Partea I: Esenta de Gheorghe

***

Au fost odata ca niciodata un mos, o baba si-o shaormarie. Si mosul si baba vindeau toata ziua la tejghea si mare profit aveau ei, dar parca ceva lipsea. Dumnezeu nu le harazise un copil, iar ei zi si noapte se rugau la cele sfinte, doar, doar o ramane baba bortoasa.

Intr-o zi insa, veni un calator singur si fara prea multi bani la shaormaria lor. Singur si zgribulit, avea doar 3 galbeni, o shaorma mica fiind 5. Se uita cu jind catre rastelul cu carne, insa nu avu curajul sa ceara. Atunci baba, fiind mai milostiva din fire, ii dadu calatorului o shaorma pe gratis si mai arunca una pe jos sa moara sobolanii cand or manca.

Calatorul vazand milostenia babei si ghicind dorinta lor ascunsa, le spuse celor doi:

„Va multumesc pentru shaorma gratis si sa stiti ca eu sunt chiar mana dreapta a lui Scaraoschi (cea cu care se scarpina la … coarne) si am sa va indeplinesc dorinta cea mai apriga, dar sa stiti ca atunci cand veti vrea sa va bucurati mai tare de odrasla voastra, atunci va va parasi.”

Mosul si baba acceptara bucurosi propunerea dracului preschimbat in om, fara a se gandi la cele ce va urma, iar baba primi o mica sticluta cu pe care scria „Esenta de Gheorghe”. Isi dadu baba cu esenta pe unde trebuie, se imbratisa cu mosul si ramase grea de indata.

Peste noua luni nascu baba doi copii, pe Fat-Destept care crestea intr-o zi cat altii intr-un an si care a murit in doua luni si pe Fat-Frumos-Fermecatorul care era… fermecator. De bucurie, cei doi batrani au facut o petrecere care a tinut trei zile si trei nopti. Cantau lautarii cu hartiile de o suta pe frunte de se auzea pana in departari si dantuiau domnitele de-si rupeau balerinii cei cu flori de margaritar. De bucurie ce-aveau, acum dadeau si suc gratis la shaorma mare si se rugau la Dumnezeu sa ii tina sa isi vada odrasla implinita si la casa ei, cu piranda si toate cele.

Anii treceau iar Fat-Frumos-Fermecatorul aprope ca ajunsese si el barbat, iar mosul si cu baba il iubeau de nu mai puteau, caci era lumina ochilor lor. Dar intr-o zi, Fat-Frumos-Fermecatorul spuse:

„Mamuca, eu o sa plec in lume, sa imi fac un rost in viata, sa imi gasesc pe femeia visurilor mele si sa o duc in rulota noastra si sa facem multi puradei si sa traim din ajutorul de la stat.”

Batranii aveau ochii in lacrimi, dar stiau ca acesta este destinul, dupa cum spusese dracul in acea zi la shaormarie. L-au imbratisat pe Fat-Frumos-Fermecatorul, i-au dat merinde si un tricou negru cu o cobra aurie sa ii tina de cald in noptile cu frig.

Inainte sa plece, mosul il sfatui pe Fat-Frumos-Fermecatorul si ii spuse:

„Fiule, cat oi fi plecat prin lume sa te feresti de omul cu plete si de cel cu lant caci acestia te vor dujmani, peste tot pe unde te vei duce.”

„Asa am sa fac, tatal meu” spuse Fermecatorul si isi lua ramas bun de la ai sai parinti, plecand catre lumea larga, plina de primejdii.

 ***

Partea a II - a:  Omul cu Lant

*** 

Zile si nopti trecusera de cand Fat-Frumos-Fermecatorul plecase de la casa parinteasca si umbla prin lume, singur si pribeag, fara a gasi ceea ce inima ii nadajduia. Cobra aproape ca i se stersese de pe tricou, barba ii era nerasa de cateva saptamani de cand isi rupsese Bic-ul.

Si cum mergea el pe drum, ii iesi in cale omul cu lant. De indata ce vazu lantul otelit atarnand sleampat la pantalonii omului, Fermecatorul isi aduse aminte de sfatul parintesc. Insa omul cu lant era viclean si mieros:

„Hai, Fat-Frumos, un tip ca tine precis are multi bani, da-mi si mie 20 de mii sa imi iau o bere la PET. Si o sa iti spun ce cauti si unde sa gasesti. Hai, nu te sfii.”

Fermecatorul statu si cugeta o vreme, caci amu nu voia sa incalce sfatul de-l primise de la taica-su, dar omul cu lant i-ar fi putut fi de ajutor. Of, Fat-Frumos, oare ce ai sa faci tu?

Isi lua baiatul inima in dinti, vari mana in buzunar si scoase scame, un pachet de guma cu 2 pastile, cheile cu breloc cu Mercedes si … 19 mii. Desi inima ii dadea ghes sa isi gaseasca mai repede femeia visurilor, parca avea o urma de indoiala… simtea ca multe neajunsuri se vor abate asupra sa.

Omul cu lant lua grabit cei 19 mii din mana lui Fat-Frumos si ii spuse acestuia:

„Fatule, sa stii ca femeia ce-o cauti nu ti se va da decat daca ii vei arata pe Sfantul Bobâlc. Fara acesta din urma nu vei face nimic. Gaseste Bobâlcul si atunci vei intelege sensul vietii, inefabilul feminin si de ce vin cutiile de bere in pachete de 6 si nu de 4. Abia dupa ce il vei avea vei putea nadajdui ca femeia sa ti se alature, deci mergi de cauta Bobâlcul!”

Fermecatorul lua de bun sfatul omului cu lant si pleca mai departe, acum stiind ca trebuie intai sa gaseasca Sfantul Bobâlc si dandu-si seama ca era doar starea lucrurilor – ce femeie calumea s-ar uita la un barbat fara Bobâlc? Asadar, e musai sa isi gaseasca Bobâlcul, asa ca dadu binete omului cu lant si pleca mai departe.

