*** Cum iți dai seama cât de “capitalist” ești? Păi aruncă un ochi mai jos și vezi câte ți se par cunoscute… ***

1. Nu știi să numești județele tării și te întrebi la ce ți-ar folosi să le știi.

2. Ești mândru de chestii cu care nu ai avut nicio legătura, gen performantele unor sportivi.

3. Toată lumea din afara orașului îți spune că ești arogant.

4. Tu ești de părere că ești normal. Doar tu.

5. Toată lumea are ceva cu tine. Să mori tu, dacă nu-i așa!

6. Ești de părere ca 86% din populație ar trebui lichidată.

7. N-ai cunoscut în viața ta un ungur, dar ai boală pe nația lor.

8. Mănânci la Mc, KFC etc, de foame, nu de fiță.

9. Crezi că shaorma ar trebui să fie mâncarea națională și bănuiești că ar fi putut fi adevărata cauză a războiului din Irak.

10. Nu cumperi inălbitor aproape niciodată, pentru că are apa suficient clor și așa.

11. Hainele și pantofii ți se murdăresc după două ore de mers prin centru, fără să faci absolut nimic dubios.

12. Critici pe toată lumea, dar când se ia cineva de tine spui că gusturile nu se discută.

13. Nu ești la curent cu nicio știre din lumea politică și habar nu ai cine e ministrul de interne, dar ești ferm convins că toți politicienii fură.

14. De multe ori, mai ales vara, te trezesc lătrăturile maidanezilor și țiganii care strigă “Fiare vechi loooom” cu mult înaintea alarmei de la ceas.

15. Nu ai fost niciodata în Sălăjan sau Pantelimon, dar ești destul de sigur că pe acolo umblă golanii cu mitraliere pe stradă.

16. Cand vezi oameni că se bat pe stradă  nu îi oprești. Tu scoți mobilul să îi filmezi.

17. Nu ai amici. ai “tovarăși”.

18. Nu există poliție sau jandarmerie, există doar “Garda”.

19. Tu nu te te relaxezi, ci “o arzi aiurea” sau “o arzi chill”

20. Tu și cu tovarășii tăi ați fost interpelați minim o dată, de Gardă, când o ardeați aiurea la colțu blocului.

21. Tu nu faci mișto, tu faci “caterincă”.

22. Nu te duci la petreceri, te duci la “bairamuri”.

23. Nu trebuie sa faci naveta ca sa te duci la liceu/facultate.

24. Ți se pare că să mergi 9 stații cu tramvaiu (gen Ghencea-Crangași) nu e un drum lung.

25. Cand urci in autobuz ții geanta strâns în mână sau bagi mâna în buzunarul cu portofelul.

26. Ești de părere că e mai rentabil să plătești o amendă la RATB din când în când, decât să îți cumperi mereu bilet.

27. Nu ți se pare ciudat să mergi prin tunele subpământene ca să ajungi la muncă. Tu știi că ăla se numește metrou.

28. Nu cunoști prea bine străzile orașului și folosești bodegile drept puncte de reper când vrei să explici ceva.

29. Când mergi spre periferie, adesea vezi la stop un BMW Seria 7 lângă o căruță plină cu fiare vechi. Asta nu te miră deloc – ăia cu căruța fac primul pas spre a-și cumpăra merțan, iar tu ca prostu tocmai ai aruncat la gunoi o doză metalică.

30. De multe ori ți-e frică să treci pe zebra, pe verde.

31. Nu ai niciodată pretenția să ți se dea restul complet la magazin.

32. Ești un pic speriat când un vânzător sau funcționar se poartă frumos cu tine.

33. Nu deschizi ușa preoților veniți cu botezul, că oricum ești convins că au mai mulți bani decât tine.

34. Numărul de mall-uri & supermarketuri de la tine din cartier îl va depăși în curând pe cel al lăcașelor de cult. Oricum te duci mai des în mall decât la biserică.

