Acu ceva vreme, citeam eu o carte, numită “Urzeala Tronurilor“. Și in cartea aia, unul din personaje, pe nume Sansa, o fată răsfățată de nobil, gândea că își dorește ca prințul cu care se va mărita să fie exact ca cel din poveștile pe care i le citea dădaca. Un prinț care să bată căpcăuni. Un prinț care să o apere. Care să fie cavalerul ei galant. Un Făt-Flumoth.

Atunci am avut o revelație și mi-am dat seama că am citit povești degeaba când eram mic și că nu am înțeles mai nimica din ele. Tot atunci mi-am dat seama că femeile îl caută multă vreme pe Făt-Frumos-cu-Paloșu-Vârtos-și-Portofelu-Gros. Și asta chiar dacă nu o recunosc.

În perioada în care au fost concepute poveștile pe care le citim noi acum, oamenii încă mai credeau în tot felul de nazăriri fantastice. Mințile slabe se înfricoșau cu ușurință. De aia, Făt-Frumos era un apărător. Zdrobitor de căpcăuni și alte alea. Acu, Harap-Alb omoară cel mult o libarcă, cu talpa de la bocanc sau te apără de un maidanez, cu vârfu de la ciocată. Dacă e-n sandale, ai belit-o!

Acum nu mai vin mongolii (a se citi “orcii“) peste noi și nici nu mai trăim prin păduri (nu majoritatea, cel puțin), să ne speriem de cerbu cu stea-n frunte. Acum căpcăunii sunt alții. Căpcăunul facturilor, căpcăunul plictiselii, al vacanței la Vienna și al genților/pantofilor de designer. Pe la o vârstă, căpcăunul singurătății. Sabia nu mai e din oțel strălucitor, cu vulturi pe apărătoare, ci e albastră, dreptunghiulară și îl are pe Caragiale în partea dreaptă. Bidiviul care înainte păpa jăratec, acu halește 15 la sută – pe motorină! Iar ajutoarele gen Fomilă și Setilă sunt Gigi de la financiar și Nico de la tribunal. Și Fernando de la Caransebeș.

Pe la vârsta când femeile realizează că bărbatul perfect nu există (sic!), atunci încep să îl caute fervent pe Făt-Frumos. Au totuși o listă întreagă de căpcăuni de învins, nu? Știți voi – Love me, feed me, never leave me! Ah, si daca se poate – entertain me! Please! Pe la o altă vârstă își dau seama că nu doar bărbații sunt imperfecți, ci și ele (sau NU MAI sunt, că au îmbătrânit). Abia atunci încep să aprecieze și alte calități, până atunci ignorate. Nu le zic eu, le știți voi.

Anais Nin zicea că e greșit ca o femeie să își dorească un bărbat care să îi construiască un castel, în loc să și-l construiască singură. Deșteaptă gagica. Probabil că a cărat multe roabe de cărămizi de una singură. Mai ales post-Henry, heh!  Ce-i drept, un proverb din popor zicea, incă dinaintea ei, că în viața asta te poți bizui numai pe tine. Și cică așa e.

Oricum, suntem o specie de tăntălăi și nu învățăm nimic din trecutul nostru. Un tratat de psihologie de azi o sa fie valabil si peste 200 de ani. Proverbele din antichitate inca funcționează de miniune. Meh. Firiialdreacu, Făt-Frumos!

Acu ceva vreme, niște prieteni și cu mine am zis să vedem New Moon (ei deja văzuseră primul film), și tot ce pot să spun e că filmu a fost nasol, văzutul lui, însă a fost mega distractiv, cu caterincă de proporții.

Ca sa rezum, pentru cei care nu s-au uitat – în film e vorba de o adolescentă care suferă de un caz sever de nasolenie, îndrăgostită de un vampir care nu suge și cu sentimente neclare față de un vârcolac ras pe piept.

OK, dar de ce e filmu atâââât de prost? E prost pentru că singuru lucru plauzibil din el este existența ființelor supranaturale.

Personaju vampir – avea 109 ani (da se ținea bine), totuși, cu toată vârsta lui, își pierduse capu pentru o pizdulice de 19 ani (sau cât dracu avea) cu toate problemele aferente vârstei. Am specificat că gagica era nasoală? I mean, really – ai minte de 109 ani, arăți ca la 18 și nu ești în stare să găsești o pițipoancă mai de Doamne-ajută ? Neplauzibil.