Si cum mergea el singur pe cararuie, dintr-o data auzi niste zgomote infioratoare venind dintr-un sant din apropiere. Pe masura ce se apropia de santul cu pricina, zgomotele se auzeau din ce in ce mai tare, iar o duhoare naprasnica ii lovi narile. Incrancenat, gata de lupta se apropie si mai mult, cand dintr-o data i se arata un balaure, o bestie de aproape doi metri, paroasa, cu tepi mai peste tot si o geaca de piele cu capse.

Fermecatorul inlemnise in fata dihaniei si nu vedea nici urma de scapare. Bestia se ridicase din sant si se apropia infricosator de Fat-Frumos, raspandind mirosul ce aducea a alcool ieftin, Unirea cel mai probabil.

„Cine indrazneste sa ma deranjeze din betie? Pardon, mahmureala.” tuna inspaimantatorul.

***

Partea a III-a: Omul cu Plete

***

„Sunt eu, Fat-Frumos-Fermecatorul, oh, Mare Bestie! Ingaduieste-mi, rogu-te sa traiesc, caci imi caut o ibovnica pentru inima mea ce n-o pot stapani.” Spuse Fermecatorul cu vocea-i tremuranda.

„Ah, o muiere!” spuse dihania si se apropie si mai mult de Fat-Frumos.

Un fior il trecu pe Fermecator, pe sira spinarii, cand isi dadu seama ca bestia din fata-i, era nimeni altul decat omul cu plete de care fusese sfatuit sa se fereasca. Dar iata ca soarta avea din nou sa ii zambeasca eroului nostru, caci omul cu plete vazandu-i tricoul simplu si negru (pasamite desenul auriu se stersese de mult) il lua dreapt unul de ai lui si ii spuse:

„Fat-Frumos, stiu ce cauti si ce iti este de trebuinta, caci vezi tu, multe mi-au vazut ochii la viata mea, iar pentru ca odata eram si eu ca tine am sa te ajut, fatule!”

Fermecatorul simti cum i se ridica o piatra de pe inima, caci nu numai ca scapase teafar si nevatamat, dar acum mai primea si ajutor, asa ca tacu molcom si asculta povata ce avea sa ii fie data.

„Fatul meu, sa stii ca la vreo 10 stanjeni catre miaza-noapte de santul in care m-ai gasit se afla un crang, plin de dihanii ce raspandesc sunete necurate in padurea mea. In nevolnicia lor, nescocotesc armonia si bunastarea si aduc haos in lumea asta. Primeste, Fat-Frumos, aceasta bratara magica cu tepi care are puterea intepaturii si acest inel cu craniu care coclit fiind, te va ajuta sa izbandesti impotriva cocalarilor de padure. Du-te, fatule, nimiceste-i in numele meu si acolo vei gasi un semn care iti va arata calea spre ceea ce cauti tu.”

Fat-Frumos primi cu bucurie caci iata ca indeplinind porunca omului cu plete se apropia de telul vietii lui. Chibzuind la ce avea sa faca, isi incinse bratara in jurul mainii si isi vari inelul pe deget, dupa care pleca cu mers apasat catre crangul necurat.

Merse el ce merse, merse cale lunga sa-i ajunga si cand se apropie, auzi din departare o larma imbietoare, de o muzica demonica, muzica ce parea sa ii aduca aminte de acasa, insa atunci se intepa in bratara si isi reveni de parca s-ar fi spalat cu apa pe ochi. Fara a mai sta prea mult pe ganduri, se avanta in mijlocul necuratilor care nu puteau fi pe masura lui. Se isca un mare nor de praf, iar urlete de durere umpleau vazduhul, insa pana sa se lase seara, dorinta omului cu plete fusese implinita.

Fat-Frumos-Fermecatorul era ostenit, insa neatins, si asa ar fi dorit sa puna capul in poala unei mandre, insa nu uita nici pentru o clipita de ce era acolo. Incepu sa caute un semn prin tabara, insa nu dadu de nimic. Obosit din cale afara, isi puse capul pe o lespede si privi cerul, noaptea venea iar Fermecatorul fusese cuprins de deznadejde.

Jivinele noptii incepusera sa isi arate ochii stralucitori prin salbaticia ce il inconjura pe Fermecator, insa lui nu ii era frica, gandindu-se doar la cea care i se cuvine. Si cum statea el asa, vazu cum o cometa involbura cu para de foc vazduhurile, si isi dadu seama pe loc:

„Acesta este semnul meu!”

***

Partea a IV-a: DeZnodamantul

***

Se ridica Fat-Frumos in capul oaselor si isi spuse ca daca va urma dara de foc lasata de cometa va ajunge in sfarsit sa gaseasca Bobâlcul si astfel sa se apropie de intregirea sortii lui. Inca un dram de rabdare si avea sa aiba ceea ce isi dorea cu atata ardoare.

Noaptea deja se lasase peste pamant, insa Fermecatorul apuca drumul spre miaza-zi, dupa cum ii arata cometa. Singur si pribeag printre hatisuri necalcate de piciorul omului, isi croia drumul fara a cugeta la primejdiile ce il pandeau la tot pasul.

Merse el ce merse, zi de vara pana-n seara, si parca drumul lui nu se mai termina. Apucase cararea cometei de trei zile insa de cand mergea nu vazuse nici tipenie de om sau asezare omeneasca. Insa Fat-Frumos-Fermecatorul, chiar cu blugii rupti in genunchi nu se oprea, caci necontenit ii statea mintea la muierea care i-ar putea fi soata.

Mergand si tot mergand, Fat-Frumos ajunse la un moment dat la un rau si sorbi hulpav din apa rece ca gheata, caci tare incercat de sete era. Dar cand ridica privirea, ii aparu in fata ochilor un batran cu barba alba si lunga, prijinit intr-un toiag. Fermecatorul, fiind deja invatat cu soarta sa dadu binete batranului si il intreba de vorba, impartind cu el ultimul covrig cu mac si sare pe care il avea. Batranul se arata voios si sugubat si ascultand pasul fatului ii spuse acestuia:

„Afla Fat-Frumos, ca eu nu sunt orice batran – eu sunt Sfantul Asteapta si am puteri pe care nici nu ti le imaginezi! Pentru ca ai fost om cumsecade si te-ai purtat frumos cu mine, in loc sa ma izgonesti, am sa iti indeplinesc orice dorinta!”

