*** Câteva considerații generale asupra posibilității simultaneității existenței frumosului și inteligentului în același recipient ***

Eram io ieri la sală și voiam să bag grav dă tot pă aparate. Bă, frate, da nu mergea treaba deloc, că în seara de dinainte nu prea le avusesem cu somnu. Primu impuls a fost să cumpăr un baton energizant – da țeapă, că nu mai erau, așa că m-am dus până la magazinu din apropiere și mi-am luat un Snickers, gândindu-mă că o sa fac ca în reclama aia cu moșnegii.

Well, ce-i drept, în timp ce molfăiam la batonu de ciocolată, citeam că are 1000 de calorii so when that shit kicks in, o să fiu blană-rachetă, mi-am zis! Foarte adevărat, în cam 5 minute rupeam pieptu la înclinată, de n-aveam aere. Și tot antrenamentu a mers brici, ca să fiu sincer.

Pe urmă, însă am mai gândit “Bă, da ce dracu am mâncat io azi? Păi, cereale, niște pui cu fasole verde, 1 iaurt, 2-3 biscuiți și niscai caise… păi bine mă bou coclit – de unde pizda mă-tii să ai forță-n tine, dacă mănânci ca o sclifosită?” Pe urmă mi-am mai dat seama de altceva – total aleatoriu, nu am halit niciun pic de pâine și nici ceva dulce nu am mâncat (fotomodeală mă fac) – asta înseamnă că am glicemia scăzută. Iar glicemie sub valorile normale, înseamnă stare de fleoșcăială, functionare sub capacitatea normală șamd. Evident, batonu a intrat pe sistem (sugar spike, hell yeah!) și de acolo a pornit uzina. Pam-pam!

Well, anyhow, de la toată treaba asta, mintea mea a tras niște concluzii. Orice bou știe că dacă nu mănânci cum / cât / ce trebuie, nu ai energie în tine și nu ești bun de nimic. De asemenea, capacitatea de învățare, asimilare etc este puternic afectată și ea. Și nu mă refer doar la a învăța anii în care a trăit Ștefan cel Mijlociu, ci la a învăta orice, absolut orice, de la tehnici de agățat, până la cum să dansezi ca Shakizda.

Acuma ce știm noi despre femei? Știm că în adolescență le pocnesc complexele de inferioritate, se simt urâte și nasoale, drept pentru care decid ele (ca niște adevărate nutriționiste) că ar fi o idee bună să se înfometeze, ca să arate bine. Nu zic ba, unele chiar nimeresc o dieta bună și se fac bune-n draci… celelalte, fac doar greva foamei și atât. Well, efectele înfometării sunt clare, iar aceste tinere cu mult potențial, în perioada adolescenței, când personalitatea lor ar trebui să capete sarea și piperu, plus ar trebui să asimileze multe cunoștințe, atât despre viață, cât și la nivel cultural, se infometează. Și știți voi expresia aia cu “Ce-ai, bă, te-a prostit foamea?” – ei bine, fix despre asta e vorba. Nu mănânci, rămâi legumă. De aia pe la 20 și ceva de ani, după mulți ani în foame, săracele ajung să aibă o minte tot cam de 16-17 ani, nu se prind la glume, mă plictisesc și în general sunt toante.

Eu reușesc (uneori) să ies cu tipe care arată bine și au și ceva în cap, suficient cât să mă simt bine cu ele. Deci de putut, se poate! Dar nu daca stai să mori de foame. Pam-pam, again!

However, concluzia postului ăstuia e alta – toată chestia aia cu bărbatu tre să își găsească femeie cu câțiva ani mai mică, ca să fie la același nivel – ei bine, chestia aia tocmai s-a dus pe pulă. Pentru că noi băgăm în noi ca sparții, de aia! Știam eu că shaormele alea nu au fost inutile )

*** Poza de mai jos a fost făcută cu imbatabilul meu telefon mobil, în 41, în timp ce vatmanu îi dădea blană pe la Ciurel. Mai jos, ce-a-nţeles Boris (neuronu meu etilist) din toată treaba. ***

Click aici pt varianta si mai mare.

