*** OK, nu îmi stă mie în fire să pun pe blog ce găsesc eu mişto pe net, dar asta e muuuuult prea tare. ***
Aşadar, luaţi un făraş şi un sac şi pregătiţi-vă să vă strângeţi de pe jos, că linku ăsta o să vă spargă.
PS: mişcaţi de şoarec 
*** Scuzoaiele mele ca nu am mai scris nimica, mi s-a semnalat că e nevoie de peniţa mea de porc misogin superficial 
) În ultima vreme am ars-o artistic rău de tot şi mi-a fost şi lene să scriu ce-i drept, dar până una alta, iată cea mai nouă lucrare a mea, ce am făcut eu de nu am scris 
***
Yes, mortal? by ~Deathpen on deviantART
Şi pentru că adesea sunt întrebat cum arăta poza de la care am pornit, iat-o aici.
*** În caz că vă întrebați ce am făcut eu în acest inceput de an, iată ultima mea lucrare artistică. ***
Petaled Memory by ~Deathpen on deviantART
*** Un post despre cum mă flatează pe mine provideru de H2O ***
In spiritu Sărbătorilor, baieții de la Apa Nova (cărora le mulțumesc pe această cale) s-au gândit să îmi servească apa rece in tonalități de roșu. Ce idee grozava! Aflându-mă un fecior cu înclinație către cele artistice, degrabă dobândit-am o nouă pricepere – ghicesc temperatura apei după culoare!
E chiar logic, daca stai să procesezi, rece-> frig-> iarna-> roșu ca de Craciun. Caldă -> vară -> hituri proaste -> incoloră. Apa călduță e un fel de toamnă, cu tente de pembe… refuz să mă gândesc la apa primăvăratică!
Vă mulțumesc, rembranzilor!
PS: în sfârșit terminai refacerea site-ului și vă poftesc să intrați pe www.leuldeoras.ro și să îmi ziceți dacă e ceva ce nu vă merge sau ceva ce e absolut incredibil de infect! Thanks!
*** Titlu inspirat de Lake of Tears. Terminata saptamana trecuta. Enjoy 
***
Lilly Anne by ~Deathpen on deviantART
*** Iată şi ultima mea fotomanipulare. Modelul sunt chiar io. ***
Intruder by ~Deathpen on deviantART
*** Sunt foarte incitat, e prima mea apariţie în lumea cărţii şi, deşi în lumea scriitoricească nu e cine ştie ce, în lumea lui dumi, a neuronului Boris şi a personalităţii secundare, Fernando, trust me, it’s big! ***
Care-i faza? Păi, astăzi s-a lansat o culegere de texte, intitulată “Povestind Bucureştiul” şi…şi… şi unul dintre texte este al meu! Şi e despre Bucureşti, e ăsta!
Şi sunt foarte, foarte fericit! O s-o găsiţi prin librării. Da, are şi poze 
Şi tot din capitolul “ce am mai făcut eu lately” mai sunt:
Poza asta, cu mine.
Fotomanipularea asta, de mine.
Hai pupimupi!
*** Din ciclul “Dă mamă cu cheia sol în mine, să moară dujmanii, ca rimez bine” astăzi am ceva special! ***
Doamnelor, domnişoarelor şi boi insensibili vă prezint:
SCALA – Smells like teen spirit
Vă mai recomand de la ei şi “With or without you” . De fapt, vă recomand toată discografia!
Şi dacă mai vreţi să auziţi ceva deosebit, ar mai fi şi The Ukulele Orchestra of Great Britain…
Ah, parcă intră numai bine noua melodie a lui Puya acum!
*** Ce credeţi că am făcut eu pe 11 septembrie, anu ăsta? Am fost la o expoziţie super mişto, de artă. Şi nu culinară cum aţi crede voi şi nu avea legătură cu mitralierele . Expoziţia în cauză este aceasta. ***
Arta… ce este arta? Mie îmi place să cred ca o lucrare care te face să te holbezi la ea o vreme îndelungată şi să zici „oaaaa” este artă. O lucrare care îţi imprimă o senzaţie, care te face să simţi ceva în inima aia gri şi horcăindă de orăşean spălăcit, este artă. O lucrare care exprimă ceva, în locul tău, este artă.
Am fost la o expoziţie de artă şi totodată la o întrunire de artişti.
