*** Mă duceam eu liniştit, ca tot dumitrul, la doctor, acu câteva zile, când, dintr-o dată, în faţa mea se întâmplă un prost cu volan. Asta e o poveste despre influenţa pizdei asupra traficului.***

Ora 19:00, aglomeraţie, iureş, într-o intersecţie din centru. Semaforu hepatic arată galben. Un ciclist forţează şi trece până să se facă roşu. Un alt ciclist prinde roşu, dar rămâne în fruntea coloanei de maşini. Şi stăteau oamenii la stop.

Atunci, unui pămpălău de birou, pe 4 roţi, i-a apărut o excedenţă testiculară. Omul pare a fi genul cu facultate, care lucrează pe un post bun la ştiu eu ce multinaţională. La volan, totuşi, un umil cimpanzeu. El, din maşina din spatele ciclistului binevoieşte să scoată capul pe fereastră, făcând pule (şi spume) la gură. Că deh, ciudatu cu 2 roţi şi pedale are bandă doar pentru el, iar el merge pe banda pentru maşini. Deci puli, multe puli. Ciclistul încearcă să explice că banda pentru el (situată la marginea carosabilului, nu pe trotuar) e foarte îngustă, apropiată de bordură şi stâlpi şamd, deci imposibil de folosit pentru un om normal.

Bizonul volănist, mirosind frica, se agită mai tare şi iese din maşină, perpetuum injuribile. Ciclistu incearcă să dea explicaţii, dar nu poate opri avalanşa falusiană, ce avea să îi loveasca rudele, cunoştinţele, prietenii, colegii de la grădiniţă, pe mătuşa de gradu 3 de la ţară, pe tanti de la pâine şi pe Negruţa, căţeaua de pe scara blocului. Huoooo, ce-ai avut, bă, cu bietu animal?

Dar staţi! Primul ciclist care trecuse de intersecţie (pesemne, simţindu-se neglijat) priponeşte bicla de trotuar şi aleargă înspre şoferu ieşit din maşină. Cois, e scandal! Pe fugă, îi explică în termeni academici perspectiva lui şi conchide cu un quad erat demonstrandum şi, desigur, un mare pumn în muie. Şoferu e bulversat de voracitatea argumentaţiei, ciclistul paşnic se face nevăzut, iar celălalt aleargă spre bicla care păştea liniştită la umbra unui stâlp. Hit and run, motherfucker!

Între timp, de pe locul din dreapta, prietena şoferului (notată de aici încolo cu „pizdă-sa”), ia exemplul pocnitului şi deschide uşa, rostind cu căldură: „Fu-fu-fu-fffff-futu-ţi morţii mă-tii! Şi… şi…ăăă… şi să ardă mă-ta-n iad!”. Hmda. Meschine fiinţele astea cu genitalele pe interior.

În orice caz, înjurătura îl dezmeticeşte pe automobilist, care deschide portiera spate şi scoate o bâtă. Oh, cât romantism! Ce teatralitate! Fermecător! Evident, se duce să se asigure că mesajul pizdă-sii e bine înţeles şi că nu s-a deteriorat din cauza distanţei. Ciclistu agresiv, văzând că are şanse de a pierde dezbaterea cu pricina, apelează la un argument de fier. Mai exact, ridică bicla deasupra capului, să îl pocnească pe fraier direct în pupătoare, dacă se apropie. Lumea se strânge în jur, e scandal! Unde e popcornu?

Dăde-ţi-vă-n pula mea de necivilizaţi, muriţi în şanţ! Ce pula mea? Un corporatist flauşat, ca să o impresioneze pe pizdă-sa, face gură la un paşnic, vine un meltean, îl pocneşte şi iese bătaie cu armă albă, ziua-n centru Bucureştiului. Futu-vă-n gură, cu lopata, m-aţi indispus! Şi s-a mai făcut şi verde, tre s-o tai. Ah, dar ce noroc, garda apare pe loc, ca-n filme! Gărcile erau la stop, a doua maşină, ca să vezi.

*** Beciul Domnesc. Acest nemesis al băutorilor de vin. Sticlă nemernică, dar cu un continut mişto, pt preţul plătit. Asta e o poveste despre cum e nevoie de 6 mâini, o lingură de lemn şi o carioca, pt desfacerea unei sticle de licoare. ***

Ştiţi voi bancul ăla cu raţa? Cum se uită o raţă în beci? Iei o raţă, o bagi în beci şi o uiţi acolo. Dar cum se uită o raţă în pod? Iei o raţă, o bagi în pod şi o uiţi acolo. Dar într-o sticlă? Păi cand cu un ochi, când cu un ochi! Aşa am fost eu acum câteva seri – răţoiu sticlist. Grea viaţă, maică.

