*** Băi, poate vă aduceţi aminte că acu ceva vreme dintr-o cazarmă au fost ciordite niste automate Kalashnikov, nişte PK-uri şi câteva praştii cu glonţ, numite Carpaţi. Eu nici acuma nu îs dumirit ce dracu s-a întâmplat cu ele, dar e clar că unii au băgat advertising la greu şi le-au vândut fie direct sale ori cel mai probabil teleshopping. ***

Haideţi să gândim cum dracu vinzi mitraliere, daca nu eşti Nicolae Cuşcă!

Ce este de dorit? Păi, awareness pe piaţa neagră a armamentului şi lichidarea cât mai rapidă a stocului, cu maxim de profit. Cifre mari de vânzări. Obţinerea unei poziţii bune pe piaţă este opţională. Se va folosi imaginea armelor ruseşti pentru a construi şi imaginea distribuitorului pe viitor, întrucât ăsta nu e un one-time business.

Trebuie în primul rând să definim publicul ţintă, aşadar avem:
- Oameni cu vecini gălăgioşi.
- Oameni cu multă ură şi frustrare în ei.
- Rockeri în blocuri de manelişti.
- Psihopaţi, terorişti, foşti securişti şi Emil Boc.
- Criminali nesatisfăcuţi de armele lor, Andrea Marin, Mihaela Rădulescu
- Smardoi, luptători de gherilă, diverşi dizidenţi

Produsele nu vizează sectorul business to business, dat fiind numărul mic de unităţi disponibile. (SKU reduse)

Sigur că mai sunt probabil şi alte persoane care ar dori să achizitioneze armele astea, dar sunt în număr neglijabil, aşa că râmănem la ăia de mai sus.
Publicul ţintă este format din persoane de peste 18 ani (una e să vinzi arme ilegal şi alta e să vinzi arme ilegal minorilor!) dar sub 60, ca încă să fie în stare să tragă. Religia şi profilul psihologic nu sunt importante, iar singuru lucru pe care îl au în comun cei de mai sus e dorinţa de a ucide. Se anunţă o campanie grea!

Unde suntem pe piaţă? Care e poziţionarea noastră? Păi, suntem un jucător pe piaţa armelor de calitate, nu vindem nici puşti low-end de pe vremea când Pazvane mai vedea, dar nici armament premium. Vindem chestii care ucid şi ucid bine!

Bun, acum că ştim ce vrem să facem şi cui să îi facem, rămane de stabilit doar cum să o facem!

Păi, privind dintr-o perspectivă a mixului de marketing, produsul deja există, iar costurile de producţie au fost zero pentru că a fost ciordit, deci preţul, oricare ar fi el înseamnă profit 100%

Cu distribuţia e mai dubios, pentru că am stabilit deja că business to business este exclus, deci dacă debuşeul e potrivnic, rămâne livrarea la domiciliu, ceea ce e perfect. Deja îmi vine în minte fraza de agăţat clienţii “Hai la laşu cu Kalaşu!” / “Ce-i frumos de pus pe noptieră? Veioză şi o mitralieră!” Operatorii de teren se vor folosi de o bază de date a publicului ţintă pentru a-i vizita pe aceştia la casele lor şi a le prezenta oferta. Direct sales e una, dar nu e de ajuns, daca vrem un reach eficient. Telemarketingu nu e eficient nici el pentru că omu tre să vadă arma în faţă nu să o audă la telefon.

Asta ne duce la pasul următor şi anume promovarea. Evident, va fi nevoie de spatiu media de toate tipurile, mai ales la TV, pentru teleshopping, care va fi al doilea mod de vânzare a produselor!

Campania o să aibă nevoie de idei bune, in general şi multe chestii creative la care poate vă gândiţi voi, ca eu nu prea le am p-astea cu gânditu, imaginaţie, stuff like that.