În Club Control, puzzleuri formate din frânturi de personalitate, din bucăţi de suflet, au umplut pereţii. Nici nu era nevoie de prea multă distanţă între fotografii, pentru că două suflete creatoare se deosebeau imediat, întrucât fiecare, ca o oglindă strâmbă, reflecta altfel realitatea.
Artista cu numele bolduit al expoziţiei, o gagică pe care aş strânge-o de gât şi care mi-ar da foc, aşa, numai pentru că mie îmi plac feţele verzi şi ei flăcările, a reuşit să facă ceva van-gogh-ian, dacă imi este permisă exprimarea. Van Gogh a fost unul dintre puţinii pictori capabli să umple un canvas de culorii vii şi fsă facă un desen deprimant. Felicitări ei. O vedeţi dând click pe acest link.
De la aceeaşi expoziţie, vi-i recomand pe: Ideea , roxralu şi theShay
Şi ceilalţi au fost grozavi. Daţi click pe şi vizitaţi galeriile ca să vedeţi cum o mai duce arta românească.
*** Maimuţele din căcat de liliac. Dap. Au fost la noi… trebea sa mă simt şi io de o recenzie ***
Ajung cu puţin înainte să înceapă. Lume pestriţă. Rockeri şi restu. Câţiva cocalari rătăciţi, că, deh, era concert gratis. Unu exclamă: „Bă, frate, să mor io, da e plin de rockeri p-aicea!”. Să moară mă-ta! Şi la ce te aşteptai? La Guţă să facă crowd-surfing? Era bine, că era interzis surfingu şi îl snopea garda!
Aglomeraţie la intrare, agentu de la BGS mă controlează superficial – puteam să ascund lejer un briceag în cur. Asta afară de bâta cu ţepi pe care o car mai mereu în chiloţi.
Ajung în mulţime cam pe la al treilea cântec. Iată impresiile mele:
Cântecu 3: dâgî-dâgî-dâgî-dâgî-dâgî-dâgî-dâgî-oooooooooo-dâgî-dâgî-dâgî-dâgî-dâgî-dâgî-dâgî-ooooo—o-o-o-o-o-o-ooooo-dâgî-dâgî-dâgî-dâgî-dâgî-dâgî-dâg!
Cântecu 4: tadadadatatatatatatata-raaaaaargh-tadadadatatatatatatata-raaaaaaa-a-a-a-a-tadadadatatatatatatata (ăsta a fost mai scurt)
Cântecu 5: păpăpăpăbăbăbăbăbăbăăăă-iaaaaaieeeeieeeiiieeeee-ooo-o-o-o-oa-a-a-a-a-păpăpăpăbăbăbăbăbăbăăăă-iaaaaaieeeeieeeiiieeeee-ooo-o-o-o-oa-a-a-a-a-pă-pă-pă-bă
Sonorizarea e horror. Grupu meu se mută mai în faţă, spre a ne întâlni cu alt grup.
Deja încep să disting diverse.
Cântecu 7: o-o-o-o-o-o-ooou-oănciu-nou-dis-şouz-laiv-ăăăăău-ooooooou-dăgă-dăgă-dăgă-dăgă-dăgă-dăg!
Atmosfera e plină de praf. Iarba se găseşte doar în blunturi, nu în parcuri. Pe jos, ţărână. În spate, ţărani. O adunătură de mandrili sifilitici face pogo în spatele meu. Muriţi de inaniţie, ‘raţi aidreacu!
Idioţii reuşesc să ridice praful şi mai tare. Mă abţin să socializez cu ei, după metoda „head meet rock” , nu de alta, dar mi-am dat seama că eu sunt mai puţin decât câţiva. Başca, s-ar ridica şi mai tare praful.
Sunt visul oricărei femei, un pic transpirat şi plin de ţărână – Zoe Petre, ia-mă acum! Ca să vă faceţi idee cât de mult praf era, când am ajuns acasă şi m-am scobit în nas am scos chestii negre. Şi nu, nu erau rămăşiţele bunului meu simţ!
Well, anyway, Sandra (care btw mi se pare distrugătoarea absolută, un Hetfield feminin) face un show tare. Chiar şi cu sonorizarea infectă, vocea ei are putere şi când urlă o dată „raaaaaaa” ţi se scoală diverse. Mişto.
Spre sfârşit, Big in Japan (bighingeăpeaaaaaa, pt cei care au fost acolo) şi Lords of the Boards (maifiiiiitaaaarbăăăărniiiin).
Per total – bravo Guano Apes, muie boilor cu sonorizarea.
Home