Click pe imagine pentru a o mari!

*** Acum câteva zile vorbeam, pe net, cu o tovarășă din partid, care avea impresia că se îngrașă, când ea e un stix cu susan. Mai exact, crede că o să ajungă cât casa. ***

Viața se schimbă când ești cât casa.

1. Nu de alta, dar dai un nou sens expresiei „a-i face curte”

2. Și toți iubiții beți o să îți cânte „căsuța noastrăăăă, cuibușor de nebunii!”

3. Problema e că atunci când te scoate unu în oraș, tre să facă un credit „Noua Casă”

4. Și când te duci pe litoral, cunoscuții pot spune că au casă la mare.

5. Pe de altă parte, soțul nu va spune niciodată prietenilor „mi casa es su casa”

6. Și toți vor avea o jenă în a vă spune „casă de piatră” la nuntă.

7. Iar atunci când vomiți se cheamă că dai din casă, ca să nu mai zic că, din păcate, nu poți fi ipotecată.

8. Și dacă ești cumva și prostituată, o să te chemi „casă de producție”

9. În plus, expresii ca „ai probleme la mansardă” și „prinzi PRO TV cu urechile alea” se vor potrivi mult mai bine.

10. Ciocolata de casă devine o noțiune scârboasă )

Păi, nu?

*** Un post despre cum m-am accidentat eu ca bou şi am ajuns la urgenţe, unde m-am distrat copios. Aparent, mersul biped nu e o treaba pe care să o stăpânesc prea bine. ***

Singura dată când nu te lovești serios e atunci când de pocnește râsu. Iar eu am reușit să mă lovesc serios la ambii craci, duminica asta, la un meci. Culmea dracu, la dreptu aveam genunchieră, așa că m-am ales cu o entorsă. La stângu unde eram neprotejat m-am ales doar cu o contuzie. Asta înseamnă, prin extrapolare, că de la sex neprotejat, mai mult de o gonoree nu iei. Nasol e dacă se rupe prezervativu. Adevăru e că sexu cu prezervativ poate însemna și că te fuți în cur cu toți dubioșii. Sau măcar cu mare parte din ei. In altă ordine de idei, am auzit că și prostia e BTS, vezi rima din popor “i-a pus pizda pe bot și l-a prostit de tot”.

În orice caz, locul în care m-am luat la trântă cu betonu va rămâne marcat. Chiar și peste generații câinii de vor feri de locul rău, copiii vor plânge când mamele îi vor duce prin vecinătate, iar bătrânii, cu spaimă, vor spune legenda lui Atot-pulitorulului: “Se zice că aici a căzut odata unu, Dumitru, și, de furie, a înjurat și a pulit zece minute, fără să se repete! Aist îi loc blestemat, feciorii mei!”. Iar numele localității se va schimba din Periș (ca să vedeți pe unde îmi umblă ciolanele) în ceva mai signifiant, gen „Înjurații de sus” sau “Mult-pulita” ori, în stilul compus genitival “Poiana lui Stângă” / “Luminișul doamnei” se va numi, în stil compus genital “Pizda-mă-sii-de-groapă”.

În orice caz, după meci m-am dus acasă, sperând să treacă rapid, că doar sunt strong like bear, bear made of Kalashnikov. Aparent, m-am înșelat, dar tot e bine, ca vorba aia – artistii trebuie să sufere! Și în suferință maximă, duminică noaptea eu lucram la interfața unui site. Și a ieșit destul de bine vreau să zic. Tre să sufăr mai des – pentru masterpieceul meu promit să-mi dau cu tesla-n cuaie. Și nu mă refer la fizicianu ăla curentat.

A doua zi, luni, am aflat că bastonu mai e și altceva decât ăla cu care te sensibilizează garda, în nopțile cu lună plină, și altceva decât ăla pe care îl desenai la grădiniță. E și o unealtă apostolică, de mers înainte! Durerea fiind mai nasoală decât taxele am zis că nu mai rezist și mă duc la urgențe (la Municipal). Ajung acolo rapido-pronto, de la triaj la recepție pac-pac. Durerea crește când mă iau la întrebări – Student? Nu. Salariat? Eeeeh, maică aici e complexă treaba, iar pe mine mă doare picioru de mă piș pe tine, așa că zic un „Nu” scurt și go, go, go, next level!

Ajung la ortopedie, unde, în mod caracteristic românesc, puținele scaune erau în mare parte ocupate de cei care îi însoțeau pe betegiți, în timp ce o duzină de schiopi și rupți stătea rezemată de pereți, iar alți sănătoși pufăiau că stau în picioare și se plictisesc. Doctorii procesau strâmbi pe bandă rulantă, așa că am intrat rapid, mi-au văzut fața, și m-au trimis să îmi fac o radiografie. Hîhîhî, fac pe banii statului, că eu n-am asigurare medicală. Jubilez. Ș-așa urăsc ANAF-ul.

