*** A fi snob e o “artă” pentru care ai nevoie de foarte mulţi bani, însă, după cum prea bine ştiţi, românu se adaptează rapid la cam orice. Îmi vine să zic “pfoai, să-mi trag una” în fiecare din următoarele cazuri de fiţe a la canal. ***

- Oamenii care fac mofturi la mărci de apă plată. Că o apă e mai bună decât alta… ce dracu!? Apa plată… o produc dacă alerg un pic, o găsesc pe jos şi, ca să vezi, e şi la robinet, e apă chioară – ce naiba?!

- Oamenii care fac mofturi la cărţi. Pfff, citeşti Sienkiewicz? E prea vechi! Hassel? E prea simplu! Vai, dar cum? Nu ai auzit de Ala-Bala McPortocalensen? Vai, dar e o revelatie, e un geniu, e extraordinar! Şi de obicei e un anonim care scrie infect, cu o carte din care nu înţelegi nimic, fapt normal, pentru că eşti un plebeu. Unii oameni caută sensuri ascunse acolo unde ele nu există şi se mândresc cu asta – vezi Călinescu vs. Somnoroase Păsărele. Mai meeereţi mă în… panonia voastră…

- Rockerii fandosiţi. Nu poţi să mai asculţi ceva comercial în ziua de azi. Cu cât e mai obscură formaţia ta favorită, cu atât eşti mai cool. Şi bravo mie că îmi plac ultimele două albume Metallica şi că ascult Nightwish, Within Temptation şi Sabaton, puteţi să mă pupaţi în fund cu tot cu Excrementory Grindfuckerz şi ce mizerii de doi lei mai ascultaţi!

Şi am senzaţia că am uitat nişte inşi… şi fraierii ăia care fac fiţe la ceva pentru că aşa e la modă mă enervează. Da, cred ca există şi un snobism al fiţelor, asta e problema complicată, ce merită discutată.

PS: Am văzut că m-a inscris cineva în zelist şi îi multumesc pentru asta. Cu toate astea, cred că atunci cand voi ajunge la judecata de apoi a bloggerilor Dumnezeu va zice: “Tu cine mai eşti mă? Lucică tu ştii, ma, cine e ăsta?” la care Lucifer va răspune că habar n-are. Cu alte cuvinte nici dracu n-a auzit de mine. În caz că nu credeţi, vedeţi indicatoru meu de trafic din dreapta. Sunt pe locu 500 si ceva şi cel mai sus am fost pe 428, yeaaaah!

*** Tot vorbeam acu ceva vreme cu un prieten că nu prea sufăr de vise urâte and all that jazz, dar iată că noaptea trecută am avut cel mai nasol vis de până acum. Şi ca să vezi, nu era cu nimic horror, just life.***

Eram îmbrăcat într-o geacă maro cu glugă din aia cu blană, purtam un fular nasol şi la brâu purtam centura mea de sală pentru ridicat greutăţi. Era un frig nemernic, iar eu eram într-o cameră enormă cu doar 3 pereţi, alături de nişte anonimi. Ce făceam? Încărcam camioane Coca-Cola cu lăzi. Toată lumea ducea câte trei lăzi de suc de-odată, mai puţin eu, care duceam doar câte două. La un moment dat o blondă m-a oprit din muncă să ma întrebe ceva. Nu mai ştiu exact ce am zis, dar mi-am auzit seful, un ţărănoi cu căciula rusească, din spate: “Eh, oi fi şi tu vre-un intelectual!”

Şi atunci m-am trezit zvârcolindu-mă.

What’s YOUR worst nightmare?

*** Astăzi – triplu-şoc-mortal. Îmi vedeam de treaba mea la computer şi beam cafea, ocazie cu care vă urez să fiţi iubiţi cum iubesc eu cafeaua. Şi cum duceam eu cana la bot am simtit un miros de parfum feminin. Ăsta a fost primu şoc. De unde dracu venea? M-am uitat la mâna mea şi am observat că nuj cum naiba îmi intrase un pic de săpun sub unghie şi ăla mirosea aşa. Al doilea şoc – de ce săpunu meu banal din piaţă miroase a parfum de femeie? Restul postului e despre al treilea şoc. ***

Intra pe net o prietenă bună cu status că se căsătoreşte. Uit de parfum, de femei etc şi îmi dau seama că am sufcienţi cunoscuţi mai mici decât mine sau de aceeaşi vârstă care se gândesc serios la căsătorie. Ce-aveţi fraţilor – prea multă… ce? Că nu îmi dau seama ce ar trebui să faci în exces ca să vrei sa te căsătoreşti…

Însurat e niţel mai bine ca spânzurat. OK, înţeleg că unii vor stabilitate and all that crap, dar de ce la 20 de ani? Cea mai tare chestie pe care am auzit-o, venea de la o tipă cu o relaţie de durată şi o vărstă prea fragedă pt măritiş. A spus: “X este foarte tare, dar l-am cunoscut prea devreme” Ding-ding – 100 de puncte!

