Eram io ieri la sală și voiam să bag grav dă tot pă aparate. Bă, frate, da nu mergea treaba deloc, că în seara de dinainte nu prea le avusesem cu somnu. Primu impuls a fost să cumpăr un baton energizant – da țeapă, că nu mai erau, așa că m-am dus până la magazinu din apropiere și mi-am luat un Snickers, gândindu-mă că o sa fac ca în reclama aia cu moșnegii.

Well, ce-i drept, în timp ce molfăiam la batonu de ciocolată, citeam că are 1000 de calorii so when that shit kicks in, o să fiu blană-rachetă, mi-am zis! Foarte adevărat, în cam 5 minute rupeam pieptu la înclinată, de n-aveam aere. Și tot antrenamentu a mers brici, ca să fiu sincer.

Pe urmă, însă am mai gândit “Bă, da ce dracu am mâncat io azi? Păi, cereale, niște pui cu fasole verde, 1 iaurt, 2-3 biscuiți și niscai caise… păi bine mă bou coclit – de unde pizda mă-tii să ai forță-n tine, dacă mănânci ca o sclifosită?” Pe urmă mi-am mai dat seama de altceva – total aleatoriu, nu am halit niciun pic de pâine și nici ceva dulce nu am mâncat (fotomodeală mă fac) – asta înseamnă că am glicemia scăzută. Iar glicemie sub valorile normale, înseamnă stare de fleoșcăială, functionare sub capacitatea normală șamd. Evident, batonu a intrat pe sistem (sugar spike, hell yeah!) și de acolo a pornit uzina. Pam-pam!

Well, anyhow, de la toată treaba asta, mintea mea a tras niște concluzii. Orice bou știe că dacă nu mănânci cum / cât / ce trebuie, nu ai energie în tine și nu ești bun de nimic. De asemenea, capacitatea de învățare, asimilare etc este puternic afectată și ea. Și nu mă refer doar la a învăța anii în care a trăit Ștefan cel Mijlociu, ci la a învăta orice, absolut orice, de la tehnici de agățat, până la cum să dansezi ca Shakizda.

Acuma ce știm noi despre femei? Știm că în adolescență le pocnesc complexele de inferioritate, se simt urâte și nasoale, drept pentru care decid ele (ca niște adevărate nutriționiste) că ar fi o idee bună să se înfometeze, ca să arate bine. Nu zic ba, unele chiar nimeresc o dieta bună și se fac bune-n draci… celelalte, fac doar greva foamei și atât. Well, efectele înfometării sunt clare, iar aceste tinere cu mult potențial, în perioada adolescenței, când personalitatea lor ar trebui să capete sarea și piperu, plus ar trebui să asimileze multe cunoștințe, atât despre viață, cât și la nivel cultural, se infometează. Și știți voi expresia aia cu “Ce-ai, bă, te-a prostit foamea?” – ei bine, fix despre asta e vorba. Nu mănânci, rămâi legumă. De aia pe la 20 și ceva de ani, după mulți ani în foame, săracele ajung să aibă o minte tot cam de 16-17 ani, nu se prind la glume, mă plictisesc și în general sunt toante.

Eu reușesc (uneori) să ies cu tipe care arată bine și au și ceva în cap, suficient cât să mă simt bine cu ele. Deci de putut, se poate! Dar nu daca stai să mori de foame. Pam-pam, again!

However, concluzia postului ăstuia e alta – toată chestia aia cu bărbatu tre să își găsească femeie cu câțiva ani mai mică, ca să fie la același nivel – ei bine, chestia aia tocmai s-a dus pe pulă. Pentru că noi băgăm în noi ca sparții, de aia! Știam eu că shaormele alea nu au fost inutile )

Am fost la Sonisphere la toate trei zilele. Manowar, Metallica, Rammstein, fuck yeah! Culmea dreacu, plin de pițiponcăreală, la concertele rock. Pițipoance la standuri, desigur, la Fuborg, La Jaques Danielle și la alții.

Ma uitam la ele în prima zi, vizibil lezate de spurcăciunea rockărimii – așa, ‘rați ale dreacu de maneliste, sper sa crape adrianu-n voi!

Ziua doi – mă așteptam să fie astea deja ofilite, însă cum mă deplasam eu tacticos să îmi cumpăr licoarea cerbului cruciat, mă uit în stânga și-n partea opusă stângii și observ că ale dreacu pițipoance se adaptau. Erau zâmbitoare și dădeau din cap. WTF?! E Slayer, mutantelor ce sunteti, nu trebuie să vă placă, blasfemie!