Ochii lui Fat-Frumos se luminara, insa raspunse batranului:

„Sfinte Asteapta, multumescu-ti de ceea ce imi oferi, insa eu caut altceva, eu caut sa imi implinesc soarta, caut Sfantul Bobâlc pentru a putea avea o femeie pe seama mea!”

„Eheee, fatul meu, si eu am cautat acest Bobâlc, cand eram tanar, spuse batranul. Nu usoara mi-a fost soarta! Primeste de la mine bocancii mei din tinerete, sa te ajute pe drumul ce ti-a ramas. Afla ca Bobâlcul nu este departe, trebuie doar sa treci de acest crang si sa ajungi la un lac, la statuia Maicii Domnului. Acolo sa cauti bine ultimul semn si vei gasi Bobâlcul!”

Fat-Frumos-Fermecatorul primi cu bucurie perechea de bocanci si pleca pe nerasuflate, multumind batranului. Cu noile incaltari, mergea prin crang mult mai repede decat si-ar fi inchipuit. Inima i se strangea, caci era aproape de-a-si implini soarta. Plecase de acasa, se intalnise cu omul cu lant, cu cel cu plete, trecuse prin lupta, acum era neras, avea un tricou negru, ponosit, blugi rupti, bocanci, bratara cu tepi si inel cu craniu… se schimbase mult, insa Bobâlcul il cauta neincetat.

Ajunse in sfarsit la statuia Maicii Domnului, de pe marginea lacului alea carui talazuri straluceau in lumina unei zile glorioase. Se uita Fermecatorul in jur, dupa un semn insa nu vazu nimic initial. Se puse si sezu pe o piatra mare si se uita in zare, asteptand un semn, insa nimic nu se intampla. Trecu o zi si nici un semn nu se arata, trecura doua, iar Fermecatorul era tot pe marginea lacului, fara a sti unde este Bobâlcul.

Dupa zile lungi de asteptare, infuriat, isi blestema soarta si se intreba de ce nu poate fi un cocalar cu iubita, ca altii, dupa care apuca un bolovan si il zvarli cu toata puterea inspre lac. Piatra cazu in apa si facu: Bobâlc!

*** Asta este povestea unui om extraordinar. Nu stiu cati dintre voi cred in destin si cati nu… eu sunt total aiurea si ignor realitatea cu placere. Unele lucruri nu le pricep si daca nu pot da vina pe o femeie pentru inexplicabil, atunci banuiesc ca e ceva bizar la mijloc. E povestea unui taximetrist. ***

M-am urcat intr-un taxi pe la Apaka. Din momentul in care am trantit portiera Loganului, am auzit inauntru o muzica sublima, care ma atragea. Ii spun taximetristului ca asculta muzica foarte buna si el raspunde ca sunt singurul care a remarcat. Omul nostru avea pe CD Jose Padilla (asta a fost si pe Budha Bar si pe Cafe del Mar), Karyn White, Goldfrap, Air si altii mai obscuri, dar extraordinari. Mi-a spus ca are muzica lui de la cineva care lucreaza in publicitate. Hopa… stai asa, prietene, ca si eu studiez publicitatea la facultate. I-am explicat omului ca aspir spre un post de art-director, incheiand fraza cu „daca stiti ce presupune asta”.

Omul a fost prompt si a raspuns ca artu e fratele lu copy. Tipu stia ceva. Ulterior mi-a zis ca se stie cu (Bogdan) Enoiu (adica sefu de la McCann) si ca el a facut campania de la Nescafe (banuiesc ca aia cu oamenii invizibili). Tipul era chiar bazat si avea un vocabular mult prea elevat ca sa fie doar un taximetrist – termeni precum „calota empatica”, „rupere de ritm” etc. Uite frate cine ma conducea pe mine acasa! De necrezut… si imi mai si spune ca scrisese articole prin Jurnalu National si imi arata e-mailuri printate de la diversi bossi de prin presa romana care il rugau a scrie pentru ei. Am ramas pilaf.

Sa sumarizam: tip super destept, lucrase in publicitate si in presa, acum era taximetrist la cedare (adica 2 ani de zile da firmei 1,8 mil pe zi si dup-aia ii ramane masina). Mi-a zis ca nu are timp sa scrie, ca ar face-o si imi arata cateva insemnari de-al lui, pe un colt de ziar. Dati-mi voie sa il citez:

Sunt un cetatean, dar nu mai stiu care.

Daca fiecare sut in fund e un pas inainte, atunci o palma peste obraz este un pas in lateral, ca sa vezi in ce ai calcat.

A mai spus si ca s-a apucat de taximetrie din cauza unor circumstane neplacute pe care nu le-a mentionat. Nu facuse facultatea, totusi era mai destept decat multi insi cu facultate pe care ii cunosc si cu mult peste mine. Omul vorbea despre industria publicitatii de la noi cu o usurinta extraordinara. Nici acuma nu imi e clar cum poate sa te calce destinul pe cap in asemenea hal incat sa ajungi in o situatie ca a lui. Oricum, are toata stima mea. In urma discutiei cu el, ma ramas cu urmatoarea idee:

Animalele au jocurile lor de dragoste, se invart unu in jurul celuilalt, isi infoaie cozile, fac diverse etc. Masculii, in lumea animala epateaza prin diverse mijloace pentru a ajunge la femele. Daca animalele au un joc, inainte de sex, daramite noi, oamenii, care suntem mult mai avansati! Baietii buni sunt cei care nu stiu sa joace.

*** Asta era blogu meu cu numaru 100, pe 360, aniversar, alea-alea. Am stat eu si am coclit ceva postu asta, ba chiar am stat si de vorba cu altii. In cele ce urmeaza: de ce sunt barbatii porci si femeile proaste – cel putin cateva explicatii***

Nu stiu daca v-ati gandit dinainte la asta sau daca va gandeati ca o sa mizez pe asa ceva, dar ei bine, sa stiti ca e tot vina femeilor. Apai, e simplu, statz sa vedeti!

