*** Romania, tara mea de dor, fara viitor, cate lucruri faine imi oferi! Sigur ca in general e rau sa fii prost, dar uneori e bine, intrucat prostia ma face sa rad. Blog scurt. ***

Frigideri – desi unii dintre voi se vor gandi la chestii cu sex anal si bdsm, ei bine, e mult mai putin. Poza graieste.

A doua faza e mai cu schepsis. Intai uitati-va la poza. Pe cacaturile alea de inscriptii sunt trecute mesaje pro-natura, pro-copaci samd. Salvati craca! Plantati un copac! Hmmm, oare ei nu si-au dat seama ca placutele alea sunt facute din lemn?

*** Venele se umfla, transpiratia curge pe frunte, se opreste in sprancene. Muschiul tremura. Zece. Antebratul arde. Degetele aproape ca se desfac. Dintii sunt inclestati. Unspe’. O ultima sfortare. Aaaar. Vointa maxima! Doispe. Siiii…. sfortarile mele stupide sunt oprite de o stire cel putin imbecila. ***

Tovarasu Funar, ca o maimuta cu pedale ce se afla a gandit el un nou proiect de lege. Cica a citit el nuj ce carti (am mai zis eu ca e rau cu cititul, daca esti prost) si a descoperit ca romanu e deprimat din cauza faptului ca presa da doar stiri cu babe nefutute, capre violate si soacre sugrumate. Bai, dar da-ma dreacu!

Asa ca el, coalizat cu alt gibon al carui nume l-am uitat, a hotarat ca trebe sa apara in mass-media 50% stiri pozitive si 50% stiri negative. O, Doamne Legea aferenta a fost votata astazi in senat. Iata prostia umana, in toata splendoarea ei.

Sa o luam logic.

Omenirea se intreaba de mii de ani ce e bine si ce e rau, dar se pare ca Funar cel Mare a descoperit de unul singur. El poate face diferenta intre ce e pozitiv si ce e negativ intr-un material de presa. Pana si o stire cu o baba calcata de masina are o latura pozitiva, si anume aceea ca e bine sa te uiti de doua ori cand treci strada, sa nu te calce camionu. Si asta e doar un caz, poate un pic tras de par, insa exista stiri care nu pot fi catalogate prea usor.

Dincolo de asta, legea votata la sugestia Funarului este o incalcare a dreptului la libera exprimare.

Realitatea nu este una pozitiva. Sa dai numai stiri pozitive inseamna si sa dezinformezi publicul. Plus ca materialele cu Moni Columbeanu si Gigi Becali (cetatenti respectabili, de altfel) pot fi numite cum vreti voi, dar numai stiri calitative nu. Valoarea lor de informatie este zero. Sigur ca sunt catalogate ca “fapt divers” ori “stiri de interes uman” ,iar unii oameni le sorb instant, insa ele nu sunt utile in vreun fel. Ei bine, daca le eliminam pe astea din buletinul de stiri, o sa avem 0% stiri pozitive.

Oare nu este un lucru alarmant faptul ca in afara stirilor dragute (a se citit “pozitive”) cu ce a mai facut nustu ce vedeta chiar nu se intampla nimic bun si notabil in tara asta? Sigur ca undeva intr-o comuna uitata de vreme a fost pavat un drum din banii PSD, insa asta nu este o stire, pentru ca nu intereseaza pe nimeni. Dar daca din Banii PSD s-ar pava 10% din drumurile tarii – ei, asta da stire pozitiva!

Stirile trebuie sa prezinte realitatea. Obiectiv. Asa cum e ea. Daca asta ii face pe unii sa fie emo si sa se taie pe vena, nu au decat sa intre pe Google si sa tasteze “funny”. E de ajuns. Cititi mai multe despre asta aici. Eu nu mai vreau sa gandesc, ca ma doare. Mai bine raman la ganterele mele.

*** Astazi dau licenta. Am un morcov in cur cu tot cu iepurele si gradina aferente. ***

Nu prea am invatat mare branza. Nu imi sta in fire sa invat. Nu imi place, ba chiar mai mult, creieru meu cand primeste informatie zice: spam, spam, spam…

Am terminat cu media 8 (sa ma laud si io) Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, specializarea Publicitate, in cadrul Universitatii Bucuresti. Pfoa, catai titlu! Si azi cica am examenu ala baban.