Am fost cu nişte tipe să procesăm nişte etil, la una din ele acasă. Niscai suc de struguri, mai exact. E nevoie să zic că nu aveam tirbuşon? Dar ne descurcăm!. Prima sticlă de 2L, de sânge de taur s-a desfăcut aproape instant, cu un palet de la mixer. Toate bune şi frumoase, mai ales dupa un vin fiert.

Dar nu e aşa simplu, nuuuu! A doua sticlă era de Beciul Domnesc. Ceea ce ma face sa vreau să patrulez cu mădularul pe târnăcopul, pe minerul şi pe tot fierul din mina din care s-a procesat lingoul de oţel din care a fost creat tubul prin care un sticlar gaozar a umflat sticla aia. Sticlă făcută de un bousuflător în pai. Că suntem în România mezozoică. Dă ce?

Păi la o sticlă de Beci ai şanse să te uiţi câteva minute până o desfaci, chiar cu briceag. Dacă nu ai tirbuşon cu braţe, te chinui ceva. E drept că şi eu sunt o panseluţă sclifosită in şlapi roz, dar oricât! Noi nu aveam nici măcar un cuţit cu un mâner mai OK. Ghinion de neşansă. Cred că pluta aia de la dop a fost făcută de un om de ştiinţă nebun, fugit de la fabrica de OB-uri pt virgine.

Am încercat metoda cu datu cu curul (al sticlei, bă) de perete, însă fără prea mult succes. Am încercat şi să băgăm dopul înăuntru. Atunci am constatat ca are un gât lung şi strâmt (porcii dracului, ştiu la ce v-ati gândit!) şi că vinul vine până aproape de începutul gâtului, drept pentru care, băgatu pultei pe gât nu făcuse decât să creeze presiune. Adică era şi mai naşpa. Aşa că am zis să dau o gaură în dop şi să mai eliberez din aer. Cu ce? Cu un pieptăn. Logic, nu? Când altceva ascuţit nu ai, te descurci şi cu coada de la pieptăne. Mai ales daca e de metal. (În plm, ce cară femeile după ele în ziua de azi. Pe vremea mea era deodorantu paralizant şi atât)

Evident, l-am băgat şi l-am rupt si acuma aveam o sticlă de vin cu un dop pe jumătate băgat înăuntru, cu un pieptăn înfipt în el. Am trimis o tipă prin vecini să facă rost de un patent, ca să scot pieptănu din dop. Se pare că sângele de taur nu te face mai viril, ci doar mai bou. Nu era mai uşor să o trimit după un tirbuşon? Oricum, nici patent nu a găsit.

Facem repede un rezumat sa vedem cum stăm şi ne dăm seama că avem la dispoziţie o cariocă. Cu asta putem să presăm coada pieptănului prin dop, pănă când suprafaţa dopului e din nou plată şi să ne putem întoarce la tactica „îndeasă-l, meltene, că merge”! Aşadar, bărbat şi 2 femei în bucătărie. Una ţine de fund, alta de gât. Io o bag prin gaură, potrivesc bine, pun o lingură de lemn, pe cap şi încep să dau la greu în linguriţă. Intră adânc, iar asta smulge urale de bucurie. Dar fetele vor şi mai adânc, aşa ca pocnesc din ce în ce mai tare lingura, până când carioca împinge dopu în sticlă, fără să scape şi ea înăuntru. Şi aşa vinul din comerţ e dubios colorat (a se observa ce reziduu rămâne pe o farfurie adâncă, după ce laşi nişte pui la marinat în vin), o cariocă ar fi fost prea mult. Un merlot RGB? Poate un Pinot CMYK? Anyway, umplem din nou oala cu vin şi băgăm la fiert. Iar piticul bărbos şi cele 7 albe ca zăpede au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.

Morala poveştii: cultivaţi cartofi şi faceţi tărie din ei. E mai puţină bătaie de cap.