De ce sunt barbatii porci:

Mah, e destul de simplu – barbatii nu se nasc porci, asta e clar. Unele dintre voi vor aduce chiar argumente in plus, sustinand ca unii se nasc bivoli. Muuu! Treaba e ca masculii devin porci si, in mod evident, nu din cauza altor groshtei de acelasi sex. Majoritatea muistilor de pe lumea asta, aia despre care ziceti voi (cele ce purtati instrumentul rozaliu al iadului) ca se comporta ca niste nemernici, se poarta asa in urma unor experiente nasoale.

Si cand zic asta, nu spun ca i-a agresat postasu cand erau mici, nu, nu, nu! Aici e vorba de experiente cu sexul slabanog. Ia sa intrebati voi barbati care au trecut prin mai multe relatii cam cate mui si-au luat de la femei. Ei bine, uneori e de ajuns una mare si grasa, ca cei mai putin inteligenti sa afirme ca toate femeile sunt tarfe si proaste si sa le trateze ca atare. Iata cum, o femeie care se poarta urat cu un barbat il poate transforma intr-un porc. Asta e una dintre putinele schimbari pe care le fac barbatii din cauza unei femei.

Acuma, vine intrebarea: de ce o fac femeile? Pai, eu cred ca e din cauza societatii in care traim. Fostul regim comunist era unul feminin, in sensul filozofic al termenului, adica fiecare avea rolul lui in societate, bine stabilit, statul te mai ajuta etc. Pai, dupa ce femeia si-a luat nujtu cati pumni in cap pe vremea aia si i-a spus fica-sii ce a patit, aia deja are impresia ca barbatii sunt idioti si cand vede unu cu o slabiciune, jap, il arde pe fraier! De parca barbatul a subjugat-o sau ceva de genu. Mai sunt si alea care se autointituleaza feministe fara sa stie ce presupune cu adevarat curentul respectiv si hotarasc ca ele au fost prea mult asuprite (wtf!?) de barbati si ca e momentul sa arate ele ceva. Evident, mai exista si alte motive, insa cred ca isi bat joc (de unii) pentru ca pot.

Concluzia: barbatii sunt porci pentru ca asa ii fac femeile. Data viitoare cand dai peste unu, injura o femeie!

De ce sunt femeile proaste:

Discutam ieri cu Bianca si imi spunea ca barbatii sunt mai porci decat sunt femeile proaste. Nu m-am certat cu ea, dar faptul ca unii sunt porci, nu le dauneaza cu nimic, zic eu. In orice caz, cred in egalitatea valorii umane, indiferent de sex, ergo, afirm ca exista la fel de multi barbati prosti cat femei proaste, procentual cel putin. Ideea e ca la noi, la barbati, e alta treaba – poti fi prost si sa nu isi dea nimeni seama. Ei bine, este un lucru stiut ca o femeie vorbeste cel putin de 2 ori mai mult decat un barbat pe zi. Daca este proasta, atunci, vorbind atat de mult spulbera orice indoiala asupra IQ-ului de vita furajata. Deci, faza e – nu ca barbati prosti n-ar fi, dar femeile se dau mai usor de gol.

De ce sunt proastele proaste? Pai, diverse motive, dar cred ca foarte multe au fost tampite de-alungul copilariei/adolescentei, invatand ca rolul lor nu e sa fie destepte, ci ori sa suga pula si sa gateasca, ori sa suga pula si sa arate bine. Prost model. N-am fost niciodata genul care sa spun ca locul femeii e la cratita, dar consider ca femeia, intr-o familie, trebuie sa imbine rolul de mama/nevasta cu cel de tipa de cariera, altel, nu mai e familie, ci doar o biata asociere vai steaua ei. Parerea mea.

Exista anumite parti ale prostiei feminine, care ma dau pe spate. Eu nu pricep, de ce ele, care oricum spun ca sunt mult mai inteligente si mai mature decat noi („pai sunt!” o sa ziceti) nu sunt in stare sa isi dea seama ca nu le intelegem. Si aici nu ma refer la toane si prostii de genu, ci la faze banale cand spun una si vor alta. Femeie, spune-mi ce vrei! Eu de unde sa imi dau seama!? Nu citesc in stele (inca)! Si uneori e bine, cand ai doar 3 posibilitati, dar alteori exista o gama enorma! Fuck that! Prostia nu consta in gandirea alambicata, ci in faptul ca nu isi dau seama ca noi nu ne putem da seama, in mod logic, ce vor!

„Imi futeam prietena si am intrebat-o ce vrea sa ii fac. A raspuns „Nujtu, orice!”. Atunci i-am varat-o adanc in cur si a inceput sa urle ca nu acolo. I-am zis: „Sa taci, tarfa! Stiu ce inseamna <orice>! Vrei sa te fut cu dictionaru-n mana?” (Carlos Mencia)

Citatul din Mencia spune multe, nu cred ca mai am nevoie de o concluzie aici. Asta a fost blog aniversar, numaru 100. Va multumesc ca ma cititi si ca mai si comentati. V-am pupat :*

*** Acu ceva vreme, pe la inceputu anului (2005), am avut eu o deceptie, si ma tot gandeam eu daca sa scriu sau nu despre asta. Asta nu e un blog depresiv, asta e un blog care sa te faca sa zici „What the fuck?! Sa moara ma-sa!”. ***

Prin inauarie s-a combinat o gagica cu mine prin Club A. Era mai mica decat mine si se intampla toata treaba dupa ce mai fusesem combinat cu ea si imi luasem o muie teribila. Dar idiot cum sunt, eu nu ma invat minte, pai cand ma dau eu cu capu de tocu de sus, sare varu! Sa vezi faza, ma combin eu cu asta, nujtu ce, toate bune si frumoase, pana in momentu (foarte prost) in care ma hotarasc sa fac ceva frumos. Sa-mi bag pula daca dupa faza aia am mai facut vreuna similara…

Era marti, tipa zicea ca vrea sa mearga la teatru joi, sa vada Cvartetul, o piesa foarte buna, de altfel. Eu ma fac ca ploua, nu merg eu la teatru, ca e de oameni culti, astea… `rati ai dreacu de intelectuali! Se hotaraste fata sa mearga cu o anume Tatiana renumita pentru IQ-ul de capac de wc. Eu nimic. Intre timp, ma gandesc eu sa fac ceva. O sun pe Tatiana si o conving sa ii dea tzeapa gagicii, si sa ma duc eu in locul ei, la intalnire. Tatiana, ca o fata de treaba ce se afla, a acceptat.

