Ştiţi voi bancul ăla cu raţa? Cum se uită o raţă în beci? Iei o raţă, o bagi în beci şi o uiţi acolo. Dar cum se uită o raţă în pod? Iei o raţă, o bagi în pod şi o uiţi acolo. Dar într-o sticlă? Păi cand cu un ochi, când cu un ochi! Aşa am fost eu acum câteva seri – răţoiu sticlist. Grea viaţă, maică.

Am fost cu nişte tipe să procesăm nişte etil, la una din ele acasă. Niscai suc de struguri, mai exact. E nevoie să zic că nu aveam tirbuşon? Dar ne descurcăm!. Prima sticlă de 2L, de sânge de taur s-a desfăcut aproape instant, cu un palet de la mixer. Toate bune şi frumoase, mai ales dupa un vin fiert.

Dar nu e aşa simplu, nuuuu! A doua sticlă era de Beciul Domnesc. Ceea ce ma face sa vreau să patrulez cu mădularul pe târnăcopul, pe minerul şi pe tot fierul din mina din care s-a procesat lingoul de oţel din care a fost creat tubul prin care un sticlar gaozar a umflat sticla aia. Sticlă făcută de un bousuflător în pai. Că suntem în România mezozoică. Dă ce?

Păi la o sticlă de Beci ai şanse să te uiţi câteva minute până o desfaci, chiar cu briceag. Dacă nu ai tirbuşon cu braţe, te chinui ceva. E drept că şi eu sunt o panseluţă sclifosită in şlapi roz, dar oricât! Noi nu aveam nici măcar un cuţit cu un mâner mai OK. Ghinion de neşansă. Cred că pluta aia de la dop a fost făcută de un om de ştiinţă nebun, fugit de la fabrica de OB-uri pt virgine.

Am încercat metoda cu datu cu curul (al sticlei, bă) de perete, însă fără prea mult succes. Am încercat şi să băgăm dopul înăuntru. Atunci am constatat ca are un gât lung şi strâmt (porcii dracului, ştiu la ce v-ati gândit!) şi că vinul vine până aproape de începutul gâtului, drept pentru care, băgatu pultei pe gât nu făcuse decât să creeze presiune. Adică era şi mai naşpa. Aşa că am zis să dau o gaură în dop şi să mai eliberez din aer. Cu ce? Cu un pieptăn. Logic, nu? Când altceva ascuţit nu ai, te descurci şi cu coada de la pieptăne. Mai ales daca e de metal. (În plm, ce cară femeile după ele în ziua de azi. Pe vremea mea era deodorantu paralizant şi atât)

Evident, l-am băgat şi l-am rupt si acuma aveam o sticlă de vin cu un dop pe jumătate băgat înăuntru, cu un pieptăn înfipt în el. Am trimis o tipă prin vecini să facă rost de un patent, ca să scot pieptănu din dop. Se pare că sângele de taur nu te face mai viril, ci doar mai bou. Nu era mai uşor să o trimit după un tirbuşon? Oricum, nici patent nu a găsit.

Facem repede un rezumat sa vedem cum stăm şi ne dăm seama că avem la dispoziţie o cariocă. Cu asta putem să presăm coada pieptănului prin dop, pănă când suprafaţa dopului e din nou plată şi să ne putem întoarce la tactica „îndeasă-l, meltene, că merge”! Aşadar, bărbat şi 2 femei în bucătărie. Una ţine de fund, alta de gât. Io o bag prin gaură, potrivesc bine, pun o lingură de lemn, pe cap şi încep să dau la greu în linguriţă. Intră adânc, iar asta smulge urale de bucurie. Dar fetele vor şi mai adânc, aşa ca pocnesc din ce în ce mai tare lingura, până când carioca împinge dopu în sticlă, fără să scape şi ea înăuntru. Şi aşa vinul din comerţ e dubios colorat (a se observa ce reziduu rămâne pe o farfurie adâncă, după ce laşi nişte pui la marinat în vin), o cariocă ar fi fost prea mult. Un merlot RGB? Poate un Pinot CMYK? Anyway, umplem din nou oala cu vin şi băgăm la fiert. Iar piticul bărbos şi cele 7 albe ca zăpede au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.

Morala poveştii: cultivaţi cartofi şi faceţi tărie din ei. E mai puţină bătaie de cap.

