*** Ieri dadeam o bila cu Cretzu si asta imi rupea jmafu, baga bila dupa bila, ca un dealer. Holy crap! Nici nu apucasem sa dau si ala mai avea doar 3 bile pe masa. Am conchis: Imi merge din ce in ce mai prost, de cand am inceput sa ma rog la Dumnezeu! ***

Unii cred ca o sa ajung in iad, datorita existentei mele blasfemice. Deja e clar: cum pasesc in iad, o sa fie dracu, cu un rastel de carne de shaorma la perpelit si cu un cutit mare in mana, zicand: “Hai, ba, te-astept de 20 de ani!”.

Partea cea mai buna, daca ajung in iad, e ca nu o sa ma mai doara dintii de la bauturi reci! Evident, daca o sa ajung acolo, nu o sa ma odihnesc ca altii in cazane sau pe paturi de cuie, parca vad ca pe mine-o sa ma puna dracu (la propriu) sa fac diverse chestii, ca sa imi ocupe timpu. Ca la ce gamer inrait sunt, precis alerg dracii cu toporu, ca sa fac level up ))

Si cred ca infernul nu o sa fie asa de nasol, la urma urmei, majoritatea infractorilor si nelegiutilor sunt inculti, asadar ascultatori de manele. Ergo, rockus tormentio est! O s-o ard cu Satana pe Metallici, Manoware si Sabatoane, cu Lenin alaturi, inercand sa ne convinga cum ca Dumnezeu nu exista ))

Si daca o sa vina Iisus sa vada ce mai facem p-acolo si o sa ma vada cu Satana la o vodka si-o femeie, ii zicem ca facem team-building. Dupa care, il dam afara, pentru ca ne face concurenta neloiala si il dam in judecata pentru sabotaj industrial!

Oricum, cred ca iadul are o problema de imagine, ar fi necesar un proces de rebranding, intuiesc eu. Plus ca Iisus isi face campanie electorala peste tot, are o droaie de tablouri, Satana, in schimb, nu prea dispune de spatiu publicitar. La dracu! )

* Thomas Alva Edison, pe patul de moarte, vine un popa.

Popa: Leapada-te de Satana, fiul meu!
Edison: Ei, parinte, acum nu e momentul sa imi fac noi dusmani…

*** Ieri am fost cu Cretzu la Hard Rock sa bagam o pizza si-o bere. La dracu, ma doare un dinte, nu pot sa beau nimic rece! Tristete, depresie, astea. Cand plecam de acolo reluam o discutie negativista care bantuie mereu conversatiile noastre. ***

Cretzu e de parere ca 87,8% din populatie trebuie impuscata si crede ca Romania este o tara de cacat.Oh,nu! Ieri ziceam ca nimeni nu misca nimic, decat in anul electoral, ca au pus astia trandafiri si ca au facut fantana arteziana acu, da 3 ani nici macar o pula arteziana, nimic…

Ma uit imprejur si observ ca pe jos e un jeg teribil si zic ca imi doresc sa am masina, doar de dragu de a nu ma mai murdari atat de des pe incaltari. La naiba, ma uitam ce fantana naspa au facut astia si incep sa critic si alte aspecte de Bucuresti, inclusiv modul haladit in care arata copacii, plantati aiurea fara nici un rost.

Eu: Uite, cuaie, cum au pus si astia copacii! Uite-un brad, uite-un tei, uite-o salcie, uite…
Cretzu: Uite un copil care se caca!

Intr-adevar, era un copchil cacacios pe marginea drumului. Ma miram eu cum dracu se face ca am scapat de maidanezi, da tot e plina strada de cacati! Asta e tot un blestem al apometrelor… ce nu face omu, ca sa nu traga apa!

In Evul Mediu existau niste insi a caror singura slujba era de a strange cacatul de pe strazi si a-l arunca in alte parti. La noi e mai rau acuma.

*** Foarte multe persoane au auzit de poze trucate si asa mai departe, insa putini stiu cu adevarat la ce nivel se poate ajunge si cum se pot face chestii oarecum artistice din simpla manipulare a unei fotogarfii. ***

O fotomanipulare poate fi un Frankenstein al artei si presupune scoaterea unor elemente din anumite poza si adaugarea lor in altele, asta, evident, facand totul sa para cat mai real. Desigur si simpla modificare a unor elemente se numeste tot fotomanipulare, asadar, sa luam un exemplu.