Condiţiile civilizate de călătorie depind şi de călători! – să moarăăă mă-ta? Păi eu ce să fac daca e plin de cocardiţi şi de ruine antropomorfe?

Nu-i deranja pe cei de lângă tine! – cam greu, că faţa mea provoacă avort spontan la veveriţa africană şi câteva specii de lemurieni şi tapiri!

Împreuna pentru un transport civilizat! – mai degrabă “împreună pentru un transport transpirat!”

Cât despre desene… nimic mai simplu, de la stânga la dreapta:

N-ai voie să urli în megafon, în tramvai! Ce dracu să fac eu cu un megafon, când eu urlu suficient de tare şi aşa?

N-ai voie să mânânci îngheţată la cornet când porţi şapcă! Asta mi se pare de bun simţ, că nu ştii cum pune o frână şi bagi cozorocu-n îngheţată!

N-ai voie să asculţi muzică la playere negre. Asta mi se pare aberantă şi nu o înţeleg, oricum nu ascult nimic în căşti că îmi cânt destul de tare, cât să se bucure şi restu…

N-ai voie cu floricele de la MoviePlex şi cu figură gravă simultan. Sau poate că nu ai voie să faci figură gravă dacă te îneci cu floricele. Oricum e o tâmpenie să haleşti floricele în tramvai, că o să îţi ceară toţi terminaţii…

Ultima e beton. Nu ai voie sa urli ţinând telefonu la ureche, nu de alta, dar urlând vei atrage atenţia şi poate chiar te sună cineva atunci când încerci să te dai ştab şi te faci de rahan…

Cam atât pentru seara asta, fiţi cilivizaţi, rogu-vă!

*** Un post cu 3 faze scurte şi penale. Scurt pe 2 sau pe 3 sau lung 24/7 sau poate ¾ ***

Eu cu Bogi în metrou, facem caterincă de chirurgii esteticieni. Cică ăştia n-ar trebui să se numească doctori – mecanici, departamentu tehnic sau cum vrei să le spui, dar nu medici. Ce? Înţeleg că e greu de trăit cu o tumoră, dar sânii mici, încă nu au făcut victime! Luaţi-o în ce sens vreţi!

Anyway, lângă noi, o veveriţă fumigenă cu alura manelistico-fantasmagorică.
Sătulă de zgomotul pe care îl făcem, trepanata se zborşeşte intempestiv:
- Vai, băieţi, m-aţi zăpăcit de tot de cap!
- Şi-acuma ce? Îţi vrei banii înapoi pe bilet? i-o tai eu.
După asta se mută, din stânga mea, în dreapta lu Bogi. Intelectuală, domn`e.

- Bă, eu crec-am atins o coardă sensibilă. zice Bogi.
- Eu cred că era ea o coardă sensibilă! replic eu.
II

Ies eu dintr-un beci, fericit, cu un ciocan în mână. Afară, mai multe persoane.

Eu: Ce faceţi?
O ea: Bine!
Un el: Da’ ce faci cu ciocanu ăla-n mână?
Eu (mândru de mine): Am reparat băncuţa!
Acelaşi el (uşor panicat): Care băncuţă?
O altă ea: Aia din subsol, era stricată.
Tot el (cu ton de reproş): BĂNCUŢA DE LEMN, SCULPTATĂ MANUAL ÎN SECOLUL XVI!
Eu (dezinvolt, cu acelaşi zâmbet tâmp): Păi, dacă n-avea un picior! Am reparat-o!

And the rest was silence.

III

La muncă, un coleg d-ai mei, la telefon cu gagică-sa, vorbind despre job.

Ea: Şi cum e la ciob? Te-nţelegi OK cu ăia p-acolo?
El: E destul de OK, atâta că din când în când vine unu (n.r. eu) pe la mine prin birou, se uită la ce facem, îşi pune mâinile pe ochi şi zice “Dumnezeuleeee!”. Şi pleacă.

Zdrang – Pac!