La radiologie, o situație similară. 5 scaune și alea ocupate de niște babe întregi care veniseră cu niște babe șubrede la radiografie. Stăteau jos pe principiul „Stai tu în picioare, că tre să intri și te ridici greu” ) Înaintea mea, la coadă, era un tip care era în dureri mai mari decât ale mele, însă care printre scrâșnelile dentare reușea să zâmbească. Nuj ce-o mânca ăla, dar să li se dea și funcționarilor publici! Își rezolvă omu trebile și când să plece, doftoroaia îi zice: „Ai o fisurică, să știi, să-ti mai piară zâmbetul ăla de pe buze…” moment în care mă gândeam că e o persoană crudă, dar ea continuă „…ai înțeles, domnu Osman?” și atunci am priceput – nu era crudă, doar citită și naționalistă! )

Îmi face și mie o radiografie, îmi trage un șut în cur și mă trimite cu ea la ortopedie. Dinăuntru se auzeau urlete. Mi-am promis să nu scot un sunet. Prind și loc jos! Însă, spre marea mea dezamăgire, locul jos nu era ceea ce aș fi sperat – coridorul fiind îngust, te treceau frisoanele la fiecare doctor grăbit, la fiecare targă sau malac de 2/4 cu mers de rață. Fereala cracilor betegiți, de tăntălăi pe steroizi – un nou joc de societate. Trecem peste. În baston, dar trecem peste. Ajung în cabinet, se uită la radiografie, se uită la mine, se strâmbă, pune câteva întrebări, după care îmi ia piciorul la smotoceală. Principiul e bun – când urlă strâmbu mai tare înseamnă că ai găsit locul dureros. Dar eu îmi promisesem să nu scot niciun sunet. Și rezist și rezist, până când Magellan găsește ce trebuia. Am scos un sunet pe care nu îmi amintesc să-l mai fi scos sau auzit vreodată. Interesant, nu știam că pot să fac asta, acum lasa-mi picioru sau o să afli legenda Atot-pulitorului!

Termină rapid, îmi dă o rețetă și plec. Feresc doi înși în scaun cu rotine (aha, cu rotile), mă uit la cum aruncă SMURD-ul o babă vie dintr-o targă în alta, sper să fie din misoginism și plec spre taxiu.

Sunt un tip tuns scurt, neras, ironic și amar, schiopăt și merg în baston. Similar cu domnu din figura alaturata, dar in alt film. Așa că îmi dedic o piesă și îmi bag picioarele! )

*** Acu câteva zile am sesizat că pițiponcărișu care scurtează cuvinte (mulțu, frumu etc) a scurtat și denumirea Crăciunului. Au scurtat-o în Crăci. Atâta că dacă scrii fără diacritice iese ceva ce apreciez mult mai tare decât Crăciunul, iar dacă scrii cu literă mică, deja vorbim de arboricole. Anyhow, toată treaba asta m-a făcut să vreau să scriu un post despre craci, pardon Crăci. ***

Astăzi s-a născut Hristos, Mencia, fiu luminos, lăudați și cârnați, vă prostituați. Și să nu uităm că leru-i ler. Da Crăciunu, ce-i Crăciunu? Stați așa, că lămuresc eu.

Porcu

De Crăciun tăiem porcu. UE să mi-o sugă cu pasiune, că la noi nu moare porcu din proprie inițiativă, trebuie tăiat, iar dacă pe musulmani îi taie doar pișarea, iar creștinii săraci taie porcul doar de pe listă, la mine, la țară, se taie, pe bune, cu cuțitu! I-l bagă-n beregată și sare sânge – revanșa lu Mihai Viteazu – pe porc îl chema Gigi Basta! Ce e interesant, e altceva – tot timpu anului putem hali friptană de porc cu barabule prăjite. Da ni se rupe pula. Preferăm pizza, kebap, carnea de pui, hamburgeru de vită și multe altele. Da, stai, cois, astăzi s-a născut Hristos, tre să sufere porcina! Mori, sac de fripturi ce ești! Decedează, să te pot jupui! Sucombează și o să scot mațu din tine și.. eh… știți voi… pofta bună!

Darurile

Pe urmă mai sunt și cadourile. Îmi place să primesc. Îmi place să și dau. Cadouri. Ce nu-mi place, e țeapa. Ai tu o cunoștință și aia zice: „Abia aștept să vină Crăciunul, ți-am luat un super cadou și abia aștept să îți dau!”. Bineînțeles, tu care ești un mare colecționar de borcane te gândești că ți-a făcut rost de borcanu din care bea Tuthankamon zeamă de varză, când era mahmur. Sau de borcanu ăla cu whiskey despre care tot cântă aia de la Metallica. Sau de capacu de la borcanu cu magiun din care a halit Marie Antoinette înainte s-o scurteze “vitejii” revoluționari. Și visezi ca prostu. Dar nu! Știi ce îți dă? Îți dă un căcat de breloc cu turnu Eiffel. Aaaaaaghhhh, futu-ți băga-mi-aș pula! Știți de ce sunt de căcat brelocurile astea? Au colțuri care dor când ți se așază o tipă-n brațe si care îți pot fute pantalonii de piele!

Anyway, e ca atunci când erai mic și descopereai că în punguța lucioasă de sub brad îți pusese mă-ta șosete! Și știi bine că îți meriți porția – îți amintești când i-ai spus tipei ăleia drăgute că îi faci lipeala cu prietenu tău lucrat, atletic, cu ochi albastri și cu perspective deosebite asupra vieții și morții? Și mai știi că i l-ai trimis pe Nelu de la pompe funebre, care toarnă beton în mulajele de cruci? Da, ce, cois, e musculos, are ochii albastri.. nu? Plus – își cară crucea… mai mult sau mai puțin… Și brelocul cu turn e o parte din Franța, ca și capacu borcanului Mariei Antoinette, nu? Acu știi, în gâtu mă-tii, că îți meriți soarta. Bucură-te de breloc!