Toata dimineata am ars-o pe heavy metal si power metal, ca sa imi ridic moralu.Ma duc acolo cam ca un barbar prost. De fapt, a face lucrurile ca un han tatar este stilul meu de viata. In ce sens ma duc ca un barbar prost? Pai, salbaticii aia imbecili se avantau cu un topor baban, cu piepturile goale si urland (imi place partea cu urlatu) in lancile romanilor. Ura! Cam asa si eu, nu sunt prost-prost (echivalentul a avea topor), dar n-am invatat cine stie ce si ma duc la o licenta super dificila. Hip-hip-pulaaa!

Later edit:

La licenta nustu exact ce-am facut. Am sanse s-o iau. Daca o iau, inseamna ca Dumnezeu exista si ca are planuri mari cu mine. Dupa licenta am fost in Jeg sa bem o bere. M-am abtinut si am baut un Sprite. Am fost si am halit o shaorma de la arab si iar nu am baut bere, am baut limonada.

Dupa asta am fost in Jack si am baut 300 de vodka )) Ups. Iar nu mai beau alcool Am jucat diverse jocuri tampitele, in urma carora, un tip beat a cantat YMCA, o rockerita (goth) a cantat O-zone si o alta tipa a facut pentru un minut ce am facut si eu. Ne-am dat cu capu de masa, am facut abdomene, ne-am pipait sanii, ne-am scobit in nas, in dinti si l-am pocnit pe ala care canta YMCA. Yay!

***Mereu am ras de altii, chiar si de aia vai viata lor. Si stiu ca am sa ard in iad, ca in melodia aia, dar nu ma pot abtine. Unele lucruri sunt mult prea amuzante. Astazi, aurolacii ***

Nu stiu cum or fi sau cati or fi in alte orase, dar in Bucuresti sunt multi, frate, multi aidreacu. Nu cat manelistii, dar suficienti.

Acum ceva vreme eram cu un prieten si stateam pe o bordura in piata, plictisiti. Ii zic sa ne mutam pe o banca pe langa strada ca poate vedem vreun aurolac sa radem de el si sa ne bata. Zis si facut, ne mutam, iar aurolacul de serviciu nu intarzie sa apara. Bineinteles, vai viata lui, neras si sictirit. Avea o fata de “mama, ce m-as uita la un film porno, da n-am televizor”.

Am facut un pic caterinca, poate un pic mai tare decat trebuia, aurolacul nu s-a simtit, si-a vazut de treaba lui, cautand comori culinare prin cosurile de gunoi. Bine ca n-a gasit nimic de mancare, ca poate ii venea forta si ne batea. )

Si chiar ma intrebam cum dracu fac oamenii astia de ajung asa. De ce nu muncesc ca femei se serviciu, menajere sau ingrijitoare de vreun fel si sa stea cu chirie? Ah, da, pentru ca majoritatea sunt barbati. La dracu, ce viata nedreapta! Totusi, cred cu tarie, ca in caz de razboi urban, aurolacii sunt cei cu cea mai mare sansa de supravieturire, ca in viata lor se schimba doar fundalul sonor. Deci, iata ca suflatul in punga intareste caracterul, vorba aia! Ceea ce nu te omoara, pana la urma te va ucide… pardon, te face mai puternic

Sa jubilam.Iata cum ar fi o zi din viata mea, daca as fi aurolac.

05:00 – primul claxon. Injuraturi.
(cand vrea pula mea):30 – trezirea. Tara de cacat, prosti boscheti mai produce!
12:00 – ma cert cu un caine pe un covrig. Ale dreacu babe nu-si mai fac datoria sa hraneasca potaile…
12:07 – castig covrigul. Ce-i al meu e pus deoparte.
12:15 – am gasit pe jos o sticla pe jumate goala de cola. Of, e cancerigena
12:30 – m-am suit in autobuz. Imputit oameni, cersit. Tipu care de obicei dadea 10 mii a dat doar o mie, ca il are pe fi-su in facultate. Aldreacu, il tine pe banii mei!
12:45 – am dat peste un rocker mai nespalat si i-am donat banii pentru sapun. Hei, aurolacii fac si fapte bune!
13:00-14:30 – cersit intensiv, strans bani de tutun. De ce oare toti cred ca strang bani de bautura?
14:45 – iau masa in oras, covrig + cola + un pachet de Kent lung. Faptul ca sunt aurolac nu inseamna ca vreau sa imi distrug plamanii cu tigari proaste.