Ea trebuia sa ajunga la Romana, nebanuind ce am eu de gand. Ma duc eu la locul intalnirii si ma pozitionez strategic, sa nu ma vada cand o sa apara. Aveam pantofi negri, pantaloni negri, pulover negru, fular negru si o haina neagra de piele, din aia de highlander. Iese ea de la metrou si o iau prin surprindere pe fraiera – bulversata, fata ma intreaba ce caut eu pe acolo. Era chiar uimita sa ma vada. Eu ii zic ca impart calendare, si scot un calendar din ala mic din buzunar. I-l intind. Pe spatele lui scria „Tatiana nu mai vine”. Cand a vazut a facut ochii cat cepele… Atunci, am hotarat ca tre sa ii dau fatala si am scos si trandafiru rosu de la spate. Biata fata s-a blocat… intr-un tarziu m-a sarutat. Dupa un timp mi-a spus sa nu ii mai fac surprize. Si pe deasupra, s-a aratat si un pic suparata.

Am fost si am vazut piesa (biletele erau la ea). Dupa aia, mai bine de o saptamana, ba nu a avut chef sa vorbeasca cu mine, ba nujtu ce, nu m-a bagat deloc in seama, nu ne-am vazut deloc, si ne-am despartit. Pam pam.

 ***

Macar ca am invatat ceva din toata asta. Nu va zic ce, faceti si voi aceeasi tampenie si va dati seama =))

*** Asta este un blog in care eu dau cu namol in toti pseudo-barbatii care imi provoaca neplaceri retinale. Nu ma iau de poponari si cocalari, ci doar de metrosexuali. Nu e un blog pentru fanii Holograf ***

Nu mai stiu care femeie-barbat-bine s-a hotarat sa exprime prostia quintesentei personale intr-o fraza atat de simpla – Cand sexul frumos devine puternic, sexul puternic devine frumos. Un idiot – femeile care devin puternice nu trag de fiare, ci urca in ierarhia sociala… dar ce sa priceapa bivolul ? El se rade pe picioare, ca asa e frumos… Asta a fost chestia care m-a facut sa scriu blogul. In cele ce urmeaza, iata cum arata acesti falsi masculi: Poarta toale ciudate si in general, tricouri roz. Au bijuterii pe care doar ei le considera masculine. Cercel in ureche, in general, din ala micut cu zirconiu. Se rad peste tot, mai putin pe cap, unde troneaza o claie multicolora, infoiata ciudat. Evident, unii dintre fraierii astia merg la sala si lucreaza exclusiv biceps si piept si mai iau si substante, astfel ajungand in scurt timp niste deformati cu un bust enorm si picioare de balerina. Restu sunt balerine peste tot. Dincolo de faptul ca sunt scarbosi si ca asculta o muzica varza (in general un house cu beat repetitiv enervant) mai sunt si prosti. Ce ii poti cere unui om care are ca singura pasiune sinele ? Sunt genul ala care nici cand stau la PC nu se pot abtine sa nu isi bage pieptanul prin par. I-as pune sa faca ceva pentru mine. Infract.

Ce e cel mai enervant la ei, e atitudinea lor de sensibilosi. Astia plang, domne, ca ei is sentimentali, nu-s brute ca noi, restul taranilor, care nu ne lacuim unghiile . Unde dracu mai e taria aia masculina ? Cum sa ai tu pretentii de la o femeie sa fie feminina cand tu nu esti masculin ? Nu zic sa nu ai grija de tine, dar un tuns, ferchezuit, ras si spalat sunt de ajuns. Dar nuuu, ei trebuie sa isi faca programari pe la saloane si mai stiu eu ce prostii de genu asta. Bine ma…sunt fatalai, asta e, nu ii bagam in lagare, ca-s de-ai nostri, dar problema e ca noi, barbatii normali, nu avem impresiile de machoisti pe care le au ei. Ei domne, cu alura lor de domnisoare mai robuste sunt mai masculi decat noi, restul gloatei de nerasi, mirositori a tutun, care poarte blugi fara pasari maiestre din strasuri si tricouri albastre care nu mai sunt la moda. Inca nu am vazut specia asta imbatranita pe la noi, decat o data pe strada si era si mai spurcat. Chiar ma intreb cum ajung astia cand sar de o varsta. Si bineinteles, ca toate cacaturile din lumea asta, e vina femeilor =)) . De ce ? Astia se iau si ei dupa alti barbati, unii celebri, care le-au oferit modelul asta. Aia, care au pornit toata asta, au facut-o ca sa atraga mai bine femeile. Pentru ca voi, devoratoare de planete ce sunteti, in nu stiu ce fel ati indus ideea ca asa vreti sa fie barbatii. In tricouri roz si rasi pe picioare.

Muie Ricky Martin, muie Enrique Iglesias, muie Holograf (pentru melodia “Si baietii plang”), muie rozului, muie fatalailor, muie aferentzelor.

Unde dracu s-a dus masculinitatea ? Ce s-a intamplat cu ideea conservatoare de barbatie ? De ce au ajuns feminini purtatorii de penis ? O sa ajungem sa zicem o barbat, doua barbate, un femeie, doi femei ? Ce-au, frate, astia ? Au fost mangaiati doar de tati cand erau mici ?! Eu nu inteleg…

*** Stiti voi povestioarele alea stupidutze dar foarte amuzante, pe care le are fiecare si pe care la mai spune ocazional ? Ei bine, asta e una din ele . ***

Acum mai bine de un an eram pe la frati-miu. Asta, pe vremea aia, avea un dihor pe post de animal de casa. Foarte simpatic, de altfel… il chema Scaratotschi. Era cam aldreacu. Buuun….
Se dau: una bucata dihor in cusca, manusi de ski, casa utilata. Se stie ca dihorul este un animal agresiv care haleste pui.

Se cere: curatarea custii dihorului.