*** Acu câteva zile am fost la ziua cuiva într-un club, unde făcea atmosferă închisă un DJ al cărui nume nu îl pomenesc. Că nu fac reclamă la prost, pe post. Un articol mai supărat, dar cu muzică mai pizdă decât pizda**

Cum îmi vedeam eu liniştit de treaba mea, în club, un neuron dizident a intrat în globu ocular şi a urlat: „faceţi cum zic io, muiştilor, sau bubuim cu toţii”. Retina, pişată pe ea de frică, mai ceva ca umoarea apoasă, e prima care cedează neuronului hijacker. Aşa că ochii mi se îndreaptă spre DJ Putzoy-Putzoy.

Util ca un căcat pe parbriz, ca o donaţie la biserică sau ca săritu pe vârfuri cand te dor ouăle, ce credeţi că făcea DJ-ul? Păi ce să facă – atingea butoanele. Bineînţeles, avea o câtamai consola cu jdemii de butoane, numa bune de flegmat pe ele, în timp ce îmi curăţ călcâiele cu amigdalele lui. Dă ce? Pentru că nu mai am piatră ponce, d-aia! Şi pentru că tot ce făcea era ca din când în când să atingă câte un robinet de pe consolă. Nu, nu să învârtă de el, nu să apese pe ceva, doar să le atingă cum a atins-o tac-su pe mă-sa cu pula – scurt, ineficient şi cu ghinion.

De ce morţii mă-tii atingi consola, dacă nu faci nimic? De ce te prefaci? Mă simteam furat, ca la playback. Mii de puli să zboare libere! Bine, logic de închipuit că făcea asta că să nu i se pară dubios patronului că a dat atâţia bani pe unu care a ştiut să facă o listă in Winamp. Da asta tot nu înseamnă că nu mi-ar scăpa un bocanc în premolaru lui, în timp ce imi face masaj la genunchi, cu găozu. Să mor de nu m-am umplut de draci. Băi, măcar dacă s-ar fi auzit muzica impecabil şi aş fi zis că da, e ok că se fandoseşte la butoane ca maseuza la floci, totuşi e un super sunet. Dar nu era.

Bă, cât urăsc inutilii şi incompetenţii, grrr!

Dar, pentru că am vorbit de DJ, daţi-mi voie să vă aduc în atenţie concursul „Deci dă-te-n pula mea, cât de tareee!”. Câştigătorul sezonului trecut – Lady Gaga & Beyonce feat. Jay-z versus Metallica – Enter Telephone (Djs From Mars Bootleg Remix), vă va prezenta nominalizaţii de anul acesta! Lady Gaga, intră acum pe scenă:

Aşadar, primii nominalizaţi sunt cei de la Guns N Roses, cu Amy Winehouse, probabil burried back in their back yard, still whining from there.

Cea de-a doua nominalizare merge la băieţii cu moda grăbita, alături de Pink.

A treia nominalizare ne aduce aminte de nişte vremuri relaxate, jamaicane, alături de cei de la UB40, cu Rihanna.

Desigur, una din nominalizările mele favorite, Madonna mixată pe muzica celor de la Soft Cell, cu faimosul Tainted Love. Wow!

Dar haideţi şi să vedem şi cum Lenny Kravitz îi dă o lecţie de chitară lu Şampon. A fost a cincea nominalizare.

Desigur, nu ar fi nominalizările cu adevărat pimpin, dacă nu l-am avea şi pe Snoop Dogg, rulând fin pe negativul de la rythm is a dancer.

Şi decizia juriului este… wow! avem unanimitate! Descoperiţi DJs from Mars. Nişte oameni care chiar ştiu să mixeze.

*** Un scurt tutorial despre cum sa nu/nu mai fii un hipstăr gay. ***

Dacă eşti bărbat se presupune că ai bani. Că d-aia ţi-a dat statu mâini, ca să munceşti, şi să faci bani, în pizda mă-tii de hipstăr care trage de o bere toată  noaptea şi aia din banii lu tac-su.

Bun, deci ai bani. Sau îi ceri lu mă-ta. Ideea e să ai cashu la tine, că nu-ţi dă nimeni nimic pe gratis, poate doar nişte punkeri nişte capace. Şi un şpiţ în cur de te sar din pantalonii de morcov.

Şi cu banii ăştia te duci să bei duci în mall, să îţi iei ţoale. De ce în mall? Că e aprope, d-aia. Şi că-n piaţă e mult mai plin de haine de cocalari.