Colindele

S-a născut Hristos. Buuun, deci cântăm despre focu de la sobă, despre vânătorii care au plecat să vâneze un iepuraș, despre sănii cu zurgălăi (de ce nu despre sânii cu zurgălăi?!) despre oameni de zăpadă și alte căcaturi retardate. V-ați gândit, în plm, că Iisus s-a născut într-o iesle, în deșert? Nu avea oameni de zăpadă, nu avea sanie și, cu siguranță, nu avea brad! Dacă eram japonezi am fi preamărit mătărânga atotfuternică a Sfântului Duh.

De ce nu cântă nimeni despre văcuța din iesle? Biata văcuța din iesle! Și măgărușu, era și-un măgăruș, am văzut eu în ilustratii! Cum ar fi, să fii tu vacă și să vină unii peste tine, în casă – „Ceaules, cornuto, am adus-o si eu pe nevastă-mea să fete aici, în paiele tale, sper că nu te deranjează!” Păi, ce să zici? Mu și atât! „Ah, și mersi de găzduire, vezi că mai vin niște prieteni, din ăștia, magi și unii care zboară!” Știm cu toții care e faza cu ăia care se cred magi, cum e cu magic cookies șamd, ca să nu mai vorbesc de ăia care au impresia că pot zbura… Biata văcuță maltratată! Pun pariu că aia n-a mai dat lapte de Milka :( Poluția Animalelor ar trebui să baneze Crăciunu! Probabil că în iesle era și un porc, care mărturisind atrocitatea s-a auto-lapidat și de acolo datina de a sacrifica mamiferu șoricos, de Crăciun.

Urările

Eheeee, acu 2010 ani s-a născut Iisus, așa că simt nevoia să îți urez diverse. Cred că fac urări mai sincere la beție și la nervi, decât face majoritatea, de Crăciun! Și primesc mesaje de la numere pe care nici măcar nu le am în agendă – aparent cine nu mă cunoaște prea bine, mă și place. Primesc mesaje de la știu eu ce cretin pe care nu l-am văzut de 10 ani. Și mă întreb care era Andreea R, asta care mi-a dat mesaju cu zurgălăi și care era Andreea SH, asta care mi-a dat mesaju cu balega de ren. Cum arătau femeile astea, ce fețe aveau, de unde le cunosc? Nu mai știu! Îi înțeleg pe ăia care mă enerveaza la ordinea zilei că simt nevoia să îmi ureze una alta, dar ce-i cu ăștia care nu mă știu?! Blestemată fie comanda „send to all”! Și mai sunt și rudele de la Cocârlatele, pe care nu le-ai văzut decât o dată în viața ta și care se vor simți ofensate dacă nu le răspunzi la mesaje! Hah! Ce treabă aveți cu mine, de ce vreți să îmi încarc factura de la mobil pentru voi? Am doar bipuri gratuite, dacă vreți!

Oricum, ce mă enervează cel mai rău la urări e faptul că sunt stupide!(ca să vezi!) De ce mi se urează chestii de care eu nu am nevoie? Pace-n suflet? Nu, mersi. Armonie în cămin? Am calorifer, futu-vă-n gură! De nu nu îmi urează nimeni „Fie ca dimineața de Crăciun să îți găseasca mădularul învârtoșat captiv între nurii unei stripărițe brazilience!” ? Asta ar fi ceva cu mult mai multă logică și bun simț. Serios.In acest sens, fie ca, sper ca, lumina, liniștea, spiritul, cumințenia și o basculantă de pule să vi se pogoare în suflet și vouă. Lin.

Convențiile

E Crăciunul, deci trebuie să! E Crăciunul, măcar acuma să! E Crăciunul, deci e normal să! Acum să fim mai, aprilie si iunie! Ce-ar fi să fim mai umani tot anul? Neaaah, e greu. Sau măcar sa fim onești cu noi înșine și să fim rectalo-copulați tot anul! Tre să facem curățenie, să ascultăm colinde până la vomă, să ținem post, să, să! Io ascult colinde și beau vin fiert și în iulie, pentru că sunt eu și pot. Muie!

Crăciunul e pentru depravare cum e pălinca pentru friptură. Poți să mănânci friptură oricum, dar dacă bei o pălincă inainte, mamăăă, ai hali și pietre! Vă abțineți de la carne, de la băutură, de la verbalo-pulire, de la știu eu ce, ca atunci când trece ajunu să apară noi recorduri. Bietu Aristotel cu moderația lui… Și ajung iar la faptu că suntem o specie de maimuțoi. Aveți idee de câte sărbători suntem ignoranți? Sărbători ale altor culturi. E vreunu dintre noi mai bun de Thanks Giving sau de Hannukah? Dar de ce nu? Că și atunci s-au întâmplat lucruri extraordinare! Eaaah, lasa…

Crăciun. Cadouri, cârnați, fals, uz de fals și ler.

Grinch out.

*** Ăsta e un post despre cum stau eu în baie şi mă tai sau mă-ta-i… fill in the blanks! Ah, şi toate astea fără a fi emo! ***

Mâine tre să fiu în câteva locuri în care ar trebui să mă prezint cu o față care să nu dezguste audiența. Așadar, am hotărât să iau barba la cioplit cu lama. Se pare că o exă de care am făcut un pic mișto azi, și care s-a burzuluit la mine, m-a și blestemat, că numa neajunsuri am avut. Iar în caz că vă întrebați ce legătură are asta cu orice, e doar o motivare a faptului că mereu e vina femeilor!

