Home*** Ăsta e un post legat de ce nu știu despre căsătorie, un post plin de întrebări. de incertitudini șamd. Nu aștept răspunsuri perfecte, vreau păreri, asta dacă aveți vocabule prin buzunare, desigur. ***
Mie îmi place firmamentul nocturn, înstelat, îmi place să îl privesc cu ochiul liber. Îmi place să mă uit la norii noptii cum se preling in jurul lunii, ca niste degete puternice pe conturul unui sân rotund. Îmi place să stau cu picioarele bine înfipte în pământ și cu capul în nori. Mi-ar fi plăcut și o gagică frumos mirositoare care să stea cu capul pe umărul meu, în momentul ăla.
Mnoah, și, evident, îmi place să meditez. Și cum stăteam eu acu câteva zile si faceam ce am scris in paragrafu anterior, mă gândeam (cu sentimente mixte) la căsătorie. Și îmi vine întrebarea:
Ce ar trebui să fie căsătoria?
Adică, la ce să te aștepți? Ce tre să faci cu ea? Cum o folosești? Cum te folosește ea (căsătoria) pe tine? Ce trebuie să faci în ea și ce nu? Ce e mit și ce e realitate? Ce e bine, ce e rău? Care e pactul, de fapt?
Dexu definește mariaju ca “uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei familii”. Vai, mersi!
Nu va zic ce spunea Socrate despre casatorie, ca iar ziceti ca is misogin. Dar, revin, ce ar trebui să fie? Și nu mă refer la primii ani, că ăia îs cam ca o relație mai lungă, doar că ai o hârțoagă în plus. Casatoria, in the long run – ce dracu e?!
Toți suntem futuți în cur și le avem pe ale noastre, toți ne enervăm. Omul nu este un animal fidel. Lapte și miere nu curge nicăieri. Deci, care e realitatea? Așa cu liniuțe, cu idei principale, ca la română în a treia.
Mi se pare de-a dreptul jenant ca în 2009 căsătoria este încă un mister pentru mare parte a speciei noastre. Am mai zis eu că ne trebuie un codex al umanității. O să murim dreacu o specie proastă. Nu ne cunoaștem nici pe noi, dar încercăm spațiul cu degetul. Super!
December 28th, 2009 at 2:32 pm
ei…cu cântec mare treaba cu căsătora.oamenii de acum cred că întâi trebuie să fie sentimente şi apoi,dacă e cazul, vine şi căsătoria. pentru bărbaţii e înfricoşător la început, că vezi doamne nu îşi vor mai putea arăta capacităţile de vânător; pe parcurs constată că e bine: că au o slugă pe moşie (deşi, să îmi fie cu iertare, dar sunt unii care înainte de căsătorie erau vai mama lor,vânători cu gândul,mâncători de conserve şi proprietari singuratici de telecomandă). la femei e foarte înduioşător că vai uite m-a cerut în căsătorie, vai ce mult ţine la mine, nu o să mă prindă bătrâneţea singură cu 100 de pisici pe lângă mine. buuun…pe parcurs îţi vine să îţi tai venele că stai să-l slugăreşti pe trântor,că tre să feţi plozi şi să ai grijă de ei mai multă singură, că repectivul a fost tată doar la procesul de proceere, în rest sula…
ăsta e motivul pentru care eu nu vreau să mă căsătoresc vreodată. nu vreau să fiu slugă cu acte în regulă. apoi, faptul că tre să stau sub acelaşi acoperiş cu o persoană de sex masculin mă face să zic pas…no way…
totuşi, ce mi se pare ciudat e că oamenilor le e frică de o hârtie. ce poate să îţi facă o hârtie? sau poate că deep down e frica de responsabilitate…
oamenii acu mai curând cred că dacă e pasiune gata e suficient…well not…că aia trece…e important să fie respect, bun simţ, încredere…ori unde mama naibii le găseşti?eu nu am întâlnit vreun tip cu aceste calităţi…probabil că sunt,dar eu nu i-am văzut. în plus, sunt tareeee curioasă câte cupluri care se iau din multă iubire şi în rest zero barat vor rezista 50 de ani,cum sunt bunicii mei spre exemplu.
oamenii se căsătoresc acum prea uşor şi tind să cred că e un fel de căsătorie cu pasiunea şi nu cu un om:)).
cam asta cred eu despre căsătorie.poate că sunt mai bătută în cap, dar pentru mine asta ar presupune: pe lângă pasiune, respect şi încredere.