Oricum, având în vedere situaţia de mai sus, vrem să promovăm produsele, dar să nu exagerăm, ca să ne râmână cît mai mulţi bani, că suntem hrăpăreţi. Promovare maximă pe outdoor cu afişe gherilate (adică puse fără autorizaţie) şi cu grafuri date pe tot ce mişcă şi e toţi pereţii cu expunere bună!

Pe radio băgăm spoturi care să facă awareness legat de promoţiile la arme. Că tot veni vorba, la primele x Kalashnikoave vândute dăm veioze gratis, ceva ieftinache, nu fiţe şi la PK-uri dăm un Carpaţi gratis.

Pe web îl punem pe Zoso să ne critice, pe Orădeanu să ne bage nişte bannere, ca ăla e mai băbălău şi pe Curvette să scrie că o excită mitralierele. Pe Arhi nu-l băgăm în seamă că ăla e prea distrus şi ne strică imaginea.

OK, în mare cam asta ar fi partea de marketing, acuma hai să vă văd latura creatoare, că uni sunteţi dăjtepţi rău. Cum dracu le facem publicitate? Fiţi creativi! Vreau slogan, idei, texte, orice! Băgaţi!

*** Aseară am avut o discuţie interesantă cu o tipă şi mai interesantă, în urma căreia am reuşit să patentez câteva metode ultra-sigure de a agăţa gagici pe net. Nu vă aşteptaţi la cine ştie ce ducese, dar o săteancă, două tot o să atrageţi. ***

E complicat? Sigur că nu! O poate face orice prostălău? Cam da, dar trebuie să cunoască pe sine întâi şi să ştie ce vrea de la viaţă. Care e ideea de bază din spatele acestui concept? Păi, e simplu – dacă vrei să o cucereşti pe una pe Net, trebuie să îi arăţi pula, dar într-un mod special. Încă lucrăm la metode de agaţament pentru unguri şi lesbiene, deci ţineţi aproape!

Acum să personalizăm toată treaba – că îi arăţi poze cu pula ta e una, dar ce vrei să comunici? Ei bine, în acest sens, iată un ghid numai bun al ipostazelor fotografice.

Eşti Romantic – poţi să îti bagi pula în trandafiri ori în petale de trandafir saaaau poţi să îţi bagi pula într-un bol cu spaghete. În al doilea caz ai 2 avantaje – 1. Că oricât ai avea de mică pula, în comparaţie cu spaghetele, tot pare un monstru. 2. Dacă mai pui în poză şi o lumânare, deja e cină romantică

Eşti un Bad-boy – pentru asta e musai fie să ai pula incredibil de mare, fie să ai cunoştinţe de PhotoShop(e evident de ce). Ideea e să faci o poză pulii (dacă e foarte mare poţi să îi pui şi nişte hăinuţe sau accesorii) şi să scrii pe ea: “Nu mă interesează nimic, doar mă laud.” Cu asta le spargi pe toate!

Eşti Evlavios – nimic mai simplu! Tot ce trebuie să faci e să îi tragi o poză contre-jour pulii, în care lumina puternică să o facă să pară o siluetă divină. Dacă nu cumva ai instrumentu incredibil de mic, toate enoriaşele vor crede că l-au văzut pe Sfântu Duh, cel însămânţător de fecioare!

Eşti Manelist – te duci în baie, te sui pe un scaun şi faci o poză cu telefonu oglinzii în care se reflectă pula ta (şi telefonu ultimu răcnet, evident) şi ai grijă să nu ai curu mare, ca să se vadă si prosopu flauşat Versace, agăţat de uşă. Click!

Eşti Rocker – cel mai probabil nu ai nici aparat foto şi nici telefon cu cameră, că dai toţi banii pe băutură, aşa că te foloseşti de alea 2 cărţi pe care le-ai citit în viaţa ta şi scrii o odă pulii, ca să înteleagă goth pitzi aia pe care vrei să o agăţi.