Văd că se face o campanie de awareness, legată de cancerul la sân. Sincer mi se pare absolut stupid faptul că trebuie să existe o asemenea campanie și sunt de părere că denigrează inteligența feminină.

Meh. Mesajul campaniei, tradus ca urlet primal ar fi:” Vedeți, în plm, că nu sunteți nemuritoare. Până și oțelu ruginește! Duceți-vă la doctor și aveți grijă de voi! Vaci flamboiante ce sunteți! Puteți să faceți cancer și să nici nu știți asta!”

Oau, greu să te gândești la asta fără o campanie pe Facebook, nu? Tre sa te atentioneze cineva printr-un fel de joculet ca sa ai grija de tine?!

Bărbații de ce nu au parte de astfel de campanii? (Las că-mi ziceți voi) Să știți că și noi putem face cancer, în la fel de multe locuri ca și femeile.

Din punctul meu de vedere, campanie reușește să ridiculizeze boala. Hai sa legăm cancerul de ceva cu o posibilă conotație sexuală, să ne amuzăm un pic pe seama bărbaților, care cine știe ce vor crede! Pentru cei care au citit până aici și nu știu despre ce e campania – femeile pun pe Facebook statusuri de tipul “Imi place pe scaun” / “Imi place pe masă” nefiind vorba de locul în care le place să facă sex, ci despre locul în care le place să își lase gențile. Mai vezi detalii aici. Să fim serioși, numa un grobian ar putea crede că o sumedenie de femei s-a decis simultan să spună unde le place să și-o tragă! În funduleț, vorba lu Monica Columbeanu. În orice caz, așa speră ele să stârnească vulvă, pardon, vâlvă pe tema cancerului la sân. Bravo!

Libertatea a reușit, cu multă grație, să se cace în ciorba lor feministă (feministă, pt că parte din mesajul de stimulare al participantelor era “Să arătam ce putem face noi, femeile!” – răspuns – “Să ridiculizăm o problemă serioasă”) și iată aici un articol despre toată faza cu “îmi place pe“.

Campania (cel puțin varianta românească) nu pare să se obosească să arunce în noi cu trivialități cum ar fi informațiile utile, spre exemplu. De aceea, pentru că îmi plac foarte tare femeile, o să zic ceva ce campanie nu zice. Știați că dacă haliți ca niște vite furajate si ajungeți obeze, cresc șansele să faceți cancer? Știați că dacă stați în cur la birou și nu faceți mișcare iar cresc șansele? Știați că și alcoolul contribuie la factorii de risc? Știați pă dreacu, na că vă dau eu link să vă informați! Despre cancer.

Va iubesc pe majoritatea, pentru că sunteți ușor de iubit, dar vă rog io, nu fiți retardate și aveți grijă de voi.

Eram io ieri la sală și voiam să bag grav dă tot pă aparate. Bă, frate, da nu mergea treaba deloc, că în seara de dinainte nu prea le avusesem cu somnu. Primu impuls a fost să cumpăr un baton energizant – da țeapă, că nu mai erau, așa că m-am dus până la magazinu din apropiere și mi-am luat un Snickers, gândindu-mă că o sa fac ca în reclama aia cu moșnegii.

Well, ce-i drept, în timp ce molfăiam la batonu de ciocolată, citeam că are 1000 de calorii so when that shit kicks in, o să fiu blană-rachetă, mi-am zis! Foarte adevărat, în cam 5 minute rupeam pieptu la înclinată, de n-aveam aere. Și tot antrenamentu a mers brici, ca să fiu sincer.

Pe urmă, însă am mai gândit “Bă, da ce dracu am mâncat io azi? Păi, cereale, niște pui cu fasole verde, 1 iaurt, 2-3 biscuiți și niscai caise… păi bine mă bou coclit – de unde pizda mă-tii să ai forță-n tine, dacă mănânci ca o sclifosită?” Pe urmă mi-am mai dat seama de altceva – total aleatoriu, nu am halit niciun pic de pâine și nici ceva dulce nu am mâncat (fotomodeală mă fac) – asta înseamnă că am glicemia scăzută. Iar glicemie sub valorile normale, înseamnă stare de fleoșcăială, functionare sub capacitatea normală șamd. Evident, batonu a intrat pe sistem (sugar spike, hell yeah!) și de acolo a pornit uzina. Pam-pam!