Ziua trei, după big fouru din ziua precedentă, astea deja se căliseră si pe la Stone Sour, nu numai că dădeau din cap, dar începuseră să se și bălăngăne și să dea din fese. Deci nu! Nu, fir-ar mama voastră, voi acuma trebuie să vă tăvăliți pe jos în agonie și să sfârâiți în suc propriu! Nu! Nu! Nu! Ce dracu se întâmplă?!

Cum am observat eu astea? Dincolo de spiritu meu moromețian, alea se întâmplau să fie bune ) Oricum, versatilitatea fonică a pițiponcărelii dovedește încă o dată ce animal adaptabil este omul.

In următorul episod:Despre proprietățile balistice și aerodinamice ale pizdei.

Până atunci, însă, vă las cu întrebarea care a bântuit omul de la ontos încoace: “de ceeeeeeeeeeeeeeeeeeee?!??!?!!!”

Ce incerc sa dovedesc – mitocănia barbatilor se întoarce împotriva propriului sex și se întoarce with a vengeance.

Specia umană e o specie de animale inteligente. Și subliniez animale! Și ce poate fi mai animalic decât pornirea de a ne fute? (probabil că instinctu matern și dorința de apartenență la un grup, dar eu vreau sa vorbesc de futai, so shut it)

Ei bine, toți ne-am fute în draci. Toți bărbații o și recunosc. Eu am așa, o vagă bănuială că și femeile își doresc asta la fel de tare, ba chiar unele mai tare. Bun. Deci, de ce nu ne futem în draci? De ce nu avem pe stradă cabine de futut, în 2010? Vă zic eu, pentru că bărbații sunt niște imbecili! Mulțumesc.

Sunt tip și mă fut cu 3 gagici, simultan. Ce sunt? Un mega-futălău, desigur! Dacă ești tipă și faci aceeași chestie, ce ești? O mega-futăloaica? Da, poate pentru 5% dintre bărbați. Pentru restu, esti o curvă. Huoooo, meriți să fii lapidată! Cum să aibă o femeie aceeași dorință sexuala ca un bărbat? Doar femeile stau pe piedestale și se cacă levănțică, din care fac ăștia odorizante de cameră, nu? Ei bine, genu ăsta de gândire retardată cauzeză lipsa cabinelor de futut pe străzi.

In urma unei discutii (de ieri) cu Lorena, zic – “Hm, oare cum ar fi dacă nu am insulta femeile de fiecare dată când nu se zgârcesc la a oferi senzualitate? Oare am avea parte de asta mai des?” Dacă ai un tovarăș care face cinste cu bere, arunci cu “da-ți-aș, lua-mi-ai, propti-ți-aș” în direcția lui? Cred că nu. Așadar, de ce o facem cu femeile care oferă ceea ce de fapt, chiar ne dorim? Oare dacă femeile nu ar mai fi atât de des insultate, nu ar ajunge să fie la fel de libere, sexual, ca și noi? Ba probabil că da, probabil că am avea cabinele alea pe stradă. Dar nuuu, tre să existe mereu adunătura aia de labagii frustrați,  care să înjure în dreapta și în stânga. Hmda.

OK, nu ne futem pe stradă în 2010, n-o să murim din asta. Altceva e mai nasol. Mult mai nasol. Dacă ești femeie și vrei să te fuți, fără ca lumea să spună că ești o curvă coclită, trebuie să implici sentimentu în discuție. Sentimentele astea sunt, uneori, doar plăsmuiri fantastice și atât. Pentru că nu tot timpul e vorba de dragoste și adesea e vorba de sex. Doar sex.

Atunci apar păcăleala de sine, minciuna și alte mizerii similare. Și cu siguranță că uneori, oamenii pun botul la falsități, mai ales dacă par a fi exact lucrurile pe care le căutau. Și așa ajungem să trăim în minciună și în vis, ajungem să credem că suntem struțocămile, când, de fapt, suntem rinocerbi.

Trezirea e mereu cu cădere din pat. Dezamăgire e ceva bun, însă. Amăgirea a fost urâtă, fără niciun dubiu.

Așadar, insultele bărbaților la adresa sexualității feminine, le fac pe acestea din urmă să creeze un sistem legitim de apărare, bazat pe fals și uz de fals. Toate astea conduc la nefericirea ambelor sexe și la constrângeri sexuale. Ne place sexul, nu ne place durerea (Dolorem Ipsum) – de ce nu facem tot posibilul să avem ce ne dorim? De ce continuăm în prostie? Dumnezeule, din ce specie idioată facem parte!

