or trait fericiti impreuna pana la adanci batraneti si or mai trai si-acuma prin vreun catun uitat de vreme.

*** Iata o selectie cu absolut cele mai idioate faze facute si filmate***

1. Omul care rupe maimuta in el.  

2. Un om chinuit de talent.

3. Inefabilul feminin. 

4. Lectii de fizica. 

*** Initial asta trebuia sa fie un text de argumentare pentru atelierul de publicitate, insa mi-am dat seama ca nu se prea potriveste, asa ca iata-l aici ***

A scuipa este un gest foarte natural, totusi societatea actuala il infiereaza, il numeste dezgustator si il amendeaza. Insa a scuipa pe strada este ceva cu totul si cu totul deosebit si nu trebuie tratat ca un simplu gest al unor persoane mai putin inteligente.

Scuipatul stradal ajuta la – crearea unei impresii, obtinerea de respect si integrarea in grup. Iata si o detaliere a beneficiilor:

Adesea, un tanar se afla in trecere printr-o zona rau famata. Atunci cand persoana in cauza nu se poate impotrivi eventualilor agresori, nu are altceva de facut decat sa para unul dintre cei din zona. Gesturile invocate includ, dar nu se limiteaza la: introdusul mainilor in buzunar, mersul usor cocosat si, evident, scuipatul. Asadar, iata cum scuipatul face parte dintr-un proces complex de mimetism uman si ajuta atat la camuflasjul social cat si la crearea unei impresii. In mintea potentialului agresor, tanarul scuipator nu este un „salupar cu miez sub coaja” (n.r. om bine imbracat cu multi bani in portofel) care merita jefuit, ci un „pai” (persoana normala), care nu merita prea multa atentie.

Obtinerea de respect prin scuipatul pe strada nu este nicidecum ceva facil, mai ales avand in vedere ca scolirea in scuipat trebuie sa inceapa la o varsta frageda. Asadar, un bun flegmaci este in stare sa isi trimita saliva la departari impresionante fara a stropi in jur si cu maxim de precizie. Acest gest atesta faptul ca el scuipa de mult, asadar toata viata a fost un om independent care nu a dat mare importanta lumii din jur si a stiut sa isi cladeasca singur destinul. In concluzie, scuipatul te face demn de respect!

Probabil cel mai important beneficiu pe care il acorda scuipatul in spatiul public este integrarea in grupuri. Unii vor fi uimiti sa afle ca asa cum exista grupuri de oameni care ies in oras sa bea cafele, cafegiii, care ies din casa pentru a vedea meciul, microbistii sau pentru alte motive care ii unesc, asa unii ies in oras ca sa scuipe. Cred ca ati vazut la colturi de bloc, tineret adunat in jurul unei sticle de bere si a unor pachete de seminte, indeletnicindu-se cu scuipatul, nu? Probele de scuipat sunt distanta, rezistenta si cantitate. In urma acestor concursuri raman dovezi de netagaduit ale civilizatiei umane si anume acele balti enorme de saliva incercuite de coji de seminte, asemenea unei pentagrame incercuite de lumanari. Cei care nu iau parte la acest ritual sunt usor marginalizati, fie pana cand incep sa acorde importanta gestului, fie pana cand realizeaza ca firea lor nu este compatibila cu spiritul puternic al grupului.

Asadar, scuipati, scuipati, scuipati!

*** O piesa foarte buna, cel mai mult imi place varianta de la Metallica, evident. In acest blog am pus cateva coveruri si la sfarsit originalul. In orice caz, va lovesc de la inceput cu ce e mai uimitor. ***

In caz ca nu va apare filmul, click aici.

Iata varianta celor de la Gregorians. 

Bineinteles, baietii de la Apocalyptica nu puteau lipsi.

Iata si coverul lui Lucie Silvas, in caz ca va intrebati daca se poate si asa.