Iata cum am rezolvat noi treaba:

Imi pun eu manusile de ski in maini si scot dihorul din cusca. Rezulta – dihorul crantz-crantz de manusi + Bogdan duce cusca sa o spele in baie. Rezultat neasteptat, gagica de pe vremea aia a lu Bogdan, vine frumusel, naiva cum era, sa mangaie dihoru. Eu ii zic: „Bai, nu pune mana !” Intre timp, dihoru crantz-crantz de manusa. Asta pune mana, dihorul in continuare crantz-crantz de manusa. Eu ii mai zic inca o data sa nu puna mana. Ea nimic, ca e dragut si ca nu si nu, Batman-Batman. Il mangaie pe cap cu un deget si ii face tiki-tiki (orice ar insemna asta). Dihorul, animal cunoscut pentru consecventa sa, continua sa crantz-crantz de manusa. Eu ii zic sa ia mana de pe el. Ea in sfarsit ia mana si imi explica mie ce bivol sunt eu si cum ca dihoretele e inofensiv. Dau ochii peste cap si pufai… intre timp, dihorul ce credeti ca facea ? Nu, nu crantz-crantz de manusa, ci crantz-crantz de deshtu proastei =)). Aia incepe sa urle. Eu strang dihorul cat pot, ca sa ii dea drumu. Incepe si dihoru sa urle… Bogdan din baie: Nu-mi spune ! A pus mana !

Imaginati-va urmatoarea scena:

Bogdan: Treci sa bagi mana sub apaaa !!!!
Gagica: Nuuuu!!!! Auuuu !!! Ce ma doareee !!! Auuuuu !!! Dumitru, e numai vina ta !!!
Dihoru: Bleeeet !!! Ooorgle !!! Brawrrr !!!
Eu: In pula meaaaaa….

Si repetati replicile de cateva ori si aveti o debandada totala…

Ei bine, macar pana la urma a fost curatata cusca )))

*** In urma unui studiu elaborat, un grup de cercetatori de la o universitate din Massachussets, a descoperit reteta succesului… pa dreacu… is doar aberatii d-ale mele =)) ***

Bai, am stat eu de vorba cu alte minti luminate cu lanterna si in urma unei lungi dezbateri am gasit noi reteta succesului in dragoste, in sensu de „Cum sa te combini in 3 pasi simpli”.
Aceste 2 tactici pe care le voi descrie, se aplica in cazul in care aspectul tau nu aduce a Testoasa Ninja sau Shrek etc., iar persoana pe care o vrei, te place si ea cat de cat acolo, un 1%.

Pentru Femei:

Pasul 1: Du-te la o intalnire cu el (sau la mai multe, daca e mai pampalau) si arata bine (tu). Nu cat sa-l dai pe spate, ci doar cat sa vada ca arati bine. E foarte important sa nu fii prea buna, pentru ca asta ii descurajeaza pe unii cu impresii proaste despre sine, care vor crede ca nu esti de nasu lor. Barbatul care e barbat, la urma urmei, se va simti un pic atras…

Pasul 2: Poarta-te frumos cu el. Nu fii sclava Isaura, dar razi la glumele lui, fa-l sa se simta bine cu tine. Poarta-te in asa fel incat sa tot vrea sa te intalneasca, sa te vada etc etc. Ai grija sa nu o faci prea mult, altfel o sa fiti doar prieteni, si vorba cantecului, „Friend Zone is for losers”.

Pasul 3: Dupa ce ai facut chestiile de la 2, nu-l mai baga in seama. Ignora-l (dar nu prea tare ca-si pierde interesul) . Incearca sa il bagi mai putin in seama. El atunci isi va da seama ca a pierdut ceva in relatia cu tine si se va intreba ce s-a intamplat dupa care tu trebuie numai sa ii privesti actiunile si sa stai linistita, caci va face el toate demersurile ca sa va combinati. Iar cum tu deja il vrei, il accepti cand crezi tu ca e de cuviinta. Banal.

Important: Barbatilor le plac provocarile, dar de asemenea doresc ca lucrurile agreate sa le fie accesibile. Nu uita ca pentru accesibilitate e nevoie de o provocare

Sfat: nu vorbi despre fosti la primele intalniri, nu discuta decat foarte vag despre gusturile tale la barbati. S-ar putea sa inhibi prostul, care cand aude ca tie iti plac aia inalti si el are 1.75 se complexeaza si descurajeaza. Sa ai in minte ca exista multi fatalai fara pic de tupeu – nu-i speria.

Pentru Barbati:

Pasul 1: Scoate-o in oras. Nu fi bivol. Prima data du-o intr-un loc „friendly”, un gen de restaurant in care mergi cu prietenii, sau intr-o cafenea. Sa fie lumina. Fa conversatie, intreab-o de una, alta, las-o sa vorbeasca. Arata-i ca vrei sa o cunosti. Atat la prima intalnire. Repet: nu fi bivol !

Pasul 2: Scoate-o in oras din nou, de data asta, cinema, sau teatru sau poate un spectacol de alt tip. Imbraca-te adecvat. Dupa ce se termina piesa/filmul etc. du-o intr-un parc sau pe un bulevard cu multe lumini, in orice caz, faceti o plimbarica. Incearca sa o tii de mana. Daca ai noroc te tine ea de brat si e mai usor sa faci pasul spre tinutul de mana. Totusi, nu fi mai insistent decat trebuie. La sfarsitul intalnirii, daca nu cumva sta la mama dreacu, o poti conduce pana aproape de casa. La sfarsit o pupi pe obraz. Si faci frumos cu mana. Nu te comporta ca un libidinos idiot, nu o lasa sa isi dea seama ca esti in limba dupa ea. Poti sa ii arati ca o placi, dar nu o face prea tare.

Pasul 3: Aici ii dai fatala. O scoti pe teriotoriul tau, intr-un local pe care il stii tu foarte bine, unde probabil ca dai si noroc cu chelneru (zic si eu). Sa fie usor romantic. Daca e cu negura si lumanare e perfect. Comanzi un vin (daca tipa nu bea vin, inseamna ca ti-ai pierdut vremea si ca esti un idiot) si evident, il beti. Sub influenta alcoolului (cel mai bun prieten al barbatului, de altfel) tie iti va veni tupeu (asta in cazul in care erai un fatalau) iar ea va deveni un pic mai indulgenta. Cand crezi tu ca e momentul potrivit, te intinzi peste masa si o saruti. Si aia e.

