*** Ăsta e un post legat de ce nu știu despre căsătorie, un post plin de întrebări. de incertitudini șamd. Nu aștept răspunsuri perfecte, vreau păreri, asta dacă aveți vocabule prin buzunare, desigur. ***

Mie îmi place firmamentul nocturn, înstelat, îmi place să îl privesc cu ochiul liber. Îmi place să mă uit la norii noptii cum se preling in jurul lunii, ca niste degete puternice pe conturul unui sân rotund. Îmi place să stau cu picioarele bine înfipte în pământ și cu capul în nori. Mi-ar fi plăcut și o gagică frumos mirositoare care să stea cu capul pe umărul meu, în momentul ăla.

Mnoah, și, evident, îmi place să meditez. Și cum stăteam eu acu câteva zile si faceam ce am scris in paragrafu anterior, mă gândeam (cu sentimente mixte) la căsătorie. Și îmi vine întrebarea:

Ce ar trebui să fie căsătoria?

Adică, la ce să te aștepți? Ce tre să faci cu ea? Cum o folosești? Cum te folosește ea (căsătoria) pe tine? Ce trebuie să faci în ea și ce nu? Ce e mit și ce e realitate? Ce e bine, ce e rău? Care e pactul, de fapt?

Dexu definește mariaju ca “uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei familii”. Vai, mersi!

Nu va zic ce spunea Socrate despre casatorie, ca iar ziceti ca is misogin. Dar, revin, ce ar trebui să fie? Și nu mă refer la primii ani, că ăia îs cam ca o relație mai lungă, doar că ai o hârțoagă în plus. Casatoria, in the long run – ce dracu e?!

Toți suntem futuți în cur și le avem pe ale noastre, toți ne enervăm. Omul nu este un animal fidel. Lapte și miere nu curge nicăieri. Deci, care e realitatea? Așa cu liniuțe, cu idei principale, ca la română în a treia.

Mi se pare de-a dreptul jenant ca în 2009 căsătoria este încă un mister pentru mare parte a speciei noastre. Am mai zis eu că ne trebuie un codex al umanității. O să murim dreacu o specie proastă. Nu ne cunoaștem nici pe noi, dar încercăm spațiul cu degetul. Super!

*** Eu mereu fac legături dubioase între tot felul de idei. Mereu m-am gândit la şuncă presată (şi uneori la jeleuri în formă de urs) când auzeam numele de Silviana. Asta a fost prima tipă după care am scos limba, pe la vreo 6 ani, parcă. Ne dusese tata în parc cu barca şi ne luase Jellibon. Totuşi, legătura cu şunca presată nu o înţeleg. Anyway, iată cum leg eu tot felul de idioţenii. ***

Discuţie.

[…]

Ea: Mixed messages here. Help?

Eu: OK, OK, păzea, că vine logica masculina! Iată posibile relaţii: 1. suntem indiferenţi, 2. ne displacem aşa un pic, niscai silă, 3. ne urâm cu spume, 4. uneori ne vine să ne batem, alteori să ne ardem, 5. ne placem cât de cât, 6. ne placem tare, 7. iubim, 8. suflet pereche, gen…

Eu: OK, astea sunt relaţii interumane care îmi vin mie acuma. Relaţia noastră e o pizza cu blat din 5 şi cu masline din 6, iar kaiseru de pe ea are grăsime din 1.

Ea: Ai terminat?

Eu (râzând): Da, dar între timp mi s-a făcut foame!

Ea: Îmi vine să te iau la palme. Mereu când dispari o săptamână două, o lună, două luni, cred despre tine că […] nu prea iţi place să petreci timp cu mine. Când te întorci aştept să văd de ce ai revenit…

Eu: Hm… te cam indepartezi de pizza…

Ea: … şi niciodată nu găsesc indiferenţa, la niciunul dintre noi doi.

Eu: Păi, nu, de aia am şi zis că e doar grăsimea din kaiser. Asta arată ce cunoştinţe slabe ai despre pizza!

Ea râde.

Eu: trebuie să fie şi niscai indiferenţă, altfel am fi impreună mereu.

[…]

Sunt un dobitoc? Poate.

*** Un episod beletristic al existenţei mele ***

E vară, iar caldura iese din asfalt, vine de deasupra, vine dinspre semenii tăi, e peste tot, te înconjoară, te involbură, te moleşeşte. E sâmbătă, iar strada Smârdan e plină de mesele şi scaunele localurilor care au transformat-o într-o terasă pestriţă.