Intri in primu magazin de ţoale. Te uiţi după orice care ţi se pare că ar purta tactu-mare şi cauţi ceva de next level. Hisptărismu trebuie exorcizat. Pune mâna pe o pereche de blugi – sunt simpli, albaştri sau negri? Au forma pe care o aveau pantalonii şi acum 100 de ani? Bun! Uită-te bine, să nu aibă turu picat, să nu arate ca nişte colanţi şi să nu aibă pasărea măiastră pe găoz. Arată de parcă ar fi fost purtaţi câţiva ani de un tăietor de lemne care stârpeşte motănei cu talpa de la bocanc? Da? Bun. Cumpără-i. Nu-ţi lua pantaloni cargo sau de camuflaj, au o concentraţie prea puternică de masculinitate pentru tine. De aşa ceva vorbim peste câteva luni.

Îţi mai trebuie şi-o curea. Că tu, ca un hipstăr gay ai o putzulik (cu tz şi k) de hipstăr gay, care nu e în stare să ţină o pereche de pantaloni de una singură. Aşa că la tine cureaua aia va avea şi utilitate. Noi, restu, le purtăm ca să lăsăm femeilor ştanţe în frunte. Cumpără una pentru care ştii că a murit un animal. Să ştii că o vietate nu mai respiră pentru ca găozu tău de hipstăr să poată purta o pereche decentă de blugi. Asta o să te facă să te simţi un pic mai dur. Dar nu te gândi prea mult la vita din care e făcută cureaua, că o să te ia plânsu ca pe un vegetarian homosexual ce eşti. Poţi să îţi iei şi o curea din cordura (material sintetic dur). E genu de material pe care îl poartă soldaţii în teatrele de război. Curelele din cordura au 3 coaie, deci musai trebe date jos când încerci să fuţi pizde emo de clasa a 10-a, că rămân gravide. Culorile admise sunt negru, maro şi kaki.

Acu tre să îţi pui şi un tricou, să nu ţi se vadă cele 6 sfârcuri de căţea masculină. Cauţi prin magazin ceva negru, maro, kaki, gri, albastru închis, hai şi alb (asta dacă nu ai faţă de cocalar). Mai poţi să porţi şi alte culori (gen galben, roşu sau verde), dar aia abia când devii stăpân pe propriile ouă. Deocamdată încerci să te dezhipstăreşti, deci o iei încet. Vezi să nu aibă pe el vreun mesaj cretin. Dacă e simplu e grozav. Dacă e polo (pe care să nu te pună dracu să-l porţi cu guleru ridicat) e şi mai bine. Să nu te apuci să cumperi rahaturi turcoaz sau roz, că o să ajungi să arzi în iad. Serios. În fiecare zi arunc câţiva din ăştia în cazan.

Acu că ţi-ai luat toate astea, plimbă-te prin mall. Până găseşti primu coş de gunoi. În el arunci căcatu tău de man-purse, rahatu ăla de geantă de pizde care cară şi pe mă-sa după ele, dar niciodată nu au ce le trebuie. Tu nu ai nevoie decât de chei, telefon, bani, card şi buletin. Da, tre să cari buletinu după tine, ca să le faci misiunea uşoară ălora de la morgă. Cine ştie, poate avem noroc. Oricum, toate astea le cari lejer într-un portofel, şi în buzunarele enorme de la noii tăi pantaloni.

Bun, mai mergi prin mall. Mergi până simţi că miroase a gumă turbo. Ăla e mirosu de magazin care vinde adidaşi de bărbaţi (te prinzi că sunt OK, că au un văzut pe ei) Intri acolo. Găseşti o pereche de adidaşi negri, care să nu lucească, să nu aibă pe ei piele întoarsă ori vreo futută de dungă de altă culoare decât albă. Ţi-i cumperi. Şi arunci căcaţii ăia de teneşi din material de faţă de masă de bodegă soioasă de tractorişti.

Bun. Ieşi din mall. Du-te şi tunde-te. Nu te tunde la mall, că frizerii lor sunt la fel de hipstări ca şi tine. Adică, aşa cum erai tu înainte. Bărbaţii care au deja coaiele păroase pot purta tot felul de freze. Tu însă tre să mergi la sigur – periuţă, zero sau şi un păr de 2-3 cm, pe care să nu îl aranjezi decât cu prosopu, ca toate pizdele să înţeleagă că ţie ţi se rupe pula. Din toată deducţia asta, cel mai important e că femelele înţeleg că ţie are ce să ţi se rupă. Asta e de bază.