Eu am luat frumos poza cu nenea asta si am tot lucrat la ea si am modificat-o pana cand am ajuns la poza asta. Stiu ca nu e cine stie ce, dar nu mi-a arata nimeni nimic in viata mea, asa ca ce plm vreti?

Ce am modificat in poza:

La nivelul fetei: i-am scos nasu si sprancenele, i-am facut ochii rosii, i-am facut un tatuaj, am facut buzele sa arate ca de reptila, i-am schimbat grimasa din holbare aiurita in calm reptilian.

La nivelul corpului: am scos imprerfectiunile pielii, am schimbat culoarea, i-am facut cateva pete si dungi (ca sa nu aiba o culoare mata si plictisitoare), am desenat manual solzii si textura lor, i-am facut coada.

La nivel de accesorii: am facut din topor, secure, am transformat ornamentele scutului din cai in soparle, am adaugat un craniu pe scut si cateva ornamente pe casca.

La nivel de mediu: i-am schimbat fundalul caruia i-am retusat luminuozitatea ca sa se potriveasca cu modul in care pica lumina pe corpul personajului, m-am jucat cu balansul de culori ca sa obtin o usoara complementaritate, am facut cercurile in apa, reflexie in apa, un pic de ceata si am lucrat un pic si la contrast.

Si iata cum urmand acesti cativa pasi, de care e capabila orice persoana cu un pic de timp si un program de doamne ajuta am facut o transformare care unora le pare uluitoare.

Si ce e si mai tare e ca asta e inca ceva complicat fata de retusarea unei poze de revista glossy. Ridicatul sanilor, slabitul, bronzatul, modificarea sprancenelor, a culorii ochilor, parului etc etc sunt lucruri banale care se rezolva imediat. Asa ca, dragele mele, inainte sa va ofticati ca una arata super bine, ganditi-va la cat au muncit niste fraieri ca mine ca aia sa arate asa.

*** Cand eram eu mic, fiecare potaie de copil avea o jucarie a lui de care nu se despartea niciodata. Eu nu. Eu aveam o bicicleta. Cred ca am iubit bicicleta aia mai mult decat am iubit vreo persoana vreodata. Sounds sick, I know. ***

Evident, bicicleta mea era un Pegas. Rosu chiar, cu 3 prosti putere, ca eu dadeam la pedale, nu gluma! Mama, cat era de tare… Perioada pegasista a vietii mele a avut doua stagii, primul, cizelat, pe strazile din Bucuresti si al doilea, unul mai dur, la domeniul familiei mele, aflat intr-o zona rurala (adica la tara, in tarana si balegi).

Faceam multe chestii dubioase si chiar imi pimpuisem bicicleta, avea roti late, pt aderenta mai buna, ii schimbasem ghidonul si saua si ii scosesem aparatorile si toate zorzoanele, inclusiv ochii de pisica =))

Trecand peste asta, eu toata viata mea a trebuit sa lupt pentru lucrurile care mi-au placut. Nu atat sa lupt ca sa le obtin, ci sa lupt ca sa le pastrez. Povestea a inceput de la bicicleta asta si a continuat ulterior in cazul unor femei. Nu imi dau seama de ce, dar alti barbati mereu au vrut ce era al meu. Macar ca bicicleta am pastrat-o. La naiba cu femeile! )

Agresorul care imi voia bicicleta, bestia cu chip uman, monstrul etc etc (vezi Libertatea pt alti termeni similari) era un copil grasut cu ochelari. Acest criminal nu isi putea dezlipi ochii de ea si tot voia sa mi-o calareasca. Hm. Not good.

El: ma lasi si pe mine pe bicicleta?
Eu: Esti cumva retardat?
El: Bicicleta?
Eu: Re – tar – dat ?
El: Ma lasi si pe mine?
Eu: Hmmmm, sa ma gandesc…. NU!