15:15 – ma intalnesc in parc cu alti aurolaci. Mergem in canal, suflam in punga. Ce viata de cacat am, da tot nu ma tai pe vene… Emo tampiti!
16:00 – pe jumatate lucid. Teava de apa calda se sparge si ne improasca. Stati linistiti, nu se opareste nimeni, apa e rece.
16:07 – desi apa e cum e, decid sa imi fac acum baia bicentenara. Nu se stie cand mai dau peste asemenea noroc. Ceilalti aurolaci tin de 6 la capacul canalului.
16:15 – apare un gabor. Aurolacii il trimit la plimbare, ca nu mai are loc si el.
16:30 – termin baia. Descopar ca in zona inghinala mi-au aparut niste ciuperci. Partea buna e ca sunt comestibile.

17:00 – ii salut pe aurolaci si le urez sa fie iubiti. Plec sa mai gasesc ceva de mancare.
17:15 – intr-un cos de gunoi dau peste o merdenea pe jumatate mancata. Ma bat pe ea cu doi pensionari. Castig din nou, ce zi glorioasa!
17:30 – plimbandu-ma prin parc contemplativ gasesc si o punga de floricele aproape neatinsa. Doamne, ce noroc! O iau si bag in mine.
17:45 – ale dreacu floricele sarate! Acuma mi-e sete si tasnitoarea nu functioneaza. Vad un copil cu o cola in mana, sunt tentat sa i-o fur, dar mai bine am grija de sanatatea mea!
18:00 – sunt plictisit.

18:01-19:00 – ma uit la oameni cum trec, ma stramb la copii si incep deja sa put.
19:15 – incerc sa imi gasesc un loc de innoptat in seara asta. M-am saturat de tufisurile de langa gard, cred ca ma mut in alea de la sahisti
19:20 – ajung la hotel “Clorofila” si ma cazez, chiar si fara rezervare.

19:25 – nu pot sa adorm. Niste manelisti nenorociti ma bruiaza cu mizerii de pe telefonu mobil. Tara de cacat!
19:30 – incepe ploaia. Trag niste cartoane peste mine.
20:00 – manelistii pleaca. Adorm. E greu.

*** Eu, asa de felul meu, sunt un animal de societate. Nu ma simt bine daca nu ies din casa zilnic. Fie ca o ard aiurea p-afara, fie ca ies la o bere sau o pizza, nu pot sa stau in casa. Am avut multe experiente in afara barlogului meu, insa niste chelnerite din ultima vreme m-au dat pe spate. ***

Acum cateva zile ma duc si eu ca tot omu sa testez mitul Pizza Hut. Mitul consta in faptul ca aia servesc niste pizze destul de mici la preturi destul de mari. Aproape adevarat – aia servesc niste pizze EXTREM de mici, la preturi incredibil de mari. Anywayz, cum stateam eu la masa cu un tovaras, dupa ce terminasem gustarica, vine o tipa (chelnerita, am impresia) si ne intreaba daca mai vrem doua beri.

Noi: Nu!
Ea: Nuuu? (adica un fel de “cum nu, in mortii vostri de sarmani, n-aveti bani de-o bere?”)
Ea continua: Dar un desert doriti? (cine te-a invatat pe tine ca se haleste desert dupa bere?!)
Noi: nu, multumim. (fa, nu vezi ca suntem hapsani?)
Ea: Nuuuu? (‘rati ai dreacu de sarantoci, n-aveti o chifla-n stomac, mars acasa!)

*

Astazi, plictisit nevoie mare merg la o pizza cu acelasi tovaras de mai sus. In drum am pozat asta. Pizzeria se numea (gă)Oaza Italiana Hotarat sa renunt la alcool si cofeina, imi comand o pizza si cand chelnerita ma intreaba ce beau cer un Lipton sau Nestea, de care or avea, nu fac fitze. Mai bine ceram un bloody mary, ca si asa ma tenta. Pfff.

Vine printesa si ce imi aduce? Un Pepsi! Dupa cateva secunde de stupefactie m-a bufnit rasu. Creca daca ceram bloody imi aducea o ciorba… oricum, imi era frica sa nu imi aduca in loc de pizza o lipie de shaorma. Doar seamana, nu? Cred ca intr-o viata anterioara o fi fost bustean, ca altfel nu imi explic mostenirea intelectuala.

Salutari de pe litoral! (am primit si eu si va transmit si voua)

*** Cred ca am mai zis mai demult ca nu stii ce e aia o omleta buna, pana nu ai mancat una dintre omletele mele faimoase. In blogul asta o sa zic si cum o fac. (Pozele sunt pe bune si facute cu mobilu)***

In primu rand, aia care pun cascaval in compozitie sunt niste fraieri. Nu asa se face.