Du-te acasă. Intră pe Youtube, pune o melodie metal. Ascult-o pe repeat. Aruncă toate hainele tale vechi, mai puţin un schimb. Poartă-l. Pe urmă, du-te la cea mai apropiată spălătorie de maşini şi înjură-i pe ăia. Vezi ca în drumu spre ei să alegi cele mai bune înjurături din tot repertoriul tău. Sau chiar mai bine, puleşte-i cum ai fost şi tu pulit de bărbaţi adevăraţi. Nu de alta, dar măcar să fii un pic fericit pe moment, că ăia te vor bate destul de bine, să fii sigur de asta. Aşa o să îţi pierzi fiţele de hipstăr şi o să înţelegi că ţi-ai luat-o pentru că eşti un fandosit.

Acuma, cu muia şifonată, cu hainele rupte, te duci acasă. Arunci şi ultimele zdrenţe de hipstăr şi le dai foc. Musai să te uiţi la ele cum ard, in timp ce fredonezi Seek and Destroy şi juri răzbunare ălora de la spălătorie.

Felicitări, mâine, când te vei trezi, vei avea primul tău floc! Nu păr pubian, ci floc. Ca bărbaţii.

*** Sunt biciclist. Şi în sensu că port ochelari (tocilară-i mă-ta!), dar, mai ales, în sensu că de azi mi-am luat biclă şi pentru oraşu ăsta nevrednic de pedalele mele. ***

Nu ştiam dacă să îmi iau semicur sau mantăinbaic(MTB). Oricum, nu voiam bitchy-cletă de oraş, din aia cu coş pe faţă, că am avut destule eu, în adolescenţă. Ah, şi nici căcat din ăla mic şi pliabil nu voiam. Căcând le văd, îmi vine să cer hârtie igienică. Şi să trag apa.

Ei bine, mi-am luat un MTB Rockrider (adică un fel de călăreţ metalist, aşa ca mine) pe care am umblat azi din Decathlon Militari până la Ion Mihalache şi dup-aia înapoi în DTB-Ghencea. În urma acestui scurt drum, am tras nişte scurte concluzii. Pe scurt:

1. Nu doar carosabilu e praf în ţara asta. Şi trotuaru e muci. Faptul că mi-am luat MTB a fost cea mai bună idee, în cazul în care vrau să o iau pe trotal la un moment dat )

2. Ce pula mea e în neregulă cu bordurile? Sunt unele comparabile cu treptele la beţie (din auzite ştiu). Cel puţin la Veteranilor era una – obsctacol anti-tanc. Eu mă întreb cum e când eşti în scaunu cu rotile:| Nu vreau să aflu.

3. Unii şoferi sunt stupizi. Mai puţin femeile, care nu şofează, ci ş-o feresc. Rulam eu frumos pe Grant şi mergeam fix, dar fix pe banda galbenă, nicio treabă. Duminică, lejereanu. Vine un dobitoc din spate şi simte apriga nevoie să treacă la 20 de centimetri de mine. Dacă îmi prindeam şiretu-n foaie şi mă dezechilibram? Sigur că nu e de datoria lui să ferească bărbosu pe roţi, dar prostu pulii mele cu pedale nu gândeşte că dacă mă trosneşte o păţeşte şi el, legal, ca să nu mai zic de daunele maşinii?

4. O parte din cei care merg pe jos e şi mai cretină. Să le bag suspensia de la furcă-n cur, să aibă detentă când îmi sar în pulă!

   • Reacţionează mai degraba la sunetul de ţăcănit al roţii în butuc, decât la al claxonului. WTF?!

   • Cu cât rulez mai încet, cu atât se agită mai tare bou din faţa mea, de pe stânga pe dreapta, de mă face să mă simt ca-n Carmageddon.

   • Azi i-am claxonat pe unii pe banda pentru ciclişti. Reacţie: s-au uitat în jos să vadă dacă sunt pe bandă ciudaţilor oameni cu roţi; s-au uitat în spate, că poate li s-a părut; au văzut bărbosu desfrânat; s-au decis că un găoz plin de spiţe ar fi un final nepotrivit pentru o după-amiază de duminică.

   • Sigur că e mai degrabă dreptu lor moral să meargă pe trotuar, decât al meu, bandă pt ciclişti au ba, dar chiar nu gândesc, din spirit de autoconservare, că e bine să te fereşti de dobitocu cu 2 roţi şi un zâmet strâmb?

5. Tre să îmi iau oglindă retrovizoare – ca să pot să văd cât de departe sunt de mine câinii care latră la spiţe. Să-mi bag pula-n ei şi ghidonu-n babele care-i hrănesc. Nu vreau să mă gândesc cum o fi să ai babe turbate-n faţă (care nu se dau la o parte) şi câini surzi pe urmele tale. Eşti în şah mat.