Prin aglomeraţie îşi croiesc drumul un băiat şi o fată, amândoi îmbrăcaţi în negru, amândoi uşor gânditori. Ea este pe cât de atrăgătoare, pe atât de feminină, merge de parcă pluteşte, iar vântul abia îndrăzneşte să îi atingă părul. El nu arată nici pe departe la fel de bine, dar are un zâmbet arogant şi o face să râdă.

Se opresc un pic, uşor bulversaţi, mesele sunt foarte apropiate şi nu ştiu care cărui local aparţine, mai ales că seamană între ele. Îşi face apariţia un chelner:

- Da, să vă ajut cu ceva? Ce căutaţi?
- Dragostea, spune el dezinvolt.

Ea zâmbeşte.

*** Mie îmi plac femeile şi îmi plac foarte mult pentru ceea ce ma fac să văd în mine. Aseara am purtat o discuţie cu muza mea, alias “Balauru” despre cum ne place să facem baie, ulterior degenerând în ce îmi place la a fi îndrăgostit. ***

Total aleatoriu, cu multe faze lipsă. Îmi place:

- Incitarea, nerăbdarea, atunci când ajung primul la întălnire.
- Să ascund florile la spate, să nu le vadă când vine.
- Să o enervez când îmi găteşte.
- Să mâncăm dimineaţa împreună.
- Să ridic ochii din cana de cafea ca să o privesc când crede că nu mă uit la ea.
- Să o înconjor cu mâinile şi să pun capul pe umărul ei, în timp ce privim împreuna pe fereastra unui vagon CFR.
- Să văd pe masă o sticlă de Pinot Noir şi două pahare; unul murdar de ruj.
- Să mă sărute ea pe o melodie a mea.
- Să îi învăţ liniile cu măna, ca să i le pot desena mai tărziu. (defect profesional, bănuiesc)
- Să zâmbesc tâmp în troleu când mă gândesc la ea.

*** La naiba cu dreptul roman, la naiba cu dreptul şi stângul în general, care-i dreptul îndrăgostitului? Mai jos, o discuţie elocventă în această privinţă, discuţie care a urmat purtării mele normale în societate. ***

Eu: Auzi? Aşa e că dacă eram combinaţi şi iţi ziceam „taci, mă!” şi “hai în pula mea mai repede!” te-ai fi supărat?

Ea: Da, logic!

Eu: Deci îi permiţi unui prieten, dar gagicului, pe care, vorba aia, îl iubeşti, nu?

Ea: Nu, când eşti combinat ai parte de o reducere a privilegiilor!

*** Trebuie sa recunosc ca multa vreme m-am intrebat ce vor femeile, insa incepand cu aseara mi se rupe. Iata ce crede un barbat care stie sa isi expuna gandurile ***

Stateam ieri seara de vorba cu o tipa destul de inteligenta (pentru rasa umana, nu doar pentru sexul ei) si ea a spus ca femeile, in general, vor sa se simta curve, utilizate, folosite. M-a lasat pilaf, intrucat nu eram in stare de refutatio.

Mult timp tot am incercat sa imi dau seama cam ce vor femelele rasei mele, cand, la un moment dat, intr-un minut idealist de prostie mi-am zis ca femeile isi doresc o dragoste pe care sa o aprecieze. Acum, gandindu-ma mai bine, mi-am dat seama ca ceea ce aprecieaza ele si mai ales, modul in care trebuie sa te comporti ca sa aprecieze, varieaza odata cu varsta lor. Asadar, iata de ce mama, invatatoarea, diriga, ziceau ca femeile trebuie respectate si sa te porti cu ele nujtu cum, pt ca ele la varsta lor, asta vor de la un barbat.

