*** Astăzi – triplu-şoc-mortal. Îmi vedeam de treaba mea la computer şi beam cafea, ocazie cu care vă urez să fiţi iubiţi cum iubesc eu cafeaua. Şi cum duceam eu cana la bot am simtit un miros de parfum feminin. Ăsta a fost primu şoc. De unde dracu venea? M-am uitat la mâna mea şi am observat că nuj cum naiba îmi intrase un pic de săpun sub unghie şi ăla mirosea aşa. Al doilea şoc – de ce săpunu meu banal din piaţă miroase a parfum de femeie? Restul postului e despre al treilea şoc. ***

Intra pe net o prietenă bună cu status că se căsătoreşte. Uit de parfum, de femei etc şi îmi dau seama că am sufcienţi cunoscuţi mai mici decât mine sau de aceeaşi vârstă care se gândesc serios la căsătorie. Ce-aveţi fraţilor – prea multă… ce? Că nu îmi dau seama ce ar trebui să faci în exces ca să vrei sa te căsătoreşti…

Însurat e niţel mai bine ca spânzurat. OK, înţeleg că unii vor stabilitate and all that crap, dar de ce la 20 de ani? Cea mai tare chestie pe care am auzit-o, venea de la o tipă cu o relaţie de durată şi o vărstă prea fragedă pt măritiş. A spus: “X este foarte tare, dar l-am cunoscut prea devreme” Ding-ding – 100 de puncte!

Bine, e foarte adevărat ca eu sunt Mister „Fucked-up-relationship” şi Mister „I’ll-steal-your-girlfriend-or-fiancee” ,iar eu mai degraba cred in Dumnezeu, decât în fidelitate. Nu m-aş prinde că o gagică e perfectă pt căsătorie nici dacă ar scrie în presă. Plus că femeile sunt atât de mişto încât nu ştiu cum pot unii să iubească numai una. )

Acum, lăsând la o parte caterinca, ce îi face pe oameni să îşi dorească însurătoarea? Şi la 20 de ani! Păi acum ceva vreme discutam cu cineva care spunea că vrea să se vadă odată casătorit, cu o maşina, o casă si nişte bani în bancă. M-a întrebat cum mă văd la 30 de ani – la vârsta aia eu vreau să desenez mai bine şi doar atât am ca plan. O fi de rău, habar n-am. Poate mă vedeţi şi pe mine peste 2 luni că zic de însurătoare… yeah, right ))

Mie mi se pare că ce e mişto se termină la căsătorie, asta daca într-adevăr îţi respecti partenerul. O vorbă din bătrâni spunea ca însurătoarea e bucurie pulii şi belea capului. Asta pentru bărbaţi, la femei nuj cum o fi ))

Later edit: ăsta nu e un post în care mă iau de nişte oameni şi de fericirea lor, ci un post în care zic: “chestia asta mă sperie!”

*** Ăsta e un post cu theme-song, despre chestiile care mă seacă la icre, care mă calcă pe coadă, care îmi varsă malaiul, care îmi fac muştarul să sară (coarda), care mă fac să-mi ies din pepeni şi să sar din ţâţâni! ***

- Mă enervează când o tipă care vrea sa-mi stea în poală reuşeşte să se aşeze fix pe chei. Acuma îi înţeleg pe manelarii ăia care stau cu toate obiectele pe masă. Nu sunt prost crescuţi, ci doar precauţi – nu ştii când vine-o căprioară şi ţi se aşează pe turnu Eiffel (de la breloc). Dacă aş avea o şcoală pt femei, asta cu aşezatul ar fi materie de bază alături de “cum să nu intri înaintea unui bărbat într-o bodegă” ))

- Mă enervează băbălăii fără maniere. Te-ai gândi că dacă au ajuns la o vârstă ştiu să se poarte în societate, dar ţeapă, că te calcă moşii direct pe deşte in troleu şi n-ai s-auzi vreo scuză. Ever!