Eşti Bogătan – din păcate pulile bogaţilor arată la fel ca pulile săracilor, plus minus câteva ciuperci comestibile sau nu. Ca totuşi să se vadă o diferenţă, trebuie să îi faci o poză pulii, într-un cadru cu un asfinţit tropical şi câteva dansatoare hula-hula. Dacă se văd şi câţiva sclavi care fac vânt cu frunze de palmier, e perfect!

Eşti un Tocilar – păi, pe tine te-a dotat natura cu creier, nu cu pulă, aşa că sfatul meu e să hackuieşti un bad-boy şi să furi pozele ăluia, pe care, în spiritul Crăciunului, poţi să i le trimiţi şi mă-sii!

*

Dacă ai încercat una dintre metode şi nu a funcţionat, înseamnă că eşti retardat şi că ai aplicat-o greşit, de aia nu a mers! Dacă apar complicaţii sau neplăceri adresaţi-vă morţilor şi răniţilor mă-sii.

*** Serialul “Cât de tută să şi fii?!” continuă astăzi cu episodul 42 “Dumi se întâlneşte cu proasta satului şi acolitele ei”. Guest stars: Adriana Pizdorova, Alina Sarfutis şi Natasha Suscracinskaya. ***

De câţiva ani încoace, păru nu-mi mai place, gura nu-mi mai tace… mioriţă laie, laie bucălaie, m-am tăiat la… baie… Ce am vrut să zic cu asta? Păi, de câţiva ani ani, podoaba mea capilară a cunoscut două forme – zero şi periuţă. Ambele sunt tunsori simple, masculine, care îmbina frumuseţea pieptănatului cu prosopul şi condescendenţa intrinsecă a filonului de testosteron proiectat perpetuu.

Acum, că am trecut de expoziţiune, intriga e că în urma unei perioade mai reci mi-am lăsat părul să crească până la aproape 2 cm. Într-o zi am decis să merg la frizer să mă tund… şi aşa a început povestea mea plină de tristeţe, jale şi dor… şi păr!

Am ajuns la Salon Eddy, pe Prelungirea Ghencea, unde două sătence se ocupau cu defrişarea capilară a unor clienţi în timp ce o a treia se îndestula cu prostie via reluări cu Adi de Vito.

Una dintre pădurence a terminat de tot cu o clientă, iar eu m-am ridicat fericit, zâmbind tâmp în direcţia ei, dându-i de înţeles că vreau să îmi chinuie capul fără să deschidă gura. Faţa tipei nu schiţa nimic, era în mod screensaver, aşa că am îndrăznit să spun că vreau şi eu o tunsoare simplă, tip periuţă (de dinţi, nu de WC sau pantofi). Până să iasă aia din stand-by, colega ei a luat o pauză de la Adi Minune, ca să îmi spună ca “doamna” tunde doar femei, că ea nu ştie să tundă bărbaţi şi că trebuie să aştept la Mikla, o vacă alb cu purpuriu, imitaţie de Milka.

În sfârşit, când mi-a venit rândul sau, mai bine zis, sorocul, i-am explicat vacii cu maşină ce trebuie făcut. După ce a mugit de confirmare s-a pus pe treabă; deşi mai degrabă ara pe capul meu în ritmurile ultimei melodii a lu Costi Costiţă (aia cu „Show, show! Forţă, forţă!”) totul părea să meargă OK. Dar de ce să se termine cu bine?

Neuronu ei vietnamez care probabil suferea în momentul ăla de amintiri cu napalm a împins-o către un gest tare necugetat. În mijlocul tunsorii, vaca a scos numărul de la maşina de tuns (adică grilaju ăla mic de plastic) şi a început să îmi dea fără număr, fără număr pe la ceafă. Nimic nasol în asta. Urât a fost când a terminat cu părul de pe ceafă şi şi-a amintit de restul capului. Din păcate nu şi-a amintit să pună şi numărul la loc. Evident, mi-a tras o tunsoare model number one, super fancy, a la Gheboaia, stil capră, în scări deasupra urechii stângi.