Dincolo de asta, gagiul e super palid (e vampir, OK, I digg), dar paloarea aia e din cauză că, la ei, circulația sangvină e doar una din sechelele copilăriei. Deci da, dragele mele, vampiru nu avea erecție. O putea fute doar la cap, și nici aia cu prea mult succes, că ajungem la punctu trei. Naj-pa-pa-și-ne-mai-vedem!

Punctu trei (ăsta e!): Băiatu-vampir era un câââââtamaaaai lingăul, un atârnache și un terminat. Până și io, la cei 24 de ani ai mei știu că dacă miorlăi în fața uneia (mai ales una de 19) și îi spui cât de mult înseamnă pentru tine, cât ești de topit după ea șamd, își pierde aia interesu instant și îți dă și papucu. Jap-pau!

Deci cum funcționează o relație între un vampir prost, fără erecție, nepriceput la femei și o pizdă cu ifose? Păi, nu prea. Meh, mai plauzibil e Star Trek, în plm!

OK, pe urmă mai e și vârcolacu ăla super dus la sală, epilat pe tot corpu… ca o observație a unuia care dă pe la gym, deși tipu era super masiv, își păstra un gât destul de subțire, ceea ce mie îmi miroase a efecte speciale făcute cu dosu pulii. Sau a aberație genetică. Trecem peste.

Bun, tipu ăsta (Jacob, carcalacu) se transforma în vârcolac (uneori în auro-lac, iar alteori în bufno-urs sau tractorist) dar nu era vâr-colac-de-wc, cum am fost obișnuiți prin alte filme, cu forme antropomorfe sau mai știu eu ce. Nu, ăsta era o jigodie multilateral dezvoltată. Un fel de lup construit în Rusia. Balșoi, balșoi!

Așadar, ești un tip care se poate transforma în lup – asta înseamnă că îți poți lubrifia oral, de unu singur, bilele de rulment și pistonu pricinpal – deci ce nevoie ai de o terminată care mai e și urâtă cu crengi pe deasupra? Plus că pot să pun pariu că la cât de sclifosită era, precis nu avea prea multă experiență sexuală și sugea nașpa, dar trecem peste.

De admirat că producătoru s-a dus la “Ielele Casting Show Biz”, a ales cea mai nasoală creatură contra naturii (că supra-naturală nu o pot numi) și deși asta mai jucase ca Vâlva Băii și Știmea Pământului, fiind titrată Miss Muma Pădurii 2008, el a pus-o în rolu unei gagici pe care o cheamă Bella. Comic de nume, eh? Unde e Caragiale să vă aplaude?

Overall, filmu pute ca un sconcs care-a murit într-un bocanc, prin sinucidere cu limburger. Merita văzut cu prieteni care să aibă caterinca la ei. Musai dat genericu în replay de câteva ori.

Și, că tot vorbirăm de bampiri and such, pe final, Phoenix – Empire of Vampires

Niște prieteni și cu mine ajutăm la organizarea unui eveniment sportiv. Și prin “ajutăm” zic “facem mai toată treaba, în timp ce alții își palpează genitalele”. În urmă cu câteva zile, am mers să clădim diverse constructii din lemn și să săpăm la greu (ca baietii din Pantelimon) pentru amenajarea locatiei evenimentului. Ce-am primit noi pentru munca noastră? Păi, de la început știam că o să primim o pulă-n cur să ne țină ismenele, dar afară de asta, mai trebuia să avem parte de cazare decentă, cât timp stăteam la locația x unde munceam. Ei bine, nuj cum dreacu s-a întâmplat, dar cineva a făcut un troc și în loc de cazare decentă am primit o muie cu clăbuci.

