*** E careva interesat? Ia, neamule, Pejou, ia-le, maică, acuma că e bune şi e calde! Hai că mai am şi eu două Pejouri de dat, ia-le să plec şi eu acasă! ***

După cum puteţi observa în imagine, omul vinde un Pejou
Staţi p-aproape că e promoţie, băgăm imediat şi-un Volvalău şi-un Volsvagin din ăla!
Şi după ce încheiem tranzacţia vă invit la un pahar de gin de la Covasna (Covagin, adică) şi un pachet de biscuiţi Termopile (tari ca munţii).

Numai bine, salutări de pe litoral!

*Multumiri tovarăşului Victoire pentru poză!

*** Azi de dimineaţă m-am trezit şi îmi zornăia în cap “Octoooobeeer, octooobeeer, the summer iss oooveeer” şi mă întrebam dacă fiecare lună are o melodie… iată ce am reuşit să scot din mine ***

Ianuarie – January Blues – Jennifer Rafferty
Februarie – February Song – Josh Groban
Martie – Winds of March – Journey (multumesc Adnanei)
Aprilie – April – Deep Purple
Mai – The May Song – The Gathering (multam lu Alex Constantinescu)
Iunie – Last Day of June 1934 – Al Stewart
Iulie – July – Katatonia
August – August Day Song – Bebel Gilberto
Septembrie – Wake Me Up When September Ends – Greenday
Octombrie – October – Dolores O’Riordan
Noiembrie – November Rain – Guns ‘n’ Roses
Decembrie – Once Upon a December – Deana Carter

Poate mă ajutaţi voi cu martie şi mai, că io nu ştiu nimic care să meargă…. ah, şi refuz să pun pe blog “Ploaie în luna lui Marte”, iar “May it be” şi “Wherever I May Roam” nu se pun ca melodii ale lunii mai )) Hmmm, sau poate sugeraţi ceva mai bun pentru o lună la care vi se pare că am băgat vreo “manea” ))

*** Despre existenţă inutilă ***

A doua seară în oraş săptămâna asta, dau tot de tipul de ieri. Poartă aceleaşi haine, probabil e uniforma de băut. De necrezut – după starea în care era ieri nu îmi imaginam că va mai face asta şi azi.

Dar se pare că m-am înselat: cară trei pahare. Lichidul incolor sigur nu e apă, iar la gin se pune şi lămâie… deci e iar tărie, vodka tonică, dar de data asta nu e singur. Are un mers urât, noroc că nu trebuie să meargă prea mult; se opreşte la o masă unde mai sunt o femeie şi un pletos.

Vorbesc, beau; reuşeşte să îşi smulgă un zâmbet. Pletosul nu are nimic special, ea pare o tipă draguţă. Are ceva deosebit şi o atitudine prea sfioasă ca să fie reală pentru barul ăsta şi compania ei. Se privesc stupid ca nişte copii, nu vorbesc mult, ea îşi freacă piciorul de al lui, pletosul pare în plus. Ah, da, femeile si baieţii răi, ştiu, ştiu…

Nu îmi pot imagina apropierea lor, totuşi se pare că el, ratatul, şi-a imaginat-o, întrucât dupa ce-a plecat pletosul la toaletă s-a întins spre ea. În sfârşit, un pic de logică apare în peisaj, când ea îl refuză şi mă bucur în sufletul meu. Hah! Dar imediat îmi vine o întrebare în minte – de ce să amăgeşti un tip care oricum e vai de el? Unde e provocarea? Şi mai vine una– oare a fost ceva ,cândva de capul lui?

Pletosul se întoarce şi văd cum se uită la ea, cum se uită la el şi devine evident că îl priveşte pe ratat ca pe un rival – probabil că se subestimează teribil. Ea doar se joacă, ulterior flirtează cu un picol, în tip ce pletosul încleştează fălcile. Celălalt s-a prins şi îşi vede de vodka lui. Ştie că dimineaţa îi va aduce o nouă cafea fierbinte şi bea până la fund. Pe altădată, realitate!

*** Despre inexistenţă. ***

Ea… ea îl mângâie, îl înconjoară. El o simte, o miroase, o respiră. O mână alunecă pe capul lui cu părul foarte scurt şi sârmos. Ea este specială, este o tigară Black Stone; el.. este un ratat. Mâna şi ţigara sunt ale lui, ca şi paharul de whisky. Dar nu şi barul, nu şi oamenii din el, de lumea de afara nici vorba. Poate că nu a fost niciodată a lui, nimeni nu ştie.

Stă singur şi relaxat la bar şi bea. După privire cred că doar fizic stă, căci picoarele gândurilor au rupt mii de opinci. Nu e vina lui că gândeşte ţărăneşte.

