Home*** Despre zâmbetul românilor ***
Eram vineri seara în Lucky 13 cu niște unii. Un tovarăș a agățat, cu un pic de bulan, două americance. Newyorkers, mai exact.
Știți ce mi-a zis una dintre nemernice, curăța-i-aș dantura cu bocancu? Mi-a zis că ea zămbește des, că zâmbește tot timpu și… a naibii bestie, fix înainte de durerea alegerilor m-a întrebat: “Românii de ce nu zâmbesc mai des?”
Nuj fă, veneratoare de cheeseburgeri ce ești! Ghici!
Să-mi trag una dacă întrebarea ăleia nu m-a lovit direct în ouă, de m-am trezit cu omleta în chiloți! E cam nasol că are dreptate. Românii zâmbesc rar.
Și ca să răspund curioșilor – nu, nu erau bune. Cea mulatră arăta decent, dar vorbea cam cât Masa Tăcerii și comunica și mai puțin. A doua, caucaziană, era toantă rău și dacă auzise de epilatul mustății probabil că avea coșmaruri cu el. Nu de alta, dar avea un trafalet sub nas, să îl facă invidios pe Avram Iancu! Deci nu. Clar nu.
Oh well, români, zâmbiți, să le arătăm americanilor că și noi putem! Puțim, chiar! Pe final, vă las cu o poezie:
The Smile, by William Blake
There is a smile of love,
And ther is a smile of deciet,
And there is a smile of smiles
In which these two smiles meet.
And there is a frown of hate,
And there is a frown of disdain,
And there is a frown of frowns
Which you strive to forget in vain;
For it sticks in the heart’s deep core,
And it sticks in the deep back bone.
And no smile that ever was smil’d
But only one smile alone,
That betwixt the cradle & grave
It only once smil’d can be;
But when it once is smil’d,
There’s an end to all misery.
November 23rd, 2009 at 12:05 am
fir-ar rasa lor sa fie…god i hate those ppl
cre si eu ca zambesc des, e de la vidul din craniu. au atata spatiu liber acolo ca altceva n-au ce face decat sa zambeasca.
no one does it better than we do 
anyway, romanii nu zambesc rar..nu uita de traditionalul haz de necaz
November 23rd, 2009 at 3:22 am
Stii ce? Da, are dreptate.
Cand lucram in Otopeni, a fost un moment cand din 4 ghisee deschise, 3 erau libere si eu verificam actele unui pasager. In spatele lui, astepta inca unul. Cand l-am intrebat de ce nu s-a dus la alt ghiseu, unde nu ar fi trebuit sa astepte penru acelasi serviciu, mi-a raspuns ‘pentru ca esti singura care zambeste’.
Bine, poate in cazul asta ar fi trebuit sa ma incrunt, ca poate as fi avut un pic de timp sa rasuflu, dupa un zbor plin.
Culmea e ca eram intr-o perioada in care imi faceam bagajele sa plec de la jobul din aeroport si ma intrebam daca si unde voi avea unde munci dupa aia, ca nu aveam alt servici aliniat. Si nici acasa lucrurile nu erau grozave.
Toata lumea are probleme. Asta nu inseamna ca trebuie sa stai incruntat tot timpul si sa iti exprimi cel mai mic motiv de dezgust pentru viata numai pentru ca exista.
E gratis sa zambesti. Un zambet poti da oricui, de cate ori vrei, inclusiv tie, si nu se invecheste niciodata. Poti sa-i schimbi intelesul cand vrei, si se potriveste cu cele mai multe stiluri vestimentare (ok, poate nu rock/goth/punk/emo, desi la punk e discutabil
)
Daca e sa te iei dupa behavioristi, cand ai o zi proasta, daca te scremi sa zambesti pana iti iese un zambet credibil, incepi sa te simti mai bine. Daca incerci asta in oglinda, risti chiar sa te pufneasca rasul. Pe ideea ‘fake it till u make it’
Si daca printr-un zambet ii poti ajuta si pe altii sa se sima bine, de ce nu l-ai purta? Poate daca zambesti, te remarca gagica aia buna pe care o tot vezi in autobuz, sau tipul ala pe care il tot vezi si parca se uita prin tine…
Sau chiar si cersetorul din coltul drumului, care in mod normal primeste expresii faciale care oscileaza intre mila – dezgust si indiferenta, poate apreciaza un zambet pe an.
de cand am inceput sa fac treaba asta, in mod frecvent mi se raspunde cu un zambet, sau chiar imi mai zice cate cineva ca ‘you made my day’.
Si daca te-ai saturat sa tot vezi fetze obosite, racaite, triste, ofuscate, etc, lead by example si ofera tu un zambet.
Nota bene: zambet, nu ranjet
http://www.dalbenas.ca/Pictures/smiling.gorilla.jpg
November 23rd, 2009 at 12:03 pm
@Vehrim: da, e adevarat ca noi zicem “frate, sa vezi in ce situatie penala sunt: n-am bani, gagica mi-a dat papucii si m-am certat si cu ai mei, hahahaha, e bine, mai rau nu se poate!” dar tot nu e un zambet pe bune
@Anthea: Si eu sunt mai fericit dupa ce fac sala si se degaja endorfine sau dupa ce beau 200 de vodka, dar e artificial, not the real thing. Plus ca nu pot fi decat uracios la comanda, cu zambetu e mai greu
)
November 23rd, 2009 at 12:21 pm
cică test de diacritice
ăîţâîăţşşţăîâ
November 23rd, 2009 at 9:18 pm
Daca poti fi uracios la comanda, poti si sa zambesti. E o alegere, iar comanda e la tine. Artificial.. asta era si ideea cu ‘fake it till u make it’: o sa fie fake pana devine the real thing.