Aseară eram la o băută în Arcade, cu nişte prieteni. Întâmplător, în fiecare an, cel puţin o dată, una din prietenele mele sărbătorește o zi de naştere, şi dă de băut.
OK, deci, Arcade, party-party, drinky-drinky + poze. Acuma, nu știu cât de civilizat e să îți faci poze într-un local și sincer că nu îmi pasă, oi fi eu leu de oraș, dar îs mai de periferie așa. Cert e că altora le păsa.
Așadar, de la o altă masă, către noi:

Ea: Nu ne faceți și nouă poze?
Eu: Ba da, cu maimuța sau fără?
Ea: Cu!
Eu: Sunt celebru, mă cunosc vreo 5 persoane, hai încoa, la poză!

*gagica se mobilizează și tragem 2 cadre, pac-pac, oh, yes, baby, show me what I want to see, make love to the camera etc*

Eu: gata, madam, da-mi și-un mail, să îți trimit pozele!
Ea: *****_***_***** [nu va zic mailu, ca dati spam cu viagra si ceasuri, va stiu eu!]
*ma mut la loc la mine la masa, la care ea urla din nou *
Ea: Da’ numaru de telefon nu mi-l ceri?
Eu: Nu, ca nu pot sa-ti dau poza prin telefon.
Ea: Da’ poate vrei sa ma suni!
Eu: Da’ poate sunt timid!

Sec de Murfatlar

Si super melodie, descoperita recent.

Azi mă plimbam cu tramvaiu 41, cum îmi place mie dimineaţa, pe răcoare. În tramvai, în faţa mea, o fereastră deschisă; în jur, oameni – ca să vezi, unde s-or duce, ai dreacu?

Gagica din stânga-spatele meu are inspiraţia glorioasă de a închide fereastra. O duduie ipohondră se agită de moarte, de la vreo 2 metri mai în spate:
- Lasă geamu’ deschis, te rog, că nu e aer deloc. Suntem mulţi şi nu e aer!
- Pe mine mă trage curentu’! răspunde scurt anaeroba.
- Dar nu mai e niciun geam deschis! argumentează prompt sufocata.
- Dar pe mine tot mă trage curentu’! o taie sec inamica oxigenului.

Urmează tăcerea mieilor. Nu behăie nimeni pe o rază considerabilă, până peste vreo 2 staţii. Contemplu gândul de „Eu cum plm de am aer? Poate pt că îmi dau aere? Da nici curentu’ nu mă trage… poate doar la somn, că sforăi pe mine în tramvel!”

Se urcă, la Plaza, ceva care acum multă vreme fusese babă. Se postează fix între mine şi curva care se arde cu curentu’. Descompusa vorbeşte (uimitor) către mine (fascinant):

- Mai împinge şi tu un pic geamu’, că nu e aer deloc!

Normal că nu e aer deloc, dacă motopompa aia din spate îl aspiră pe tot ca să i se facă ăsteilalte curent între urechi! Oricum, de mirare faptul că acea… erm…. entitate pe bază de carbon (că doar la asta se poate încadra) nu conştientiza două chestii: 1. că nu mai respiră de mult 2. că oxigenul catalizează procesul şi aşa avansat de putrefacţie în care se afla.

Mă uit în spate şi sesizez că toate 3 sunt cu ochii pe mine ca pe încărcătorul acumulatorilor de la vibrator. Oare ce am să fac?

Ei bine, decid să execut cu exactitate cerinţa evadatei de la cimitir. Aşadar, întind graţios indexul de la mâniţa mea dreaptă, către mâner şi, din 3 imbolduri scurte, deschid fereastra aproape o palmă. Se cheamă că am „împins un pic geamul”.

Toate 3 au oftat! Simultan – aaaaaaaăm.

Au oftat după mine, adică în spatele meu )

Sufocata era atât de aproape de a avea aer, iar cealaltă atât de aproape de a nu fi trasă de curent… ah, ce viaţă tristă! Lilith probabil că îşi trăgea palme cu picioru, peste jmaf (în sinea ei) la gândul că după atâtea mii de ani, un bărbat face, în sfârşit, exact ce i se cere – şi face o tâmpenie!

Blană-rachetă!

Linii

Izvorăşte, curge şi nu se opreşte,
Când se termină, alta porneşte,
Doar o curbă lină, fără de cusur,
Legătură-ntre real si visul pur.

Două linii, altfel simple, fară sens,
Împreună-s, logic, un contur intens!
Oh, linii, linii, graniţe de siluetă,
Fină, lină, răzuită parcă de racletă…

Linii curbe, să ne bucurăm de ele!
Căci în noaptea neagră, fără stele.
Graficianul absolut şi o scânteie,
Au făcut miracolul numit femeie.