Well, anyhow, de la toată treaba asta, mintea mea a tras niște concluzii. Orice bou știe că dacă nu mănânci cum / cât / ce trebuie, nu ai energie în tine și nu ești bun de nimic. De asemenea, capacitatea de învățare, asimilare etc este puternic afectată și ea. Și nu mă refer doar la a învăța anii în care a trăit Ștefan cel Mijlociu, ci la a învăta orice, absolut orice, de la tehnici de agățat, până la cum să dansezi ca Shakizda.

Acuma ce știm noi despre femei? Știm că în adolescență le pocnesc complexele de inferioritate, se simt urâte și nasoale, drept pentru care decid ele (ca niște adevărate nutriționiste) că ar fi o idee bună să se înfometeze, ca să arate bine. Nu zic ba, unele chiar nimeresc o dieta bună și se fac bune-n draci… celelalte, fac doar greva foamei și atât. Well, efectele înfometării sunt clare, iar aceste tinere cu mult potențial, în perioada adolescenței, când personalitatea lor ar trebui să capete sarea și piperu, plus ar trebui să asimileze multe cunoștințe, atât despre viață, cât și la nivel cultural, se infometează. Și știți voi expresia aia cu “Ce-ai, bă, te-a prostit foamea?” – ei bine, fix despre asta e vorba. Nu mănânci, rămâi legumă. De aia pe la 20 și ceva de ani, după mulți ani în foame, săracele ajung să aibă o minte tot cam de 16-17 ani, nu se prind la glume, mă plictisesc și în general sunt toante.

Eu reușesc (uneori) să ies cu tipe care arată bine și au și ceva în cap, suficient cât să mă simt bine cu ele. Deci de putut, se poate! Dar nu daca stai să mori de foame. Pam-pam, again!

However, concluzia postului ăstuia e alta – toată chestia aia cu bărbatu tre să își găsească femeie cu câțiva ani mai mică, ca să fie la același nivel – ei bine, chestia aia tocmai s-a dus pe pulă. Pentru că noi băgăm în noi ca sparții, de aia! Știam eu că shaormele alea nu au fost inutile )

Click aici pt varianta si mai mare.

Condiţiile civilizate de călătorie depind şi de călători! – să moarăăă mă-ta? Păi eu ce să fac daca e plin de cocardiţi şi de ruine antropomorfe?

Nu-i deranja pe cei de lângă tine! – cam greu, că faţa mea provoacă avort spontan la veveriţa africană şi câteva specii de lemurieni şi tapiri!

Împreuna pentru un transport civilizat! – mai degrabă “împreună pentru un transport transpirat!”

Cât despre desene… nimic mai simplu, de la stânga la dreapta:

N-ai voie să urli în megafon, în tramvai! Ce dracu să fac eu cu un megafon, când eu urlu suficient de tare şi aşa?

N-ai voie să mânânci îngheţată la cornet când porţi şapcă! Asta mi se pare de bun simţ, că nu ştii cum pune o frână şi bagi cozorocu-n îngheţată!

N-ai voie să asculţi muzică la playere negre. Asta mi se pare aberantă şi nu o înţeleg, oricum nu ascult nimic în căşti că îmi cânt destul de tare, cât să se bucure şi restu…

N-ai voie cu floricele de la MoviePlex şi cu figură gravă simultan. Sau poate că nu ai voie să faci figură gravă dacă te îneci cu floricele. Oricum e o tâmpenie să haleşti floricele în tramvai, că o să îţi ceară toţi terminaţii…

Ultima e beton. Nu ai voie sa urli ţinând telefonu la ureche, nu de alta, dar urlând vei atrage atenţia şi poate chiar te sună cineva atunci când încerci să te dai ştab şi te faci de rahan…

Cam atât pentru seara asta, fiţi cilivizaţi, rogu-vă!

Eu cu Bogi în metrou, facem caterincă de chirurgii esteticieni. Cică ăştia n-ar trebui să se numească doctori – mecanici, departamentu tehnic sau cum vrei să le spui, dar nu medici. Ce? Înţeleg că e greu de trăit cu o tumoră, dar sânii mici, încă nu au făcut victime! Luaţi-o în ce sens vreţi!