Neras, cu cearcăne şi o cămaşa veche de blug asortată la vârsta sufletului – la ce s-o gândi? Dar oare chiar gândeşte? Dacă da, înseamnă că foarte prost, un truism de altfel, având în vedere starea lui.

Apect de borfaş de doi lei, apucături de beţiv, cel mai probabil se ştie bine cu paharele şi cu băncile din parcuri. Pare a avea totuşi preferinţe muzicale de excepţie, altfel ar fi putut să îşi facă tabietul tăriei în oricare alt loc, e plin oraşul de spelunci… sau poate că asta era cel mai aproape.

Un personaj neplăcut pe o scenă a nimicului sau poate un călău pe eşafodul fericirii. Reuşeşte să dezguste o clientă care venise la bar după ţigări. Nu se ştie ce i-a spus, dar grimasa ei exprima repulsie în mai multe moduri decât un sconcs putrezit într-un bocanc.

Habar n-am cine e, probabil nici el. Acum pleacă legânându-se beat, probabil că mâine se va urî. Nu-i nimic, există cafea fierbinte pentru cei cu inima rece.

*** Mi se îmtâmplă foarte rar să văd ceva pe stradă care să mă lase paf, însă astăzi a fost una din zilele alea… Ceva de necrezut… ***

Eram în tramvai sprijinit pe una din bările orizontale, mă duceam… la un interviu. În faţa mea stătea pe scaun o tipă absolut normală, fără nimic deosebit, fără nimic repulsiv sau atrăgător, exact un om gri, banal. Lângă ea stătea (în picioare) un ţărănoi vulgar. Bărbatul avea aproximativ 30 de ani, o faţă aproximativ plată, o privire aproximativ stupidă şi o constituţie cert animalică. Era genul de tip cu mâini enorme, în care ar putea ascunde o pâine, cu degete care apasă trei taste de-odată.

Ţărani ca el şi banale ca ea am mai văzut de multe ori, însă raritatea întâmplării este de neimaginat. În staţia Moghioroş (Piaţa Drumul Taberei) ţăranul a pocnit-o pe necunoscută cu o forţă de fierar din Evul Mediu, după care a fugit prin uşile deschise ale tramvaiului. Am rămas stupefiat. Chinuindu-mă acasă un timp indelungat tot nu am reuşit sa reproduc din bătăi de palme zgomotul provocat de palma-cazma a muntelui cu pumni, lovind faţa simplei femei. Chiar şi acum mă întreb de câte ori era mai puternic decât mine de a reuşit să producă acel zgomot…

Femeia era în stare de semi-şoc, ca şi noi, cei care văzusem ce se întămplase. După cam o staţie, aceasta îşi sună o prietenă bună şi îi povesteşte: “… eram pe scaun în tramvai şi un tip lângă mine. Ăsta se tot băga în mine, mă inghiontea, nuj ce naiba vroia… şi eu i-am zis politicos să se dea un pic mai încolo că mă împinge şi ăsta mi-a tras o palmă de n-am mai ştiut de mine şi a fugit!”

Restul conversaţiei nu l-am prins şi nici nu mă mai interesa. Mă năpădiseră gândurile – pe pereţi văd des graffitiuri cu “Într-o tară normală, femeile nu sunt pipăite pe stradă!” şi cu “Într-o ţară normală, oamenii se spală!” … dar într-o ţară normală…. o, ioi, nu mai am cuvinte…

*** După cum unii dintre voi ştiu, îmi caut şi eu o slujbă, ca tot omu, dar mi-e că o să ajung un artist ratat şi beţivan, că nu par să ma lipesc de ceva. Dacă înainte era mai grav, că nici nu îmi citeau ăia CV-ul, acu ma cheamă la interviu şi mă resping după. O fi din cauză că port barbă? )) Cert e că am auzit o droaie de întrebări penale. ***

- Care e ultima carte care ai citit-o?

În primu rând, “pe care”, boarfă, toantă şi cu slujbă ce eşti! Nujtu, ce contează? Ultima care mi-a plăcut a fost Salammbo, de atunci nu am mai dat peste nimic care să merite ţinut minte. Şi ce? Voiai să o aduc cu mine că dacă am carte, am parte?

- Ce orientare sexuală ai?

Îmi plac româncele. Deci am o orientare est-europeană. Sau, poate că sunt trisexual, că îmi plac blondele, brunetele şi şatenele. Oricum – ce importanţă are? La tine nu mă dau, că nici nu suntem împreună şi deja pui întrebări stupide!

- Ce muzică îti place?