- Mă seacă grasele de la ghişeuri care mereu au de bârfit, mereu au de vopsit o unghie, mereu au de frecat o cafea – s-a inventat filtrul, tutelor! Dobitoacele alea ar face orice, mai puţin să muncească…

- Mi se par idioate conversaţiile sterile despre generalităţi. Mă seacă să aud “eh, dumi, ştii cum e…” sau, şi mai rău – “ai şi tu dreptate, dar na… “ Holy crap! Chiar nu eşti in stare să zici ceva inteligent? Sigur că nu sunt absurd, nu le ştiu pe toate (o, Doamne, am admis-o!) , dar când dificultatea subiectului e pertinentă, lenea cerebrală nu îşi are rostul. Ştiu că lenea e mama tuturor viciilor şi că fiind o mamă trebuie respectată, dar să nu exagerăm

- Mă enervează cel mai tare faptul că în orice local m-aş duce nu pot să găsesc un nenorocit de cuţit care să taie! Dacă te duci undeva sa mănânci o pizza şi ai avut ghinionul ca Agatocle de la bucătărie să nu o taie bine, n-ai decât să o tai chop-suey style, că sigur nu va merge cu surogatul ăla de cuţit!

*** La naiba cu dreptul roman, la naiba cu dreptul şi stângul în general, care-i dreptul îndrăgostitului? Mai jos, o discuţie elocventă în această privinţă, discuţie care a urmat purtării mele normale în societate. ***

Eu: Auzi? Aşa e că dacă eram combinaţi şi iţi ziceam „taci, mă!” şi “hai în pula mea mai repede!” te-ai fi supărat?

Ea: Da, logic!

Eu: Deci îi permiţi unui prieten, dar gagicului, pe care, vorba aia, îl iubeşti, nu?

Ea: Nu, când eşti combinat ai parte de o reducere a privilegiilor!

*** Un post despre vacanţe, definirea ideii, tampenii amuzante, distracţie, chiloţi tanga, 7 sfaturi despre cum să-l înnebuneşti şi despre shaorma. ***

N-am mai fost în vacanţă, în adevăratul sens al cuvântului, de vreo 2 ani sau poate mai bine. Unii îmi zic că sunt cioflingar, că sunt ursuz sau că nu ştiu să ma distrez. WTF!?

De ce dracu trebuie să ma distrez în vacanţă? Distracţia e obositoare, plus că într-un fel sau altul mă distrez zilnic, chiar dacă vinerea şi sâmbăta seara eu muncesc ca un sclav coclit. Nu înţeleg de ce oamenii trebuie să meargă în vacanţă ca să se distreze… eu mă pot distra de minune şi la mine în cartier… da nu vă zic ce fac, na! )

Nu mi-au plăcut niciodată plecările la munte pentru o zi. Ce dracu? Dacă atunci când te întorci de undeva nu ai în cap decât “mamă, abia aştept să fac o baie” e foarte posibil sa te fi distrat în mod jegos, dar sigur nu ai fost în vacanţă. Vacanţă înseamnă relaxare, zic io… jegosilor!

Mai sunt şi ăia care se duc la dracu-n praznic şi cănd îi întrebi ce au făcut zic: “Frateee, am fost la o cabană şi am băut şi a venit Tase cu casetofonu lui şi am avut şi muzică. Ah, şi într-o seară am fost în oraş la un club… “

Aha, deci de ce am nevoie sa mă duc în pulă cu telefericu, ca să ma fac rangă (a fi beat la mine în oraş e totuna cu a fi beat în Cuca Măcăii) şi de ce dracu aş da localurile din Bucureşti pe speluncile provinciale? Ah, stai că am uitat că nu ştiu să ma distrez ))

Cei mai penali mi se par ăia care pleacă la mare cu 300 de mii şi o pereche de papuci stau 3 zile cum apuca şi vin de acolo răciţi vai mama lor, adica sun pe fix, răspunde mă-sa şi zice: “E aşa răcit fi-miu că sunt vai de mine!”