Anyway, lângă noi, o veveriţă fumigenă cu alura manelistico-fantasmagorică.
Sătulă de zgomotul pe care îl făcem, trepanata se zborşeşte intempestiv:
- Vai, băieţi, m-aţi zăpăcit de tot de cap!
- Şi-acuma ce? Îţi vrei banii înapoi pe bilet? i-o tai eu.
După asta se mută, din stânga mea, în dreapta lu Bogi. Intelectuală, domn`e.

- Bă, eu crec-am atins o coardă sensibilă. zice Bogi.
- Eu cred că era ea o coardă sensibilă! replic eu.
II

Ies eu dintr-un beci, fericit, cu un ciocan în mână. Afară, mai multe persoane.

Eu: Ce faceţi?
O ea: Bine!
Un el: Da’ ce faci cu ciocanu ăla-n mână?
Eu (mândru de mine): Am reparat băncuţa!
Acelaşi el (uşor panicat): Care băncuţă?
O altă ea: Aia din subsol, era stricată.
Tot el (cu ton de reproş): BĂNCUŢA DE LEMN, SCULPTATĂ MANUAL ÎN SECOLUL XVI!
Eu (dezinvolt, cu acelaşi zâmbet tâmp): Păi, dacă n-avea un picior! Am reparat-o!

And the rest was silence.

III

La muncă, un coleg d-ai mei, la telefon cu gagică-sa, vorbind despre job.

Ea: Şi cum e la ciob? Te-nţelegi OK cu ăia p-acolo?
El: E destul de OK, atâta că din când în când vine unu (n.r. eu) pe la mine prin birou, se uită la ce facem, îşi pune mâinile pe ochi şi zice “Dumnezeuleeee!”. Şi pleacă.

Zdrang – Pac!

Eu mă duc la muncă. Eu ma duc la muncă folosind metroul.
La metrou sunt femei.
Femeile pot fi imbecile.
Asta a fost ipoteza.

Intriga: port 42-43. Femeilor nu le place asta.

Desfăşurarea acţiunii:

Castratoarele universale se simt oprimate de faptul că bărbaţii au tălpile mai mari decât ale lor, drept pentru care, printr-un impuls friedanist, ajustează situaţia.
Porţi 43? Na, fraiere! Îţi arăt io ce bine era dacă aveai laba mai scurta cu 5 cm! Cum? Păi te calc pe bombeu! Na, fabrica de neplăceri, ce eşti!

Pe scurt, pizdele mereu mă calcă pe picioare la metrou.

Deznodământul:

Dumi se uită urât, Boris trage maneta, apare Fernando, situaţia e gravă – pizda rămâne la fel de indiferentă la privirea ta criminala, ca Dumnezeu la rugăciunile unei canceroase fără un sân.
Concluzia: femeile îşi trăiesc viaţa în stilul lipa-lipa – se agită pe o suprafaţă nedefinită şi în mod inconştient pe unii îi calcă pe bombeu, iar pe alţii îi inghioldesc cu sânii. Niciodata nu ştii ce te aşteaptă.

Şi, apropo de lipa-lipa, ştiţi cine mai face lipa-lipa? Vă zic eu – raţele pe ciment!

Eram în Cişmigiu cu gagică-mea şi ne holbam la păsăretu de pe lac.
Erau aşa: vreo 15-20 de raţe (de mai multe tipuri), vreo 10 lebede negre, 2 buhai de baltă şi nu mai mult de 5 gâşte.
Vine o bălăloaică pe role, urlând către gibonul pansat din spatele ei:
- Hîîîhîîîhîîîî, ia uiteee băăăăîî, ce de gâşte!

I have no further comments. Lipa-lipa!

Bla, bla, zic oamenii că anumite lucruri nu se cuvin, că anumite chestii nu se spun, că nu mai trebuie să faci nişte căcaturi de la o vârstă. Mă seacă la suflet, vreau să le bag picioru atât de adânc pe gât, cât să îmi intre căcat in bocanc!

Vai, Dumi:

- Muzica ta mă deprimă, de ce nu poţi şi tu să asculţi ceva frumos?
- Te îmbraci atât de des în negru, nu ai şi tu ceva mai vesel?
- Nu mai vorbi aşa, că nu e frumos!
- Nu te mai lua mă de ei, că sunt şi ei oameni!
- Când o să îţi vină şi ţie mintea la cap? (ai 22, tre să fii şi tu mai serios!)
- Nu poţi pur şi simplu să faci caterincă de aşa ceva!