In mod evident, barzaunele nu intelegea de vorba buna si se tot agita in jurul meu, dar mai ales al bicicletei, ca o musca in juru unui castravete. Trebuia lecuit, dar nu aveam de gand sa ii dau bicla mea, no way, sacrilegiu! Si mi-a venit o idee. De cand dadusem jos aparatorile, mi-am dat seama ca fusesera puse acolo de un inginer, nu de un designer si ca aveau intr-adevar o utilitate. Cu aparatori nu te stropeai ca o vita furajata cand treceai printr-una dintre baltile puse la dispozitie de statul roman.

Drept pentru care, intr-una din zile, il vad cum alearga dupa mine (eu fiind pe bicicleta) sa ma prinda din urma. Incetinesc ca sa ma ajunga si el incepe cu sacaiala, agatandu-se de bucata de fier de sub sa. Asta cu agatatul era deja datina, o facea de cate ori ma putea surprinde… de obicei dadeam mai tare din pedale ca sa il las in urma. Dar nu, nu in ziua aia. In ziua aia pur si simplu am trecut printr-o balega. Muahahahaha, I’ll win but never fight, that’s the art of war!

Si asa, dragii mosului, am scapat de agresor. Acum, intrebarea e, daca fac o femeie sa arunce balega in ochi celor care vor sa o fure, o sa scap si de ăia? ))

*** Trebuie sa recunosc ca multa vreme m-am intrebat ce vor femeile, insa incepand cu aseara mi se rupe. Iata ce crede un barbat care stie sa isi expuna gandurile ***

Stateam ieri seara de vorba cu o tipa destul de inteligenta (pentru rasa umana, nu doar pentru sexul ei) si ea a spus ca femeile, in general, vor sa se simta curve, utilizate, folosite. M-a lasat pilaf, intrucat nu eram in stare de refutatio.

Mult timp tot am incercat sa imi dau seama cam ce vor femelele rasei mele, cand, la un moment dat, intr-un minut idealist de prostie mi-am zis ca femeile isi doresc o dragoste pe care sa o aprecieze. Acum, gandindu-ma mai bine, mi-am dat seama ca ceea ce aprecieaza ele si mai ales, modul in care trebuie sa te comporti ca sa aprecieze, varieaza odata cu varsta lor. Asadar, iata de ce mama, invatatoarea, diriga, ziceau ca femeile trebuie respectate si sa te porti cu ele nujtu cum, pt ca ele la varsta lor, asta vor de la un barbat.

Chestia asta vine ca nuca-n perete, cand ai 22 de ani. Si te intrebi de ce dracu nu mai pun astia castraveti murati in shaorma. Pardon, te intrebi ce e cu femeile…

Stim cu totii ca este o diferenta mare intre lucrurile pe care femeile spun ca si le doresc si cele care chiar le fac placere si de care trag cu dintii. E inutil sa mai spun ca foarte multe au urmatoarea declaratie de principii, in dragoste: “Vreau un barbat misto, sa simt ca ma iubeste, sa fie asa si pe dincolo si sa imi faca aia si aia”. In mod evident, aia care si ofera asa ceva sunt “baietii buni” si isi iau mereu niste mui cu cocoloase. Deci, aici vine intreabrea: “Sunt femeile niste imbecile care nu stiu ce vor sau stiu ce vor, dar nu sunt in stare sa o exprime sau si mai grav, sunt niste ipocrite?”. Recunosc ca m-am intrebat asta foarte multa vreme, ca un bivol autentic, insa acuma nu ma mai intereseaza. A le da ce-si doresc in aparenta este ceea ce indraznesc a numi o idee proasta.

De aceea, noua mea intrebare este: “Ce trebuie sa le dai femeilor?”

*** Toti barbatii isi iau mui la un moment dat in incercarile lor cu sexu opus (ii zice asa pt ca se opune mereu) da’ parca alea pe care le iau eu sunt cele mai suculente. Hmmm, sau nu, mai stiu eu pe unu… ***

In orice caz, iata cele mai nasoale refuzuri pe care le-am primit in viata mea:

Locul III (Muia Bronzata)

Pizdele intotdeauna au gasit cele mai imbecile motive pentru a-mi da papucii. Niciuna nu a fost in stare sa zica pe bune, mai putin asta. O zis “Esti prea urat pentru mine. Cand ies cu prietenu meu vreau sa ma mandresc cu el.” N-am ce sa ii imput bietei fete, sunt atat de urat ca nu ma primesc astia nici in filme horror. Fata mea este cauza a 30% din infracturile spontane in Bucuresti si poze cu mine sunt folosite ca metoda de executie in 13 state.