*

Eu mă duc la muncă. Eu ma duc la muncă folosind metroul.
La metrou sunt femei.
Femeile pot fi imbecile.
Asta a fost ipoteza.

Intriga: port 42-43. Femeilor nu le place asta.

Desfăşurarea acţiunii:

Castratoarele universale se simt oprimate de faptul că bărbaţii au tălpile mai mari decât ale lor, drept pentru care, printr-un impuls friedanist, ajustează situaţia.
Porţi 43? Na, fraiere! Îţi arăt io ce bine era dacă aveai laba mai scurta cu 5 cm! Cum? Păi te calc pe bombeu! Na, fabrica de neplăceri, ce eşti!

Pe scurt, pizdele mereu mă calcă pe picioare la metrou.

Deznodământul:

Dumi se uită urât, Boris trage maneta, apare Fernando, situaţia e gravă – pizda rămâne la fel de indiferentă la privirea ta criminala, ca Dumnezeu la rugăciunile unei canceroase fără un sân.
Concluzia: femeile îşi trăiesc viaţa în stilul lipa-lipa – se agită pe o suprafaţă nedefinită şi în mod inconştient pe unii îi calcă pe bombeu, iar pe alţii îi inghioldesc cu sânii. Niciodata nu ştii ce te aşteaptă.

Şi, apropo de lipa-lipa, ştiţi cine mai face lipa-lipa? Vă zic eu – raţele pe ciment!

Eram în Cişmigiu cu gagică-mea şi ne holbam la păsăretu de pe lac.
Erau aşa: vreo 15-20 de raţe (de mai multe tipuri), vreo 10 lebede negre, 2 buhai de baltă şi nu mai mult de 5 gâşte.
Vine o bălăloaică pe role, urlând către gibonul pansat din spatele ei:
- Hîîîhîîîhîîîî, ia uiteee băăăăîî, ce de gâşte!

I have no further comments. Lipa-lipa!

E complicat? Sigur că nu! O poate face orice prostălău? Cam da, dar trebuie să cunoască pe sine întâi şi să ştie ce vrea de la viaţă. Care e ideea de bază din spatele acestui concept? Păi, e simplu – dacă vrei să o cucereşti pe una pe Net, trebuie să îi arăţi pula, dar într-un mod special. Încă lucrăm la metode de agaţament pentru unguri şi lesbiene, deci ţineţi aproape!

Acum să personalizăm toată treaba – că îi arăţi poze cu pula ta e una, dar ce vrei să comunici? Ei bine, în acest sens, iată un ghid numai bun al ipostazelor fotografice.

Eşti Romantic – poţi să îti bagi pula în trandafiri ori în petale de trandafir saaaau poţi să îţi bagi pula într-un bol cu spaghete. În al doilea caz ai 2 avantaje – 1. Că oricât ai avea de mică pula, în comparaţie cu spaghetele, tot pare un monstru. 2. Dacă mai pui în poză şi o lumânare, deja e cină romantică

Eşti un Bad-boy – pentru asta e musai fie să ai pula incredibil de mare, fie să ai cunoştinţe de PhotoShop(e evident de ce). Ideea e să faci o poză pulii (dacă e foarte mare poţi să îi pui şi nişte hăinuţe sau accesorii) şi să scrii pe ea: “Nu mă interesează nimic, doar mă laud.” Cu asta le spargi pe toate!

Eşti Evlavios – nimic mai simplu! Tot ce trebuie să faci e să îi tragi o poză contre-jour pulii, în care lumina puternică să o facă să pară o siluetă divină. Dacă nu cumva ai instrumentu incredibil de mic, toate enoriaşele vor crede că l-au văzut pe Sfântu Duh, cel însămânţător de fecioare!

Eşti Manelist – te duci în baie, te sui pe un scaun şi faci o poză cu telefonu oglinzii în care se reflectă pula ta (şi telefonu ultimu răcnet, evident) şi ai grijă să nu ai curu mare, ca să se vadă si prosopu flauşat Versace, agăţat de uşă. Click!

Eşti Rocker – cel mai probabil nu ai nici aparat foto şi nici telefon cu cameră, că dai toţi banii pe băutură, aşa că te foloseşti de alea 2 cărţi pe care le-ai citit în viaţa ta şi scrii o odă pulii, ca să înteleagă goth pitzi aia pe care vrei să o agăţi.

Eşti Bogătan – din păcate pulile bogaţilor arată la fel ca pulile săracilor, plus minus câteva ciuperci comestibile sau nu. Ca totuşi să se vadă o diferenţă, trebuie să îi faci o poză pulii, într-un cadru cu un asfinţit tropical şi câteva dansatoare hula-hula. Dacă se văd şi câţiva sclavi care fac vânt cu frunze de palmier, e perfect!