December 28th, 2009 at 10:48 pm
Right on. La exemplu bunicilor ma gandeam si eu, ca sa vezi lucru dreacu, eram si la tara cand m-a pocnit ideea. Oricum, din ceea ce zici, pare rationala o relatie de coexistare cu o persoana de acelasi sex. Nu mi s-ar parea deplasat, daca nu m-ar dezgusta profund ideea de a pupa macar un alt barbat. So… I say pass!
December 29th, 2009 at 12:16 am
Hmm…eu nu am nimic cu femeile…ba chiar pot să zic că la o femeie am ce să văd,la un tip mai rar.Însă sentimentele de iubire şi de atracţie sexuală pt cineva de acelaşi sex nu apar aşa la comandă doar pentru că eşti dezamăgit de celălalt sex. Astea sunt chestii genetice. Nu prea ţin de opţiune. Dar cred că aş trăi mai bine şi mai paşnic lângă o femei decât lângă un tip, în primul rând pt că am avea cam aceleaşi obiceiuri, ar înţelege mai bine anumite stări…Dar ce te dezgustă, dom’le,să pupi un tip?Adică stai aşa bre?Aşa faci tu reclamă?atunci şi pe mine ar trebui să mă dezguste din moment ce ai aşa o părere bună despre propriul sex:)) (glumesc…glumă proastă).
December 29th, 2009 at 5:42 am
@roxi..ce bine o sa te intelegi cu o alta femeie cand amandoua aveti parte de Prehistoric Monster Syndrome in acelasi timp….doar un exemplu
Cat despre casatorie..cred ca depinde foarte mult raspunsul pe care il da oricine la intrebarea ce e casatoria? ..de persoana cu care te casatoresti, sau te vezi casatorindu-te.
Putem sa ne uitam noi la bunicii nostrii, dar ei nu ne dau un exemplu de casatorie fericita ci doar unul de casatorie longeviva (in majoritatea cazurilor). Nu e ca si cum nu au avut probleme si chiar probleme grave pentru care altii s-ar fi despartit. Ei pur si simplu nu concepeau notiunea de divort; daca divortai erai privit ciudat de ceilalti. Fusesera crescuti cu ideea ca trebuie sa treci peste toate intr-o casatorie, sa induri daca trebuie, mai ales daca ai copii.
Ma gandesc ca parintii si bunicii nostrii pun mai mult pret pe stabilitate. Am de exemplu, vecini care s-au batut crunt si tot is impreuna (defapt el pe ea), altii care inca se cearta si s-au certat mereu si tot sunt impreuna.
Cel mai probabil, most people settle for what they have. Adica, intalnesti pe unul te indragostesti, vai ce minunat e totul, se intampla sa ai deja o varsta la care toti cunoscutii iti sunt casatoriti sau pur si simplu vrei sa te casatoresti; pasiunea trece…tipul nu mai e asa de spendid ca la inceput dar merge, ar face un sot bun si un tata bun (daca ai planuri de astea). Nu mai vrei sa cauti altul sau ai ceva beneficii de la asta pe care nu vrei sa le pierzi; vei gasi motive sa compensezi lipsa de pasiune. Pana la urma te iubeste…si il iubesti si tu pe el cand nu-l vezi scarpinandu-se in cur in timp ce ragaie dimineata.
Si povestea asta e valabila si viceversa. Si barbatii gasesc la femei intr-o relatie de lunga durata, chestii pe care nu ar vrea sa le stie. Dar e o prostie sa crezi ca partenerul e doar si trebuie doar sa fie imaginea pe care ai vazut-o la prima intalnire, care ti-a ramas imprimata in creier. Cred ca a il compara pe partener constant cu imaginea aia minunata aduce nefericire, atat intr-o relatie de lunga durata (exemplu: nu mai esti barbatul de care m-am indragostit) sau in casatorie. O relatie respectiv o casatorie e un parteneriat care trebuie mentinut, it takes work. Gandeste-te la o relatie intima ca o relatie intre doua state..ambele trebuie mentinute cu eforturi reciproce.
Pe langa privitul la stele, cu o sotie imparti si necazurile, imbolnavirile, baia si patul. Poate ca n-am prezentat o viziunea prea poetica sau optimista asupra casatoriei, dar cred ca la primul semn de furtuna nu ar trebui sa fugim in bratele altuia. Trebuie sa fii sincer cu celalalt si in acelasi timp sa stii cum sa ii spui acele vorbe sincere sa nu fie adevar brutal.