Paturi nașpa, perne pentru piticii lu Gălbuie ca Zăpada, plus pânze de păianjen și alte drăcii similare. Dar nu astea m-au deranjat, că la urma urmei am ajuns grafician pornind de la picturi rupestre, deci prea multe fițe nu am. However, aveam duș în cabană. Că nu era racordat la apă, asta e partea a doua. Concluzie? A trebuit să folosim dușurile comune. Well, dacă dușurile comune ar fi fost făcute după perceptia comună a ideii de duș, încă ar fi fost bine… but no…

In orice caz, cazare infectă or not, ne ducem noi să muncim. Și ia, boule, si cară kile de cuie și de scule, în spate la deal. Și ia, boule, și muncește si mai cară la deal și niste paleți. Și mai ia, boule, și mai cară și mai taie și mai ascute și mai bate și pe urmă, ia, boule, și dă la lopată până nu mai poți. Și, ca să fie tacâmu complet, tre să se transforme boul în tigru – dar cum? Păi, peste pământu acumulat pe el, toarnă o ploaie rece de munte și dungile vor apărea singure. Tigru, pt ca eram portocaliu cu negru, că la cât eram de “feroce” după o zi plină de muncă, cerebral eram, maxim, o zebră.

Evident, nu m-am supărat pe Dumnezeu că ne-a dat ploaie, că doar nu mă supăr pe toți dobitocii. Plus că după ce-a făcut rahatu ăla cu Gomora, ce să-i mai zici? Când ajung la cabana la care eram cazat, obosit, murdar și vai morții mei, îl intreb pe patron, pe boss de boss – “Nenea, unde facem și noi duș?”. Răspunsul vine prompt: “Păi, tot acolo”, asta însemnând la dușul comun. Imposibil să se fi făcut vreun aranjament, astfel încât noi, sclavii care am muncit pe tarlaua lui, pentru profitul lui, să avem parte de un duș decent. Nup.

Meh, hai să mă spăl. Dușul comun era o căcăstoare turcească (adică o gaură în pământ, cu 3 pereți în jur și, în unele cazuri, cu draperie, în altele, fără) peste care trebuia să arunci un palet de lemn. Te suiai pe palet si aveai la dispozitie un robinet cu un furtun de duș, furtun și atât, fără cap. Până și animalele de la circ sunt spălate cu duș cu cap, dar trecem peste, că eu sunt sălbatic. Foarte funny e că apa venea dintr-un vas wc din ăla vechi, cu lanț, suspendat. Pe același vas wc îți puneai și săpunu, prosopu etc, că nu aveai pe ce altceva.

În total 5 dușuri comune. Intru în primu – pânze de păianjen și o câtamai arahnida cu cruce (gorged upon the blood of virgins) fix, dar fix, pe robinet. Puli, morți, răniți, next! OK, al doilea duș, mă asigur ca nu sunt prin habitatul vreunui prădător și deschid robinetu. Pula apă. Alte puli, alți morți și răniți. Intu în dușu cu număru trei, deschid robinetu, curge apă. Hell yeah! Din căcate, curge peste tot, că furtunu era mai fisurat decât găozu lu Ricky Martin. Meh, spre norocul meu știu suficiente înjurături, așa că nu a fost o problemă și am ajuns și la dușu cu număru 4. Eh, ăsta avea furtunu căzut pe undeva pe jos, prin zloata de rahat amestecat cu nămol (rezultat din faptu că oamenii intrau înămoliți și se căcau pe lângă gaură). Do I wanna touch it? No, not really. Please deposit 25cents for more bagpuleală. Ajung și la dușu număru 5, ultimu. Dau drumu la apă, nu curge. NUUUUUUUU! Dezamăgeală totală – de ce nu e ca-n filme, când fix ultima chestie funcționează? Meh.

Lângă “cabina de duș” era o chiuvetă, cu apă, spre bucuria mea. Plm, mă spăl și la chiuvetă, ce să fac? Și cum mă săpuneam eu de zor, din furtunu dușului de lângă mine începe să curgă apă. E un miracol Dumnezeiesc! Asta și faptu că uitasem să închid robinetu și la un moment dat a venit și apa, cumva. Trântesc paletu și tzop sub duș , în bocanci și pantaloni scurți. Nu-mi permiteam să mă dezbrac și să las anaconda la vedere, că nu aveam draperie la duș și poate se speria careva. Îi zice anaconda pentru că e verde și cu pete, de aia e și logic să te sperii.

Ce-am învățat din toată treaba asta? Am învățat că nu trebuie să faci nimic bun, că e o prostie să ajuți pe alții și că să ai inițiativă e o idee rea. Data viitoare când cineva îmi cere să muncesc pe gratis îl trimit să-mi pieptene căcatu cu limba, până-i face cărare.