Dar staţi! Ca toată treaba să fie un fel de haute couture al tunsorilor, vaca s-a gândit să mă căprească simetric, aşa că în grabă mare, show, show, forţă, forţă, a băgat maşina, tot fără număr şi în partea cealaltă a capului. Din păcate, aici a întâlnit o rezistenţă nemaipomenită, care aproape că a scris cu sânge “Pe-aici nu se trece, tunde etc…”. Ca să o scot din stupoare a trebuit să îi explic: “Ştiţi… am o ureche pe partea aia!”

Dacă neuronu meu ar fi avut organe genitale ar fi zis: “Vai de pula mea, cât eşti de idioată!”. Chiar foarte idioată, nu de alta, dar deşi în ochii mei se putea citi cu claritate “Da-ţi-aş! Lua-mi-ai! Propti-ţi-aş!”, bălăloaica nu a ezitat să mă întrebe cum să îmi facă perciunii. Nujtu, fă, fii creativă! Sau mai bine nu, lasă că îi fac eu acasă…

La modu serios: Cât de tută să fii ca să gafezi o asemenea tunsoare? Ce s-ar fi putut întâmpla mai rău?
Peste câteva ore m-am tuns zero la un prieten acasă. Se pare că experienţele traumatizante mă tot urmăresc

Postul se termină aici. Luaţi două linguriţe de Natalie şi sunaţi-mă dimineaţă!

**** Cele mai penale titluri de filme porno existente sau posibile, titluri evident parodiate dupa filme artistice mai putin serioase ) ***

A Beautiful Behind
Arma-get-it-on
Womb Raider
Schindler’s Fist
Shaving Ryan’s Privates
Batman in Robin
Blowjob Impossible
Dyke Hard
Star Whores
Sorest Rump
Edward Penishands
Gangbangs of New York
On Golden Blonde
In Diana Jones
Sick Degrees of Penetration
Legally Boned
Lawrence of a Labya (TM George)
Throbin Hood (Prince of Beaves)
When Harry Ate Sally
Romancing The Bone
Lord Of The G-Strings
White Men Can’t Hump
Ocean’s 11 inches
American Booty
Pirates of the Clitoridian
Pulp Friction
Swollow Hal
Spankenstein
Breast Side Story
Blown in 60 Seconds
Buffy The Vampire Layer
Buttman and Throbbin’
Rambone
School of Cock
Free My Willy
Sperminator
The PokeHer Tournament

*

Promit să vin cu ceva consistent, cât de curând, daca asta nu v-a plăcut.

*** De ce mi se întâmplă mie toate dubioşeniile? Păi e simplu, ca să am ce scrie pe blog! Doi tipi, două tipe, o seara dubioasă. ***

Mă duc cu un idiot pe la două gagici p-acasă. Stăteau în gazda… bine, de fapt erau trei, da a treia, simţind că ceva nasol se va întâmpla a stat să coclească la ea în bârlog. Pizda mă-sii, oricum n-o cunoşteam.

Şi stăm noi ce stăm, râdem, glumim, bem un suc bla bla şi hai să plecăm, că oricum nu aveam gânduri. Mergem noi spre uşă, iar cum eu am viteza unui melc şchiop am rămas mai în urmă. Dobitocu cu care eram iese primu din casă şi cu el iese pe preş una dintre tipe, care era o gâscă flauşată. În casă eram eu cu cealaltă, care era (şi s-ar putea să mai fie) destul de bună, aşa că gândesc rapid şi îi încui pe ăia afară.

Ne mai distrăm noi un minut, două şi decidem că gata, hai să o lăsăm pe aia în casă şi şi să mă tirez şi io. Îi dăm drumu lighioanei înăuntru şi constat că tovarăşu meu plecase deja. Dau să ies, când alea două închid uşa şi îmi trântesc un “Mai stai!”.