Am scris mult prea mult. Hai la multi ani! daca nu ne mai vedem scrisurile pana la anul nou. Iti doresc sa-ti gasesti o stargazer .
December 29th, 2009 at 5:44 am
On another note…Sonisphere la Bucuresti, Metallica Slayer si altii
in iunie… *victory dance*
December 29th, 2009 at 10:28 am
casatoreste-te si o sa afli
!
pana atunci nu crede nimic din ce se spune.
fiecare are realitatea lui.
fiecare realitate e diferita.
eu as trasa asa fin urmatoarele idei:
responsabilitati
convietuire
compromisuri
rutina
RUTINA e cea mai naspa dintre toate. e cea mai periculoasa. “mortala” chiar….bleah
December 29th, 2009 at 11:55 am
Casatoria la ora actuala e altceva decat ce era inainte. Inainte te casatoreai o singura data, fetele mai erau si neatinse in acel moment si tot felul de chestii de genul “sfinte”…Acum cred ca fetele se mai casatoresc fie ca vor sa fie in rochie alba( de parca ar putea unele ascunde ceva sub culoare)…sau poate vor sa experimenteze ce e aia casatorie. Stiu o tipa…are 16 ani si acum vreo 2 luni a facut nunta.
Poate ca acum casatoria este doar pt ochii lumii…sau pt ochii babelor, a celor batrani. Inca mai exista discutii cand doi tineri se muta impreuna fara a fi casatoriti…
Poate casatoria e doar pt cei romantici cu adevarat si stiu ca vor o singura persoana in viata, o singura iubire…
Personal eu..nu-s de acord cu divortul..Adica…ai facut o nunta..ai vrut sa o faci…de ce sa te-ntorci la 180 de grade si sa zici ca nu o mai vrei.
December 29th, 2009 at 12:58 pm
*ROXI => daca-mi e ingaduit sa adaug ceva referitor la ce ai zis….nu cred ca oamenilor le e frica de o hartie, de vreme ce o folosesc chiar si in cele mai intime momente
, ci de insemnatatea ei! si aia inseamna LEGAMANT [ care vine din lat. ,,ligamentum'', care vine de la ,,ligare'' care in sensul lui cel mai pur inseamna ,, a lega'', ,,a impreuna, a uni strans astfel incat sa formeze un tot"], a lega de maini si de picioare 
, a il priva de libertatea pe care o avusese inainte….si in cele din urma in a-l face sa o rupa la fuga 
(indiferent de sex, atat femeile, cat si barbatii au nevoie de un minim necesar de libertate). S-ar putea sa fie si frica de responsabilitate, dar pana acolo..noi toti suntem niste egoisti! asta e adevarul…si raman la convingerea intima ca libertatea individului ramane un pret pe care nu oricine e dispus sa il plateasca cu una cu doua 
…parerea mea e: [ vb cantecului 
] – ,,daca dragoste nu e, nimic nu e!” ………e un subiect f vast si sunt presata de timp, asa ca pun puct aici (deocamdata).
PS: roxi=> nu o lua personal; am reusit sa citesc numai comentariul tau deocamdata de aceea am scris la el.
December 29th, 2009 at 6:37 pm
@matz: o tipă ar înţelege SPM, un tip nu…am numai prietene fete,deci ştiu destul de bine cum reacţionează. cât despre bunici, căsătorie şi fericire…ei bine..tu ai luat un exemplu dintr-o extremă,cei care se bat. ştiu oameni care sunt fericiţi după 50 şi ceva de ani de căsnicie, fără bătăi, beţii etc. acum depinde şi ce pricepe fiecare prin termenul de fericire. însă eu nu cred că oamenii sunt fericiţi dacă aleargă în permanenţă după ea, văzută la mod absolut, schimbând nşpa mii de parteneri. eu cred că oamenii nici nu mai caută calitate, caută cantitate ca să evite monotonia. dar şi aşa ajungi la monotonie, că faci acelşi lucru mereu…alergi după 50 000 de iepuri. ce faci dacă nu prinzi niciunul? şi apoi la un moment dat în viaţă e foarte important să ştii că te poţi baza pe cineva, că poţi avea încredere. am mari dubii că ăştia care tot aleargă după cai verzi pe pereţi sunt fericiţi. există evident şi destule persoane căsătorite care nu sunt fericite deloc şi ajung să se simtă singure în doi.