Locul II (Muia Argintie)

Aseara bausem un pic cu niste tovarasi, iar mie cand beau imi vine pofta sa beau si mai mult. Sun eu pe una (care ma tot ameninta ca iesim la o bauta) si o intreb daca iese cu mine. Baga ea nuj ce texte si inchide cu “plus ca sunt si eu imbracata ca o lady”. Adica ce? Costumu meu din blana de mamut si colti de rinofug nu e bun? Vrei sa zici ca nu-ti plac tricoul meu negru si geaca de piele!? Ntz ntz ntz, plus ca, draga mea ducesa, oi fi fost eu luat in freza, dar stiu ca nu asa refuza o “lady”, ca de aia nu toate femeile e doamne.

Locul I (Muia Aurie D&G)

Asta m-a traumatizat pe viata si m-a invatat sa nu mai agat pizde in localuri, in viata mea. Eram cu niste prieteni la o berica, iar la o masa alaturata statea o pizdulice buna si singura. Eu eram tanar, prost si usor influentabil, iar ca sa le arat eu alora ce tupeu am eu m-am dus sa ma dau la aia. Ma duc la ea si zic: “Nu te supara, e liber scaunu asta?”. Ea zice ca e. Eu ma asez. Am bulversat-o pt cateva secunde si am inceput sa bag din top etc etc. Aia se arata total neinteresata si inchide orice discutie posibila cu “Uneori, in viata mai si pierzi”. Pfoa, dupa faza asta, 3 zile am plans sub pat, numa eu si gandacu Georgică. Credeau ai mei ca iar ma urmaresc aia de la Green Piss, ca am fost sa inot si cand am bagat capu sub apa au murit pestii si s-au uscat algele.

Eh, grea viata am… ))

***Iata cum se trezeste un programator***

Program morning_glory;

Variables:
Eu=boolean;
Vecin=idiot(256)
Muzica=0;

Begin();

Function Init (eu,vecin):
{
Eu:= true;
Vecin._intelect:= (randomize(-253, 1));
}

Function wake_up()
{
If vecin._intelect >0 do
Eu(sleep):=true;

If Vecin=retardat[vai sfintii lui(99)] execute
Muzica(vecin):=(manele);
Muzica(vecin)._sonor:=(max);

onClipEvent((manele ++ sonor(max)) = true) execute:
{
repeat
randomize._swearingFunction(eu) on(Vecin(1));
writeln(“futuz gura ma.tii de imbecil!”);
untill (plictiseala=true);
Eu(sleep):=false();
Sleep._function(eu):=stop();
}
}

Function coffee();
{
For Eu(sleep):=false execute
{
getEnergyLevel(Eu);
if Energy (eu)<=0 execute
{
goToKitchen(1):=ASAP;
makeCoffee:= true;
drinkCoffee:=(randomize(1,4);
}
If Energy(eu)>0 do
{
Muzica(Eu):=(“Sabaton-Nuclear Attack”);
Repeat
Muzica(eu)._sonor:=( Muzica(eu)._sonor) + 1;
Until Muzica(eu)._sonor>> Muzica(vecin)._sonor;
}
}

Execute(init, wake_up, coffee);
Readln;
End.

*** Ieri am fost cu Bogi sa isi cumpere asta arc si nu, nu i s-a stricat patu. Si-a luat omu un arc de 39 lbs (adica la limita legalului fara permis) si niste sageti care initial erau drepte. In mod evident, afara fiind luna plina, eu m-am transformat in meltean…. ***

Trebuia sa ajungem pe undeva prin Stefan cel Mare si am zis sa o luam pe la bulevardu Dacia, dar drumu ala a fost mereu blestemat. Am uitat sa facem stanga la un moment dat si am ajuns in pula. I think we made a wrong turn in Albaquerque )) Cert este ca pe drum ne-am intalnit cu acest cocalar in Mercedes. Atentie la masina si la numar, va rog. Nu putea fi mai cocalar de atat.

