*** About the finer things in life, un post despre cireaşa de pe tort, despre bomboana de pe coliva, despre sfârcul care se vede prin bluză, despre detalii, despre fineţe… ***

Te duci la Mc şi îţi iei un meniu Dublu-Cheese mare, cu Cola. E gustos, dar nu e perfect. Ca să fie perfect trebuie să ceri maioneză pentru cartofii prăjiţi! Maioneza face toţi banii!

Extrapolând, e lesne de priceput că maioneza asta e bună de avut peste tot. Ai o slujbă OK, care mai e şi bine plătită pe deasupra? Aşa e că e mult mai mişto atunci când ai un coleg de birou cu simţul umorului? Ţi-ai tras ţoale noi şi arăţi super? Nu-i aşa că e şi mai tare dacă ieri tocmai ai fost la salon? Ai o gagică deşteaptă şi draguţă? Şi nu e mult mai mişto dacă e şi un pic cocheta?

Detalii, detalii… detaliile fac totul, de aia pentru o sfoară care nu atârnă, un sacou de la Zara e 5 milioane şi unu de la SC Nashpa SRL e 1 milion…

Sarea în bucate, zahăru-n cafea, muştaru la mici, sosul de roşii la pizza, măslina la Martini, castraveţii muraţi la shaorma, cifrele finuţe la ceas, fundiţa la balerin, dantela lenjeriei, oja necojită, rădăcinile vopsite, atitudinea chelnerului, volumul muzicii, dinţii albi, mirosul pielii spălate, trandafirul în plus, culoarea cravatei, modelul paftalei, lungimea botului de la pantof, mărimea mouseului şi şi şi… şi maioneza la cartofi!

În viaţă trebuie să ai maioneză! Vă las cu KWAN – Tainted Love

*** Ăsta nu e un post despre 3 gagici cu câte un sân fiecare, e un post despre oamenii cu 3 sfârcuri. Ştiu că pare dubios, dar iată că 1 din 18 inşi au 3 sau mai multe mameloane, deci dacă tu personal nu ai, prietenii tăi sigur au! ***

Ăsta e un post serios, pornit de la o discuţie de la biro’ şi un articol de pe Wiki. Acuma, let’s get down to business!

O boală a mamiferelor cauzează apariţia unui surplus de sfârcuri. Boala se numeşte Politelie şi presupune doar mamelonu/oanele în plus, nu şi glanda mamară. E foarte posibil să aveţi aşa ceva şi să nu ştiţi, mai ales întrucât sfârcurile bonus nu arată întocmai ca unele normale şi pot fi confundate cu aluniţe.

Cam pe unde apar? Păi, o să puteţi da de ele, în zona laterală a torsoului, oriunde, pe suprafaţa dintre axile şi zona inghinală. Yay! Three nipples for the win!

Acuma nu te uita dubios la cei din jur, oricum cică si Mark Whalberg şi Lily Allen au, aşa că al 3-lea sfârc nu pare să oprească pe cineva să facă ceva.

Dacă treaba cu 3 sfârcuri mai e cum mai e, dubios cu adevărat e să ai trei sâni – that kinda sucks… doar ca aia se numeste Polimastie si e altă mâncare de peşte.

Click pe link dacă vreţi să citiţi despre cum e sa ai trei ţâţe, ca în Total Recall! Uhuu!

Hai, Paşte Fericit, ciocni-v-aţi ouăle!

*** Un post despre frumuseţile vieţii, atunci când eşti în câmpul muncii. Da, iar m-am angajat, no more slacky-slack…***

Cel mai mult şi mai mult la orice loc de muncă îmi plac şefii, dar nu exagerat, cam cât vă plac şi vouă. Iată câteva chestii mişto pe care le fac ei:

- Mai ai o oră şi pleci acasă, aşa că ţi se dă un proiect complicat, până mâine! De aia e bine ca în ultima oră de muncă să te duci des la budă, să iei pauze de fumat, chiar şi ca nefumător; să te faci că vorbeşti la telefon cu un client, cât mai departe de şef. Dacă te prinde o diaree – eşti boier! (în condiţiile în care ai toletă la muncă)

- Şefu îţi cere să faci ceva, iar după ce faci exact ce a spus, e nemulţumit, că mai trebuia ceva! Nu toţi întelegem patroneasca sau bossa-nova sau cum s-o numi, de aceea, cea mai bună idee e să-l întrebi: “Sigur doar atât? Nu mai e şi altceva?” . Ştiu că sună a muncă în plus, da oricum o s-o faci, dacă nu azi, mâine după 5…

- Şefu îţi cere un proiect care poate fi prezentat în mai multe variante. Precis prima pe care o să i-o arăţi o să i se pară de căcat si precis va fi aleasă cea mai najpa, din punctul tău de vedere… De aia e o idee bună ca aia pe care i-o arăţi prima să fie cât mai nasoală! Din păcate nu am mai multe feţe, că aş fi folosit aceeaşi tehnică să cuceresc femei!