N-o să mă vedeţi pe mine vreodată chircit beat într-o baracă pentru că am vrut să văd marea… din alte motive, poate, dar nu pt ca am vrut la mare… pfff. Nu, frate, în concepţia mea, când te duci în vacanţă eşti rege şi te întorci foarte relaxat şi bine dispus. E drept ca un simplu telefon cum ai intrat pe uşa casei îţi va strica dispoziţia… sau poate o durere de măsea… de aia e bine să stai acasă – ca să nu ţi se întâmple căcaturi la întoarcere )

Authorized by Heaven by ~Deathpen on deviantART*** Taman ce am terminat opera asta inspirată de “Sabaton – In the name of God” şi mi-au dat prin cap diverse…. ***

Unii dintre voi ştiu că sunt un agnostic care încearcă să nu pice în ateism. Ei bine, se pare că de data asta mi-am servit-o singur…

Evul Mediu. Cruciade. Căcălău. Contemporanitate, jihad, terorism. Căcălău. Nu am de gând să pun întrebarea aia stupidă cu “De ce vrea Dumnezeu să ne ucidem între noi?” că problema aia a fost rezolvată de Biserică printr-un patch de sistem, adică Noul Testament. Toate “războaiele sfinte” au aruncat o grămadă de bani în buzunarul papilor sau a altor conducători religioşi. Aşadar, mai marii Bisericii, în loc să se ocupe în viaţa asta de traiul veşnic de pe lumea ailaltă, erau hrăpăreţi şi încercau să trăiască pe pământ cât mai bine.

Asta e înfiorător. De ce? Păi fiind papă ai acces la multe informatii la care masele nu au şi, mai ales, fiind papă ŞTII dacă Dumnezeu există au ba, pentru că ştii dacă scripturile sunt veridice sau nu. Aşadar, iată că papii, comportându-se în conformitate cu ceea ce ştiau nu făceau altceva decât să îşi îmbunătăţească traiul muritor. Aşadar, papii nu credeau în viaţa de după, deci nici în Dumnezeu. Pentru că nu există, iar ei ştiau asta. Trist, nu? Rog înfocaţii să mă contrazică pertinent.

*** Asta e un post, despre femei şi despre prostii. Să nu cumva sa credeţi că vreau să spun că femeile zic prostii, dar întreabă tot felu de tâmpenii… ***

1. La ce te gândeşti?

Asta e de departe cea mai proastă întrebare în existenţă – nu că ar fi cazul meu, dar poate că în mintea unora e ceva de genul “Mă gândesc că vreau să te dai în pula mea la o parte din faţa televizorului ca să văd meciu, dar nu pot să îţi zic asta pentru că vreau să te fut în … 10 minute când se termină repriza… “

Dincolo de asta, nu cred ca vreţi să ştiţi ce e în mintea noastră tot timpu. Unele lucruri nu v-ar plăcea, iar pe altele nu le-aţi întelege. Plus că nu tot timpul ne gândim la sex sau la sâni, uneori ne gândim la shaorma şi mitraliere )

2. Ţie care-ţi place mai mult?

Asta e o întrebare care indiferent că se referă la bluze, rochii, lanţuri, pantofi etc, îi lasă paf pe cei mai mulţi bărbaţi. Iar dacă dai peste unu care chiar are o părere, precis nu va fi aceeasi cu a ta. Dacă mă întrebi pe mine ce să alegi între o bluză verde şi una roşie, raspunsul meu va fi: “Vezi dacă nu au ceva pe negru… şi cu cranii” )

3. Ce părere ai de tipa aia?

Întrebarea asta poate avea si variaţiunea exclamativă “Ui’ ce sâni/cur mişto are aia!” .Asta e de departe o incercare de autoflagelare. Sau mai degraba un Pearl Harbor al relaţiilor. Niciodata nu va fi vorba de una nasoală, iar daca nu nimereşti raspunsul corect (fie că e “E buna, hai s-o invităm la un threesome” sau „E bună pă dreacu, tu esti femeia visurilor mele!”) ai belengherit suflengheru sau, cu alte cuvinte, ai giugiulit bârzoiu!

Femeile au cea mai puternică mentalitatea românească. Chiar şi alea care nu sunt românce. Cum adică? Păi e principiul ăla: „ceva merge bine – how can I fuck it up?” , care se aplică pe cam orice. Şi am observat că asta apare când femeile au timp de gândire. Când o femeie e cu un bărbat şi are timp să gândească, oh, boy, nuclear holocaust! De aceea, dacă eşti obosit, futut în cur, tracasat etc şi nu eşti în stare să o ţii pe aia în priză precis va zice/face o tâmpenie (deci mai bine stai acasă)

4. Auzi? (sucindu-se în faţa oglinzii) Ţi se pare că mă face grasă? (referitor la o haină, evident)

Aoleo, mama! Ce bărbat nu a auzit întrebarea asta? N-am fost în viaţa mea combinat cu o grasă sau cu vreo nasoală, totuşi am auzit întrebarea de o mie de ori. Şi nuj de ce nu sunt crezut când le spun că arată bine.

