Home*** Nimic nu e la fel de mişto ca o vomă tonică. Pentru cei care au citit „vodkă” – lăsaţi-o mai uşor cu diluantu, că e grav. Da, am zis vomă, Nu, nu trupa aia, Voma Veche, ci vomă, în sensu de scos la aer ce-ai avut mai drag. ***
Hai să vă încânt, să ne avântăm într-o discuţie suculentă despre peripeţiile pe care le poate avea un cartof prăjit. First up, cea mai fresh vomă.
Nu vă spun ce mi-a provocat această senzaţie minunată, că e o treabă ilegală în mai multe state. Cert e că, înainte de a face treaba cu pricina am mâncat de la McDonald’s. Buddha să binecuvinteze mâncarea lor sintetică, că tot ce am reuşit să scot din stomac a fost un mare cilindru omogen, de teflon. Mă uitam la el întins pe asfalt şi nu puteam crede că tocmai am vomitat. Nu aveam un gust naşpa în gură, nimic nu mirosea nasol, iar eu eram fresh ca un buchet de floricele de primăvară. Trăiască haleul de la Mec, conţine antioxidanţi and doesn’t even know it! Cred că oamenii care mănâncă de la Mc/KFC/etc trăiesc mai mult, datorită conservanţilor. Probabil că peste 1 milion de ani, când extratereştrii vor face săpături arheologice pe Marte, vor face teste pe conţinutul unor burgeri fosilizaţi, să vadă dacă primii pe Marte, au fost românii sau ungurii. Cel mai probabil primii au fost românii, iar când Marte a fost secătuită de viri, au apărut şi ungurii. În concluzie – mâncaţi de la Mec, sunt cele mai potrivite alimente pentru o vomă sănătoasă.
La polul opus se află cea mai dureroasă vomă. O dată rulam cu doi proşti pe serpentine, Cheile Jiului, cu 90-140 km/h. Drum îngust, între stâncă şi hău. Eu am un pic de rău de mişcare (maşinile, întâmplător, fiind chestii mobile), dar atunci am descoperit că frica sperie voma, chiar şi cu o ciorbă de burtă la purtător. Altădată, prin oraş, după o conservă nefericită, s-au întâmplat lucruri. A fost o vomă dureroasă pentru că a fost foarte mult pe nas. A fost cea mai dureroasă pentru că mâncasem mult ardei iute. În general am un stomac destul de puternic, care poate duce multe. However, pune-mă pe bancheta din spate a unei Honde Civic şi pune un idiot la volan, iar eu îţi prezint îndeaproape şi cu stropi: meniul. Stai aşa, doctore, nu e nevoie să îmi dai borcanelul ăla, pt analize – arată-mi o găleată, să ţi-o umplu cu material de studiu. Bottom line, nu haliţi conservă de ton cu ardei iute, dacă vă ştiţi cu un pic de rău de maşină şi cu mult prost la volan. Spre bucuria tapiţeriei şi liniştea proprietarului, nu am facut-o în maşină.
Bonus level: cea mai scârboasă şi penală vomă.
Eram mic, vreo 5 ani sau aşa ceva, iar Românica era şi ea proaspăt ieşită din comunism. Iar autobuzele alea cu care te duci la măta-mare la ţară, la Pulănpizdenii de Sus, erau proaspăt ieşite şi ele pe circuit, de vreo 20 de ani. Dar staţi, că eram mega-pimp, nu coboram singur, că era scara înaltă, iar când ne apropiem de staşie, mă lua bunica-miu în braţe. În semn de mulţumire, nu i-am pictat cojocu, în caz că cineva specula. Însă pentru că m-a luat în braţe, aveam unghi perfect ca traiectoria balistică a ceea ce candva a fost o omletă să ajungă unde trebuie. Ştiţi căciulile alea de miel, comuniste? Gen cum avea Ceausescu? Eh, dacă nu le ştiţi – imaginaţi-vă un cilindru vertical, cu o scobitura de dimensiunea unui castronel, în partea superioară. Pe o scară mai jos, stătea un obiectiv uman, cu o asemenea căciulă. Am umplut şi am dat şi pe lături. Asta la 20 de metri până la staţie. Thank you very much! Elvis has left the building!
Închid aici, ca pe şliţ. Pa şi pussy la tăţi.
) În ultima vreme am ars-o artistic rău de tot şi mi-a fost şi lene să scriu ce-i drept, dar până una alta, iată cea mai nouă lucrare a mea, ce am făcut eu de nu am scris 
***