Chestia asta vine ca nuca-n perete, cand ai 22 de ani. Si te intrebi de ce dracu nu mai pun astia castraveti murati in shaorma. Pardon, te intrebi ce e cu femeile…

Stim cu totii ca este o diferenta mare intre lucrurile pe care femeile spun ca si le doresc si cele care chiar le fac placere si de care trag cu dintii. E inutil sa mai spun ca foarte multe au urmatoarea declaratie de principii, in dragoste: “Vreau un barbat misto, sa simt ca ma iubeste, sa fie asa si pe dincolo si sa imi faca aia si aia”. In mod evident, aia care si ofera asa ceva sunt “baietii buni” si isi iau mereu niste mui cu cocoloase. Deci, aici vine intreabrea: “Sunt femeile niste imbecile care nu stiu ce vor sau stiu ce vor, dar nu sunt in stare sa o exprime sau si mai grav, sunt niste ipocrite?”. Recunosc ca m-am intrebat asta foarte multa vreme, ca un bivol autentic, insa acuma nu ma mai intereseaza. A le da ce-si doresc in aparenta este ceea ce indraznesc a numi o idee proasta.

De aceea, noua mea intrebare este: “Ce trebuie sa le dai femeilor?”

*** Toti barbatii isi iau mui la un moment dat in incercarile lor cu sexu opus (ii zice asa pt ca se opune mereu) da’ parca alea pe care le iau eu sunt cele mai suculente. Hmmm, sau nu, mai stiu eu pe unu… ***

In orice caz, iata cele mai nasoale refuzuri pe care le-am primit in viata mea:

Locul III (Muia Bronzata)

Pizdele intotdeauna au gasit cele mai imbecile motive pentru a-mi da papucii. Niciuna nu a fost in stare sa zica pe bune, mai putin asta. O zis “Esti prea urat pentru mine. Cand ies cu prietenu meu vreau sa ma mandresc cu el.” N-am ce sa ii imput bietei fete, sunt atat de urat ca nu ma primesc astia nici in filme horror. Fata mea este cauza a 30% din infracturile spontane in Bucuresti si poze cu mine sunt folosite ca metoda de executie in 13 state.

Locul II (Muia Argintie)

Aseara bausem un pic cu niste tovarasi, iar mie cand beau imi vine pofta sa beau si mai mult. Sun eu pe una (care ma tot ameninta ca iesim la o bauta) si o intreb daca iese cu mine. Baga ea nuj ce texte si inchide cu “plus ca sunt si eu imbracata ca o lady”. Adica ce? Costumu meu din blana de mamut si colti de rinofug nu e bun? Vrei sa zici ca nu-ti plac tricoul meu negru si geaca de piele!? Ntz ntz ntz, plus ca, draga mea ducesa, oi fi fost eu luat in freza, dar stiu ca nu asa refuza o “lady”, ca de aia nu toate femeile e doamne.

Locul I (Muia Aurie D&G)

Asta m-a traumatizat pe viata si m-a invatat sa nu mai agat pizde in localuri, in viata mea. Eram cu niste prieteni la o berica, iar la o masa alaturata statea o pizdulice buna si singura. Eu eram tanar, prost si usor influentabil, iar ca sa le arat eu alora ce tupeu am eu m-am dus sa ma dau la aia. Ma duc la ea si zic: “Nu te supara, e liber scaunu asta?”. Ea zice ca e. Eu ma asez. Am bulversat-o pt cateva secunde si am inceput sa bag din top etc etc. Aia se arata total neinteresata si inchide orice discutie posibila cu “Uneori, in viata mai si pierzi”. Pfoa, dupa faza asta, 3 zile am plans sub pat, numa eu si gandacu Georgică. Credeau ai mei ca iar ma urmaresc aia de la Green Piss, ca am fost sa inot si cand am bagat capu sub apa au murit pestii si s-au uscat algele.

Eh, grea viata am… ))

*** Ea cu mine si cu muzica – redefinirea Sfintei Treimi. Voi scrie ca atare. ***

Anul trecut pe 16 martie am cunoscut femeia care m-a facut sa gandesc: I Never Met A Girl Like You Before. Trist era ca pana la momentul ala cunoscusem multe femei. A fost Love At First Sight. Ea – o Proud Mary, eu cu Heart of Steel, ea Uptown Girl, eu Southside Rocker. A fost misto.

La un moment dat m-a intrebat daca e frumoasa, i-am raspuns ca nu stiu si nu imi pasa ce parere au altii, dar pentru mine e frumoasa, The Reason Why God Made The Girl. Am stat impreuna si ne-am intrebat daca Is This Love? Am vrut sa-i dedic versuri din Ordinary Day dar mi-a spus ca sunt copilaros. Poate ca avea dreptate. Eram fericit cand eram cu ea si cand nu eram ma gandeam ca I Got You, Babe.