În orice caz, pus serios pe fapte mari, mă duc eu în baie și mă moscolesc pe față mai ceva ca Jenna Jameson și încep să îmi iau perciunii. Orice bărbat, care e bărbat cu păr pe coaie, întai își ia perciunii! Acest procedeu specific zeilor testosteronului e compus din 2 părți:

1. Întâi dai spuma nevrednică la o parte, cu dosul aparatului, ca să vezi ce faci, de unde tai.

2. Tai!

Și dau eu spuma jos de pe un perciune, iar când să dau jos și de pe al doilea, capul aparatului de ras se desprinde și sare cu viteza Mach 3, direct în WC! Afff, firiiadreacu de femeie care m-ai blestemat! Instinctu a fost să zic „Băga-mi-aș pula-n ea de lamă!” însa nenorocita de lamă picase în budă, iar pula mea nu e nici Armstrong și nici Picard să go where no man has gone before. Când  am fost beat și înconjurat de nasoale nu am avut tentative magelanistice, așa că acum clar era un moment și mai nepotrivit! În conzluzie, buda mea a rămas virgină. Implicit, lama neatinsă.

Știu că voi, care nu mă cunoașteți prea bine gândiți că oricum nu puteam să-mi bag pula-n ea de lamă, că mă tăiam, dar pula mea e construită din același țesut ca unghiile și are și cam aceeași dimensiune. O dau cu ojă. Uneori vreau s-o fac french!

Lăsând pula mea la o parte sau pe-o parte și revenind la ras – ce dracu să fac? Cu ce mă rad! Ah, da, mai am rezerve! Și în privința femeilor, dar și de lame! Toate chestiile de care am eu nevoie să mă fac gigea sunt pe 40cm pătrați ai unei policioare din baie. Ah, și mai am un topor in debara – uneori tre să îmi tai copitele… avantajele de a fi bărbat! Știți de ce se machiază si parfumează femeile? Pentru că-s urâte și put, d-aia! Bine că-s eu frumos, nu-i așa?

În orice caz, căutând în cei 40cm ai mei – nu găsesc rezervele. Well, fuck-a-doodle-doo! Întreb unitatea parentală de sex feminin unde se află rezervele mele și de ce nu sunt la locul lor. Păi, asta pentru că erau în dulap. Care dulap? Ăla cu pahare pe care nu le folosim niciodată? Ăla cu jucării de când eram pitpalac, pe care nu vreau să le dau, pentru că undeva între ele e un tănculeț cu tunu rupt, pe care îl iubesc? Ăla cu haine? Lângă pijamale? Nu. Căcat. Dulapu cu smacuri, cu parfumel și cosmetice. La dracu, mamă, mi-ai gay-izat lamele! Sau cel putin asta am apucat să gândesc.

Iau aparatu lu tata, că aparent al meu era futut, de aia îi sărise lama. Îi atașez noua lama și dau și tai în stânga și-n dreapta, ca Aragorn cu coasa, în lanu de orci. Bă, și mă cam ustura. Și știți de ce? Pentru că lama mea cea nouă era, ei bine, nouă. Nu opt, nu zece, ci nouă. Și tăia ca un ninja pe steroizi. Și orice bărbat care nu are pielea feței precum curu de taur se face praf când se rade cu lamă nouă. Eu, implicit. Așa că a urmat ritualul fericirii, cu aftărșei și creion hemo-stop. O reală plăcere. Mai najpa e că acu, iritat și cu muia ruptă arăt mai nasol decât cu barbă (aparent, e posibil).

Deci, de ce m-am ras?

*** Va fi un post despre muncă și despre ăia pe care îi numim colegi. Nu vă aşteptaţi la drăgălăşenii sau la răspunsuri la întrebările cretine pe care le veţi pune. Urmeaza o ierarhizare non-exhaustiva. Desigur, unii sunt combinatii intre tipuri, poti fi banalo-aroganta cu un strop de fufa, spre exemplu. Anyway, without further ado, o clasificare a colegilor de muncă: ***

Mârlanul
E grasu ăla cu păru ondulat şi pielea slinoasă. Ăla care lasă mâncarea să putrezească în frigider. Ăla care cere o gura de suc și își pune juma de sticlă. Nesimțitu care devalizează punga de chipsuri. Jegosu care pute, râgâie și nu numai. Un puțo-palmatore-ruralo. Pe lângă astea , e prost și pierde-vară.
Vizavi de muncă: I se rupe.
Concediu: N-apucă.
Theme song: Bubba Sparx – Ugly

Jigodia
E muistu ăla firav care stă la biroul de lângă. Ăla care râde la gulmele bășite ale șefului. Da, șefii au mereu glume bășite, că dacă erau bune, se făceau comedianți. E ăla care face pe prietenu, dar te sapă. E ăla care nu îți pune piedică atunci când mergi – el așteaptă să alergi! Dar doar pe tine are boală, cu alții pare să nu aibă nimic. Your own nemessis – would you like fries with that?
Vizavi de muncă: în general, jigodiile sunt slab-calificate, că dacă ar fi bune de ceva nu le-ar fi frică pentru postu lor.
Concediu: lung, dintr-o bucată, în perioadele cele mai aglomerate.
Theme song: Amy Winehouse – You know I’m no good