December 29th, 2009 at 10:21 pm
deci nicicum nu-i bine. Btw.. e mtz. Si cunosc si barbati care stiu ce-i pms
December 30th, 2009 at 12:16 am
@roxi: actually, am ras
@mtz: chestia asta cu longevitatea si induratu nu a fost niciodata chestia mea, pana acuma cel putin daca ceva important nu mi-a placut la o tipa sau la un job am zis pa-pa in viteza. However, eu ma gandesc ca daca ma casatoresc va fi cu o tipa atat de faina incat sa nu aiba potentialu de a ma calca in asemenea hal pe coada cat sa zic pa.
@cristina: da, stai asa
)
@zaza: hartoaga or not, de relatia in sine e mai mult vorba
@pasarea_spin: bine punctata treaba cu egoismul si libertatea – I agree
December 30th, 2009 at 10:44 am
@pasarea_spin: da, oamenii întotdeauna au fost egoişti şi vor fi. cât despre hârtie, eu m-am referit exact la ce ai spus tu, dar tu ai înţeles că mă refer la hârtie în sine. mă rog…cât despre libertate…las-o…că ştiu o groază de oameni care s-au căsători, dar nu i-a privat nimeni de libertate. îşi văd de ale lor în continuare. eu nu pricep de ce mulţi cred că dacă te căsătoreşti gata nu mai ai voie să ieşi din casă sau te ţine legat de calorifer soţul/soţia. bullshit. e o chestie un pic mai profundă de atât. probabil că pe mulţi îi face să fie în al nouălea cer pretinsa libertate, adică fuga de responsabilitate. da’ să-i văd eu la bătrâneţe, când nu o să îi mai ajute cam nimic să „fugă“ după stele cum o să fie. am întâlnit şi mi-a fost tare milă de ei. când eşti tânăr ţi se cam rupe, dar atunci…erau liberi, atât de liberi că ar fi preferat să fie „legaţi“. na…fiecare cât îl duce capul.
şi leutzule neînfricat…mereu, dar absolut mereu vei avea de găsit vreun cusur unei persoane. şi după căsătorie cu atât mai mult…:)) succes..e:)
December 30th, 2009 at 10:45 am
scuze mtz că ţi-am stâlcit numele …
December 30th, 2009 at 11:49 am
ideea casatoriei este sa nu traiesti singur, sa convietuiesti cu cineva si sa va ajutati reciproc la bine si la rau.
in cazul femeilor, nu e vorba de a fi sluga sotului, ci fiecare contribuie cu ce poate pentru a face traiul in comun mai bun. din moment ce femeia se pricepe mai bine la gatit, spalat, calcat, normal ca ea se va ocupa de astea, iar barbatul va face ce se pricepe el mai bine: schimba un bec, bate covorul, bea bere, se uita la meci.
December 30th, 2009 at 3:13 pm
@roxi:
o sa incep cu un banc pe care tocmai l-am citit acum si e oarecum legat de subiect, in special de ceea ce ai zis tu cum ca femeia ar fi sluga barbatului s.a.m.d.
*** el si ea in pat, unul langa altul.
El: – La ce te gandesti, iubirea mea?
Ea, dandu-se mai aproape, sopteste: – La acelasi lucru ca tine!
El: – Minunat! Atunci fa-mi un ou, dar cu sunca!
subscriu celor zise de Saby (partea de final)….daca eu ma pricep mai bine decat el la facut mancare, aranjat masa, facut praji si altele [exceptie face taiatul cepei - pe care stiu sa o tai, dar nesimtita ma face sa plang precum Shakira in La Tortura
], evident ca nu ma lasa sufletul sa stau si sa ma uit la el cum isi taie degetele, scapa farfuriile pe jos sau se impiedica in matura… 
………bineinteles, ca mi se pare de bun simt sa nu citeasca ziarul sau sa se uite la vreun film pe calculator ori sa vorbeasca pe mess cu altele in timp ce fac eu treburile de mai sus pe care el nu poate/ nu stie sa le faca [doar daca nu vrea cumva sa ramana fara mostenitori for EVER EVER - intonatia de la Outkast - Ms Jackson, va rog!!! 
]. Parerea mea e ca amandoi ar trebui sa munceasca, adica in bucatarie clar eu mi-s sefa…el asistentul meu, la schimbat becul, batut covorul, bautul berii, privitul la meci 
P (adica alea masculine) – accept fara probleme rolul secundar. 