Mă rup pe manele, fă! De ce sună telefonu cu “Whisky in the jar” ? Nuj, să-l ia dracii, că e satanist! Iarăşi irelevant – oare în ziua de azi nu poţi fi angajat dacă nu asculţi muzica potrivită? Ce-ai vrea să zic că ascult? Swarovski, Hemingway, d-ăştia?

- Cât de bine te pricepi la publictate?

Cam la fel de bine cum s-a priceput mă-ta la a face copii proşti. De unde dracu să ştiu? Vrei false judecăţi de valoare? Not on my watch! Adu-mi un pifometru să mă măsor!

- Ce crezi că te face potrivit pentru slujba asta? (întrebare de sfârşit de interviu)

Păi, bine, tocmai am vorbit juma de oră despre mine (una din activităţile mele favorite, de altfel) şi tu mă întrebi asta . Dă un rewind că poate am zis deja ceva interesant.

Eu cred cu tărie că interviurile astea sunt fie teste de umor, fie teste de răbdare , fie rezultatul faptului că unii e proşti. Ţarî impusibilî, bre!

*** Asta e povestea umanităţii, povestea succesului, a avansării, a putreziciunii sufleteşti, a ridicării standardelor, a vulgarizării, a ranforsării inutile şi a dorinţei. Revelaţia acestei dimineţi m-a pocnit când îmi luam micul dejun în faţa TV-ului. ***

Gata, toata lumea să se relaxeze – am descoperit sensul vieţii când mă uitam la Abba – Mama Mia pe VH1. Cred ca mullte lucruri merg rau pentru că bărbaţii sunt proşti. Observaţi asocierea prostie-rău, exact ca în doctrina Satanistă

De câteva zile încoace ascult numa Black Sabbath şi Johnny Cash şi azi când m-a lovit Abba mă gândeam pentru a 10 mia oară că oamenii ăia munceau la cântecele lor şi că în ziua de azi muzica înseamnă comerţ şi se dau pe canale fufe care se freacă la roz. Nimic nou, până acum, dar trebuia să plec de la o premisă. Cred că peste 10 ani ori o să ajungem toţi preacuvioşi ori o să bage aştia scene porno în clipuri ))

Toată lumea ştie că la noi se suge pula pentru slujbe, pentru apariţii pe post, pentru diverse. Mă deranjează? Doar moral. Dacă e să o luăm logic când faci o muie pentru o mărire de salariu sau pentru o pilă, are loc de fapt un barter, serviciu contra serviciu. Business is business, băi zdrenţelor! Cred că o să ajungă sexul un fel de monedă (alături de guma de mestecat, desigur).

- Aveţi un meniu Dublu-Cheese mare cu Sprite şi un McFlurry. Face 2 mui si 7 pupici.
- Hai că fac 3 mui şi păstraţi restul!
- N-avem voie să păstrăm restul, dacă vreţi pupaţi cutia cu donaţii!

Ce înseamnă suptul pulii, în ziua de azi? Înseamnă bărbaţi proşti care îşi vând serviciile prea ieftin. Ei bine, dacă în alte vremuri – nu munceşti egal nu mănânci, acum când ţi-e lene să munceşti sau esti prea dobitoacă să faci ceva calumea – o sugi unui prost şi ai ce ai vrut. Suptul oferă noi posibilităţi incapabililor. Faza aia cu “survival of the fittest” s-a dus de mult.

La ce conduce suptul pulii?

- Angajarea unor oameni necalificaţi în posturi nepotrivite.
- Dependenţă. Pentru cea care suge. De ce? Pentru că numai aşa reuşeste. Azi sugi pula unui producător, mâine te freci în clipuri. Iar asta conduce la cel mai nasol efect.
- Vulgarizarea sexului. Ştiu că sună stupid, dar atâta sex pe toate gardurile ne va duce în curând la a-l vedea ca pe băutul unei beri.
- Altele. Ştiţi şi voi?

Eram cu 2 tipe de vreo 30 de ani la masă şi una a zis că pe vremea ei nu se sugea pula ca acum (!?) şi că dacă acum 10 ani se punea problema dacă o femeie suge sau nu, acu e dacă înghite sau nu. Până să apuc să zic ceva, cealaltă a zis că de fapt problema e dacă face deepthroat sau nu )) Asta chiar nu mă deranjează )

Ca încheiere, tot nu înteleg aviditatea pentru bani şi mi se pare că fericirea e atunci când îţi doreşti ceea ce ai.