Iar ce e mai bun, la sfarsit - doamnelor si domnilor, Metallicaaaaa !!!

*** Ultima delegatie in care am fost m-a plimbat prin Craiova si Slatina. Craiova, care ecapitala de judet pentru Dolj e destul de misto, dar Slatina (care e capitala Oltului) e la pamant. Iata cateva aspecte: ***

Craiova:

- Un oras destul de mare, in plina dezvoltare, care incearca sa se scuture de relicvele comuniste ca o potaie batrana de pureci.

- Au tramvai si un singur McDonalds, iar preturile la Taxi sunt asa de mici ca ti-e si rusine cand ii dai aluia banii.

- Au un parc foarte tare, numit de oameni Parcul Poporului, insa oficial purtand numele de Parcul Romanescu. Izbitoare pentru mine a fost protrivirea blanda a trasaturilor atat de diferite ale diverselor bombonici vizuale. De la cascade, la poduri de piatra, copaci strambi si asa mai departe, fiecare dintre acestea, desi arata bine si ca imagine izolata, arata perfect in decorul complet. Iata ca unele lucruri se mai fac si cu minte, pe la noi. Au si un fel de mini-gradina zoologica (in parc) pe care, din pacate, am ratat-o… poate ca e mai bine, ca eram tentat sa sar la vreo leoaica…

- Am stat la hotel Europeca (4 stele) unde era mai frumos ca la mine acasa si unde era cat p-aci sa fiu agatat de o englezoaica nasoala, in urma unei discutii despre alocarea individuala si cea DHCP a protocoalelor. Ceea ce nu mi-a placut aici a fost faptul ca angajatii nu erau tocmai ce as numi eu binevoitori, sau nu cat as fi vrut eu sa fie, avand in vedere pretul camerelor…

Slatina:

- In Slatina am ajuns seara, venind dinspre Craiova. Alro este imens, iar eu ma holbam ca un copil mic – luminite, luminite…la la la la la.

- Noaptea nu iti dai asa bine seama care e treaba cu Slatina, insa pe zi e de-a dreptul sinistru. Atatea vechituri, atata saracie, atatea darapanaturi, atat de multi oameni fara bani. E o priveliste trista.

- Am stat la Hotel Parc, intr-o camera de 3 stele, care spre bucuria marelui public, era dotata cu igrasie in baie. Ceea ce m-a surpsins aici (spre deosebire de Europeca) a fost serviabilitatea angajatilor. Dimineata, in disperare, imi trebuia calacata o camasa. I-am dat o suta unei cameriste si am grabit-o tare, iar asta s-a mobilizat de indata, ba chiar foarte politicoasa si cu mult bun simt.

- Cea mai tare cladire din oras (din ce am vazut eu) mi s-a parut palatul BNR. PR-istu firmei zicea ca sa mai stam pe langa el, poate ne arunca astia vreun sac cu bani in cap. Se gandea el ca vine vreo femeie de serviciu da cu aspiratoru, vede un sac si zice “What the fuck!?” si il arunca pe fereastra. Dup-aia a observat ca ferestrele aveau gratii, concluzionand ca au fost antecedente cu aruncatul banilor pe fereastra si de aia le-au pus.

- Un spectacol deosebit il fac luminile noptii oglindite in apa Oltului, privite de pe dealul cu Casa de Cultura a Sindicatelor. Slatina este un fel de Jekyll and Hyde, ziua oribil, noaptea un diamant negru.

BONUS:

- Pentru prima data in viata mea am coborat cu masina un deal, pe vreme friguroasa, in timp de seara, in vale fiind un sat. In sfarsit am inteles metaforele lui Cosbuc, putine lucuri se compara cu privelistea unui sat aflat sub o patura miscatoare de fum, in asfintit.