- Unii şefi au impresia că le ştiu pe toate. Şi eu la fel. Diferenţa e că eu chiar le ştiu )) Acuma, lăsând caterinca la o parte, există oare vreo posibilitate prin care să convingi un şef că nu e cea mai deşteaptă persoană din lume şi că poate ai şi tu dreptate la chestia în care te-ai specializat şi cu care el/ea nu are nicio treabă? Frate, eu atâta zic: când îţi cumperi un câine – lasă-l pe el să latre! Sau măcar… si pe el! )

- Cea mai proastă idee pe care o poţi avea e să te lauzi în firmă cu diverse aptitudini, mai ales în faţa şefului. Faci sală? O să cari tone de materiale promoţionale! Te pricepi la PC-uri? Eaaah, şi aşa nu aveam IT-st, lasă mamă, că eşti bun! Cum, fotografia e una din pasiunile tale? Ah, păi şi aşa aveam nevoie de un fotograf! Sau poate ar trebui să mă angajez supraveghetor la videochat şi să mă laud că îmi place sexu, deşi la norocu meu, cine ştie ce păţesc…

Altele nu-mi mai vin.

Oricum, viaţa mea e sexi, azi am halit caşcaval pane!

*** Băi, cum tot n-am ce pune pe blog, că momentan lucrez la o pagină nouă despre fitness and shit, am zis că merge să arăt ce băbălăi îmi mai trimite Google. Am făcut o selecţie şi iată cele mai interesante cuvinte cheie, din ultima vreme: ***

pizde proaste.ro – dar de ce să te limitezi la România, prietene?
boris in pula goala – poahahahah, bietu meu neuron…
batranul care zice cine esti ring tone – ce ma!?
cum sa furi templateul unui site – îţi zic io, dai view source, copy-paste la aia după care dacă e full html, ciordeşti fiecare bucăţică de imagine… dacă are şi css, ai pus-o…
maneaua baiat bun – nu, maneaua e o fată rea, nu un băiat bun…
prostituate care se fut pe bani – dar de ce nu pe cartofi şi ţelină?
pitipoance futute in padure – adică nerase?
noi pozitii de yoga porno – yoga porno
gagici+pe+net - păi eşti deja pe net.. acu mai rămâne să dai de gagici…
cum agati fete pe net – despre asta am scris, tru, tru…
pizde bune de pus la avatar – dacă asta vrei tu să faci cu ele, nah…
femei grase si proaste – există o groază, dar de ce le-ai căuta?!
rasul pe picioare la barbati – este pt sportivi şi gay
mitraliere – zi ce calibru, vericule, că are băiatu de toate!
filme potno – www.youpotn.com
poze cu pula – pula în general sau a mea?
film porno cu batrani – ‘raţi ai dreacu de hodorogi cu internet!
poze cu pule feminine – ce-s alea?! Vreau să ştiu?
corel si simona – PhotoShop şi Gherghina…
muzica porno romaneasca – mai toată…
orasul lenes face sex – manelistul beat face search…
ce cauta lumea la mine pe blog – chiar aici!
ce profit aduce shaorma – în kile sau în euro?
frumoasa batranete ro - Hodorogea strikes again!
top 10 melodii de taiat venele – nu-mi vine să cred că cineva chiar a căutat asta!
am parte de dragoste anul asta sunt leu – premoniţie? )
femeia leu unu se fute cu prietenul lui – să-mi traducă cineva!
mitraliere de vanzare – nu mai am, că le-am dat la moldoveni…

*** Acum două zile am făcut desenu ăsta şi i l-am arătat unui tovarăş care a zis că vezi domn’e, vine o vârstă când te maturizezi şi nu mai zici „pula”, „îţi rup jmafu” şi „mufarină” sau nu mai eliberezi tensiune cu un „pizda mă-tii!”. Un post despre ce spune lumea. ***

Bla, bla, zic oamenii că anumite lucruri nu se cuvin, că anumite chestii nu se spun, că nu mai trebuie să faci nişte căcaturi de la o vârstă. Mă seacă la suflet, vreau să le bag picioru atât de adânc pe gât, cât să îmi intre căcat in bocanc!