Important: Femeilor le place sa fii barbat, nu papa lapte, dar barbat, nu bruta.

Sfaturi: Nu fii libidinos. Nu vorbi despre chestii de care femeile in general nu au habar. Incearca sa fii amuzant, dar nu caraghios, nu face grimase idioate, intrucat femeilor le plac barbatii, nu copiii.

Cam atat.
Vae Victus !

*** Acum cateva zile am stat la un pahar de vin cu cea mai desteapta tipa pe care o cunosc (n.r. Catalina) si cu cel mai destept tip pe care il cunosc (n.r. Tudor). Doua doxe. Si cum aveam noi niste discutii foarte interesante despre tot felul de chestii mai mult sau mai putin discrete (si aici ma refer la exactitate) mi-am concretizat o teorie asupra sufletului. Teoria s-a incimentat si mai bine a doua zi, cand, mergand cu Personalul spre Bucuresti, m-am aflat in compania deosebita a vreo 10 manelisti care se distrau umpland prezervative cu Cola si aruncandu-le pe fereastra ***

Iata Teoria:

Noi, oamenii, suntem niste fiinte destul de nasoale. Nici puternici, nici agili, nici nimic. Nici macar de vazut nu vedem prea bine, ca sa nu vorbesc de faptul ca nu avem blana…unii si-o mai si epileaza… ce sa mai…suntem varza. Ei bine, si totusi, asa najpa cum suntem, avem forme de organizare, si inca multe ! Buuuun, asta e prima premisa.
Acuma, sa explic eu de ce exista suflet, sau scanteie, cum vreti voi sa ii ziceti. O sa spuneti voi, ateilor si paganilor, ca sufletul nu exista, ca sentimentele sunt doar rezultate ale unor impulsuri electrice la nivelul creierului. Or fi, dar nu toate. Exista onoare, dor, mila – astea nu pot fi influentate de nici un impuls electric. Si e un lucru pe care nici oamenii de stiinta nu si-l explica. Deeeeci, ceva-ceva exista in noi. Avem o scanteie, nu suntem doar carne si oase ! Asta a fost a doua premisa…
Deeeeci, daca noi care suntem varza, avem suflet si forme de organizare, inseamna ca ala care ne-a creat, care oricum e mult mai tare decat noi (indiferent ce nume poarta), ei bine, are niste forme de organizare muuult mai complexe decat ale noastre. Si eu cred ca sufletul e o chestie care are prea putina legatura cu corpul in care se afla. Cred ca viata, pentru suflet, e ca un fel de slujba…ceva de genu… na – o sa fii tigan, intr-o familie mare. Ca obiective o sa ai sa traiesti bine fara sa incalci vreo porunca importanta. Si daca reusesti, ajungi in Rai. Si cred ca Dumnezeu, sau cine o fi ala de sus (asta pornind de la ideea ca din moment cee exista suflet, fapt demonstrat deja, exista si divinitate) face ca politistu la scoala de soferi – iti da puncte. Nu ai suficiente, pici. Si depinde cat de grav pici – daca e rau, rau, te duci in Iad, daca e asa-s-asa, cred ca te mai pune o data sa mai iei un corp si sa faci ceva cu el. Pentru ca probabil ca Dumnezeu are el un scop pe undeva si se foloseste de suflete si costumele astea de carne si oase, ca sa si-l indeplineasca. Asta cred eu… Si cred ca Raiul e ceva temporar, e doar un concediu…sa fim seriosi, cat o sa te lase sa stai la tolaneala ? O sa te puna la loc la treaba, intr-un corp, ca doar Dumnezeu nu sta sa faca suflete toata ziua – si asta e si conceptul de reincarnare, pe care, iata, l-am tradus in „Raiul e efemer”, ca toate chestiile placute, de altfel. Si cred eu ca unele suflete is mai pesimiste din fire si mai slabe si au impresia, sau stiu cu siguranta, ca au gafat cu viata si au stricat un corp degeaba si fiind asa cum sunt, nu mai au curajul sa dea socoteala, asa ca nu se mai duc la Dumnezeu, ergo, ne bantuie pe noi si le zicem „fantome”. Adica, fantomele, pana la urma is vai sfintii lor.
Asa, iar acuma, iata partea in care se vede ca am terminat realul – Ce e cu cosmarurile: cred ca la un moment dat, in viata, ti se intampla niste chestii najpa, din greseala, dar nu din a ta, ci din a altora, ori a altor suflete, ori a unor functionari ai lui Dumnezeu, care au facut vreo tampenie, si atunci se intampla ca destinul ia o turnura nepotrivita, iar asta nu convine divinitatii. Noroc ca Dumnezeu a stiut ca urmeaza ceva nasol si a dat „save”, iar dupa ce a vazut tampenia, a dat „load” sau „undo”…ceva…nujtu, ei bine, sufletul stie de asta, dar corpul nu. Si astfel,apare discrepanta, iar informatia se scurge un pic in trup, prin intermediul unui vis extrem de neplacut. Cred ca unele dintre chestiile alea chiar s-au intamplat. De asemenea, cand uneori Dumnezeu nu da „load” se mai intampla si asa-zisele miracole cu oamenii care nu mai aveau nici o sansa dar au supravietuit.
Incerc sa explic multe, iar cuvintele imi sunt insuficiente. In orice caz, ideea e ca sufletul stie ce scop are, iar trupul nu…faza e ca sufletul nu controleaza in totalitate trupul, de aceea se intampla unele chestii najpa. Si de aia zic hipiotii aia „gaseste-ti scopul in viata”, pentru ca in momentul in care si trupul, cu creier, isi da seama ce are de facut, si pt ca sufletul o stie deja, o sa fie muuuult mai simplu sa duci treaba la bun sfarsit si sa ajungi in Rai.
Asa ca, dragii mei, ganditi-va serios la asta, data viitoare cand stati degeaba, fara ocupatie. Poate va vine ceva. Poate ajungeti in Rai.