- O anume fomeie de la fostul meu loc de munca (n.r. mi-am dat demisia) era o grasa nasoala in trening. Pe fundul pantalonilor scria “Lee Cooper”, dar pentru ca ii intrau in “sifonier” (ca sub nici o forma nu se putea numi ala “fund”) se vedea doar “Leoper”. Unul dintre motivele pentru care mi-am dat demisia este ca nu accept sa fiu condus de asemenea oameni.

*** Ea cu mine si cu muzica – redefinirea Sfintei Treimi. Voi scrie ca atare. ***

Anul trecut pe 16 martie am cunoscut femeia care m-a facut sa gandesc: I Never Met A Girl Like You Before. Trist era ca pana la momentul ala cunoscusem multe femei. A fost Love At First Sight. Ea – o Proud Mary, eu cu Heart of Steel, ea Uptown Girl, eu Southside Rocker. A fost misto.

La un moment dat m-a intrebat daca e frumoasa, i-am raspuns ca nu stiu si nu imi pasa ce parere au altii, dar pentru mine e frumoasa, The Reason Why God Made The Girl. Am stat impreuna si ne-am intrebat daca Is This Love? Am vrut sa-i dedic versuri din Ordinary Day dar mi-a spus ca sunt copilaros. Poate ca avea dreptate. Eram fericit cand eram cu ea si cand nu eram ma gandeam ca I Got You, Babe.

La un moment dat ne-am despartit, probabil ca nu am fost All That She Wants. A trecut o vreme in care am avut doar un Song Instead Of A Kiss si in care ea mi-a spus cat de bine i-a facut ei relatia cu mine. Ma intrebam cu ce m-am ales eu la sfarsit. Mi-a luat aproape un an sa ajung la o concluzie. Acum mi-am dat seama care e genul de femeie care imi place cu adevarat.

Poate ca altii isi dau seama mai devreme, eu ma bucur ca am realizat si acum. Tot e bine. Ii multumesc ei pentru asta.

*** Mi s-a dat la facultate ca tema sa rescriu un text in 2 stiluri diferite – evident, mi-a iesit o tampenie =)) ***

Textul de baza:

In autobuzul 336, la o ora de varf. Un tip de vreo 26 de ani, palarie moale cu snur in loc de panglica, cu gat prea lung, ca si cum cineva ar fi tras de el. Lumea coboara. Tipul se infurie pe un vecin, Ii reproseaza ca il impinge de fiecare data cand trece cineva. Ton plangaret care se vrea rau. Cum vede loc liber, se repede spre el. Doua ore mai tarziu il intalnec in Piata Romana. E cu un amic care-i spune: „Ar mai trebui sa-ti pui un nasture la pardesiu”. Ii arata unde (la rascroiala) si de ce.

Stilul Omul Cavernelor:

Ug, azi plecat din grota! Iesit afara, soare frumos place la mine. Urcat in caruta ciudata, unga-munga, pin de maimute fara par!

Uitat in jur, vazut cea mai urata fiinta, el nu normal ca noi, unga-dunga-papa-dunga, nuuu! Asta avut gat lung ca o coada de sapre si cusma cu snur!

Ug, eu de la inceput stiut ca nu bun. Al cu palarie suparat pe gibon calcator de picioare. Gat lung probabil alfa la el in trib, urlat, batut cu pumn in piept, pana obtinut loc de onoare pe scaun. Eu cuminte, ug, doar stat si uitat la capetenie darza cu gat lung.

Gleah, soare mai inaltat oe cer cand eu vazut gat-lung din nou, in luminis, la romani. El acolo cu un alt guni-guni, priceput la zdrente. Gat lung lipsea un nasture la munga-munga!

Stilul Religios:

Anno Domine 2007. Soarele ardea pe cer in ziua in care Domnul m-a trimis sa veghez asupra sufletelor pacatose ce-si ispasesc pedeapsa in fierbinteala din 336. Unul mai necurat ca celalalt, Doamne iarta-i!