Pana la urma am ajuns unde trebuia, am luat arcu si-am mers acasa la Bogi. Ne-am chinuit ca dobitocii sa il asamblam, prima data ne-a iesit un polonic, pe urma o paleta de badminton si la a treia incercare a iesit arcu. Bun, pe cutie scria clar sa nu tragi cu el fara sageti, ca te poti rani la manitze. Puteti sa ghiciti ce a facut Bogi. )

A fi dobitoc in preajma armelor e ceva caracteristic zodiei… inca nu m-am taiat cu vreuna din sabiile mele, dar un buzdugan in cap tot mi-am tras )

In orice caz, o data arcu asamblat si tinta pusa, m-am apucat sa imi testez calitatile de Robin Gluga. Am tras eu o sageata, doua etc si zic dupa ce-am infipt una in partea de centru-sus a tintei – “Fii atent ba, cum o dau si pe a doua fix langa asta!”. Si am infipt-o la 2 cm langa cealalta.

Atunci i-a venit lu Bogi o idee: “Ba, n-ar fi mai simplu daca am monta si sistemul de ochire?”
Fie, treaca de la mine, sa montam si sistemu de ochire (format dintr-o tabla si 2 suruburi). Eh, abia aici s-a observat ca sunt leu, regele junglei, big game hunter, alea alea.

Am prins arcul cu putere, am intins coarda la maxim, muschii erau incordati, falcile stranse, privirea agera fixata pe tinta care nu mai avea scapare. Am slobozit sageata care a zburat furios si s-a infipt adanc, dar nu in tinta, ci in masina de cusut! (care salasuluia pasnic in spatele tintei) Zilele astea o s-o jupoi si o sa-i intind blana la mine in sufragerie. Am vanat masina de cusut, o specie rara si foarte puternica. Putini se pot lauda cu asa ceva!

Ah, da, aia a fost faza la care s-a strambat sageata…

*** Acu o saptamana sau doua, am fost cu niscai tovarasi (Gabi zis Cască, Bogi si Scorpion) in Targoviste, sa vedem “Calea Luminii”. Din pacate ploua, insa prostiei nu ii este frica de apa!!!***

*Pe drum

Intai de toate, cea mai penala faza s-a intamplat pe drum. Cum mergeam noi târca-târca-vrum-vrum, tot pe drum, pe drum, la un moment dat poposim (ce verb gay!) la un restaurant de pe marginea drumului. Dragodana (caci pasamite asa se numea taverna) era genu de local unde bucataru gatea faimoasele „Roadkill Recipies”… intram noi, ne punem la masa si vrem sa comandam ceva de pe meniu. Tanti aia care servea ne explica: nu, nu vreti asta si nici asta! Nu de alta, dar nu le aveau. Dupa ce in sfarsit dupa fetele noastre isi da seama cam ce vrem de haleala, Gabi isi cumpara un Martini si zicem sa luam impreuna si o sticla de vin – Pinot Noir de Murfatlar.

E inutil sa spun ca bautura aluia avea gust de masline scoase din salata de boeuf, dar la vin chiar nu ma asteptam sa fie prost. Am baut suficient din soiul ala cat sa stiu ca nu are gust de marmelada acra. Cred ca era un veritabil fals, de la podgoriile Vin du Pastil. Zicea Bogi la un moment dat ca bine ca n-am luat sec, ca imi aducea o sticla de marmelada pe care sa scrie cu pixu sau in cel mai bun caz, cu markeru „Vin semi-sec”. Logic ar fi fost ca atunci cand deschizi sticla sa fie pe jumate goala, doar scrie pe ea „semi-sec” ))

PS: mancarea a fost buna, roadkillu tre sa fi fost proaspat.

*In oras

Nu pot sa zic ca am petrecut suficient timp in Targoviste cat sa spun ca mi-am facut o parere despre oras, insa daca pe localnici ploaia i-a oprit sa tina „Calea Luminii” (asta e un eveniment in care pe marginile unui bulevard se pun o droaie de lumanari si e totu frumos luminat) pe noi nu ne-a oprit sa ne zbenguim prin parc si sa facem poze noaptea. Adica, ma rog, sa faca poze Gabi si cu Scorpion, in timp ce Bogi si cu je ne comportam ca niste urangutani febrili.