Şi asta a fost doar ziua întâi.

*** Eşti nasoală? Eşti bunăciune? Eşti în dubii? Mai jos, un ghid util care te va ajuta să îţi dai seama dacă eşti urâtă cu crengi. Dacă ai 90-60-90, peste 1.60, iar faţa ta nu sperie copiii pe stradă şi insişti să citeşti asta, eşti doar o deprimată. ***

Există câteva criterii care te vor ajuta să îţi dai seama dacă eşti înfiorătoare, aşadar:

1. Dacă poliţiştii te amendează pentru ultraj când îţi văd moaca… eeeeşti nasoală!

2. Dacă atunci când te bate barbată-tu, vecinii sună la poliţia animalelor… eeeeşti nasoală!

3. Dacă greutatea ta îi inspiră pe ăia de la TVR să te vopsească în maron, pentru un reportaj despre foametea din Africa… eeeeşti nasoală!
4. Dacă eşti atât de mare încât călătoreşti doar cu CFR Marfă… eeeeşti nasoală!
5. Dacă pentru a ţi se face poză de buletin a fost necesar un obiectiv wide-angle… eeeeşti nasoală!
6. Dacă dai un nou sens expresiilor „a râde pe sub mustaţă” şi „a mustăci”… eeeeşti nasoală!
7. Dacă resursele din pleata ta pot hrăni un trib de maimuţe… eeeeşti nasoală!
8. Dacă fiul tău a ajuns la psihologul şcolii fiindcă spune că locuieşte cu Yeti… eeeeşti nasoală!
9. Dacă pozele tale voalează filmul, fac baduri fizice pe carduri / HDD-uri şi blochează Photoshopul… eeeeşti nasoală!
10. Dacă la naştere popii incercau s-o convingă pe mă-ta să ardă Antichristul … eeeeşti nasoală!
11. Dacă toţi cei cărora le dai autografe sunt miraţi că nu scrie Marilyn Manson pe ele… eeeeşti nasoală!

12. Dacă oamenii se feresc să te înjure cu „să-mi bag pula-n tine” … eeeeşti nasoală!

13. Dacă singurii barbaţi cărora le trezeşti interesul sunt vânătorii, dar şi ăia şi-l pierd rapid, când văd că n-ai fildeşi… eeeeşti nasoală!
14. Dacă există afişe cu faţa ta şi slogane de tipul „Nu vă aruncaţi de la etaj, riscaţi să supravieţuiţi şi să rămâneţi aşa!” … eeeeşti nasoală!
15. Dacă l-ai buşit pe unu cu maşina şi ăia de la CASCO nu s-au băgat, pe motiv că asigurarea nu acoperă daune cauzate de căpăcuni… eeeeşti nasoală!
16. Dacă ţi se pare cool că poţi prinde periuţa de dinţi cu ventuzele… eeeeşti nasoală!
17. Dacă orice comandă ai da unui câine el face pe mortu… eeeeşti nasoală!
18. Dacă dinţii tăi au efect de strălucire doar la întuneric (şi atunci în nuanţe de galben) … eeeeşti nasoală!
19. Dacă nu ţi-a zis nimeni, niciodată „Încântat/ă de cunoştinţă” … eeeeşti nasoală! (sau pur şi simplu înconjurată de bădărani… sau eşti o nasoală înconjurată de bădărani)
20. Dacă lucrezi pe un yacht, ca respingător de rechini, în caz de scufundare… eeeeşti nasoală!
21. Dacă pozele cu tine sunt folosite ca metodă de execuţie în peste 20 de state… eeeeşti nasoală!
22. Dacă îi pui în dilemă pe ăia de la resurse umane când tre să completeze rubrica „sex” … eeeeşti nasoală!
23. Dacă ai parbrizu fumuriu ca să nu facă accident ăia care se uită în retrovizoare… eeeeşti nasoală!
24. Dacă statul lângă tine constituie protecţie împotriva ţânţarilor, metodă contraceptivă şi hazard biologic … eeeeşti nasoală!
25. Dacă ai aplicat la Casa Groazei şi te-au respins pentru că erai supracalificată… eeeeşti nasoală!

Deci, da?