Ideea e ca toate trebuie facute impreuna si cu armonie…pt ca o casatorie (cel putin asa o vad eu – dar recunosc ca am fost acuzata ca-s idealista) eu o vad ca pe o ,,simbioza” intre ce stie unul si ce stie celalalt astfel incat sa iasa treaba brici. 
dar, atata vreme cat unul trage chiulul si altul munceste de pica-n nas…….aia nu se mai cheama casatorie! vorba bunicului meu (Dumnezeu sa-l ierte! ) : ,,- un bou si-o belea!” – asta in legatura cu partea practica a problemei.
@saby: ,,ideea casatoriei este sa nu traiesti singur, sa convietuiesti cu cineva si sa va ajutati reciproc la bine si la rau.” – eu nu vad asa! asta e doar o fateta a casatoriei. Imagineaza-ti ca sunt milioane de cupluri care traiesc in concubinaj (deci spun NU casatoriei) si fac exact ceea ce ai zis tu mai sus.
… ca sa nu mai zic ca daca privim casatoria ca un simplu mijloc de a scapa de singuratate, atunci eu prefer o pisica/ caine; daca discutam despre casatorie ca o garantie pt clipele mai putin placute din viata, at cred ca ai putea primi ajutor de la un prieten de nadejde si nici nu-i obligatoriu sa fie de sex opus si cu atat mai mult sa te casatoresti pt asta cu el.
@ roxy: scuze ca am inteles gresit!
,,…ştiu o groază de oameni care s-au căsători, dar nu i-a privat nimeni de libertate.” –
*Roxy, cand unul trage hais si altu-n tzala….aia iar nu e casatorie! e fiecare cu a ma-sii!
*sunt de acord ca e mult mai profund subiectul ,,libertate” decat putem sa acoperim noi aici, acum…
*..pretinsa libertate” =/= fuga de libertate. adica sa fim serioase! Sunt atatia oameni liberi si responsabili si, foarte trist, atatia oameni casatoriti ( cu copii) si total iresponsabili! Deci teoria ta, din punctul meu umil de vedere, nu se verifica!
@ leutule urban: multumesc, maestre!
iar sunt in criza de timp, asa ca ma opresc aici.
PS: daca am suparat pe cineva cu ceva, …iertare!
December 30th, 2009 at 3:19 pm
pretinsa libertate” =/= fuga de libertate….am vrut sa zic pretinsa libertate” =/= fuga de RESPONSABILITATE.
imi cer scuze pt alte eventuale greseli facute la repezeala.
December 30th, 2009 at 5:29 pm
@pasarea_spin: În România îţi zic eu că de cele mai multe ori este aşa…femeia slugă bărbatului. Şi vorbesc din cazuri extrem de bine cunoscute. Nu vorbesc tâmpenii. Una este să vorbeşti despre ce ar fi căsătoria într-un sistem ideal şi cu totul altceva este în realitate.La români mentalitatea e de vină. Şi mămicile mirobolante ale masculilor sunt de vină, în principal, pentru educaţia pe care au dat-o copiilor. Apoi, singura chestie pe care doar o femeie poate să o facă e să nască. În rest, că tu găteşti mai bine, speli mai bine vase doar pt că eşti femeie e o abureală. Teoretic, sarcinile ar trebui împărţite în mod egal, dar concret câţi fac aşa? Ştiu cupluri de căsătoriţi în care niciunul nu face nimic, pentru că au fost consideraţi prea nobili de către părinţii lor pentru asemenea sarcini.
„daca discutam despre casatorie ca o garantie pt clipele mai putin placute din viata, at cred ca ai putea primi ajutor de la un prieten de nadejde si nici nu-i obligatoriu sa fie de sex opus si cu atat mai mult sa te casatoresti pt asta cu el“ – ei bine, s-ar putea ca acel prieten de nădejde să aibă şi el familia lui şi să nu poată să stea după fundul tău mereu. evident, nu te căsătoreşti DOAR pt asta, însă poţi avea în vedere şi acest aspect.
December 30th, 2009 at 6:40 pm
@leul. I know your type ..I live with him
. Foarte de acord cu tine…se pare ca am uitat sa specific ca noi astia mai tineri nu mai suntem dispusi sa induram orice doar de frica schimbarii. Trebuie doar sa fii constient ca si acea tipa faina care-ti va fi sotie are defecte cu care va trebui sa traiesti, asa cum ea va trebui sa traiasca cu ale tale.