Partea bună e că pe drumu de întoarcere am ascultat o melodie mișto.

Eram io ieri la sală și voiam să bag grav dă tot pă aparate. Bă, frate, da nu mergea treaba deloc, că în seara de dinainte nu prea le avusesem cu somnu. Primu impuls a fost să cumpăr un baton energizant – da țeapă, că nu mai erau, așa că m-am dus până la magazinu din apropiere și mi-am luat un Snickers, gândindu-mă că o sa fac ca în reclama aia cu moșnegii.

Well, ce-i drept, în timp ce molfăiam la batonu de ciocolată, citeam că are 1000 de calorii so when that shit kicks in, o să fiu blană-rachetă, mi-am zis! Foarte adevărat, în cam 5 minute rupeam pieptu la înclinată, de n-aveam aere. Și tot antrenamentu a mers brici, ca să fiu sincer.

Pe urmă, însă am mai gândit “Bă, da ce dracu am mâncat io azi? Păi, cereale, niște pui cu fasole verde, 1 iaurt, 2-3 biscuiți și niscai caise… păi bine mă bou coclit – de unde pizda mă-tii să ai forță-n tine, dacă mănânci ca o sclifosită?” Pe urmă mi-am mai dat seama de altceva – total aleatoriu, nu am halit niciun pic de pâine și nici ceva dulce nu am mâncat (fotomodeală mă fac) – asta înseamnă că am glicemia scăzută. Iar glicemie sub valorile normale, înseamnă stare de fleoșcăială, functionare sub capacitatea normală șamd. Evident, batonu a intrat pe sistem (sugar spike, hell yeah!) și de acolo a pornit uzina. Pam-pam!

Well, anyhow, de la toată treaba asta, mintea mea a tras niște concluzii. Orice bou știe că dacă nu mănânci cum / cât / ce trebuie, nu ai energie în tine și nu ești bun de nimic. De asemenea, capacitatea de învățare, asimilare etc este puternic afectată și ea. Și nu mă refer doar la a învăța anii în care a trăit Ștefan cel Mijlociu, ci la a învăta orice, absolut orice, de la tehnici de agățat, până la cum să dansezi ca Shakizda.

Acuma ce știm noi despre femei? Știm că în adolescență le pocnesc complexele de inferioritate, se simt urâte și nasoale, drept pentru care decid ele (ca niște adevărate nutriționiste) că ar fi o idee bună să se înfometeze, ca să arate bine. Nu zic ba, unele chiar nimeresc o dieta bună și se fac bune-n draci… celelalte, fac doar greva foamei și atât. Well, efectele înfometării sunt clare, iar aceste tinere cu mult potențial, în perioada adolescenței, când personalitatea lor ar trebui să capete sarea și piperu, plus ar trebui să asimileze multe cunoștințe, atât despre viață, cât și la nivel cultural, se infometează. Și știți voi expresia aia cu “Ce-ai, bă, te-a prostit foamea?” – ei bine, fix despre asta e vorba. Nu mănânci, rămâi legumă. De aia pe la 20 și ceva de ani, după mulți ani în foame, săracele ajung să aibă o minte tot cam de 16-17 ani, nu se prind la glume, mă plictisesc și în general sunt toante.

Eu reușesc (uneori) să ies cu tipe care arată bine și au și ceva în cap, suficient cât să mă simt bine cu ele. Deci de putut, se poate! Dar nu daca stai să mori de foame. Pam-pam, again!

However, concluzia postului ăstuia e alta – toată chestia aia cu bărbatu tre să își găsească femeie cu câțiva ani mai mică, ca să fie la același nivel – ei bine, chestia aia tocmai s-a dus pe pulă. Pentru că noi băgăm în noi ca sparții, de aia! Știam eu că shaormele alea nu au fost inutile )

Am fost la Sonisphere la toate trei zilele. Manowar, Metallica, Rammstein, fuck yeah! Culmea dreacu, plin de pițiponcăreală, la concertele rock. Pițipoance la standuri, desigur, la Fuborg, La Jaques Danielle și la alții.

Ma uitam la ele în prima zi, vizibil lezate de spurcăciunea rockărimii – așa, ‘rați ale dreacu de maneliste, sper sa crape adrianu-n voi!