*** Am ajuns la fizioterapie, ca ultimu boşorog. Sau ca un atlet de performanţă. Am ceva păr alb, dar o prefer pe a doua. Ca orice cocalar fotbalist – I’ve got a bad knee. Atâta că nu-s cocalar şi nu joc fotbal. ***

Aparent, entorsa care mă pusese în baston acum o lună s-a lăsat cu ceva daune la menisc şi ligamente. Totally not sexy, dar nu despre asta scriu. Ieri, când am fost la consultaţie, la ortoped, mai erau p-acolo şi ceva tineri neastâmpăraţi. Azi, numa piese de anticariat. Moşi şi babe din epoca victoriană, mirosind a Eau du Morgue.

Vine asistenta. O tipă sexy, la vreo 20 de ani, cu fundul rotund şi sânii mari, îmbrăcată în haine albe, strânse pe corp. Mă priveşte cu subînţeles, mă introduce într-o cameră, departe de ochii hulpavi ai lumii şi mă întreabă dacă am mai făcut asta. Fără să aştepte răspunsul, îmi explică inutilitatea textilei. Îmi dau jos pantalonii, ea îmi spune să stau pe pat, se apropie şi îi simt mirosul plăcut. Se apleacă, îi simt mâna experimentată pe mine şi… îmi fixează pe genunchi partea mobila a aparatului de ultrascurte. Normal.

Din cameră aud sunetele de pe hol. Aici începe teatrul absurd.

Hol de apartament, transformat în sală de aşteptare. Pe scaune, O babă, Altă babă şi Baba terţă. Ceasul de pe perete arată 08:45. Atmosferă de apatie. Dintr-o dată, sună interfonul!

O babă (placid): „Sună telefonul…”

Altă babă: „Aha!”

Interfonul continuă să sune. Babele par neafectate.

O babă, mirată: „Măi, dar ce insistent e!”

Altă babă, explicativ: „Da, păi, aşa e când eşti tânăr. „

Interfonul continuă să sune cu indărătnicie. Babele fac un display de nonşalanţă, până când una devine iritată de ţârâiala neoprită.

O babă, cu ton ridicat: „Dar du-te tu şi răspunde!”

Altă babă se duce să răspundă şi zice mirată: „Dar cum fac, că n-are receptor?!”

Baba terţă, cu calmul unui tehnician experimentat: „Păi, n-are, că e interfon! Tre să apeşi pe butonul mare şi se deschide!”

Altă babă apasă pe ce-i vine. Interfonul e reluctant la dorinţele actriţelor din Asilum Break.

Se aude vocea asistentei: „Tre să apăsaţi pe butonul din dreapta şi dup-aia pe cel din stânga. Scrie şi sub el.”

Altă babă fie apasă corect, fie altcineva deschisese uşa beteagului de jos. În orice caz, ţârâitul se opreşte, iar Altă babă se stropşeste: „Nu mă pricep la aşa ceva şi oricum nu e treaba mea să fac asta!”

Altă babă se aşază din nou lângă camaradele ei, oftează, iar scaunul pârâie sub corpul ei felin. Moment de tăcere, după care Altă babă conchide: „Eu credeam că sună telefonul”

Conversaţia celor trei îşi recapătă tonul apatic, se aud doar sunete difuze, din care se poate totuşi distinge un subiect steril, despre faptul că „animalele simte şi ele”. Asta până să sune soneria.

Babele, iritate de incidentul cu interfonul se zborşesc rapid, în cor, de data asta:

“Dar de ce sună? Ce-o vrea? Cine-o fi? Şi de ce sună atât? N-ar putea să nu mai sune? Dar ce suntem noi aici?”

Cirovăiala e în toi, iar anumite delicii verbale se pierd in talmeş-valmeşul de vocabule. O babă vrea să rezolve situaţia: „Dar du-te tu şi deschide!” se aude vocea ei.

Altă babă, ireverenţioasă: „Dar de ce tot eu?”

O babă, pe ton dezamăgit: „Las, că rezolv tot eu…”

O babă deschide uşa, iar înăuntru apare Baba senilă care salută cu o voce timid[ a omului care tocmai a venit din frig. Conversaţia se opreşte pentru scurt timp, până când Baba terţă se decide să spargă gheaţa: „E Mărţişorul…” spune, ea imbietoare la un pahar de vorbă.

Baba senilă replică prompt:”Azi e mai cald decât ieri!”