Sclifosita
Sclifosita e aia care trăiește cu ideea că are o valoare maximă pentru firmă și că muncește din greu, când de fapt – freacă țiparul. Se învoiește des, pentru că e extenuată și are nevoie de vacanțe, plecări și mai știu eu ce alte rahaturi. Se vaită în continuu, enervându-i pe unii, instingându-i pe alții. Există și varianta cu organele genitale pe exterior, dar, în general, sunt femei.
Vizavi de muncă: e inventatoarea copy-pasteului și o regină a lăbărelii extenuante. Se preface mereu ocupată.
Concediu: normal, însă cu multe învoiri pe deasupra. E obositor să fii incompetentă.
Theme song: Desperados – Lenea

Sclava
Da, sclava, la feminin, pentru ca in 90% din cazuri sunt femei. Sclava Izaura. E gagica aia care muncește până moare de extenuare. Aia care stă la muncă până a doua zi, nu pentru că face inginerie atomică sau că lucrează la o gaură neagră, ci pentru că pur și simplu e workaholică. Fană Stahanov, prost plătită și neapreciată, o să moară de icter, într-o zi de joi.
Vizavi de muncă: ea nu are iubit. E căsătorită cu jobu.
Concediu: scurt, luat cu timiditate.
Theme song: Sam Cooke – Chain Gang

Arogantul
De obicei e un el – e tipu ăla cu ceva creier, profesionist, dar care nu poate fi un coleg mișto, pentru că el este, ei bine, un porc arogant. Are 3-4 coaie destul de păroase, pe care nu va ezita să le pună pe masă, dacă e scos din sărite. Și se enervează des. E de părere ca e înconjurat de idioți. Singurul motiv pentru care nu e dat afară e că își face bine treaba.
Vizavi de muncă: always delivers.
Concediu: arogantul nu își ia concediu. El își dă demisia.
Theme song: Judas Priest – Breaking the law

Banalul
Banalu e omul mediu. Mănâncă o porție medie, bea dintr-un pahar mediu. Ascultă muzică la nivel mediu, nu e nici fericit, nici trist. Își face treaba, dar nu sclipește. Nu e deștept, dar nici prost. Nu e cald, dar nici rece. Este, totuși, 100% plictisitor. Standard. Stas. Gost. Și cam atât. However, a văzut 10 șefi de departament, înainte ca tu să vii în firmă și va mai vedea încă 10, după ce tu pleci.
Vizavi de muncă: niciun reproș major. Nicio felicitare.
Concediu: evident, de durată medie.
Theme song: The Verve – Bittersweet symphony

Ciudatul
Tipu dubios, tăcut în genereal, se imbracă diferit față de 100% din firmă. E rockerița grasă cu paru verde, e punkistu cu tatuaje nașpa, e motociclistu narcoleptic, e slăbănoaga care sudează tigări și citește la muncă. Când deschide gura sunt șanse mari să spună ceva, ei bine, ciudat! Nimeni nu știe nimic despre ciudat, nu comunică prea mult. Întârzie des, îl vezi cum nu face nimic, dar treaba lui e mereu gata cu mult înainte ca tu să o termini pe a ta. Șefilor le e frică de el, bănuiesc că are un pact cu diavolul.
Vizavi de muncă: o rezolvă prin magie!
Concediu: dispare și reapare prin firmă, nu se știe când e în concediu și când e doar ciudat.
Theme song: Metallica – Invisible Kid

Fufa
Asta e gagica aia bună-n draci, care poartă fuste pe care alții le-ar folosi pe post de centuri. Nu face cine știe ce prin firmă, în general primeste task-uri de secretară, post care i se va potrivi de minune peste câțiva ani când va fi grasă și nasoală. Adesea e dusă la întâniri cu clienții, ca ăia să se holbeze la sânii ei, în timp ce dau din cap și zic “da, da, da” la nişte preţuri aberante. Scopul ei e de a da bărbaţilor erecţii şi femeilor dureri de cap. De obicei se fute cu şoferu.
Vizavi de muncă: ea de una singură, e un fel de departament special.
Concediu: unde şi când poate sponsoru.
Theme song: Make the Girl Dance – Baby, baby, baby

Expertul
Ei bine, da, există şi omul ăsta. Expertul e tipul ăla foarte bun la ceea ce face, care face multe, bine şi în timp scurt. E tipul de la care ai ce învăţa. Are o atitudine pozitivă, atâta că nu are niciodată timp să îţi explice el, trebuie să te prinzi tu. E o raritate, pentru că în general vrea un salariu enorm şi îi place să trăiasca în colonii cu semenii săi, colonii numite Adobe, Apple, Microsoft şamd.
Vizavi de muncă: nu se streseasă, rezolvă totul, doar e expert!
Concediu: rar şi musai de lux.
Theme song: Tina Turner – Simply the best

Şoricelul
Cu mai puţină personalitate decât banalul, mai tăcut decât ciudatul şi mai jigodie decât jigodia, el ştie totul. Totul despre tine (și restu), despre ce ai mâncat, despre ce ai zis, despre cum te-ai îmbrăcat. Tot ce ştie el, ştie şi şeful. E un turnător camuflat, trădătorul absolut, şoricelul şefului. El ascultă. Rareori pune întrebări, iar asta doar că să îi mai dai chestii pe care să le asculte.
Vizavi de muncă: aparent face el ceva, dar nu se ştie niciodată ce şi de când până când. Rolul lui e altul decât munca standard.
Concediu: în perioada când lipsesc cei mai mulţi din firmă, ca să minimizeze pierderile informaţionale.
Theme song: Lordi – The Devil hides behind her smile

*

Închei aici, iar pentru noi toți ăștia care muncim, adresând un mănunchi de mui statului care ne taxează degeaba, am așa ceva:

*** În hălăduielile mele de prin uărl uai uebu ăsta am dat peste un fragment de proză erotică, după care am făcut pamfletu ce urmează. Sper ca autorul textului inițial să nu îmi aprindă lumânări la morți și să se amuze și el. Garantez că proza e senzațională – o să vă dea senzații. Nu neapărat tari, poate moi și maronii ***

Cei doi stăteau în continuare unul în fața altuia pe pat, goi. El o mângâia delicat, cu un picior pe părul de pe gambe, pe pulpă, urmând linia corpului ca linia unui EKG, simțindu-i alunițele păroase de peste tot . Ochii ei, adînci ca… ceva foarte adânc, se închiseră pe jumătate, act urmat de o zbatere spasmatică a capului și un “ijî” gutural. Era retardată.