Eu vad lucrurile in felul asta: tot ceea ce suntem (fizic, psihic, emotional) este energie. Pe asta nu o zic eu, o zice fizica cuantica. Si daca e asa, atunci ne putem influenta existenta schimband anumite coordonate. Ce ne limiteaza sunt propriile credinte despre ce este rel si ce nu e real, despre ce ‘merge’ si ce ‘nu merge’ si despre ‘cum merge’. Daca ne lasam fiinta la intamplare, ajunge, in general, sa fie condusa de Ego, care este fix partea aia din nou care seteaza limitele de care ne lovim.
Daca mergi pe ideea ca emotiile sunt cauzate de ce ti se intampla, si nu de asteptarile, dorintele, credintele tale, samd, atunci pui locus control in afara ta si te transformi singur intr-un sclav neputincios supus evenimentelor.
Cand iti reuseste schimbarea de emotii/ganduri, etc prima data, realizezi ca treaba asta chiar merge, si nu ti se mai mare atat de neplacuta.
Ce e artificial in zambetul de care vorbesti, este lipsa de fundament. Daca faci numai gestul fizic, dureaza un timp, se simte artificial si atat. Dar daca zambetul ala, la inceput amar, e suplimentat cu ganduri pozitive din viata aia – saorma, prieteni, sanatate – asa cum e ea, subreda cateodata, tot ai 2 maini si 2 picioare, functionale, ai ochi sa vezi si urechi sa auzi, si ai un creier care merge si atatea altele.
Sa zici ca gandirea pozitiva e o prostie si ca numai americanii cu creiere lipsa pot sa o gaseasca utila, e tipicul romanesc de a zice : toti ceilalti sunt prosti si numai eu sunt destept pentru ca toti ceilalti nu sunt eu.
Daca iti place sa fii asa, fii asa, nu-ti poate dicta nimeni cum sa fii, e numai alegerea ta
Ce vorbesc eu aici este despre experienta mea cu treaba asta, si rezultatele pe care le am si le-am avut cu diversii clienti lucrand cu asa ceva. Nu-ti spun cum sa gandesti sau cum sa simti. Iti spun ca poti schimba ceva, daca nu iti place starea de fapt.
Hazul de necaz e o chestie importanta si ea, pe care multi de pe partea asta ar putea sa o invete, iar endorfinele nu se degajeaza numai la sala si fiind ceea ce sunt, daca zici ca nici alea nu-s the real thing, atunci zi-mi ce intelegi tu prin the real thing? Fericire, multumire, implinire intr-un anumit domeniu?
Creierul nu stie diferenta intre ceea ce vede cu ochii fizici si ceea ce vede cu ‘ochii mintii’. Vezi ca am niste filme pe site la mine. Poate daca le vezi ai sa intelegi un pic mai mult ce incerc eu sa explic aici, in prea multe cuvinte…
What the Bleep Do We Know explica niste chestii de care poti sa te folosesti sau nu. Important e sa stii de ele
Si hai ca tac naibii din degete acuma, ca am treaba inaine de servici
Vorba’ lu’ Murphy
November 23rd, 2009 at 9:48 pm
I’m sorry, oi fi eu o nenorocita, defapt nu oi fi, sunt; mi s-a spus de multe ori, dar nu o sa zambesc ca sa ii fac pe ceilalti sa se simta bine. De ce as face asta? Fuck’ em. Feel good on your own. Nu o sa-i zambesc sau sa-l salut pe cersetorul de pe scarile blocului care ma saluta cand ma vede, pentru ca se pisa la coltul blocului si pute. Nu o sa zambesc ca tampa pe strada ca sa ii fac pe altii sa se simta bine, desi cred ca aia care zambesc cand te vad zambind, mai mult zambesc din mila la “iote si pe nebuna/naiva/aia fara probleme”. Pot sa ma simt bine si fara sa ii fac pe altii sa se simta bine. Plus ca daca zambesc mult, fac riduri
..see? Nici nu ma incrunt asa c-o sa raman pururea tanara hihihi.
Cultul zambitului o avea beneficii, dar e un cult. Si aproape pot sa pun pariu ca a inceput odata cu dezvoltarea domeniilor de relatii cu clientii si cu corporatiile. N-am treaba nici cu una nici cu alta; i do science me! asa ca nu ma pretez la d’astea.
Daca zambesti doar cand ai de ce, nu inseamna ca acel ceva este neaparat in exteriorul tau. Ca ziceam de zambit ca tampa, am facut-o la viata mea, dar din motive proprii si pentru mine nu pentru a descreti fruntile celorlalti.
@ Anthea : sa nu crezi ,doamne fereste, ca e vreun atac la adresa ta.
November 23rd, 2009 at 10:25 pm
@Anthea: the real thing e atunci cand zambesti pentru ca tocmai ti-au marit salariul, pentru ca tocmai ai luat 10 la mate sau pt ca tocmai ai primit o lauda sau ceva de genu. Promit sa tin minte ce ai zis, nuj daca o sa imi vina vreodata pofta de incercat, da macar sa tin minte creca pot
@mtz: io zambesc tamp cand ma gandesc la diverse idiotenii si sunt in lumea mea
))
November 24th, 2009 at 9:05 pm
November 26th, 2009 at 8:52 pm
Imi amintesc de o belgianca care isi facea stagiul pe la FJSC si traia cu impresia ca Fornetti e brand romanesc pentru ca a vazut foarte multe chioscuri in Bucuresti.. Tinand cont de acest aspect, de la americance nu emit pretentii nici macar pentru epilare, dar’mite pentru altceva.
P.S. Am putea avea surpriza sa apara in State prima maimuta cu viza de flotant.