De ce dracu, după ce ai trecut de o vârstă, toată lumea te vrea un sclav plictisit? O, da, hai să ascultăm toţi Radio 21, să ne trimitem mailuri cu powerpointuri cu glume băşite la care se amuză secretarele de 50 de ani. Şi dacă tot facem asta, hai sa purtăm căcaturi pastelate şi nişte blugi albaştri, cu cât mai comuni, cu atât mai bine, ah şi să nu cumva să pronunţăm cuvântu „pulă” ,dar să fim ranchiunoşi faţă de ceilalţi la fel de gri ca şi noi – aşa e civilizat, domn’e!

Hai să ne luăm un loc de muncă idiot, care să ne mănânce 12 ore din zi, să facem burtă de la statul pe scaun, să ne bucurăm la remuneraţie şi să strângem bani de o maşină diesel, ca să avem cu ce să stăm dimineaţa 3 ore în trafic!

Şi dacă tot suntem aşa tari, cui îi trebuie exerciţiul fizic? Ne iubim aşa cum suntem şi oricum şi restul băbălăilor din juru nostru arată la fel. Frate, la 25 de ani, dacă ai familia ta, maşina ta şi o casă în care să stai, ce poţi să mai vrei, tată?

La naiba cu profunzimea, oricum arta e atât de vulgarizată, încât nimeni nu mai apreciază nimic. Avem mobil cu manele şi handsfree, ce contează cultura? Cărţile sunt pentru idioţi cu prea mult timp liber, s-a inventat televizoru, fraţilor, nu-i aşa?

Şi la ce îţi trebuie să ştii diverse? Frate, ştii să faci o proformă, te descurci cât de cât în engleză şi eşti la curent cu ştirile de la ora 7? Păi, frăţică, e de ajuns, altceva nu trebuie să ştii! Ce dacă te fuţi de ani buni şi crezi că pula e un muşchi? Nu, cultura generală e pentru tocilari care nu ştiu să se distreze!

Sunt un tip cu creier şi pretenţii de gentilom şi cu apucături de om de la periferie şi nu sunt împotriva socializatului, doar împotriva societăţii. Urăsc oamenii incolori pentru că se mândresc cu superficalitatea lor, îi urăsc pentru prostia nonşalantă, îi urăsc pentru că dacă nu i-aş urî, aş risca să ajung unul dintre ei.

Dacă vă seacă ceva ce alţii vor de la voi, dacă vă seacă societatea, dacă, dacă, dacă… mai jos e un formular de comentat… eu vă las cu o melodie.

De câţiva ani încoace, păru nu-mi mai place, gura nu-mi mai tace… mioriţă laie, laie bucălaie, m-am tăiat la… baie… Ce am vrut să zic cu asta? Păi, de câţiva ani ani, podoaba mea capilară a cunoscut două forme – zero şi periuţă. Ambele sunt tunsori simple, masculine, care îmbina frumuseţea pieptănatului cu prosopul şi condescendenţa intrinsecă a filonului de testosteron proiectat perpetuu.

Acum, că am trecut de expoziţiune, intriga e că în urma unei perioade mai reci mi-am lăsat părul să crească până la aproape 2 cm. Într-o zi am decis să merg la frizer să mă tund… şi aşa a început povestea mea plină de tristeţe, jale şi dor… şi păr!

Am ajuns la Salon Eddy, pe Prelungirea Ghencea, unde două sătence se ocupau cu defrişarea capilară a unor clienţi în timp ce o a treia se îndestula cu prostie via reluări cu Adi de Vito.

Una dintre pădurence a terminat de tot cu o clientă, iar eu m-am ridicat fericit, zâmbind tâmp în direcţia ei, dându-i de înţeles că vreau să îmi chinuie capul fără să deschidă gura. Faţa tipei nu schiţa nimic, era în mod screensaver, aşa că am îndrăznit să spun că vreau şi eu o tunsoare simplă, tip periuţă (de dinţi, nu de WC sau pantofi). Până să iasă aia din stand-by, colega ei a luat o pauză de la Adi Minune, ca să îmi spună ca “doamna” tunde doar femei, că ea nu ştie să tundă bărbaţi şi că trebuie să aştept la Mikla, o vacă alb cu purpuriu, imitaţie de Milka.