*** Un post despre femei şi lipa-lipa! Femei în centru şi la metroaie. Luaţi de cetiţi, fârtaţilor! ***

Eu mă duc la muncă. Eu ma duc la muncă folosind metroul.
La metrou sunt femei.
Femeile pot fi imbecile.
Asta a fost ipoteza.

Intriga: port 42-43. Femeilor nu le place asta.

Desfăşurarea acţiunii:

Castratoarele universale se simt oprimate de faptul că bărbaţii au tălpile mai mari decât ale lor, drept pentru care, printr-un impuls friedanist, ajustează situaţia.
Porţi 43? Na, fraiere! Îţi arăt io ce bine era dacă aveai laba mai scurta cu 5 cm! Cum? Păi te calc pe bombeu! Na, fabrica de neplăceri, ce eşti!

Pe scurt, pizdele mereu mă calcă pe picioare la metrou.

Deznodământul:

Dumi se uită urât, Boris trage maneta, apare Fernando, situaţia e gravă – pizda rămâne la fel de indiferentă la privirea ta criminala, ca Dumnezeu la rugăciunile unei canceroase fără un sân.
Concluzia: femeile îşi trăiesc viaţa în stilul lipa-lipa – se agită pe o suprafaţă nedefinită şi în mod inconştient pe unii îi calcă pe bombeu, iar pe alţii îi inghioldesc cu sânii. Niciodata nu ştii ce te aşteaptă.

Şi, apropo de lipa-lipa, ştiţi cine mai face lipa-lipa? Vă zic eu – raţele pe ciment!

Eram în Cişmigiu cu gagică-mea şi ne holbam la păsăretu de pe lac.
Erau aşa: vreo 15-20 de raţe (de mai multe tipuri), vreo 10 lebede negre, 2 buhai de baltă şi nu mai mult de 5 gâşte.
Vine o bălăloaică pe role, urlând către gibonul pansat din spatele ei:
- Hîîîhîîîhîîîî, ia uiteee băăăăîî, ce de gâşte!

I have no further comments. Lipa-lipa!

*** Acum două zile am făcut desenu ăsta şi i l-am arătat unui tovarăş care a zis că vezi domn’e, vine o vârstă când te maturizezi şi nu mai zici „pula”, „îţi rup jmafu” şi „mufarină” sau nu mai eliberezi tensiune cu un „pizda mă-tii!”. Un post despre ce spune lumea. ***

Bla, bla, zic oamenii că anumite lucruri nu se cuvin, că anumite chestii nu se spun, că nu mai trebuie să faci nişte căcaturi de la o vârstă. Mă seacă la suflet, vreau să le bag picioru atât de adânc pe gât, cât să îmi intre căcat in bocanc!

Vai, Dumi:

- Muzica ta mă deprimă, de ce nu poţi şi tu să asculţi ceva frumos?
- Te îmbraci atât de des în negru, nu ai şi tu ceva mai vesel?
- Nu mai vorbi aşa, că nu e frumos!
- Nu te mai lua mă de ei, că sunt şi ei oameni!
- Când o să îţi vină şi ţie mintea la cap? (ai 22, tre să fii şi tu mai serios!)
- Nu poţi pur şi simplu să faci caterincă de aşa ceva!

De ce dracu, după ce ai trecut de o vârstă, toată lumea te vrea un sclav plictisit? O, da, hai să ascultăm toţi Radio 21, să ne trimitem mailuri cu powerpointuri cu glume băşite la care se amuză secretarele de 50 de ani. Şi dacă tot facem asta, hai sa purtăm căcaturi pastelate şi nişte blugi albaştri, cu cât mai comuni, cu atât mai bine, ah şi să nu cumva să pronunţăm cuvântu „pulă” ,dar să fim ranchiunoşi faţă de ceilalţi la fel de gri ca şi noi – aşa e civilizat, domn’e!

Hai să ne luăm un loc de muncă idiot, care să ne mănânce 12 ore din zi, să facem burtă de la statul pe scaun, să ne bucurăm la remuneraţie şi să strângem bani de o maşină diesel, ca să avem cu ce să stăm dimineaţa 3 ore în trafic!