Ziua doi – mă așteptam să fie astea deja ofilite, însă cum mă deplasam eu tacticos să îmi cumpăr licoarea cerbului cruciat, mă uit în stânga și-n partea opusă stângii și observ că ale dreacu pițipoance se adaptau. Erau zâmbitoare și dădeau din cap. WTF?! E Slayer, mutantelor ce sunteti, nu trebuie să vă placă, blasfemie!

Ziua trei, după big fouru din ziua precedentă, astea deja se căliseră si pe la Stone Sour, nu numai că dădeau din cap, dar începuseră să se și bălăngăne și să dea din fese. Deci nu! Nu, fir-ar mama voastră, voi acuma trebuie să vă tăvăliți pe jos în agonie și să sfârâiți în suc propriu! Nu! Nu! Nu! Ce dracu se întâmplă?!

Cum am observat eu astea? Dincolo de spiritu meu moromețian, alea se întâmplau să fie bune ) Oricum, versatilitatea fonică a pițiponcărelii dovedește încă o dată ce animal adaptabil este omul.

In următorul episod:Despre proprietățile balistice și aerodinamice ale pizdei.

Până atunci, însă, vă las cu întrebarea care a bântuit omul de la ontos încoace: “de ceeeeeeeeeeeeeeeeeeee?!??!?!!!”

Eu sunt grafician. Lucrez in marea si frumoasa industrie publicitară. Uneori, cand fac un design serios (fără 10 mii de culori sau fără știu eu ce ilustrații ușor hilare) există o șansă de a auzi replica “E cam comunist – nu e bine” . Cu asta m-am obișnuit deja. Însă recent mi s-a spus să tund barba unui vrăjitor, dintr-o ilustrație, pentru că arată ca Moș Gerilă – și e comunist! Chestia asta m-a frapat. Lăsând la o parte implicațiile socio-politice, atât comuniștii, cât și naziștii aveau niște graficieni extraordinari – în general graficienii de propagandă sunt minți strălucite. Aș vrea eu să pot face o ilustrație comunistă, în adevăratul sens. Așadar, grafica de tip comunist, nu este una slab calitativă, ci doar puternic impregnată de doctrină.

Well, trecănd şi peste asta, în mintea unora, orice care poate avea un pic de legătură cu comunismul este rău. Așadar, orice design comunist este respins. Dar există și reversul medaliei – dacă nu vrei să pari comunist, faci X. Iar cum majoritatea se fereşte de această idee, cu siguranţă va face X.

Foarte interesant de remarcat că oamenii ar face foarte multe, doar să nu le fie aplicată fix eticheta de care se feresc cel mai tare. Oamenii fac foarte multe pentru imaginea lor, poate mai multe decât pentru sine. (îmi vine întrebarea simplă, legată de manipularea imaginii în public – câți preferă să poarte haine largi în loc să slăbească?)

O formă rudimentară de manipulare întâlnită la copii – “N-ai tupeu, dacă nu faci X”. Iar cum e un lucru ştiut că fără tupeu nu poti fi cool, e lesne de înţeles că dacă faci X, eşti cool.

Egală în empirism este şi metoda sefilor de galerie de a agita suporterii, pe modelul “Cine nu sare, cine nu sare, ori e gabor, ori e prost de moare”. Evident, nimeni din galerie nu îşi doreste decesul în urma prostiei, drept pentru care, toată lumea sare. Unii zahăr.

Modul în care individul este perceput de semenii săi are o importanţă majoră, la nivel personal. Aşadar, atacând imaginea unui ins sau, mai bine zis, atacând modul în care un individ consideră ca e perceput – îl poţi manipula cu uşurinţă. Doar cu toţii ne dorim să fim plăcuţi, acceptaţi, iar pe piaţă – să vindem. Şi ne întoarcem la Fereastra lu JoHAri.