La un moment dat ne-am despartit, probabil ca nu am fost All That She Wants. A trecut o vreme in care am avut doar un Song Instead Of A Kiss si in care ea mi-a spus cat de bine i-a facut ei relatia cu mine. Ma intrebam cu ce m-am ales eu la sfarsit. Mi-a luat aproape un an sa ajung la o concluzie. Acum mi-am dat seama care e genul de femeie care imi place cu adevarat.

Poate ca altii isi dau seama mai devreme, eu ma bucur ca am realizat si acum. Tot e bine. Ii multumesc ei pentru asta.

*** Nu am de gand sa denigrez sarbatoarea, nu de alta, dar m-am plictisit sa o fac )) De data asta am de gand sa arunc cu sloboz in imbecilii care fac cadouri idioate. ***

Cum pula mea pot spune unii ca sunt indragostiti, ca iubesc, ca nujtu ce, cand tot ce pot gasi in magazine pentru persoana iubita e un cadou prost lipsit de personalitate pe care il pot face si unei persoane de sex opus cand se duc la ziua ei si nu stiu ce sa cumpere?

Ma, voi suntetu ratoni? Daca esti indragostit de una cu adevarat atunci stii ce ii place si nu te duci ca imbecilu cu un trandafir si cu un parfumel. Daca tot tii sa sarbatoresti cacatu asta de sarbatoare-incurajatoare-de-consumerism-si-distrugatoare-de-personalitati, atunci fa-o calumea! Fa ceva deosebit, nu lua un cadou simplu, ca sa scapi usor. Cadourile de plus unt niste imbecilitati si ele.

Partea buna e ca un cadou de la un barbat mai e util, ca noi mai cumparam parfumuri si bijuterii, dar femeile cumpara cele mai dobitoace chestii cu putinta. Nu esti cu adevarat dobitoaca, daca nu ii cumperi prietenului tau un sloboz coclit (inutil) care sa ii ocupe aluia loc prin casa si care sa mai si distruga armonia decorului. Aici intra toate animlutele alea stupide (de plus), animate, care scot sunete si nujtu ce cacat fac, ceasurile roz, pernele roz, mai stiu eu ce alta tampenie similara.

Dar stai, daca ti-ai ratat sansa de a fi o distrusa, fii pe pace, mai ai una, daca ii cumperi niste chiloti vai mortii lor pe care nu ii va purta in veci. Sau niste boxeri din aia cu desene ciudate sau o cravata cu tweety… si alea-s bune =))

Oare voi chiar nu vedeti importanta utilului!? Sa-mi trag una daca nu m-as duce la femei-mea si i-as zice: “Na, fa, o anvelopa, ca stiam ca-ti trebe! La multi ani de Sf. Valentin!”

Asa, dragele mele, ca sa va lamuresc, cadoul ideal, pentru orice barbat este o masina de ras. Dar nu din aia normala, ci din aia mai mica, sa ne putem ferchezui la pula. Ca e aiurea sa ai par pe burta si dup-aia brusc sa fii ras. Asa ca parul ala de deasupra il tii tuns foarte scurt si mai jos te razi. Masinile alea de tuns sunt o binecuvantare!

*** Doar pe jumatate modern si nici pe departe romantic ***

Cu mainile la spate ma apropii incet de fereastra. Afara viscoleste si vad cum o biata potaie incearca sa isi faca un culcus intre un perete si un tomberon. CD-ROM-ul computerului din spatele meu huruie in timpul formatarii, iar colega mea, proaspat atrasa in secta celor ce o venereaza pe Leona a gasit pe Trilulilu „A Moment Like This”. Contemplu zadarnicia deficientei vitale care ma apasa, intrebandu-ma de ce traiesc intr-un inert continuu (asta a sunat destept, nu-i asa?). Rational sunt cat se poate de ne-oscilant, dar sentimental am carente de coerenta. Evident, in timp ce ma uit pe fereastra ma gandesc la o femeie, la o femeie anume si ma gandesc cu prostie.

Ma asez in scaunul din fata PC-ului, pentru a fi atent la procesul de formatare. Colega mea da melodia mai tare si parca ma incearca un moment de prostie acuta, un pic de sentimentalism. Oooo, viata mea!

Era cat p-aci sa ma intristez, dar a aparut colegul de la PR sa ma intrebe ceva de biciclete.