Unii sufereau mai abitir decat altii, potrivit dupa cat de mari le erau pacatele savarsite atat cu trupul cat si cu mintea. Unul singur parea sa fie supus la caznele cele mai mari, purtand anumite semne. Avea un gat alungit tare si palaria o purta cu snur, nu cu panglica – un adevarat simbol dracesc! Diavolul nu doarme! Uciga-l toaca isi facea datoria, surghiunind pe cel cu gatul lung, torturandu-i degetele de la picioare cu copitele-i dracesti! Doamne, apara si pazeste!

Insa Dumnezeu e mare si milostiv – hotarand ca pacatosul se chinuise destul in acea zi, il blagoslovi cu un loc pe scaun. Mantuirea este aproape, pentru cei ce cred in bunul Domn!

***Recent am fost in Piatra Neamt, in delegatie, bai, frumos oras, stai oleaca, sa zic cum a fost***

Ipoteza: fost acolo pe 28 februarie. Cazat la Hotel Central. Iata niscai aspecte:

1. Femeile. Stiti voi mitu cu “toate moldovencele sunt frumoase” ? Bai, vreau sa zic ca am fost dezamagit – e drept ca am cunostinte din Moldova care arata de-ti pica dintii, dar cat am stat in Piatra Neamt n-am dat peste prea multe bunaciuni. In orice caz, ceea ce m-a frapat a fost faptul ca niciuna nu era urata cu spume, din aia sa te uiti la ea si sa iti dai seama de motivul retragerii aureliene. N-am vazut nicio nasoala, asa ca reformulez si zic “nu exista moldovence urate.”

2. Aia de la receptie – Bai, ce buna era aia, sa mor io! Aducea un pic a Andreea Raicu, dar cu niste forme mai pline… ma rog… pacat de ea…

3. Mancarea. Foarte, foarte ieftina! De necrezut – mamaliga + 2 bucati babane de branza de burduf + ceai = 39 de mii!!! Deci da-o-n pula mea! Si asta era la restaurantului hotelului, un restaurant suficient de bun cat sa stea la masa de langa mine armeanul favorit al tuturor, tovarasul Varujan Vosganian! Am luat si o tochitura moldoveneasca la un moment dat, mi-au dat aia o farfurie plina (si a fost in jur de o suta de mii) – nu a fost atat de buna cum o lauda unii – parerea mea. Oricum, nimic nu s-a comparat cu delicatesele de la micul dejun. Nu va zic ce, duceti-va-n Piatra Neamt, in pula mea )

4. Pungile. Oras fara pungi, sa mor io! Am cautat intr-o seara niste pungi din alea obidite lucioase, ca alea de Billa, dar nebranduite, de mi-au sarit dintii – pula!

5. Dubiosii. Eu am stat in zona Pietricica, despre care am inteles ca ar fi cea mai buna zona, insa mi s-a parut dubioasa lipsa dubiosilor. Pai, la noi in Bucuresti, in special pe la mine prin cartier, odata cu seara, apar tot felu de oameni pe la caolturi de blocuri si in fata scarilor si asa mai departe, care invart tot felu de chestii, pai la aia ma plimbam noaptea pe strada si nu era nici dracu…

6. Aeriseala. Foarte aerisit orasu, de necrezut cat de putine reclame, cat de putini oameni pe strazi si faptul ca la ei aglomeratia de dimineata inseamna 10 masini la stop!!! Foarte tare!

7. Mocheta. In camera de hotel aveam o mocheta mai misto decat aia de acasa, era groasa ca un persan, dar era mocheta!!!

8. Telegondola. Am rau de inaltime, asta se stia. Am baut niste Rob Roy (whisky cu bitter) si m-am suit in telegondola. Orasu arata foarte misto noaptea , vazut de sus

Deci inainte sa vreti in Bulgaria – duceti-va in Piatra Neamt – aia au mancare si bautura aproape gratis si femei misto si super priveliste!

PS: asta a fost primu blog postat de cand m-am mutat :D