Iată cum de-alungul istoriei, fidelitatea femeilor a fost întreţinută prin simpla lor atingere cu vocabulele dizgraţiei. Am mai discutat asta, într-un post anterior, nu revin. În aceeaşi categorie intră şi virtutea bărbaţilor, codul cavaleresc, onoarea nobiliară și multe altele, stabilite pe principiul “ca să fii bărbat adevărat…”

Este facil de remarcat că în anul 2010, femeile sunt mai libere sexual, iar bărbații s-au îndepărtat, atât în aspect cât și în gândire, de tiparul masculin consacrat. Percepând asta ca pe o scăpare de sub gheara manipulării în masă, o putem numi “evoluție”? Sau nu am făcut altceva decât să schimbăm forma de manipulare, lucru care se va remarca abia peste câteva generații?

Dau avizu meu poștal unei băbăloaice și aștept. La un moment dat se strigă “Alexandru Cătăliiiin!”. Ei bine, după cum zice și melodia aia de la Ting-Tings – that’s not my name! Așa că stau potolit, așteptând ca bovina de serviciu să scoată botu din lucernă, să-și dea balega de pe ochi și să citească mai bine.

Peste încă 2 minute, aud numele meu strigat corect, însă cu indignare! Cum de nu m-am prins oare că ăla care nu eram eu, eram de fapt eu, dar nu stiam, pentru ca nu mi-am dat seama, pentru că … ahm… unde eram? Ah, da, shaorma! Ah, ba nu.

Ajung față în față cu femeia-poștă, pardon, cu tipa de la poștă. Oh, ioi, ce oroare – avea un par, curgea-n fuioare, dar nu pe cap, ci pe picioare! Ei bine, cum eram eu față în față cu Yeti de România, această ființă fabuloasă începe să mă ia la întrebări, în legătură cu coletul.

Aveam echipament sportiv înăuntru, dar posibil ca în grabă, de dimineață, să îmi fi pus din greșeală, fața de pirat contrabandist și de aia se agita molusca. Ho, fă, că n-aduc bombe second hand, în țară – culmea dracu – și prin Poșta Română!

Mă pune să deschid coletu. Pfoa, și dacă aveam vibratoare? Era nasoală toată treaba cu violatu corespondentei – ar fi ieșit doar cu violu de la poștă, ceea ce e cu totul altă mâncare de pește! Și cum sforăiam eu pe mine, la ora aia indecentă (se făcuse deja vreo 8 jumate) dădeam semne de stângăcie, cu mâna dreaptă, la deschisul coletul. Cu alte cuvinte, mă mișcam cu viteza melcului molestat.

Sandiloaica, vizibil agasată de lipsa mea de interes față de timpul ei, începe să pufăie și să fornăie. Mă scuz pentru somnolență, așa că Wonder-Woman (it’s a wonder she’s a woman) îmi zice: “Eh, lasă, că te trezim noi!” și zâmbește ștrengărește, de sub mustață.

Da ce vreți, bre, să-mi faceti? Sau voi chiar sperați că oi fi vreun distribuitor de vibratoare, din ala de vine la tine la masă, când ești în restaurant și îți pune unealta pe masă? Țeapă, fraierelor, ca jucăriile sexuale îmi vin prin curier! În pachet, am doar genunchere, cotiere, o husă de armă și câteva nimicuri.

Hmda, ca să vezi, nu era nimic dubios. Se uită sec in colet și zice sec: “TVA 36 de RON”

Bine că ești tu seacă, păpușe, că gândesc eu destul de zemos și cu clăbuci. Știm amândoi la ce.

1. Nu știi să numești județele tării și te întrebi la ce ți-ar folosi să le știi.

2. Ești mândru de chestii cu care nu ai avut nicio legătura, gen performantele unor sportivi.

3. Toată lumea din afara orașului îți spune că ești arogant.

4. Tu ești de părere că ești normal. Doar tu.

5. Toată lumea are ceva cu tine. Să mori tu, dacă nu-i așa!

6. Ești de părere ca 86% din populație ar trebui lichidată.

7. N-ai cunoscut în viața ta un ungur, dar ai boală pe nația lor.

8. Mănânci la Mc, KFC etc, de foame, nu de fiță.

9. Crezi că shaorma ar trebui să fie mâncarea națională și bănuiești că ar fi putut fi adevărata cauză a războiului din Irak.

10. Nu cumperi inălbitor aproape niciodată, pentru că are apa suficient clor și așa.

11. Hainele și pantofii ți se murdăresc după două ore de mers prin centru, fără să faci absolut nimic dubios.

12. Critici pe toată lumea, dar când se ia cineva de tine spui că gusturile nu se discută.

13. Nu ești la curent cu nicio știre din lumea politică și habar nu ai cine e ministrul de interne, dar ești ferm convins că toți politicienii fură.