Ce mi s-a parut penal in parc e ca aveau o droaie de statui cu diversi domnitori ai Tarii Romanesti, iar cum tiganii din proximitate au iubit foarte mult o parte din acei domnitori facuti din bronz, s-au decis sa ii ia acasa. Pe alocuri erau socluri cu nume si… atat. Jenant.

Poate ca asta e si motivu pentru care la ei in parc garda umbla cu niste lanterne super-puternice. Pe la noi prin Bucuresti nu se obisnuieste ca jandarmu sa umble cu reflectoru dupa el, dar se pare ca aia erau dotati, ca sa vada tiganii cand fura, sa nu se impiedice de ceva sa isi sparga capu si sa dea in judecata primaria.

Miscelaneea:

Am fost in Targoviste in Don Quixote, local amenajat misto cu baie ultramoderna din aia cu pisoar care simte cand nu mai urinezi si zice “nu te mai pisi de 17 secunde. Ia mana de pe pula”. Mancare si bautura bune, servire ireprosabila.

Targoviste e un oras cu multe sensuri giratorii si care arata foarte misto noaptea. Ia vedeti voi niste poze in galeria lu Scorpion. 

*** Aseara vorbeam pe mess cu o distinsa reprezentanta a femelelor speciei umane. Imi spunea ca s-ar intalni cu mine. Eu insa am refuzat argumentand ca imi pare genul de femeie care umbla cu satâru-n geanta. Raspunsul ei m-a facut sa scriu blogul asta. A zis ca ea nu poarta geanta, ca ea are b-u-z-u-n-a-r-e. Trebuie sa recunosc, mai rar asa femeie… ***

Mi se pare de-a dreptul dubios faptul ca femeile cara o droaie de tampenii in geanta, ca sa “fie pregatite”, totusi niciodata nu sunt. Au acolo o gramada de porcarii, insa nu ai vedea pe vreuna sa umble cu lucruri cu adevarat utile in geanta, cum ar fi un tirbuson, un tub de lubrifiant sau o sticla de benzina de 2L, ca poate ramane in pana prostului.

Sa te fereasca Dumnezeu sa ii ceri unei femei ceva si sa auzi replica: “stai sa caut in geanta”. Pai, daca divinitatea e de sex feminin, cred ca dinozaurii au disparut in timpul unei cautari in geanta. Unde mi-o fi ruju? Hai ca am gasit ruju, da unde plm is dinozaurii!?

Cea mai enervanta chestie este cand o suni pe una pana ti se duce bateria, iar bizoana cu poseta se scuza ca avea telefonu in geanta si nu l-a auzit. De ce pizda ma-sii o fi pus designeru ala buzunare la pantaloni? Nu putea mai bine sa mai puna niste floricele sau strasuri? Prostu naibii!

Si sa mor io, cred ca posestele din ziua de astazi sunt termopan, izolate fonic si toate cele. Telefonu in geanta e cea mai mare nenorocire care se poate abate asupra unui barbat. Intai o suni pe vaca sa o scoti la teatru, ea nu raspunde, suni o alta, aia raspunde si accepta. Pe urma te suna prima si daca faci prostia sa fii sincer si sa zici ca nu a raspuns si ca acu te duci cu alta, oh boy, you’re gonna get it! Da trebuia sa insisti, tu nu stii ca asa sunt femeile?

Noroc ca femeile sunt anti-tehnologie, ca nu m-ar fi mirat sa le vad cu bormasina in poseta, ca poate se strica ceva pe la munca. Unele poarta sutien si/sau chilot de rezerva in geanta, dar sa mor eu daca am vazut vreun sutien stricat in viata mea (desi sunt sigur ca unele din voi au reusit sa le distruga si pe alea rusesti cu blindaj). Cred ca ar fi mai util sa aiba in geanta o a doua pereche de incaltaminte, ca mereu li se fute ba un flec, ba o talpa, ba se dezlipeste ceva. ))

Sunt curios daca de Paste a umblat vreuna cu oua rosii in geanta, ca poate se intalneste cu vreun cunoscut…