*** Drama omului amuzant consta in faptul ca nu poate fi serios. Asta e un blog la care ma gandesc de multa vreme. S-ar putea sa fie bun ***

De o vreme incoace, realizez ca eu sunt mai prost. Nu prost in general, ci mai prost in comparatie cu mine de acum 3 ani. Nu stiu daca si voi simtiti chestia asta (in privinta voastra, desigur) … La mine, culmea gloriei a fost intr-a unspea. Tot n-aveam femei nici atunci, da macar ca eram mai destept. Acuma nu ma ma prind la glume, sunt incoerent si cel mai rau dintre toate, nu mai sunt asa de amuzant ca inainte. Cand eram eu in liceu, o prietena de pe vremea aia mi-a zis: „Bai Dumi, stii care e defectu tau ?” si eu zic: „Sunt prea scund?” si ea zice, razand: „Nu mah, Dumi, tu nu esti niciodata serios !” si eu am raspuns: „Fiu, credeam ca te iei de inaltime !” si ea: „Vezi ce ziceam?”. Nu mi-a picat prea bine atunci, dar nu mi-a picat nici prea bine saptamana trecuta cand am avut o discutie cu o alta tipa. Ea a zis: „Stii ce nu-mi place la tine?” si eu zic: „Nu sunt suficient de inalt?” si ea zice: „Nu mah, nu esti niciodata serios”. Ei bine, ala a fost momentul in care am scapat hreanul pe tastatura. Mi-a distrus copilaria. Nu sunt serios, nu am fost si, mai rau, nici nu cred ca voi fi vreodata. Si si mai rau e ca eu traiesc ca sa rad si nu vad nimic rau in a face caterinca de tot si a te hlizi la tot pasul.
Ceea ce ma sperie este ca pe langa faptul ca am pastrat acest vechi defect, am mai capatat si altele noi. Nujtu cum o fi la voi, dar eu ma duc in jos … si asta, repede. Nu mai tin la petreceri ca inainte, pana la 7 dimineata, nu mai sunt in stare sa creez, nu am mai scos nimic calumea din mine de vreo 3 luni si in general vad ca nu mai fac nimic la fel de bine ca inainte. Si astea is doar cateva chestii…
Ma intrebam: Oare mintea e ca un muschi ? In sensul ca dupa ce o folosesti intens, oboseste grav / Daca nu gandesti mult timp, dup-aia te doare mintea / Daca o folosesti foarte mult la ceva, devine din ce in ce mai rapida si mai buna in acel ceva, dar pana la un punct / Daca faci mereu aceleasi chestii, la un moment dat o sa stagnezi si nu vei deveni mai inteligent / Daca nu iti e solicitata mintea prea tare, te prostesti. O fi asa ?
Eu tare-as vrea sa stiu de ce m-am prostit. O fi de la facultate ?
Sunt speriat rau de tot de existenta mea actuala. Am 20 de ani si nu traiesc, ci supravietuiesc. Viata mea se rezuma la a rezolva niste cerinte, zilnic, si a ma culca devreme ca sa am forta a doua zi. Oare asta e totul ? De ce mi se cer atat de multe lucruri, pe atat de multe planuri ? Vreau sa am timp sa fac ce vreau eu… am doar 20 de ani si simt deja cum cacatul asta de existenta ma strange de gat si ma transforma intr-o chestie la care mi-e sila sa ma uit. Eu nu stiu unde o sa fiu la 30 de ani, dar daca diferenta 20-30 e la fel ca aia 10-20 sau macar ca aia 16-20, mai bine sar de pe bordura, decat sa o mai duc asa. Stiu si eu ca viata e mortala, dar de ce trebuie sa te omoare mai intai pe dinauntru ?

***Aici nu sunt versurile melodiei lui 50 . Imi cer scuze pentru blogul anterior, foarte prost. ***

1. Oare Raduleasca munceste mai tare decat tata ? [ca ea are 4 masini si tata niciuna]

2. Oare e o idee buna sa ii spui copilului tau ca sexul opus e format din idioti, pentru ca nerespectandu-i nu va fi ranit niciodata in dragoste ? [se presupune ca la varsta x va intelege oricum care e treaba si va respecta pe cine merita]

3. Nu calcati iarba si nu rupeti florile inseamna ca poti sa rupi iarba pana la flori dupa care sa calci pe acestea ?

4. Cum ar fi sa te calce masina, dar nu maine, ci pe la 37 de ani, intr-o zi banala cand te duci la piata ? Sa fii unul dintre cei loviti de masina… si sa ramai fara picioare.

5. Ce e mai rau: sa fii sictirit/plictisit sau inghitit de pasiune ?

6. De ce aratam sexului opus cat de tari suntem, chiar daca nu avem nici o intentie cu ei ?

7. De ce nu ne dorim ceea ce putem avea ?

8. De ce nu ne respectam parintii ?

9. Ce l-a facut pe primul om ateu/agnostic sa fie asa ?

10. Cum si-au dat seama oamenii ca trebuie sa innoade cordonul ombilical ?

11. De ce romanii au tendinta de a strica lucrurile care merg bine ?

12. De ce le place unora sa isi bata joc de oameni si sa ii enerveze ?

13. De ce ne facem viata mai grea cu tot felul de tehnologii si servicii fara de care am putea trai foarte bine oricum ?

14. De ce nu se spala oamenii (si put) ?

15. De ce daca faci michteaux de un tip esti mistocar, dar daca faci de o tipa esti misogin?

16. De ce se incapataneaza unele femei sa creada ca orice femeie normala poate face tot ce face un barbat normal si viceversa ? [n.r. orice femeie normala taie la fel de bine lemne ca orice barbat normal]

17. De ce barbatii simt nevoia de joc mai des decat femeile ?

18. Daca noi suntem asa cum suntem si stim ca incestul genereaza mutanti, inseamna ca Adam si Eva erau niste superoameni, din moment ce fii lor s-au cordit intre ei si au tinut-o tot asa pana s-a ajuns la 6 miliarde?

19. Tot legat de 18 – evoluam sau involuam ?

20. De ce nu stiu microbistii care e motivul pentru care tin cu o echipa anume ?

21. De ce nu exista cadouri simple, materiale care sa ii impresioneze pe barbati, si totusi noi suntem considerati cei superficiali ?