Eşti un Tocilar – păi, pe tine te-a dotat natura cu creier, nu cu pulă, aşa că sfatul meu e să hackuieşti un bad-boy şi să furi pozele ăluia, pe care, în spiritul Crăciunului, poţi să i le trimiţi şi mă-sii!

*

Dacă ai încercat una dintre metode şi nu a funcţionat, înseamnă că eşti retardat şi că ai aplicat-o greşit, de aia nu a mers! Dacă apar complicaţii sau neplăceri adresaţi-vă morţilor şi răniţilor mă-sii.

Mă duc cu un idiot pe la două gagici p-acasă. Stăteau în gazda… bine, de fapt erau trei, da a treia, simţind că ceva nasol se va întâmpla a stat să coclească la ea în bârlog. Pizda mă-sii, oricum n-o cunoşteam.

Şi stăm noi ce stăm, râdem, glumim, bem un suc bla bla şi hai să plecăm, că oricum nu aveam gânduri. Mergem noi spre uşă, iar cum eu am viteza unui melc şchiop am rămas mai în urmă. Dobitocu cu care eram iese primu din casă şi cu el iese pe preş una dintre tipe, care era o gâscă flauşată. În casă eram eu cu cealaltă, care era (şi s-ar putea să mai fie) destul de bună, aşa că gândesc rapid şi îi încui pe ăia afară.

Ne mai distrăm noi un minut, două şi decidem că gata, hai să o lăsăm pe aia în casă şi şi să mă tirez şi io. Îi dăm drumu lighioanei înăuntru şi constat că tovarăşu meu plecase deja. Dau să ies, când alea două închid uşa şi îmi trântesc un “Mai stai!”.

Eu, ştiindu-le ciumpalace îmi zic că astea vor să facă cine ştie ce caterincă proastă şi dau să forţez ieşirea. Aia bună mă apucă de mijloc, iar jderu îmi dă peste labe, sa nu apuc clanţa calumea. Hm. Îmi zic să mai protestez un pic, să mă lămuresc dacă e pe bune (să fie atât de disperate!?) sau nu.

Şi cum ne maimuţăream noi pe acolo, jbang, mă loveşte un miros de transpiraţie direct în nas! Şi bag seamă că aia bună miroase nasol. Şi atunci, instiunctul meu de conservare scapă shaorma pe jos şi îmi trage un şut direct în cuaie! Vorba cântecului: “Umezeala de canal, mirosul fatal îmi intră în creier şi devin un animal” … Oh my God, tipa e Necuratu, în toate sensurile cuvântului!

Atunci să vezi proteste şi luptă încrâncenată – ce Wizna? Ce Mărăşeti? Ce Termopile? Ce gherilă şi ce război de 6 zile? Nu frate, eu eram mai ceva, eram one man army – dacă subraţul mirosea în halu ăla a înfrangere, nu vreau să îmi imaginez ce molimi izbucneau din Groapa Marianelor, unde e posibil ca nişte tipi pe nume Marian să îşi fi găsit sfârşitul.

Mă ţin cu îndârjire de lanţu de la uşă, una trage de mine, cealaltă mă loveşte aprig, dar spre norocul meu de animal blănos, am mai multă stamina decât ele şi după o rezistenţă ca-n Irlanda, bestiile obosesc, iar eu reuşesc să plec. Privirile pe care mi le aruncau din uşă sunt de neuitat.

Mai are rost să spun şi că idiotu care mă aruncase la bestii nu era de găsit când am coborât din scară? I s-a părut o glumă bună să ascundă maşina după un TIR. Mie nu.

Am rămas cu traume.

[...]

O tipă: mă duc să mănânc, brb…
Eu: poftă!

[Peste 15 minute…]

O tipă: multumesc..acum merge şi un “să-ţi fie de bine”
Eu: sta-ţi-ar în gât!
Eu: )
O tipă: după ce că esti misogin, mai eşti şi răăăuu (
O tipă: offf
Eu: dar a fi misogin nu implică a fi rau?
Eu: cel puţin cu unu din sexe…
O tipă: ba da, doomy dar eşti rău şi în plus!
O tipă: adică faza cu “sta-ţi-ar în gât” nu e misogină (după parerea mea-decât dacă o spui doar fetelor)…şi a fost răutacioasă!
O tipă: deci eşti răutăcios că eşti misogin şi mai eşti răutăcios şi fără să fii misogin!
O tipă: deci damn it, eşti prea rău!
Eu: thank you

*

În altă ordine de idei, apare Terminator 4 !