14. De multe ori, mai ales vara, te trezesc lătrăturile maidanezilor și țiganii care strigă “Fiare vechi loooom” cu mult înaintea alarmei de la ceas.

15. Nu ai fost niciodata în Sălăjan sau Pantelimon, dar ești destul de sigur că pe acolo umblă golanii cu mitraliere pe stradă.

16. Cand vezi oameni că se bat pe stradă  nu îi oprești. Tu scoți mobilul să îi filmezi.

17. Nu ai amici. ai “tovarăși”.

18. Nu există poliție sau jandarmerie, există doar “Garda”.

19. Tu nu te te relaxezi, ci “o arzi aiurea” sau “o arzi chill”

20. Tu și cu tovarășii tăi ați fost interpelați minim o dată, de Gardă, când o ardeați aiurea la colțu blocului.

21. Tu nu faci mișto, tu faci “caterincă”.

22. Nu te duci la petreceri, te duci la “bairamuri”.

23. Nu trebuie sa faci naveta ca sa te duci la liceu/facultate.

24. Ți se pare că să mergi 9 stații cu tramvaiu (gen Ghencea-Crangași) nu e un drum lung.

25. Cand urci in autobuz ții geanta strâns în mână sau bagi mâna în buzunarul cu portofelul.

26. Ești de părere că e mai rentabil să plătești o amendă la RATB din când în când, decât să îți cumperi mereu bilet.

27. Nu ți se pare ciudat să mergi prin tunele subpământene ca să ajungi la muncă. Tu știi că ăla se numește metrou.

28. Nu cunoști prea bine străzile orașului și folosești bodegile drept puncte de reper când vrei să explici ceva.

29. Când mergi spre periferie, adesea vezi la stop un BMW Seria 7 lângă o căruță plină cu fiare vechi. Asta nu te miră deloc – ăia cu căruța fac primul pas spre a-și cumpăra merțan, iar tu ca prostu tocmai ai aruncat la gunoi o doză metalică.

30. De multe ori ți-e frică să treci pe zebra, pe verde.

31. Nu ai niciodată pretenția să ți se dea restul complet la magazin.

32. Ești un pic speriat când un vânzător sau funcționar se poartă frumos cu tine.

33. Nu deschizi ușa preoților veniți cu botezul, că oricum ești convins că au mai mulți bani decât tine.

34. Numărul de mall-uri & supermarketuri de la tine din cartier îl va depăși în curând pe cel al lăcașelor de cult. Oricum te duci mai des în mall decât la biserică.

35. De Crăciun nu pui decorațiuni pe ușă că oricum știi că o sa ți le fure. Colindătorii sau politicienii.

36. Te simți bine când mergi prin țară și îți dai seama că multe orașe sunt mai mici decât cartierul în care stai.

37. Ești de părere că toți care vin din țară să stea în București și se vaită de cât de nașpa e, ar trebui să se ducă în pizda mă-sii, la ei acasă. Unora le-ai plăti și biletul de tren.

Ce incerc sa dovedesc – mitocănia barbatilor se întoarce împotriva propriului sex și se întoarce with a vengeance.

Specia umană e o specie de animale inteligente. Și subliniez animale! Și ce poate fi mai animalic decât pornirea de a ne fute? (probabil că instinctu matern și dorința de apartenență la un grup, dar eu vreau sa vorbesc de futai, so shut it)

Ei bine, toți ne-am fute în draci. Toți bărbații o și recunosc. Eu am așa, o vagă bănuială că și femeile își doresc asta la fel de tare, ba chiar unele mai tare. Bun. Deci, de ce nu ne futem în draci? De ce nu avem pe stradă cabine de futut, în 2010? Vă zic eu, pentru că bărbații sunt niște imbecili! Mulțumesc.