Vai, Dumi:

- Muzica ta mă deprimă, de ce nu poţi şi tu să asculţi ceva frumos?
- Te îmbraci atât de des în negru, nu ai şi tu ceva mai vesel?
- Nu mai vorbi aşa, că nu e frumos!
- Nu te mai lua mă de ei, că sunt şi ei oameni!
- Când o să îţi vină şi ţie mintea la cap? (ai 22, tre să fii şi tu mai serios!)
- Nu poţi pur şi simplu să faci caterincă de aşa ceva!

De ce dracu, după ce ai trecut de o vârstă, toată lumea te vrea un sclav plictisit? O, da, hai să ascultăm toţi Radio 21, să ne trimitem mailuri cu powerpointuri cu glume băşite la care se amuză secretarele de 50 de ani. Şi dacă tot facem asta, hai sa purtăm căcaturi pastelate şi nişte blugi albaştri, cu cât mai comuni, cu atât mai bine, ah şi să nu cumva să pronunţăm cuvântu „pulă” ,dar să fim ranchiunoşi faţă de ceilalţi la fel de gri ca şi noi – aşa e civilizat, domn’e!

Hai să ne luăm un loc de muncă idiot, care să ne mănânce 12 ore din zi, să facem burtă de la statul pe scaun, să ne bucurăm la remuneraţie şi să strângem bani de o maşină diesel, ca să avem cu ce să stăm dimineaţa 3 ore în trafic!

Şi dacă tot suntem aşa tari, cui îi trebuie exerciţiul fizic? Ne iubim aşa cum suntem şi oricum şi restul băbălăilor din juru nostru arată la fel. Frate, la 25 de ani, dacă ai familia ta, maşina ta şi o casă în care să stai, ce poţi să mai vrei, tată?

La naiba cu profunzimea, oricum arta e atât de vulgarizată, încât nimeni nu mai apreciază nimic. Avem mobil cu manele şi handsfree, ce contează cultura? Cărţile sunt pentru idioţi cu prea mult timp liber, s-a inventat televizoru, fraţilor, nu-i aşa?

Şi la ce îţi trebuie să ştii diverse? Frate, ştii să faci o proformă, te descurci cât de cât în engleză şi eşti la curent cu ştirile de la ora 7? Păi, frăţică, e de ajuns, altceva nu trebuie să ştii! Ce dacă te fuţi de ani buni şi crezi că pula e un muşchi? Nu, cultura generală e pentru tocilari care nu ştiu să se distreze!

Sunt un tip cu creier şi pretenţii de gentilom şi cu apucături de om de la periferie şi nu sunt împotriva socializatului, doar împotriva societăţii. Urăsc oamenii incolori pentru că se mândresc cu superficalitatea lor, îi urăsc pentru prostia nonşalantă, îi urăsc pentru că dacă nu i-aş urî, aş risca să ajung unul dintre ei.

Dacă vă seacă ceva ce alţii vor de la voi, dacă vă seacă societatea, dacă, dacă, dacă… mai jos e un formular de comentat… eu vă las cu o melodie.

*** Neuronu meu, Boris pe numele lui, îşi cam bate joc de mine… după ce i-a omorât pe restu neuronilor cu Vodka şi … Vodka… acuma face ce vrea din mine… ***

În ultima vreme o ard cam dubios, iar creieru meu încearcă să mă convingă că duc o viaţă normală. În sensu ăsta, seara mă ia somnu devreme, de parcă a doua zi aş avea vreun job la care să mă duc, iar dimineaţa mă trezesc la 10-11, de parcă aş avea vreo gagică cu care mi-am tras-o până la 3-4… Dar ăsta nu sunt eu sau nu eram eu, cel puţin.

Acum mă întreb ce dracu se întâmplă – sunt mai apatic decât un emo în una din zilele lui bune. Mă tot chinui să modific templateu site-ului meu de cam o lună şi nu sunt în stare să desenez un header aurolac. Alte proiecte se afla în stări similare.

Azi mi-a zis o tipă că vrea nişte titluri pentru un concurs cu poze cu bebeluşi. Ceea ce ea nu a ştiut, e că Boris urăste copiii. Fabricile alea mici de rahat sunt kriptonita mea. Am scos următoarele perle:
- Conopidutza mea dragăstoasă
- Sexy Puradelu
Pe urmă, m-am gândit că bebeluşii mă fac să vomit şi mi-a venit ideea:
- Copilu meu frumos, care nu te face să borăşti!
Am mai gândit un poco şi mi-au venit
- Super-Frumu Bebe
- Frumu Baby

Spre bucuria mămicilor din lumea întreagă, însă, tipa a găsit un alt titlu. Damn, chiar îmi plăcea ăla cu “sexy puradelu”. De bază e că eu dacă nu am idei bune e ca şi cum aş fi brain-dead, iar asta mă seacă. De unde plm apatia asta? Primăvara mă-sii!