Foarte de acord si cu impartitul responsabilitatilor, dar tin sa adaug ceva. Impartitul trebuie sa vina intr-un fel de la sine, sa nu fie fortat. Adica sa nu-ti obligi barbatul sa duca gunoiul, sa il duca el pentru ca stie si el ca si tine ca trebui dus.
Tot ce poate fi intr-o casatorie poate fi si in afara ei si legalizarea relatiei nu ar trebui sa fie decat atat: recunoasterea relatiei in mod legal.
December 30th, 2009 at 10:04 pm
Hm-hm… dupa 10 ani de cand ne-am cunoscut (din care 7 de casatorie), pot zice ca ar trebui sa insemne asumare a tot ceea ce consideri bine sau rau in relatie. Ei bine, daca ne-am putea intoarce in timp, n-am mai fi semnat hartia aceea. Asta, din cauza unor diferente pe care la inceput nu le-am considerat un impediment, dar care in timp au inceput sa-si arate coltii… unii si le pot tolera, cu pretul unei detasari afective fata de partener, dar in cazul nostru – am incercat sa ne schimbam unul pe celalalt. Si, binenteles, avand fiecare alte convingeri , esuam. Si uite asa, avem momente cand devenim a rautaciosi unul cu celalalt, ironii, certuri, intervine miserupismul de dorintele celuilalt… suntem diferiti, ce mai
. Binenteles, avem multe parti comune, care de fapt ne-au apropiat si (inca) ne tin impreuna, am trecut prin multe , dar amandoi avem momente de luciditate rece, ca nu va fi “pana cand moartea ne va desparti”. Ne iubim, dar intensitatea nu se mai compara cu cea de acum 5 ani, sa zicem… cand inca mai credeam ca putem sa ne facem viata frumoasa reciproc.
Revenind la casatorie… as mai spune “da”, doar atunci pot fi sigura ca relatia se mentine de la sine, fara a fi nevoie de a-i forta intretinerea.
January 1st, 2010 at 6:42 pm
Gabi, mi-ai distrus copilaria. Suna atat de real si totodata de normal ceea ce ai scris ca devine trista situatia
January 3rd, 2010 at 9:50 pm
ce mi-ar plăcea sa insemne căsătoria : sex, iarbă, m.manson la nuntă, concerte, distracţie, evoluţie, artă, el imi povesteste cum si-a făcut o labă la birou, eu nevasta zic că mi se pare ceva normal, eu ii povestesc ce superbună şi fuckable este noua colegă de la muncă, lui i se pare ceva normal, inţelege, apoi ne uităm la filme de care nu a auzit nimeni, avem lumea noastră, sub cearşafuri albe cu doi stâlpi, acolo unde facem o cazemată numai pentru noi.
ce este de fapt căsătoria : cu totul altceva.
January 3rd, 2010 at 11:23 pm
@Creatrixa: Manson la nunta? Da un Rammstein – Heirate Mich sau Te querro puta – astea ce-au?
)
@Adriana, daca mai treci pe aici: mi-a placut foarte mult commentul tau, atat ca m-am grabit si cand stergeam spamu l-am sters din greseala, ca un bivol frenetic. Mersi pentru impartasirea opiniei
January 4th, 2010 at 1:01 am
Sora mea a avut Phoenix in plina nunta – si a dansat toata lumea – si Metallica si Faith No More pe la sfarsit. Iar eu impart cu pretenu micile fascinatii pentru cate o tipa. Asa ca se poate. Pana la urma casatoria e cum ti-o faci.
January 6th, 2010 at 10:18 pm
Casatoria este idealul suprem in viata militantilor gay …!?!
January 11th, 2010 at 10:28 pm
e ca dupa facultate, doomy. poti sa dai lovitura sau poti sa-ti bagi pula.
io nu cred ca ma ia nimeni, daca nu rezolvam niciunu, ne insuram si vedem cum e si cu mariajul.
January 12th, 2010 at 2:31 pm
*un copil crescut de un singur parinte este un om mutilat pe viata
“Familie” = cheia dezvoltarii speciei
Importanta familiei exista numai in ideea producerii de urmasi echilibrati si valorosi pentru dezvoltarea speciei. In rest: Just fuck around, people!…But start using condoms.