În sfârşit, când mi-a venit rândul sau, mai bine zis, sorocul, i-am explicat vacii cu maşină ce trebuie făcut. După ce a mugit de confirmare s-a pus pe treabă; deşi mai degrabă ara pe capul meu în ritmurile ultimei melodii a lu Costi Costiţă (aia cu „Show, show! Forţă, forţă!”) totul părea să meargă OK. Dar de ce să se termine cu bine?

Neuronu ei vietnamez care probabil suferea în momentul ăla de amintiri cu napalm a împins-o către un gest tare necugetat. În mijlocul tunsorii, vaca a scos numărul de la maşina de tuns (adică grilaju ăla mic de plastic) şi a început să îmi dea fără număr, fără număr pe la ceafă. Nimic nasol în asta. Urât a fost când a terminat cu părul de pe ceafă şi şi-a amintit de restul capului. Din păcate nu şi-a amintit să pună şi numărul la loc. Evident, mi-a tras o tunsoare model number one, super fancy, a la Gheboaia, stil capră, în scări deasupra urechii stângi.

Dar staţi! Ca toată treaba să fie un fel de haute couture al tunsorilor, vaca s-a gândit să mă căprească simetric, aşa că în grabă mare, show, show, forţă, forţă, a băgat maşina, tot fără număr şi în partea cealaltă a capului. Din păcate, aici a întâlnit o rezistenţă nemaipomenită, care aproape că a scris cu sânge “Pe-aici nu se trece, tunde etc…”. Ca să o scot din stupoare a trebuit să îi explic: “Ştiţi… am o ureche pe partea aia!”

Dacă neuronu meu ar fi avut organe genitale ar fi zis: “Vai de pula mea, cât eşti de idioată!”. Chiar foarte idioată, nu de alta, dar deşi în ochii mei se putea citi cu claritate “Da-ţi-aş! Lua-mi-ai! Propti-ţi-aş!”, bălăloaica nu a ezitat să mă întrebe cum să îmi facă perciunii. Nujtu, fă, fii creativă! Sau mai bine nu, lasă că îi fac eu acasă…

La modu serios: Cât de tută să fii ca să gafezi o asemenea tunsoare? Ce s-ar fi putut întâmpla mai rău?
Peste câteva ore m-am tuns zero la un prieten acasă. Se pare că experienţele traumatizante mă tot urmăresc

Postul se termină aici. Luaţi două linguriţe de Natalie şi sunaţi-mă dimineaţă!

Prima dată când cineva a ciordit cineva de la mine, a fost acum vreo 2 ani când un muist făacea bani pe e-bay din printuri şi tot felu de obiecte cu desenele mele pe ele, fără acordu meu, evident.

Terminaţii ăia de la cocalari.org au făcut şi ei trafic baban pe o poză ciordită de la mine şi acuma, creativa de bad pitzi îmi ciordeşte deviza blogului, modificând un cuvânt. Domnişoară, ştiu că vă place moda, adică să vă îmbrăcaţi cum e în trend, cum o fac şi alte mii de tipe – de acolo se trage obişnuinţa de a copia?

Este ruşinos că bloggeri super faimoşi fură de la nişte distruşi ca mine de care nu a auzit nici dracu. E greu să creezi, e uşor să copiezi, copycat, copycat….

Îmi pare rău pentru voi.

Intro:
Ghici cine s-a întors! Hei, hei, hei!
E Bitu de la Meghara, zis si Megabitu!
Să fie fără număr, fără umăr, dacă sunteţi ciungi!

Strofa I:
Hop, hopaa, sunt mare baştan!
Ca am transfer metropolitan!
Intru pe gugăl să caut fetele
Care se ard la mufa USB!

Refren:
Hopaaa, Hai cu Hard-diskuuuu!
Nu mai fi ratat, stai departe că eşti virusat
Eu agat fete pe chat, de pe laptop, din palat
Pe dujman de dimineata l-am floodat!

Strofa II:
Am merţan şi am laptoape albe, trei!
Hai, admin, cu biţii ăia grei şi trei giga de femei!
Am transferu cel mai mare, cel mai tare
Cu fibra-asta am dujmanii la picioare

*refren*

Strofa III:
Seara de seară cand intru pe mess si hai faiv
Sar fetele tari să îmi dea cameră laiv
Nu vreau HTML si FTP, nu imi place DTP
Vreau să vina FTL, să aduca stick-LL!
Hop, hopaaaa!! La mai mult transfeeer!

*refren* x 2

Pofta bună!