Eu iau 2 oua mari sau 3 mai mici, le sparg si le bat dupa modelul clasic.
Adaug sare si piper dupa gust. Bun gust, sper.
Dau cascaval (cam cat cred eu ca incape) pe o razatoare cu gauri mari si il pun intr-o farfuza.
Tai vreo 6 bucati de carnati Plai (adica afumat) si fiecare bucata o tai pe din doua.
Tai o treime de ardei gras in bucati mici.
Amestec cascavalu cu carnatu si cu ardeiu.
Incing uleiu in tigaie si torn ouale batute.
Las pana se face pe o parte.
Intorc omleta (eu pot s-o falfai in aer, voi faceti cum va taie, numa sa fie intreaga)
O mai las un pic si pe una din jumatati pun umplutura de cascaval cu carnat si ardei gras.
Iau cealalta jumatate usor cu o furculita si pliez. (deci e ca un fel de buzunaras cu umplutura la mijloc, poti sa ii zici si omleta calzone daca vrei)
O mai las un pic pe partea aia si dup-aia intorc iar, sa se rumeneasca bine.
Dupa ce s-a facut, tai frumos o rosie si pun pe aceeasi farfurie cu omleta.
Dupa asta, o halesc. )

Ce e cel mai misto e ca se simte bine gustul ingredientelor si cascavalul se intinde frumos, ca la pizza. Sigur, puteti sa puneti ce va taie capu, chiar si ciuperci daca stiti ca va place.

Si banuiesc ca unora li s-a facut pofta. Bon apetit la conserva aia uitata in camara! )

*** Ieri am fost la gratar cu Bogi, Cască si Lenin. Bineinteles, lumea normala merge la gratar in locuri frumoase, cu iarba etc, noi am fost in spatele unei televiziuni, intr-o zona inca in constructie***

Din decor facea parte o piscina neterminata in care erau aruncate o groaza de bucati de BCA (si tot felu de gunoaie) si in care Casca a aruncat initial doar un scaun si ulterior si alte chestii. Praf din belsug peste tot si niste boscheti dubiosi despre care Lenin a descoperit ca sunt de hrean.

Casca scoate un gratar de pe sub niste rigips, Lenin se duce sa spele grilajul, Bogi aduce laptopul si boxele, in timp ce eu ma ocup cu mutatul bauturii, din cutii in stomac. Ca sa pornim focul, Casca gaseste niste bucati de lemn, unele prea mari din pacate. Pe de alta parte, da-mi o bucata de lemn si un tarnacop si o sa vezi ca eu chiar is descendent de-al lu Burebista. Doua minute si cateva urlete mai tarziu i-am aratat eu lemnului cine e mai destept… bucatile sparte de mine nu au fost niciodata aruncate in foc, dar plm, viata-i grea si nu toti poate…

Pana la urma toate bune si frumoase, micii ardeau pe gratar, noi cu foamea-n glanda, mai trebuia sa se prajeasca vreo 5, cand… ding dong, suna soneria. Ptui, futuz gura ma-tii de viata, era patronu cu femei-sa! Cum eu cu Lenin eram clandestini, facem hâldâc (respectiv ţuşti) intr-o camaruta dubioasa plina de materiale de constructie si jeg, in speranta ca ala nu are treaba p-acolo. Emotii maxime, insa Casca, un diplomat iscusit reuseste sa alunge primejdia. Pfiui.

Pana la urma se fac micii si ii halim, dupa care punem si niste branza pe gratar. Cat timp se prajea branza, pornim o discutie cel putin interesanta despre terorism ca forma de revolutie a unor celule dizidente, carora le lipeste puterea politica. Discutia deriva spre PKK si Tara Bascilor, cand Casca tine sa ne ilumineze si povesteste cum i-a aruncat un tip unui alt tip un cauciuc de Dacie in cap sau ceva de genu. Cert este ca povestirea lui nu putea fi completa fara gesticulari, drept pentru care se ridica, se agita si… darama gratarul. Se uita la el cu nepasare, la care eu, linistit: “Ba, vezi ca ai daramat branza.” El, contempland dintr-o perspectiva nihilista, ca un adevarat filozof al secolului XXI, zice: “Ah” dupa care continua: “Poti s-o mai mananci, ca nu ne-am cacat p-acilea”.

Tough luck. N-a mancat-o nimeni, branza a avut aceeasi soarta ca si scaunul – jmanghi! In piscina cu ea! Casca este campion la aruncat gunoaie in piscina, asa ca dupa branza a mai scos si un hrean din balariile alaturate si l-a aruncat si pe ala. Gandirea lui este inca un mister pentru umanitate.