Ceea ce ne diferentiaza de animale este capacitatea oamenilor de a invata prin imitare*(intalnita totusi si la alte specii), dar mai ales aceea de a transmite cunostintele *(vorbit sau in scris) generatiilor viitoare.
In rest…relatie, prietenie sincera, convietuire, concubinaj, parteneriat, dezvoltare personala *(prin ajutor reciproc), casatorie: toate aceste concepte au peste 75% in comun doi (sau mai multi) oameni impreuna – atat cat se pot suporta reciproc…
Daca un individ reuseste sa gaseasca ceva pe gustul lui – psihologii vorbesc de un maxim posibil de 60% din caracteristicile partenerului, atunci de ce nu si o casatorie? Macar pentru ca numele copilului sa fie comun cu al tatalui si/sau al mamei *(sa stie vecinii
linia genetica dusa mai departe).
Statistica spune ca o femeie trebuie sa nasca in medie 2,5 copiii pentru ca populatia sa creasca (inlocuieste astfel cei 2 parinti si pune umarul la inmultirea speciei). In prezent cifrele se mentin datorita celor care fac mai mult de 3 copii *(din ce in ce mai rari). E complicat …Pana la urma putem trai si in relatii liber alese (concubinaj – etc); oricum ne inmultim.
Intervine insa o problema: nu vrem doar sa ne inmultim, “trebuie” (ca asa suntem noi fitosi ca specie a regnului animal) SA NE DEZVOLTAM CA OMENIRE. Aici intervine importanta ideii de “familie”. Numai asa poate un copil sa devina un om cat mai echilibrat (nu un manelist prost). Traind in prajma ambilor parinti are de la cine sa preia cultura, cunostintele “tehnice”, obiceiurile etc …din ambele perspective (feminina si masculina – sau invers).
Numai asa putem continua dezvoltarea – nefiind obligati sa reinventam “roata” *(tehnic si emotional) la fiecare generatie. Asa putem prelua si dezvolta mai departe, si asa am ajuns unde suntem acum.
Asa poate un copil sa devina cu o clasa peste generatia parintilor. Asa intelege femininul si masculinul, asa se poate dezvolta armonios ca om si (la randul ei/lui) …poate contribui *(eventual conceptual, filosofic, stiintific) la dezvoltarea omenirii.
Lucruri complicate ….norocul nostru ca ROMâNCELE SUNT DESTEPTE SI FRUMOASE si oricat de tari am fi (ca barbati)… tot apare o fata (a visurilor fiecaruia dintre noi)..care intr-un fel sau altul ne face sa contribuim la perpetuarea speciei.
January 12th, 2010 at 11:13 pm
@mirela: blana, asa facem!
@edd: bravo ba, misto roman mai scrisasi
January 13th, 2010 at 8:37 pm
pffff…ce departe sunteti!
January 27th, 2010 at 11:57 am
A placut la mine “dizertaziili” pe tema aceasta…
February 15th, 2010 at 10:20 am
si eu reflectez din cand in cand la castorie,dar din pacate sau din fericire(depinde din punctul cui de vedere privesti toata treaba),nu am curaj sa incerc!deci e simplu,casatoria e un lucru pentru oameni curajosi :-p
November 3rd, 2010 at 11:56 pm
Hmmmm, ma intreb cati dintre cei care ati postat (acu un an sau mai putin) sunteti casatoriti si stiti cu adevarat ce inseamna mariajul.