La un moment dat, o urâtă mi-a zis “Importantă e frumuseţea interioară” ,eu am replicat “O-i fi şi tu vreo zână!” . Nu sunt politicos. Ever! And you can’t make me, either!

Ghidul urâtelor, pentru proaste: pasul 1 – vezi dacă te bagă Dumi în seamă. Dacă nu, înseamnă că eşti nasoală.

Cel mai greu e să convingi o tipă bună că e bună. De ce? Pentru că nu te crede. Dar eu în mitocănia mea, am rezolvat problema asta. Zic: “Ce interes aş avea să te mint? Crezi că o zic doar pt că vreau să te fut? Da, OK, vreau! Crezi că eu mi-o trag cu nasoale?” Dar după asta tre sa mai bagi nişte texte rapid, că altfel, neuronul ei complexat se va gândi că stai cu ea DOAR ca să i-o tragi. Pffff, women, can’t live with em, can’t shoot em!

Pe final, vă las în compania unei femei extraordinare, Sharon den Adel (de la Within Temptation).

*** Ăsta e un blog mai cu şpil, de mult n-am mai scris aşa ceva. E o postare despre bine si rău, despre idei venit aseara în Max, în urma câtorva sute de Jack şi a unei discuţii cu o femeie foarte inteligentă. ***

Multi indivizi spun că binele şi răul nu există. Nu ştiu câţi aduc si argumente în acest sens, însă iata o teorie a mea, legată de acest fapt.

După cum Einstein spunea, totul este relativ, aşadar un set de consecinţe, raportat la un anumit sistem de referinţă poate fi considerat nefavorabil, însa luând în considerare şi alte unghiuri de abordare, putem sesiza, uneori cu stupoare chiar, că acele consecinţe pot fi si benefice.

Spre exemplu, când o persoană are un eşec profesional care nu îi permite să activeze într-un anume domeniu, pentru el, ca individ este un eveniment, in primul rând neintentionat, eronat in cursul firesc al lucrurilor, dar şi neplăcut. Ăsta este considerat a fi răul. Desigur, poate fi considerat un lucru bun, schimbând prisma prin care privim lucrurile.

Aşadar, ca să vulgarizez un pic teoria, atunci când cineva pică examenul de la şcoala de şoferi pentru el este un lucru “rău”, însă faptul că nu chiar oricine poate avea carnet de sofer este un lucru bun, pentru pietoni şi pentru ceilalţi participanţi la trafic.

Probabil că unii dintre voi acum se gândesc la expresia “Tot răul spre bine”, iar alţii vor spune că nu am făcut altceva decât să argumentez că nu există răul pur. Deci oarecum am ramas cu binele. Dar binele există?

Ei bine, eu cred că nu, argumentele mele ţinând de imperativul lui Kant. Acest principiu kantian se rezumă la faptul că atunci când o noţiune este definită în funcţie de o alta, se crează o interdependenţă. Aşadar, dacă una dintre ele dispare, va dispărea şi cealaltă. Logica aceste afirmaţii este una facilă – ca exemplu, dacă nimeni de pe planeta asta nu ar mai minţi, atunci s-ar pierde şi noţiunea de adevăr.

În concluzie, dacă nimic nu este cu adevărat rău, atunci nimic nu poate fi cu adevărat bun, întrucăt nu o putem defini pe una fără cealaltă. Ce este binele? Ce este răul? Sunt doar nişte perspective. Totul este relativ.