El, involuntar se trase mai aproape de ea … Buzele lui îi sărutară conturul pleoapelor, al obrazului, apoi mai cu îndrăzneală îi gustară moliciunea buzelor ei, cu aromă de .. param-pam… shaoormaaa! Cei doi începură să se sărute înflocat, cu pasiune, împărtășind din rămășițele interdentare de castravete murat. El o întoarse cu fața în sus și părul ei negru, lung, se răsfiră pe perne și căzu. Efectele sejurului all-inclusive-for-a-dollar la Chernobâlci.

El începu să o sărute pe bărbie, pe gât, pe pieptul ei macho, gustând din toate sfârcurile și gândind că mai e nevoie de niscai ketchup. Urmă în jos, pe bazin, îi atinse cu buzele părul pubian rastafari, apoi capul lui se odihni între picioare unde nu dădu de ketchup cum v-ați fi așteptat, ci de câteva spaghete și o chiftea.

Ea începu să se cabreze, să se unduiască, întâi ușor ca o știucă prin nămol, apoi ca Gheorghe Doja după răscoală. Vârful limbii îi ieșea printre buzele umede și îi răsfira mustăcioara. Gemea din ce în ce mai tare – ijjjîîîîî îîîîîîî ăăăîîîîî. Ea avu un orgasm care îi înălță sufletul până la cer (lângă Lorenada și băieții de la B.U.G.), dincolo de tavan, prin ochiu maroniu a lu Veta de la 6 și, mai sus, dincolo de Sile de la 7. Sufletul ei se întoarse după un timp în trup și el se înălță atunci și spuse suav: “Fă, eu mă duc să mă piș!”

*** Astăzi lucram la o prezentare pentru un magazin de cadouri. Nu vă zic cum se numește, că nu vreau să fac reclamă pe post. În orice caz, uitându-mă la ce cadouri vindeau ăia, m-a luat cu râsu-plânsu. Apăi, dacă prietenii mei mi-ar cumpăra așa ceva, i-aș mardi cu cărămida peste xilofon! ***

Acuma, ce înțelege majoritatea prin “cadou” – s.n. – cretinătate neinspirată pe care dau bani puțini ca să pot să mă duc la ziua lu X și să beau pe banii lui. Cuvântul cheie aici este “neinspirată” pentru că atunci când vine vorba de daruri, contează valoarea lor pentru persoana căreia i le dai, nu valoarea pentru ăla de la care le cumperi, logic. Că mie degeaba îmi dai o rochie de la Coco Channel – deja am un mop pentru parchet! Iar WC-ul îl spăl cu un bichon maltez împăiat, deci și acolo sunt OK.

Din ofertă erau … în primu și în primu rând… cutii! UAT TĂ FAC?! Ce dracu să fac eu cu o cutie? Locuiesc într-una! Îi zice apartament cu 3 camere! Dă-mi o cutie de ziua mea, să te bag în ea și să te expediez FedEx în pizda mă-tii, New Illionois. Da, coaie, ia-mi o cutie, precis am unde s-o pun! Cumpără-mi un cadou cretin cât mai mare, am un apartament enooooorm, care abia așteaptă să fie decorat cu căcaturi. Exact ca un proastăt vas WC!

Acu ceva vreme mă sună o tovarășă (ca o paranteză, în paranteză, nuj de ce dracu majoritatea femeilor au impresia ca eu am răspunsul la toate întrebările lor cretine) și mă intrebă ceva de genu – “Hey, am o prietenă și e tot grafician, m-am gândit să îi iau un cufăr de ziua ei – cum ți se pare?” OK, trebuie să admit că orice cufăr e un pic mai cool decât o cutie. Dar, în plm, tot o cutie rămâne! Întreb și eu – “De ce penisul meu ai dori să îi cumperi așa ceva?” la care gagica îmi răspunde fericită si mulțumită de sine: “Ca să aibă în ce să-și pună creioanele!”. OK, știu că femeile sunt stupide și că habar nu au de ce au un buzunar mai mic la blugi (e vorba de ăla pe care bărbații îl folosesc să își țină bricheta) și că sunt un dezastru al depozitării (să nu discutam de geanta-groapa-marianelor) , însă nici măcar această specie nu subestimează valoarea unui SERTAR! Ăla e locul în care graficienii își țin creioanele! Iar dacă plecăm undeva și le luăm cu noi… ghici ce! Nu ne trebuie un nenorocit de cufăr pentru asta! Un pic pleoștită interlocutoarea mea zice că totuși ar putea fi folosit ca o cutie de bijuterii. OK, de acord, femeilor le trebuie cutii pentru bijuterii – dar asta doar daca arată bine, ca nimeni nu aruncă banii pe nasoale. Oricum, bărbații nu au nevoie de astfel de cutii, noi ne ținem bijuteriile în recipiente din bumbac, numite “chiloți”. Deeeeci – care a fost scopu discuției?