*** Un post despre femei, genţi, tehnologie şi broaşte. Include peripeţii prin Flandra şi aiurea! Aşezaţi-vă în jurul flocului, dragii moşului şi luaţ de ascultaţ! ***

Vinerea asta am ieşit în oraş, cu nişte prietene. Am fost la The Barrel – un local care de afară arată a dugheană pitică, nepromiţătoare. Înăuntru e mişto (şi destul de mare), decor 100% English, greu, cu lemn maron închis, pereţi capitonaţi, candelabre şi cel puţin o chelneriţă bună. Dezavantajul lui e că se află lângă St. Pattrick, cel mai tare local din centrul vechi al Bucureştiului. Care e Irish. Iar Irish e de 10 ori mai tare decât English. Sorry, lads.

Well, anywho, mergem, râdem, glumim, dar vorba ardeleanului – omul face două bucurii, una când vine şi una când pleacă. Aşa că dăm să ne luăm tălpăşiţa. Eu, însă, ca o domnişoară sfioasă, nu pot ieşi pe stradă fără îmi pudrez mai înainte nasul. Ca să nu mai vorbesc că mă tăia o pişare de făceam din Dunăre – apă sărată şi-l devalorizam pe Strauss, cu substanţiale modificări cromatice!

Aşadar, iacătă-mă la buda localului. Intru, trântesc uşa, încui. Scot lupa şi penseta, îmi găsesc într-un final şi pula şi mă piş! Gloria tibi, Domine! Bun. Sunt satisfăcut. Mă spăl pe mâini, descui şi dau să ies. Ţapăăă! Uşa nu se deschide. Aparent, relaţia clanţă-limbă era similară cu sinapsele neuronale la manelişti – par să aibă legătura, dar nu funcţionează împreună. OK. Uşa nu se deschide. Nu mă panichez, doar nu sunt singur în local, prietenele mele sunt jos! Iar eu am mobilul la mine, ha haaaa!

Da, bărbaţii au mereu mobilul la ei, că îl ţin în buzunarul de la pantaloni, ceea ce ar trebui să facă şi femeile. Probabil evită să facă asta, din cauză că nu se simt egale cu bărbaţii, că au fost asuprite de-alungul istoriei şi că în codul genetic al sexului e obişnuinţa de a vorbi la fix în timp ce mestecă în fasole. De fapt, ar putea şi să şi-l lege de gât, numai să nu îl arunce în geantă.

Evident, încerc să îmi sun prietenele, care, evident, aveau telefoanele în geantă. Evident, n-au răspuns, că n-au auzit. Evident, nu vor mai trece o bună vreme pe la raionul mezeluri/măcelărie, că le-am făcut eu provizii.

Să mă apuc să bat în uşă ca descreieratu nu era o idee prea bună. Dacă jos era ceva muzică soft rock la volum mediu, sus, unde era buda, era un housereanu spurcat cu super bas, băgat la maxim. Având în vedere basul ăla şi cum prind cântece ca “Barbara Streissand“, dacă băteam în uşă urlând, ăia dinăuntru ar fi zis (pe stilul Adam Ferrara ): „Hey, un nou cântec! Sunt blocat în budă! Yeaaaah! S-s-s-s-s-unt blocat în bu-bu-budă! Yeah! Budă!Yeah!”

Dar stai! Ce are util smartphoneu meu de tot căcatu? (Samsung Sam-suge)Ah, da! NET! Trântesc capacu de la WC, mă aşez şi intru tacticos pe Internet. Găsesc siteul localului, găsesc numărul de telefon, care, în mod la fel de evident, nu era selectabil. Noroc că era oglinda unsuroasă şi am putut să îl scriu cu degetul pe ea. Sun la bar, explic situaţia. Primesc un: „Da, OK, o să trimit, hăhăhăhăhăhă, o să trimit, hăhăh, pe cineva hăhăhăhă!” Arunc şi eu un „Hăhăhă, mă-ta!”, dar doar în mintea mea, că nu voiam să petrec eternitatea într-o budă. Hmda. Apar rapid doi şperaclişti care freacă uşa pe exterior, moment în care, cu spiritul meu moromeţian, observ pe chiuvetă un obiect de maxim interes! Clanţa exterioară a uşii! Ah, bun, bine că te-am văzut!

Deschid ăia uşa, iar afară observ un tip, cu o figură crispată, care avea să aibă o soartă mai tristă decât a mea. Salvamontişii lăcătuşi i se adresează: „Vrei la toaletă? Vezi că tre să închizi şi tu uşa mai la şto, că nu merge. Doar pipi vrei să faci, nu?”
Evident…

Click pe poză pentru a o mări!