*** Ieri am fost cu Cretzu la Hard Rock sa bagam o pizza si-o bere. La dracu, ma doare un dinte, nu pot sa beau nimic rece! Tristete, depresie, astea. Cand plecam de acolo reluam o discutie negativista care bantuie mereu conversatiile noastre. ***

Cretzu e de parere ca 87,8% din populatie trebuie impuscata si crede ca Romania este o tara de cacat.Oh,nu! Ieri ziceam ca nimeni nu misca nimic, decat in anul electoral, ca au pus astia trandafiri si ca au facut fantana arteziana acu, da 3 ani nici macar o pula arteziana, nimic…

Ma uit imprejur si observ ca pe jos e un jeg teribil si zic ca imi doresc sa am masina, doar de dragu de a nu ma mai murdari atat de des pe incaltari. La naiba, ma uitam ce fantana naspa au facut astia si incep sa critic si alte aspecte de Bucuresti, inclusiv modul haladit in care arata copacii, plantati aiurea fara nici un rost.

Eu: Uite, cuaie, cum au pus si astia copacii! Uite-un brad, uite-un tei, uite-o salcie, uite…
Cretzu: Uite un copil care se caca!

Intr-adevar, era un copchil cacacios pe marginea drumului. Ma miram eu cum dracu se face ca am scapat de maidanezi, da tot e plina strada de cacati! Asta e tot un blestem al apometrelor… ce nu face omu, ca sa nu traga apa!

In Evul Mediu existau niste insi a caror singura slujba era de a strange cacatul de pe strazi si a-l arunca in alte parti. La noi e mai rau acuma.

*** Trebuie sa recunosc ca multa vreme m-am intrebat ce vor femeile, insa incepand cu aseara mi se rupe. Iata ce crede un barbat care stie sa isi expuna gandurile ***

Stateam ieri seara de vorba cu o tipa destul de inteligenta (pentru rasa umana, nu doar pentru sexul ei) si ea a spus ca femeile, in general, vor sa se simta curve, utilizate, folosite. M-a lasat pilaf, intrucat nu eram in stare de refutatio.

Mult timp tot am incercat sa imi dau seama cam ce vor femelele rasei mele, cand, la un moment dat, intr-un minut idealist de prostie mi-am zis ca femeile isi doresc o dragoste pe care sa o aprecieze. Acum, gandindu-ma mai bine, mi-am dat seama ca ceea ce aprecieaza ele si mai ales, modul in care trebuie sa te comporti ca sa aprecieze, varieaza odata cu varsta lor. Asadar, iata de ce mama, invatatoarea, diriga, ziceau ca femeile trebuie respectate si sa te porti cu ele nujtu cum, pt ca ele la varsta lor, asta vor de la un barbat.

Chestia asta vine ca nuca-n perete, cand ai 22 de ani. Si te intrebi de ce dracu nu mai pun astia castraveti murati in shaorma. Pardon, te intrebi ce e cu femeile…

Stim cu totii ca este o diferenta mare intre lucrurile pe care femeile spun ca si le doresc si cele care chiar le fac placere si de care trag cu dintii. E inutil sa mai spun ca foarte multe au urmatoarea declaratie de principii, in dragoste: “Vreau un barbat misto, sa simt ca ma iubeste, sa fie asa si pe dincolo si sa imi faca aia si aia”. In mod evident, aia care si ofera asa ceva sunt “baietii buni” si isi iau mereu niste mui cu cocoloase. Deci, aici vine intreabrea: “Sunt femeile niste imbecile care nu stiu ce vor sau stiu ce vor, dar nu sunt in stare sa o exprime sau si mai grav, sunt niste ipocrite?”. Recunosc ca m-am intrebat asta foarte multa vreme, ca un bivol autentic, insa acuma nu ma mai intereseaza. A le da ce-si doresc in aparenta este ceea ce indraznesc a numi o idee proasta.

De aceea, noua mea intrebare este: “Ce trebuie sa le dai femeilor?”

*** N-am de gand sa spun ca e proasta sau ca avem cantareti de cacat sau mai stiu eu ce chestii bombastice care sa sune stupid. Am de gand sa desfiintez doar cateva personaje cu argumente potente ca Hefner pe viagra. Un strop despre Megastar la sfarsit.***

Avem oameni cu super-voci in muzica romaneasca, totusi se limiteaza la a vorbi melodic, nicidecum la a canta, cu adevarat.