Şi dacă tot suntem aşa tari, cui îi trebuie exerciţiul fizic? Ne iubim aşa cum suntem şi oricum şi restul băbălăilor din juru nostru arată la fel. Frate, la 25 de ani, dacă ai familia ta, maşina ta şi o casă în care să stai, ce poţi să mai vrei, tată?

La naiba cu profunzimea, oricum arta e atât de vulgarizată, încât nimeni nu mai apreciază nimic. Avem mobil cu manele şi handsfree, ce contează cultura? Cărţile sunt pentru idioţi cu prea mult timp liber, s-a inventat televizoru, fraţilor, nu-i aşa?

Şi la ce îţi trebuie să ştii diverse? Frate, ştii să faci o proformă, te descurci cât de cât în engleză şi eşti la curent cu ştirile de la ora 7? Păi, frăţică, e de ajuns, altceva nu trebuie să ştii! Ce dacă te fuţi de ani buni şi crezi că pula e un muşchi? Nu, cultura generală e pentru tocilari care nu ştiu să se distreze!

Sunt un tip cu creier şi pretenţii de gentilom şi cu apucături de om de la periferie şi nu sunt împotriva socializatului, doar împotriva societăţii. Urăsc oamenii incolori pentru că se mândresc cu superficalitatea lor, îi urăsc pentru prostia nonşalantă, îi urăsc pentru că dacă nu i-aş urî, aş risca să ajung unul dintre ei.

Dacă vă seacă ceva ce alţii vor de la voi, dacă vă seacă societatea, dacă, dacă, dacă… mai jos e un formular de comentat… eu vă las cu o melodie.

*** Serialul “Cât de tută să şi fii?!” continuă astăzi cu episodul 42 “Dumi se întâlneşte cu proasta satului şi acolitele ei”. Guest stars: Adriana Pizdorova, Alina Sarfutis şi Natasha Suscracinskaya. ***

De câţiva ani încoace, păru nu-mi mai place, gura nu-mi mai tace… mioriţă laie, laie bucălaie, m-am tăiat la… baie… Ce am vrut să zic cu asta? Păi, de câţiva ani ani, podoaba mea capilară a cunoscut două forme – zero şi periuţă. Ambele sunt tunsori simple, masculine, care îmbina frumuseţea pieptănatului cu prosopul şi condescendenţa intrinsecă a filonului de testosteron proiectat perpetuu.

Acum, că am trecut de expoziţiune, intriga e că în urma unei perioade mai reci mi-am lăsat părul să crească până la aproape 2 cm. Într-o zi am decis să merg la frizer să mă tund… şi aşa a început povestea mea plină de tristeţe, jale şi dor… şi păr!

Am ajuns la Salon Eddy, pe Prelungirea Ghencea, unde două sătence se ocupau cu defrişarea capilară a unor clienţi în timp ce o a treia se îndestula cu prostie via reluări cu Adi de Vito.

Una dintre pădurence a terminat de tot cu o clientă, iar eu m-am ridicat fericit, zâmbind tâmp în direcţia ei, dându-i de înţeles că vreau să îmi chinuie capul fără să deschidă gura. Faţa tipei nu schiţa nimic, era în mod screensaver, aşa că am îndrăznit să spun că vreau şi eu o tunsoare simplă, tip periuţă (de dinţi, nu de WC sau pantofi). Până să iasă aia din stand-by, colega ei a luat o pauză de la Adi Minune, ca să îmi spună ca “doamna” tunde doar femei, că ea nu ştie să tundă bărbaţi şi că trebuie să aştept la Mikla, o vacă alb cu purpuriu, imitaţie de Milka.

În sfârşit, când mi-a venit rândul sau, mai bine zis, sorocul, i-am explicat vacii cu maşină ce trebuie făcut. După ce a mugit de confirmare s-a pus pe treabă; deşi mai degrabă ara pe capul meu în ritmurile ultimei melodii a lu Costi Costiţă (aia cu „Show, show! Forţă, forţă!”) totul părea să meargă OK. Dar de ce să se termine cu bine?