Sunt tip și mă fut cu 3 gagici, simultan. Ce sunt? Un mega-futălău, desigur! Dacă ești tipă și faci aceeași chestie, ce ești? O mega-futăloaica? Da, poate pentru 5% dintre bărbați. Pentru restu, esti o curvă. Huoooo, meriți să fii lapidată! Cum să aibă o femeie aceeași dorință sexuala ca un bărbat? Doar femeile stau pe piedestale și se cacă levănțică, din care fac ăștia odorizante de cameră, nu? Ei bine, genu ăsta de gândire retardată cauzeză lipsa cabinelor de futut pe străzi.

In urma unei discutii (de ieri) cu Lorena, zic – “Hm, oare cum ar fi dacă nu am insulta femeile de fiecare dată când nu se zgârcesc la a oferi senzualitate? Oare am avea parte de asta mai des?” Dacă ai un tovarăș care face cinste cu bere, arunci cu “da-ți-aș, lua-mi-ai, propti-ți-aș” în direcția lui? Cred că nu. Așadar, de ce o facem cu femeile care oferă ceea ce de fapt, chiar ne dorim? Oare dacă femeile nu ar mai fi atât de des insultate, nu ar ajunge să fie la fel de libere, sexual, ca și noi? Ba probabil că da, probabil că am avea cabinele alea pe stradă. Dar nuuu, tre să existe mereu adunătura aia de labagii frustrați,  care să înjure în dreapta și în stânga. Hmda.

OK, nu ne futem pe stradă în 2010, n-o să murim din asta. Altceva e mai nasol. Mult mai nasol. Dacă ești femeie și vrei să te fuți, fără ca lumea să spună că ești o curvă coclită, trebuie să implici sentimentu în discuție. Sentimentele astea sunt, uneori, doar plăsmuiri fantastice și atât. Pentru că nu tot timpul e vorba de dragoste și adesea e vorba de sex. Doar sex.

Atunci apar păcăleala de sine, minciuna și alte mizerii similare. Și cu siguranță că uneori, oamenii pun botul la falsități, mai ales dacă par a fi exact lucrurile pe care le căutau. Și așa ajungem să trăim în minciună și în vis, ajungem să credem că suntem struțocămile, când, de fapt, suntem rinocerbi.

Trezirea e mereu cu cădere din pat. Dezamăgire e ceva bun, însă. Amăgirea a fost urâtă, fără niciun dubiu.

Așadar, insultele bărbaților la adresa sexualității feminine, le fac pe acestea din urmă să creeze un sistem legitim de apărare, bazat pe fals și uz de fals. Toate astea conduc la nefericirea ambelor sexe și la constrângeri sexuale. Ne place sexul, nu ne place durerea (Dolorem Ipsum) – de ce nu facem tot posibilul să avem ce ne dorim? De ce continuăm în prostie? Dumnezeule, din ce specie idioată facem parte!

M-am trezit cu noaptea-n cap, ca să nu mai zica lumea ca am numa prostii în el. M-am dat jos din pat rapid, că cine se scoală de dimineață sapă groapa altuia, iar eu nu știu unde mi-e lopata. Am folosit-o ieri să îngrop securea războiului plus câteva amintiri și nu știu unde am pus-o.

Îmi trag pe mine pantalonii din pânză freatică și cămașa din pânză de bonfaier. Iau și-o pereche de mănuși din pânză de păianjen și mă încalț în bocanci duri, că-s pregătit să calc în străchini și să dau cu bâta-n baltă.

Las dreacu săpunu, că oricum sunt preacurat și neprihănit, așa că n-am de spălat decât putina. Am scăpat de noapte și-mi iau lumea-n cap, plec, cu toate pânzele sus, să găsesc femeia care să ma facă să strig “Viață la tribord! Matelot, adu harponu!”

Însă până atunci mă plimb cu pluta pe conductă, sperând să ajung unde-a-nțărcat dracu copii. Nu-i grabă, o ard chill cu Ion Luca Caragiale si discutăm tactica cavalerească, cum e cu căderea de la Banca Comercială Română și despre ce-a mai scris Biserica Catolică pe Twitter. Scot un as din maneca camasii și pun cărțile pe masă, că cine are carte are tarte. Oricum, sar peste masă ca să dau slam dunk la coșu de pe fața vecinei. Ion rămâne perplex și scoate un flex ca să taie niște datorii de pe listă.

Sunt la cuțite cu prostimea, așa că am de unde alege o lamă. Feliez mărul discordiei și am tăiat-o!