Trăiesc într-o țară de idioți neinspirați. Dumnezeule, la câte femei am fost acasă si aveau legiuni întregi de animale de pluș. O cohortă de urși și broaște! Să-mi trag una, bine că liceul (perioada în care avem cei mai mulți prieteni/idioți de invitat la ziua de naștere) durează doar 4 ani, că altfel ajungeau astea să nu mai aibă loc in casă de jucării de pluș. Dacă liceul ar dura 8 ani, cred că la 22 deja ar fi faze de genu: “Mamăăăă, iar l-ai stropit pe Bobby cu ulei de omletăăăăă!” / “Bobby 1, broscoiu verde, Bobby 2, omida mov sau Bobby 3, câinele portocaliu cu urechile negre??” / “Nu, fă mamă, Bobby, gagică-miu, plușofilu!!!”

Oricum, dincolo de non-inspirația mioritică, chiar magazinele influențează prostia cumpărătorului. Am văzut niște seturi idioate de genul: pix, carnețel, brichetă stylish, pluuuuuus… briceag! OK, deci profilul celui care primește acest rahat – este un bărbat fumător, cu ceva stil, care lucrează într-un mediu agitat. Fumător de la brichetă, cu ceva stil, că nu îi faci unui țăran pocnit cadou un pix de 3 milioane și care lucrează într-un mediu agitat, pentru că e genul care trebuie să ia notițe, deoarece se întâmplă multe în jurul lui și nu le poate ține minte. Iar acestui bărbat îi dai și un… briceag! Poftim, da, RASDAQ a scăzut 30% , comision 17%, banca zice că suntem insolvabili, da, șefu, notez, îmi aprind o țigară că nu mai pot de nervi… ah în loc să apuc bricheta am apucat briceagu, stai așa că te sun în 5 minute, numa să o hăcuiesc pe Nuți de la financiar! CE PLM!!! Mai bine îi puneai o vuvuzelă… pix, carnețel, brichetă și vuvuzela! Sau un Frizbi (sau cum pizda mă-sii se scrie) sau mai știu eu… o bâtă cu țepi, de ce nu? Poate i-a plăcut istoria!

Din tot ce am primit până acuma, cel mai tare m-am bucurat la o pușcă, ulterior la o machetă, un tricou special și niște dog-tags cu inscripție personalizată. Tot foarte tare m-am bucurat și la o poză și un bax de hârtie igienică! Dacă pușca a fost destul de scumpă, ei bine restul au fost mai ieftine și vă asigur că m-au făcut fericit, chiar așa grumpy cum sunt! Se pot face cadouri mișto, totul e să pui un pic de creier! Iar singurul caz in care o cutie e un cadou bun, e cazul în care o oferi cuiva care a primit de-alungul vieții o groază de rahaturi și nu are în ce să le pună!

Tu ce-ai face c-o cutie?

*** Io sunt grafician. Îmi place termenul ăsta. Variațiunile cuprind graphic designer, art director și alți termeni mai fițoși. Oricum, când zic grafician, mă refer la cel care își câștigă existența prostituându-se grafic. Așadar, la subiect: ***

1. Dacă ești gagică, nu întreba niciodată un grafician ce bluză să îți alegi. Chit că ție îți place roz deschis feminin, graficianul precis va alege o nuanță de magenta care se potrivește cu gri-ul deschis al fustei. Nu îl interesează că nu îți pune ochii în evidență. Potrivirea cromatică e mult mai importantă!

2. Nu întreba niciodată un grafician cum îți stă părul. În mintea lui are niște rigle și guide-lineuri, după care firele tale care se regenerează strică armonia formei podoabei capilare și trebuie șterse cu guma, pardon, tunse.

3. Nu îi cere să îți scoată ochii roșii dintr-o poză. O să ajusteze toată imaginea, o să îți refacă tenul, mărească sânii, slăbească brațele și per total te va deprima.

4. Nu încerca să faci glume pe seama a ce najpa a ieșit o poză, fie ea și de buletin, că strică tot fun-ul. Graficianul te va lua în serios și îți va explica despre luminuozitate, coduri de culoare, filtre și alte drăcii. Un simplu “E verde, zici că-i Shrek” se va transforma într-o discuție interminabilă despre posibilele erori de la parsingul de informație între diversele profiluri de CMYK și ulterior în RGB.

5. Nu te aștepta să se uite după alte gagici pe stradă, când e cu iubita la plimbare. Asta e de bine. Așteaptă-te însă la faptul că se va holba după fiecare panou publicitar pe care nu l-a mai văzut și pe care îl va scana pentru eventuale greșeli.

6. Să nu îi spui niciodată unui grafician că opera la care el a muncit e urâtă. Îți va innoda chiuveta în jurul gâtului. Se acceptă comentarii obiective și “mie nu-mi place”, dar odată pronunțat cuvântul “urât” run and hide under the bed!

7. Graficienii sunt speciali. Adică sunt ciudați. Faptul că o arzi cu ei reprezintă luarea la cunoștință a acestui fapt, iar indignarea ta la adresa comportamentului lor va trezi doar mirare.

8. Dacă poți să faci ceva singur, e mai bine să nu îi ceri ajutorul. Va lucra ore bune la o chestie banală gen un fundal pentru o prezentare powepoint, până când crede el că astrele s-au întâlnit și razele de energie trimise de ele formează limitele compoziționale ale lucrării. Un banal afiș cu “mi-am pierdut pisica” se poate transforma în ceva nebănuit.