*** Ăsta este un post despre ce-am făcut eu aseară. Ştiu. Foarte interesant. ***

Aseară am fost la Andrew Jones, în Club Fabrica. Sunt sigur că nu sună a cine ştie ce, dar a fost un eveniment unic în România – artă digitală live. Am intrat pe gratis, că bodyguardu chiar şi beat şi-a dat seama că suntem nişte ţărani pocniţi şi ne-a lăsat sa intrăm fără să plătim. În club, un DJ mixa un minimal-techno prea dubios de ascultat fără Ionel Mergătoru, iar tovarăşu Andrew Jones lucra pe un Mac ceva artistic.

Noi, cei din public, puteam vizualiza o proiecţie a ceea ce lucra artistul. Desigur, partea cea mai interesantă era că proiecţia nu reprezenta întreaga suprafaţă a monitorului, ci doar o parte zoomată la maxim, în care artistul lucra… lucru de care ne-am dat seama abia la sfârşit. De asemenea, imaginea era constant rotita de proiector astfel încât tot ce puteau percepe minţile noastre erau nişte gândaci storciţi în mod dubios.

În sală se aflau, în mare parte, fie artişti, fie oameni care au legătură cu arta în vreun fel sau altul, cred că 90% veniseră pentru Andrew Jones, nicidecum pentru MRV sau Haute Culture care au mixat. Cert e că ne uitam foarte mulţi în mod tălâmb la ce făcea ăla acolo şi ne ziceam că asemenea efecte ştie şi winampu nostru să facă. Tzeapă – suntem nişte ţărani cocliţi care nu au nicio treabă cu perspectiva.

Foarte plictisit de muzica total anti-dumi şi arta din care nu înţelegeam nimica, am început să mă holbez pe pereţi şi am observat că ăia aveau sistemu de ventilaţie învelit în staniol şi m-am gândit că o fi făcut din ciocolată. )) Yumm! Da marmota unde e?

Cert e că finishu ne-a terminat pe toţi. Am văzut cum fiecare gândac storcit era de fapt o umbră, un fir de păr, ceva! Pe mine, unu, m-a lăsat paf. Chiar nu îmi pare rău… ah, stai, că am intrat pe gratis ))

Vedeţi pozele: artă digitală – artă digitală – artă digitală – artă digitală

*** M-a întrebat cineva dacă îmi plac jocurile de cuvinte. Hm. Pumnii mei minte nu are. Mai ales cei verbali. ***

N-am mai avut de mult o vacanţă. Pumnul meu drept ar vrea un sejur all-inclusive în faţa ta. Am auzit că nasul e frumos în perioada asta a anului. Atâta că ştiţi cum se zice: o mână o spală pe alta, iar amândouă îţi sparg faţa.

Pumnu meu nu are răbdare şi mai e şi nesimţit pe deasupra – se bagă mereu în faţă. Vreau să-mi iau bilet de avion, dar oricum o dau tot nu e bine – rămân vânătăi. Şi mor de plictiseala ca ursu. Sau nu, chiar mor.

Presupunând că există viaţă după moarte, înseamnă că am murit înainte să mă nasc. Oricum, o să aduc nişte suveniruri de pe lumea de dincolo. Dacă tot e bătaia ruptă din rai, cred că o să te bucuri când o să îţi dau cîteva bucăţi din fundul grădinii Edenului.

*

Şi ca să închei, tineţi minte când mă provocaţi că sunt sigur pe mine, mai ales dacă sunt HB şi nu mă bate vântu ca pe alţii că am crescut în Ghencea şi stiu să dau cu pumnu, nu cu subsemnatu, de aia îţi rup mufarina, că nu ştiu ce e aia milă sau kilometru… că tot veni vorba – cât mai e berea la metru pătrat?

*** Mie îmi plac femeile şi îmi plac foarte mult pentru ceea ce ma fac să văd în mine. Aseara am purtat o discuţie cu muza mea, alias “Balauru” despre cum ne place să facem baie, ulterior degenerând în ce îmi place la a fi îndrăgostit. ***

Total aleatoriu, cu multe faze lipsă. Îmi place:

- Incitarea, nerăbdarea, atunci când ajung primul la întălnire.
- Să ascund florile la spate, să nu le vadă când vine.
- Să o enervez când îmi găteşte.
- Să mâncăm dimineaţa împreună.
- Să ridic ochii din cana de cafea ca să o privesc când crede că nu mă uit la ea.
- Să o înconjor cu mâinile şi să pun capul pe umărul ei, în timp ce privim împreuna pe fereastra unui vagon CFR.
- Să văd pe masă o sticlă de Pinot Noir şi două pahare; unul murdar de ruj.
- Să mă sărute ea pe o melodie a mea.
- Să îi învăţ liniile cu măna, ca să i le pot desena mai tărziu. (defect profesional, bănuiesc)
- Să zâmbesc tâmp în troleu când mă gândesc la ea.