Neuronu ei vietnamez care probabil suferea în momentul ăla de amintiri cu napalm a împins-o către un gest tare necugetat. În mijlocul tunsorii, vaca a scos numărul de la maşina de tuns (adică grilaju ăla mic de plastic) şi a început să îmi dea fără număr, fără număr pe la ceafă. Nimic nasol în asta. Urât a fost când a terminat cu părul de pe ceafă şi şi-a amintit de restul capului. Din păcate nu şi-a amintit să pună şi numărul la loc. Evident, mi-a tras o tunsoare model number one, super fancy, a la Gheboaia, stil capră, în scări deasupra urechii stângi.

Dar staţi! Ca toată treaba să fie un fel de haute couture al tunsorilor, vaca s-a gândit să mă căprească simetric, aşa că în grabă mare, show, show, forţă, forţă, a băgat maşina, tot fără număr şi în partea cealaltă a capului. Din păcate, aici a întâlnit o rezistenţă nemaipomenită, care aproape că a scris cu sânge “Pe-aici nu se trece, tunde etc…”. Ca să o scot din stupoare a trebuit să îi explic: “Ştiţi… am o ureche pe partea aia!”

Dacă neuronu meu ar fi avut organe genitale ar fi zis: “Vai de pula mea, cât eşti de idioată!”. Chiar foarte idioată, nu de alta, dar deşi în ochii mei se putea citi cu claritate “Da-ţi-aş! Lua-mi-ai! Propti-ţi-aş!”, bălăloaica nu a ezitat să mă întrebe cum să îmi facă perciunii. Nujtu, fă, fii creativă! Sau mai bine nu, lasă că îi fac eu acasă…

La modu serios: Cât de tută să fii ca să gafezi o asemenea tunsoare? Ce s-ar fi putut întâmpla mai rău?
Peste câteva ore m-am tuns zero la un prieten acasă. Se pare că experienţele traumatizante mă tot urmăresc

Postul se termină aici. Luaţi două linguriţe de Natalie şi sunaţi-mă dimineaţă!

***Ruşinos, băi frate. ***

Prima dată când cineva a ciordit cineva de la mine, a fost acum vreo 2 ani când un muist făacea bani pe e-bay din printuri şi tot felu de obiecte cu desenele mele pe ele, fără acordu meu, evident.

Terminaţii ăia de la cocalari.org au făcut şi ei trafic baban pe o poză ciordită de la mine şi acuma, creativa de bad pitzi îmi ciordeşte deviza blogului, modificând un cuvânt. Domnişoară, ştiu că vă place moda, adică să vă îmbrăcaţi cum e în trend, cum o fac şi alte mii de tipe – de acolo se trage obişnuinţa de a copia?

Este ruşinos că bloggeri super faimoşi fură de la nişte distruşi ca mine de care nu a auzit nici dracu. E greu să creezi, e uşor să copiezi, copycat, copycat….

Îmi pare rău pentru voi.

*** Dupa “Maneaua Roacherului” am decis că trebe să fac şi o manea a informaticianului, mai manea decat aia a lu Axinte ***

Intro:
Ghici cine s-a întors! Hei, hei, hei!
E Bitu de la Meghara, zis si Megabitu!
Să fie fără număr, fără umăr, dacă sunteţi ciungi!

Strofa I:
Hop, hopaa, sunt mare baştan!
Ca am transfer metropolitan!
Intru pe gugăl să caut fetele
Care se ard la mufa USB!

Refren:
Hopaaa, Hai cu Hard-diskuuuu!
Nu mai fi ratat, stai departe că eşti virusat
Eu agat fete pe chat, de pe laptop, din palat
Pe dujman de dimineata l-am floodat!

Strofa II:
Am merţan şi am laptoape albe, trei!
Hai, admin, cu biţii ăia grei şi trei giga de femei!
Am transferu cel mai mare, cel mai tare
Cu fibra-asta am dujmanii la picioare

*refren*

Strofa III:
Seara de seară cand intru pe mess si hai faiv
Sar fetele tari să îmi dea cameră laiv
Nu vreau HTML si FTP, nu imi place DTP
Vreau să vina FTL, să aduca stick-LL!
Hop, hopaaaa!! La mai mult transfeeer!