Aştept să îmi treacă starea asta demnă de Pampers ca să pot urî din nou copiii cu pasiune, ca acum ceva vreme. Iată un exemplu din perioada mea de glorie:

Eram la masă în Maxx, intr-o seară când una a venit să îmi vândă nişte vederi. Banii strânşi din vânzarea lor cică se duceau într-un cont pt copii bolnavi.
Eu: Urăsc copiii! (plus că nu vezi că îs nervos că nu îmi vine pizza?)
Ea: Dar tu nu ai fost copil? (‘te-n gât de chitros halitor de pizze!)
Eu: Şi crezi că mi-a plăcut? (dă-ţi foc, fă!)

Aaaah, those were the days. În aşteptarea inspiraţiei, vă transmit salutări de la Roma! (o tratorie de la mine din cartier)

*** Dragelor şi dragilor, după ani şi ani de suferinţă, în sfârşit, eforturile mele scriitoriceşti au fost răsplătite şi, bineînteles, prezenţa divină s-a făcut şi ea simţită! Detaliile urmează. ***

După cum unii dintre voi deja ştiu, sunt un bucureştean nemernic, născut şi crescut în capitală, mai exact spre periferia ei. Ce legătură are asta cu orice? Păi, am participat la concursul de creaţie de pe povestind-bucurestiul.org (organizat de ONG-ul Epsilon3) şi am luat un premiu scriitoricesc, pentru opera mea.

Premierea a avut loc ieri seară, în Cafe Lente, iar eu n-aveam nicio treabă, m-am dus şleampăt, fără discurs, în stilul caracteristic. Premiul mi-a fost înmânat de către tovarăşa Adina Popescu, de la Dilema Veche, iar în momentul când mi-a spus “din partea juriului, pentru autenticitate” m-am fleoşcăit de tot. Am primit un pacheţel în care putea să fie şi C4 sau supă la plic, că oricum nu mai conta – adevăratul câştig a fost aprecierea pe care am primit-o din partea unor oameni mai deştepţi decât mine. Sunt un Dumii foarte fericit

Din păcate nu am fost şi favoritul publicului, am fost doar pe locul 2 la numărul de voturi, eh, asta e, nu le poţi avea pe toate

Da, frate… mi-au zis că sunt autentic… da mi-am revenit rapid din fleoşcăială, că sala se aştepta la un discurs, iar oamenii din ea la fel, aşa că am spus 2 fraze, toată lumea a râs şi eu m-am dus la locul meu.

Evident, povestea nu se termină aici. Incă de la începutul premierii ardeam de nerăbdare să văd toaleta localului, asa că de îndată ce s-a terminat cu premiile, am decis să îmi satisfac această năvalnică pornire. În drum spre locul sacru m-am întâlnit cu două foste colege de facultate, iar în budă m-am întâlnit cu un tip dubios. Ştiam că am succes şi la bărbaţi şi că sunt considerat “Yummy” ,dar ăsta m-a bulversat.

Tocmai ce ieşisem din privată, când dubiosu îmi întinde mâna şi îmi spune că îl cheamă Ştefan. Mă uit la el, mă gândesc că îl fac la bătaie, îi întind mâna şi spun că mă cheamă Alexandru, ceea ce e foarte adevărat. M-a întrebat ce fac eu p-acolo şi i-am explic pe scurt, ca să mă lase în pace, fără prea mult tam-tam. M-a mai întrebat o dată cum mă cheamă şi mi-a spus că şi el scria când era mic, că el a fost bolnav şi a fost la muntele Athos. Aha… I could care less, but it would be very hard! Până să ies m-a mai întrebat încă o dată cum mă cheamă şi m-a binecuvântat cu toată inima. O fi fost îngeru meu păzitor, că semăna un pic cu mine, da’ avea dinţii naşpa şi miroasea a transpirină.

Am plecat de la toaletă şi m-am oprit să le spun ex-colegelor de faza din budă. Ştefan a ieşit şi el şi a venit să se bage în seamă cu ele, le-a a cerut şi o ţigară. ) Ştiam că tipele o să îi frângă inima, aşa că m-am tirat râzând în sinea mea – uhuhuhu! Eeeevil!

Dar scăpasem de el? Wrong! A mai venit o dată la masa mea să mă întrebe din nou cum mă cheamă şi dacă am scris o carte… Probabil una din tipele de la masă s-o fi uitat urât la el, că s-a tirat brusc fără să îi zic nimic. Singur şi bălălău s-a mulţumit să mă privească de la o altă masă, fără să mă mai întrebe cum mă cheamă ))

Of, ce viaţă!