Eu, ştiindu-le ciumpalace îmi zic că astea vor să facă cine ştie ce caterincă proastă şi dau să forţez ieşirea. Aia bună mă apucă de mijloc, iar jderu îmi dă peste labe, sa nu apuc clanţa calumea. Hm. Îmi zic să mai protestez un pic, să mă lămuresc dacă e pe bune (să fie atât de disperate!?) sau nu.

Şi cum ne maimuţăream noi pe acolo, jbang, mă loveşte un miros de transpiraţie direct în nas! Şi bag seamă că aia bună miroase nasol. Şi atunci, instiunctul meu de conservare scapă shaorma pe jos şi îmi trage un şut direct în cuaie! Vorba cântecului: “Umezeala de canal, mirosul fatal îmi intră în creier şi devin un animal” … Oh my God, tipa e Necuratu, în toate sensurile cuvântului!

Atunci să vezi proteste şi luptă încrâncenată – ce Wizna? Ce Mărăşeti? Ce Termopile? Ce gherilă şi ce război de 6 zile? Nu frate, eu eram mai ceva, eram one man army – dacă subraţul mirosea în halu ăla a înfrangere, nu vreau să îmi imaginez ce molimi izbucneau din Groapa Marianelor, unde e posibil ca nişte tipi pe nume Marian să îşi fi găsit sfârşitul.

Mă ţin cu îndârjire de lanţu de la uşă, una trage de mine, cealaltă mă loveşte aprig, dar spre norocul meu de animal blănos, am mai multă stamina decât ele şi după o rezistenţă ca-n Irlanda, bestiile obosesc, iar eu reuşesc să plec. Privirile pe care mi le aruncau din uşă sunt de neuitat.

Mai are rost să spun şi că idiotu care mă aruncase la bestii nu era de găsit când am coborât din scară? I s-a părut o glumă bună să ascundă maşina după un TIR. Mie nu.

Am rămas cu traume.

*** Vi-l aduceti aminte pe Gigi din şcoala generală? Sau poate pe Vasile din liceu? Sigur că vi-i aduceţi aminte! Şi ei îşi aduc aminte de voi, doar că se fac că nu. ***

Mă seacă rău de tot la icre terminaţii cu care ai petrecut mulţi ani împreună, făcând diverse şi care după o încetare a întrevederilor regulate uită să mai dea cu “hai norocu” pe stradă. Sunt nişte imbecili distruşi, vai morţii lor de obidiţi, popândăi fleoşcăiţi pe care nu îi iert.

Oameni cu care ai băut din aceeaşi sticlă, cu care ai mâncat din aceeaşi pungă şi cu care ai împărţit acelaşi prezervativ… sau nu… ei bine, de îndată ce îi pocneşte o mică schimbare şi ajung un pic mai cool (în mintea lor), gata, uită cine eşti, uită de tot, acum ei sunt altfel, iar pe tine, pleavă ce eşti, nu te cunosc.

E cazul pizdelor bune ex-răţuşca-cea-nasoală, e cazul fraierilor cocliţi care au dat brusc de bani, e cazul muiştilor care cred că dacă au intrat la facultate chiar e un “nou început” şamd.

Îi ştiţi prea bine, i-aţi întâlnit în benzinării, în restaurantu din cartier şi poate într-o staţie de autobuz. V-au remarcat, dar au întors capul în altă parte. Ei sunt prea tari.

E nasol când vezi că un tovarăş bun s-a transformat într-un putzo palmatore care nu te bagă în seamă şi te întrebi “De ce!?”. Oare unora le e ruşine de trecut şi de oamenii cu care au ars-o? Păi, dragii mei, cei cu care aţi stat până acum v-au făcut aşa cum sunteţi, deci sunt parte din voi. Hai să ignorăm părţi din noi, precis ne va fi bine.

Unii mor în superficialitate.