*refren* x 2

Pofta bună!

*** E careva interesat? Ia, neamule, Pejou, ia-le, maică, acuma că e bune şi e calde! Hai că mai am şi eu două Pejouri de dat, ia-le să plec şi eu acasă! ***

După cum puteţi observa în imagine, omul vinde un Pejou
Staţi p-aproape că e promoţie, băgăm imediat şi-un Volvalău şi-un Volsvagin din ăla!
Şi după ce încheiem tranzacţia vă invit la un pahar de gin de la Covasna (Covagin, adică) şi un pachet de biscuiţi Termopile (tari ca munţii).

Numai bine, salutări de pe litoral!

*Multumiri tovarăşului Victoire pentru poză!

*** Asta e povestea umanităţii, povestea succesului, a avansării, a putreziciunii sufleteşti, a ridicării standardelor, a vulgarizării, a ranforsării inutile şi a dorinţei. Revelaţia acestei dimineţi m-a pocnit când îmi luam micul dejun în faţa TV-ului. ***

Gata, toata lumea să se relaxeze – am descoperit sensul vieţii când mă uitam la Abba – Mama Mia pe VH1. Cred ca mullte lucruri merg rau pentru că bărbaţii sunt proşti. Observaţi asocierea prostie-rău, exact ca în doctrina Satanistă

De câteva zile încoace ascult numa Black Sabbath şi Johnny Cash şi azi când m-a lovit Abba mă gândeam pentru a 10 mia oară că oamenii ăia munceau la cântecele lor şi că în ziua de azi muzica înseamnă comerţ şi se dau pe canale fufe care se freacă la roz. Nimic nou, până acum, dar trebuia să plec de la o premisă. Cred că peste 10 ani ori o să ajungem toţi preacuvioşi ori o să bage aştia scene porno în clipuri ))

Toată lumea ştie că la noi se suge pula pentru slujbe, pentru apariţii pe post, pentru diverse. Mă deranjează? Doar moral. Dacă e să o luăm logic când faci o muie pentru o mărire de salariu sau pentru o pilă, are loc de fapt un barter, serviciu contra serviciu. Business is business, băi zdrenţelor! Cred că o să ajungă sexul un fel de monedă (alături de guma de mestecat, desigur).

- Aveţi un meniu Dublu-Cheese mare cu Sprite şi un McFlurry. Face 2 mui si 7 pupici.
- Hai că fac 3 mui şi păstraţi restul!
- N-avem voie să păstrăm restul, dacă vreţi pupaţi cutia cu donaţii!

Ce înseamnă suptul pulii, în ziua de azi? Înseamnă bărbaţi proşti care îşi vând serviciile prea ieftin. Ei bine, dacă în alte vremuri – nu munceşti egal nu mănânci, acum când ţi-e lene să munceşti sau esti prea dobitoacă să faci ceva calumea – o sugi unui prost şi ai ce ai vrut. Suptul oferă noi posibilităţi incapabililor. Faza aia cu “survival of the fittest” s-a dus de mult.

La ce conduce suptul pulii?

- Angajarea unor oameni necalificaţi în posturi nepotrivite.
- Dependenţă. Pentru cea care suge. De ce? Pentru că numai aşa reuşeste. Azi sugi pula unui producător, mâine te freci în clipuri. Iar asta conduce la cel mai nasol efect.
- Vulgarizarea sexului. Ştiu că sună stupid, dar atâta sex pe toate gardurile ne va duce în curând la a-l vedea ca pe băutul unei beri.
- Altele. Ştiţi şi voi?

Eram cu 2 tipe de vreo 30 de ani la masă şi una a zis că pe vremea ei nu se sugea pula ca acum (!?) şi că dacă acum 10 ani se punea problema dacă o femeie suge sau nu, acu e dacă înghite sau nu. Până să apuc să zic ceva, cealaltă a zis că de fapt problema e dacă face deepthroat sau nu )) Asta chiar nu mă deranjează )

Ca încheiere, tot nu înteleg aviditatea pentru bani şi mi se pare că fericirea e atunci când îţi doreşti ceea ce ai.