9. Graficienii nu știe să vorbește. Indiferent cât de bogat ar fi vocabularul nostru, când trebuie să spunem ceva important trântim o tâmpenie. O observație simplă și drăguță de genul “Îmi place faptul că te îmbraci în culori calde” se transformă în “Arăți ca un filtru de incălzire LBA!”

9b. Graficianul este blocat în lumea lui. Nu își dă seama că oamenii din jur sunt normali și te trezești că îți trântește câteva fraze despre nujtu ce gradient pe care îl vede el, gradient care pentru oamenii normali se numeste “asfințit”.

10. Desigur, graficianul este exact ca Moromete și vede în lume chestii care altora le scapă. De aceea îi deranjează lucruri pe care alții nu le bagă în seamă. Așteaptă-te să îl enerveze mai tare  faptul că are un bocanc mult mai murdar față de celălalt, decât murdăria în sine. Ori amândoi murdari ori amândoi curați. Tipul ăsta de mozaic impar ne scoate din minți.

That being said, now who wants to marry me?

*** Adevăr grăiesc și nu vă mințesc, luați de ascultați, iubitori de vampiri, sânge și drăgoști dubioase: Voi dezvălui, mai ceva ca Dan Diaconescu la OTV, realul motiv pentru care Twilightu suge pulă învârtoșată, mai abitir decât o centuristă în plină glorie! ***

Acu ceva vreme, niște prieteni și cu mine am zis să vedem New Moon (ei deja văzuseră primul film), și tot ce pot să spun e că filmu a fost nasol, văzutul lui, însă a fost mega distractiv, cu caterincă de proporții.

Ca sa rezum, pentru cei care nu s-au uitat – în film e vorba de o adolescentă care suferă de un caz sever de nasolenie, îndrăgostită de un vampir care nu suge și cu sentimente neclare față de un vârcolac ras pe piept.

OK, dar de ce e filmu atâââât de prost? E prost pentru că singuru lucru plauzibil din el este existența ființelor supranaturale.

Personaju vampir – avea 109 ani (da se ținea bine), totuși, cu toată vârsta lui, își pierduse capu pentru o pizdulice de 19 ani (sau cât dracu avea) cu toate problemele aferente vârstei. Am specificat că gagica era nasoală? I mean, really – ai minte de 109 ani, arăți ca la 18 și nu ești în stare să găsești o pițipoancă mai de Doamne-ajută ? Neplauzibil.

Dincolo de asta, gagiul e super palid (e vampir, OK, I digg), dar paloarea aia e din cauză că, la ei, circulația sangvină e doar una din sechelele copilăriei. Deci da, dragele mele, vampiru nu avea erecție. O putea fute doar la cap, și nici aia cu prea mult succes, că ajungem la punctu trei. Naj-pa-pa-și-ne-mai-vedem!

Punctu trei (ăsta e!): Băiatu-vampir era un câââââtamaaaai lingăul, un atârnache și un terminat. Până și io, la cei 24 de ani ai mei știu că dacă miorlăi în fața uneia (mai ales una de 19) și îi spui cât de mult înseamnă pentru tine, cât ești de topit după ea șamd, își pierde aia interesu instant și îți dă și papucu. Jap-pau!

Deci cum funcționează o relație între un vampir prost, fără erecție, nepriceput la femei și o pizdă cu ifose? Păi, nu prea. Meh, mai plauzibil e Star Trek, în plm!

OK, pe urmă mai e și vârcolacu ăla super dus la sală, epilat pe tot corpu… ca o observație a unuia care dă pe la gym, deși tipu era super masiv, își păstra un gât destul de subțire, ceea ce mie îmi miroase a efecte speciale făcute cu dosu pulii. Sau a aberație genetică. Trecem peste.

Bun, tipu ăsta (Jacob, carcalacu) se transforma în vârcolac (uneori în auro-lac, iar alteori în bufno-urs sau tractorist) dar nu era vâr-colac-de-wc, cum am fost obișnuiți prin alte filme, cu forme antropomorfe sau mai știu eu ce. Nu, ăsta era o jigodie multilateral dezvoltată. Un fel de lup construit în Rusia. Balșoi, balșoi!

Așadar, ești un tip care se poate transforma în lup – asta înseamnă că îți poți lubrifia oral, de unu singur, bilele de rulment și pistonu pricinpal – deci ce nevoie ai de o terminată care mai e și urâtă cu crengi pe deasupra? Plus că pot să pun pariu că la cât de sclifosită era, precis nu avea prea multă experiență sexuală și sugea nașpa, dar trecem peste.

De admirat că producătoru s-a dus la “Ielele Casting Show Biz”, a ales cea mai nasoală creatură contra naturii (că supra-naturală nu o pot numi) și deși asta mai jucase ca Vâlva Băii și Știmea Pământului, fiind titrată Miss Muma Pădurii 2008, el a pus-o în rolu unei gagici pe care o cheamă Bella. Comic de nume, eh? Unde e Caragiale să vă aplaude?

Overall, filmu pute ca un sconcs care-a murit într-un bocanc, prin sinucidere cu limburger. Merita văzut cu prieteni care să aibă caterinca la ei. Musai dat genericu în replay de câteva ori.

Și, că tot vorbirăm de bampiri and such, pe final, Phoenix – Empire of Vampires