Bine, e foarte adevărat ca eu sunt Mister „Fucked-up-relationship” şi Mister „I’ll-steal-your-girlfriend-or-fiancee” ,iar eu mai degraba cred in Dumnezeu, decât în fidelitate. Nu m-aş prinde că o gagică e perfectă pt căsătorie nici dacă ar scrie în presă. Plus că femeile sunt atât de mişto încât nu ştiu cum pot unii să iubească numai una. )

Acum, lăsând la o parte caterinca, ce îi face pe oameni să îşi dorească însurătoarea? Şi la 20 de ani! Păi acum ceva vreme discutam cu cineva care spunea că vrea să se vadă odată casătorit, cu o maşina, o casă si nişte bani în bancă. M-a întrebat cum mă văd la 30 de ani – la vârsta aia eu vreau să desenez mai bine şi doar atât am ca plan. O fi de rău, habar n-am. Poate mă vedeţi şi pe mine peste 2 luni că zic de însurătoare… yeah, right ))

Mie mi se pare că ce e mişto se termină la căsătorie, asta daca într-adevăr îţi respecti partenerul. O vorbă din bătrâni spunea ca însurătoarea e bucurie pulii şi belea capului. Asta pentru bărbaţi, la femei nuj cum o fi ))

Later edit: ăsta nu e un post în care mă iau de nişte oameni şi de fericirea lor, ci un post în care zic: “chestia asta mă sperie!”

*** E frumoasă o pulă. Să moară pitpalacu, dacă mai aud pe careva că viaţa e frumoasă îi spulber surogatu ala de cap cu un sac de cărămizi. Frate, viaţa e de căcat! ***

Unii zic că blogul meu îi binedispune, iar cum unii sunt genul care să se bucure de răul altuia, iată răul meu.

- Am experienţă, portfoliu, atestate, calificari profesionale, premii, galerie etc şi nu îmi pot găsi o nenorocită de slujbă de grafician. I don’t get it. Ieri eram in WoW (save your preaches) şi întreb pe chat dacă a auzit careva de vre-un post de grafician. Lumea zice că nu, mai puţin un tip care zice: “Ce-i ăla grafician? E un fel de miner? Scoate grafitu din pământ?” .Nu, frate, e un tip care încearcă să îti bage capu în cuptor, că eşti necopt rău. Şi grav e că ăla ARE loc de muncă…

- Azi am fost la doctor. Niciodată nu am fost tanc sau MIG, dar azi când am aflat că tre să ma internez că am minim piatră la rinichi mi-au picat dintii. A venit un ţigan şi a fugit cu ei, deci acuma am şi piatră la rinichi şi mai sunt şi ştirb. Hm. Simt ca îmi pierd simţul umorului.

- Acum câteva zile am desenat pe un perete un logo. Când să dau şi eu de două ori cu pensula, îmi tremura mâna prea tare ca să pot picta cum trebuie. Ce dracu? Ah, stai, e aceeaşi problemă de câţiva ani, am uitat. În situaţii de genu ăsta ma întreb: să cred în Dumnezeu şi să îl urăsc sau să mă fac că nu există şi să stau chill? Sau poate chilli? Dar asta ar însena să fiu iute, iar eu mereu am fost mai lent. Hmmm…

- Dragostea şi banii au fost mereu ca apa calda, niciodată nu am avut parte aşa cum aş fi vrut. Dar asta e o chestie generala, deja îs obişnuit. Pe bani ma piş de mult, cu dragostea e mai greu…

Deci să recapitulăm: n-am slujbă (şi nici bani), nu iubesc, sunt incapabil de a-mi practica pasiunea şi stau prost şi cu sănătatea. Test de imaginaţie: what else can go wrong?

Îmi dedic “Ludacris – We Got” şi de Crăciun vreau o sticlă de tărie.