Si, dupa cum ziceam, la fel cum romanii, in general, nu muncesc, de ce ar face-o cantaretii? Ce? Ei nu sunt romani? Iata cativa romani cu super-talente vocale: Adrian Igrisan (vocal actual la Cargo), Elena Vasile (vocalista Raza), Ana Mladinovici (actual Magica, fosta vocalista la Interitus Dei), Anca Parghel (canta “Brasil” cu Fly Project), Nicoleta Matei (Nico), Alexandra Mihai (Andra).

Daca primii trei mai fac un effort, cei din urma nu se straduie sub nici o forma. Hai sa facem o comparatie cu muzica internationala – nu o sa spun nimic de Dolores O’riordan, Tarja Turunen sau Sharon den Adel, ca alea deja sunt prea sus, insa hai sa ne uitam la o vedeta destul de proaspata – Leona Lewis. Pai, fata aia da tot ce poate atunci cand canta. Fiecare vers e un efort vocal, fiecare strofa are ceva special. Si ai nostri au voce, insa nu cumva sa si-o streseze… de ce nu trag mai tare? Probabil pentru ca oricum avem o economie la pamant si nu suntem in stare sa promovam muzica adevarata la nivel international (ca sa faca bani din ea, ca in tara noastra de bizoni acustici nu se poate), asa ca fac si ei cacaturi comerciale pe care sa se rupa toate proastele, adica fac comert, nu muzica.

Unii dintre ai nostri nici macar nu sunt in stare sa respire corect, de aia fac versuri scurte si imbecile, asa ca nu am pretentii de la vocalisti ca Elena (ex-mandinga) care oricum falseaza la greu si nu are habar cum sa ia o nota joasa (nu ca as avea eu).

Oricum, cea mai dureroasa treaba e asa-numita prostitutie muzicala. Tipe ca Anca Florescu (pe care am auzit-o cantand un cover dupa Joan Jett de am ramas pilaf) prefera sa se frece la roz, in fata unui public de cocliti excitati, frustrati de impotenta cerebrala, in loc sa cante calumea. Deh, daca doar asa se face banu… Oare nu s-o gasi niciuna cu un sot plin de bani, pe care sa nu o intereseze euroii, ci doar arta?

Eu nu cant, eu sunt praf la cantat, insa eu desenez. Imi este rusine atunci cand fac un desen naspa. Niciodata nu o sa fiu la fel de bun ca Royo, asta e clar, insa fac tot ce pot eu, nici un strop mai putin. Conditia artistului ar trebui sa il impinga (pe artist) sa dea tot ce are mai bun, sa fie tot ce poate fi. Asadar, noi nu avem artisti, ci comercianti. Va rog sa ma contraziceti.

*

Acum cateva zile, eram acasa la o tipa care urmarea emisiunea Megastar. Ma uitam si eu ca prostu si nu pricepeam niste chestii. In primu rand, ce cauta acolo Andreea Raicu? Femeia nu are habar de teorie muzicala si ca sa umple timpul face pe Andreea Marin si ii ia pe aia cu faze basite de genul “Dar ce simti? Ti se pare ca a fost incorect?”. Las-o-n pula mea, daca e sa faci o emisiune despre muzica, atunci despre muzica sa fie, nu sentimentalisme basite, sa planga babele. Ah, da, scuze, am uitat – largirea publicului tinta inseamna cresterea profitului.

In al doilea rand, episodul urmarit era cel imediat dupa eliminarea acelui Dumitru. Initial am zis ca o fi vreun emo terminat, insa cand au bagat aia inregistrarea cu el cantand, am ramas cu gura cascata. Omul ala nu numai ca avea o super voce, dar si-o si folosea la maxim. Ma intrebam de ce plm a fost eliminat. E Iantu un dobitoc care nu iese din 3 note, Despot un cretin beat-tripat, iar aialalta o tzatza, insa nu ii credeam in stare de asa ceva. Ulterior mi s-a explicat ca publicul l-a eliminat. Aha! Ajungem la aceeasi concluzie – public idiot cu cerinte idioate!

Nu vreau pace in lume, nu vreau oprirea foametei in Somalia, nu vreau sa am pula mai mare, vreau doar muzica romaneasca facuta de artisti. Fara versuri ca “Esti frumoasa ca o stea” (mai da-te-n pula mea) si fara femei care se freaca. Multumesc.