Pai va spun io:
- inseamna sa il iubesti pe celalalt pana la a te podidi lacrimile atunci cand te gandesti doar, cum ar fi viata fara el;
- inseamna sa te iubeasca si partenerul la fel de mult, incat sa planga in gara cand pleci pana in orasul natal pentru 3 zile sa rezolvi niste acte;
- inseamna sa stii ca el este acela atunci cand, pentru prima data ti-ai cuibarit capul in umarul lui si ti-ai dat seama ca acolo este locul tau;
- inseamna ca dupa 5 ani sa simti acelasi lucru ca mai sus atunci cand capul tau se cuibareste in umarul lui;
- inseamna sa nu i se faca greata cand intra in baie fara sa bata la usa si tu tocmai schimbi “pampersul”;
- inseamna sa nu te crizezi cand el tocmai a stat pe tron si mirosul ar putea fi declansatorul unui genocid, ci dsa faci haz de asta;
- inseamna ca el nu se oripileaza si nu te considera mai putin femeie daca ai scapt o “partzaita” cu el alaturi;
- inseamna ca va trage si el o partzaita poate mai rasunatoare ca a ta, doar ca sa nu te simti jenata;
- inseamna sa iti faca placere sa il ai langa tine in bucatarie, chiar daca nu stie sa tina cutitul in mana cand curata un morcov, dar te umileste cand feliaza pieptul de pui pentru snitel;
- inseamna sa ii faca placere sa te aiba langa el atunci cand surubareste ceva, chiar daca doar ca sa-i pasezi surubelnita sau sa tii de tablie cand o taie cu pendularul;
- inseamna sa il uimesti din cand in cand cu istetimea ta si el sa te uimeasca pe tine cu gandurile profunde;
- inseamna sa va respectati unul pe celalalt pentru sau in ciuda tuturor celor de mai sus;-
- inseamna incredere unul in celalalt si constientizarea faptului ca no matter what, o sa fiti impreuna;
- inseamna toleranta fata de defectele celuilalt, si constientizarea ca nici tu nu esti perfect/a;
- inseamna mici compromisuri;
- inseamna a sti sa spui “iarta-ma” atunci cand ai facut o criza din nimic si inseamna a ierta atunci cand celalalt nu comunica pentru ca asa e el;
- inseamna fericirea de a te intoarce acasa langa el in fiecare seara si bucuria de a te trezi langa ea in fiecare dimineata;
- inseamna toleranta fata de sforaitul lui… sau al ei;
- inseamna rabdare unul cu celalalt;
- inseamna impartasirea pasiunilor, a fericirii, dar si a tristetii si nervilor;
- insemna sa stii sa alungi supararea celuilalt si sa ii dai o doza din veselia ta;
- inseamna autoironie si ironie;
- inseamna a rade cu lacrimi impreuna sau a plange unul in bratele celuilalt;
- inseamna placerea de a va uita la un film impreuna, dar si de a alerga cu o pusca in brate umar langa umar;
- inseamna sex tandru, salbatic, vulcanic, fierbinte, calm, linistit, inseamna placere maxima, orgasm simultan, sex oral, sex anal; sex, mereu cu el/ea, niciodata cu altcineva; nu pentru ca nu ai putea sa o faci ci pentru ca….. pur si simplu nu intelegi cum ar putea sa-ti ofere altcineva ce-ti ofera el/ea;
- inseamna increderea orbeasca in celalalt ca atunci cand iti va fi greu va fi alaturi de tine;
- inseamna iertare, iubire, respect, din nou iubire, iar respect, incredere, distractie, discrepante, asemanari, toleranta, compromis, iar iubire si respect…. Doamne cate lucruri inseamna mariajul.
Totul e ca cel pe care l-ai luat cu acte sa fie cel care trebuie sa fie!
Eu recomand din suflet!
November 4th, 2010 at 12:15 am
Gata, ma-nsor! Am zis!
November 5th, 2010 at 10:54 pm
eu ma bag, necasatorita fiind si neavand nici o idee despre asta, numai fiindca am avut (si toti ati avut mai devreme sau mai tarziu) un preview de relatie de lunga durata care v-a influentat, si nu ma refer neaparat la o relatie dinasta de cuplu, de exemplu eu am avut un prieten foarte bun, care timp de vreo 10 ani a fost constant acolo, am stat si impreuna in diverse momente. aici o sa obiectati ca atractia sexuala e un factor important in discutie, ca aia moare prima, si probabil asa si este, de aia am zis preview, cum ar trebui sa fie dar la scara mai mica daca vreti, genul de relatie care nu are un inceput si un sfarsit, ci doar evolueaza indefinit pe acelasi nivel. poate ca cel mai aproape de adevar a ajuns bashque, numai ca am o singura corectie de facut: daca il accepti si-l iubesti pe celalalt, n-ar trebui sa simti ca faci compromisuri, doar sa dai fara sa ai impresia ca pierzi ceva, si asta mi se pare viermele din situatia idilica de mai sus. totul e bine, frumos, radem glumim, futem platim, facem compromisuri constient si ne mandrim ca uite ce suport eu de dragul sentimentului meu nobil, dar pana la urma asta s-ar putea sa sape la radacina.
November 6th, 2010 at 11:13 am
Bine punctata treaba cu compromisurile. Probabil ca aia e dragostea aia despre care se scrie in romane si pe care o mai vezi la tv uneori