*** Copy-paste la o discuţie de pe mess. Am cenzurat numele tipei şi am pus diacritice. Sunt un rău, miau-miorlau ***

[...]

O tipă: mă duc să mănânc, brb…
Eu: poftă!

[Peste 15 minute…]

O tipă: multumesc..acum merge şi un “să-ţi fie de bine”
Eu: sta-ţi-ar în gât!
Eu: )
O tipă: după ce că esti misogin, mai eşti şi răăăuu (
O tipă: offf
Eu: dar a fi misogin nu implică a fi rau?
Eu: cel puţin cu unu din sexe…
O tipă: ba da, doomy dar eşti rău şi în plus!
O tipă: adică faza cu “sta-ţi-ar în gât” nu e misogină (după parerea mea-decât dacă o spui doar fetelor)…şi a fost răutacioasă!
O tipă: deci eşti răutăcios că eşti misogin şi mai eşti răutăcios şi fără să fii misogin!
O tipă: deci damn it, eşti prea rău!
Eu: thank you

*

În altă ordine de idei, apare Terminator 4 !

*** Postul ăsta e despre emoticonul care mă scoate din minţi, despre zâmbiliciul ăla fad şi enervant, despre el -> : – )  , : ) ***

The acursed emoticon of death, the vile bile spewer emoticon of dread, bla bla… nu îl suport.

Zâmbetul ăla imbecil e emoticonul dintre şef şi angajat.
E emoticonul pe care îl primeşti când ai făcut o glumă băşită şi celuilalt nu îi vine să râdă.
E un zâmbet stupid pe care îl primeşti de la un interlocutor idiot care nu ştie ce să zică sau nu vrea să folosească “plm”…
E un emoticon de oameni bătrâni cu concepţii aristotelice (şi mă refer la măsură) care au impresia că un : D e prea mult.
E emoticonu ăla pe care îl folosesc tipii plinuţi care lucrează prin bănci şi cărora le plac treningurile.
E folosit de pizde proaste care habar nu au ce să zică, dar vor să îţi dai seama că sunt acolo şi că au citit tot… simt nevoia de a zâmbi tâmp şi pe mess, ca în realitate.
E un emoticon plictisitor de oameni fără emoţii sau cu trăiri mediocre.
E un emoticon mediu… e naspa… v-ati dat seama că îl urăsc?

Ah, dar destul…. emoticon idiot!

Şi închei cu niste versuri geniale de William Blake, pe care le-am citit într-o carte a lu Noica:

“There is a smile of love,
And there is a smile of deceit,
And there is a smile of smiles
In which these two smiles meet.”

*** Acest anunţ a apărut pe un site românesc de joburi; descoperirea aparţine lui Jo. Enjoy! ***

Firma: BLOW JOB INC
Postul: UNDER DESK MANAGER

Descrierea firmei:
Firma nou aparuta pe piata, cu o dezvoltare mare si un potential imens, cauta fete pentru a ridica moralul Angajatilor

Descrierea postului:
Capacitate de a lucra sub stres, programul este flexibil, implicare in ceea ce face , studiu amanuntit al problemei, rezolvarea problemei

Cerinte:
De preferinta sa fie studenta, sa stie cat mai multe limbi , cu buze mari si aspect placut ( sa aiba sefu ce admira)

Oferta (bonusuri, beneficii):
Salariu pe masura (negociabil de la 500 De euro in sus)
Asigurare dentara

La aceasta oferta a mai aplicat 1 persoana

*

Pam-pam

*** Fază penală. Scurt. ***

Eram la mine în cameră, o ardeam pe mes cu Winampu deschis.
Vine mama.
In Winamp intră Ombladon cu Uzzi – Noi vs. Ei.
Mama începe să mă sâcâie să arunc o pereche de pantaloni vechi. Mă enervează.
Ceartă scurtă, ne oprim, ne uităm urât unu la altu, moment de linişte, tensiune.
Şi Uzzi: “MUIE!”