35. De Crăciun nu pui decorațiuni pe ușă că oricum știi că o sa ți le fure. Colindătorii sau politicienii.

36. Te simți bine când mergi prin țară și îți dai seama că multe orașe sunt mai mici decât cartierul în care stai.

37. Ești de părere că toți care vin din țară să stea în București și se vaită de cât de nașpa e, ar trebui să se ducă în pizda mă-sii, la ei acasă. Unora le-ai plăti și biletul de tren.

*** Jocuri de cuvinte. ***

M-am trezit cu noaptea-n cap, ca să nu mai zica lumea ca am numa prostii în el. M-am dat jos din pat rapid, că cine se scoală de dimineață sapă groapa altuia, iar eu nu știu unde mi-e lopata. Am folosit-o ieri să îngrop securea războiului plus câteva amintiri și nu știu unde am pus-o.

Îmi trag pe mine pantalonii din pânză freatică și cămașa din pânză de bonfaier. Iau și-o pereche de mănuși din pânză de păianjen și mă încalț în bocanci duri, că-s pregătit să calc în străchini și să dau cu bâta-n baltă.

Las dreacu săpunu, că oricum sunt preacurat și neprihănit, așa că n-am de spălat decât putina. Am scăpat de noapte și-mi iau lumea-n cap, plec, cu toate pânzele sus, să găsesc femeia care să ma facă să strig “Viață la tribord! Matelot, adu harponu!”

Însă până atunci mă plimb cu pluta pe conductă, sperând să ajung unde-a-nțărcat dracu copii. Nu-i grabă, o ard chill cu Ion Luca Caragiale si discutăm tactica cavalerească, cum e cu căderea de la Banca Comercială Română și despre ce-a mai scris Biserica Catolică pe Twitter. Scot un as din maneca camasii și pun cărțile pe masă, că cine are carte are tarte. Oricum, sar peste masă ca să dau slam dunk la coșu de pe fața vecinei. Ion rămâne perplex și scoate un flex ca să taie niște datorii de pe listă.

Sunt la cuțite cu prostimea, așa că am de unde alege o lamă. Feliez mărul discordiei și am tăiat-o!

*** Un post despre cum te caracterizează ceea ce bei. Scurt pe doi, pac-pac! ***

Acum câteva zile eram într-o bodegă cu bou de frate-miu și-o tovarășă mai veche. Beam diverse.

Ăla – ceva cu mere, non-alcoolic

Eu – vodkă tonică (sau cel puțin asta cerusem, atât că bănuiam să fie gin tonic, ceea ce nu numai că e ghei, dar are și gust de brăduț de mașină, adică nasol, pentru profani)

Aia – cafea.

Amu, e limpede ce zic băuturile astea despre noi. Dacă ești bărbat și bei ceva fără alcool există 3 posibilități – 1. Conduci 2. Nu bei alcool 3. Știi că tre să stai treaz din motivu x.
Ei bine, eu beam tărie diluată, asta înseamnă că precis urma să fac ceva stupid ce nu aș face la trezie. I’m a menace to sobriety, babe!
Tipa bea cafea, deci trebuia să aibă energie toată noaptea.
Concluzia logică ar fi că aia urma să îmi facă ceva energic și dubios, mai toată noaptea, eu să accept, fiind alcoolizat, iar ăla să se asigure că nu se întâmplă ceva neprevăzut/nasol, după care să ne depoziteze pe fiecare pe la casele noastre, via titi-car.

Ce s-a întâmplat în realitate e, totuși, un pic mai rușinos – fiind în mijlocu săptămânii, iar noi (mai ales io) fiind oameni cu obligații, pe la 11 și ceva am plecat acasă ))

*** Pentru că n-am mai scris de mult despre chestii legate de femei, care mi se întâmplă doar mie… ghiciţi despre ce e postu ăsta! ***

Aseară eram la o băută în Arcade, cu nişte prieteni. Întâmplător, în fiecare an, cel puţin o dată, una din prietenele mele sărbătorește o zi de naştere, şi dă de băut.
OK, deci, Arcade, party-party, drinky-drinky + poze. Acuma, nu știu cât de civilizat e să îți faci poze într-un local și sincer că nu îmi pasă, oi fi eu leu de oraș, dar îs mai de periferie așa. Cert e că altora le păsa.
Așadar, de la o altă masă, către noi:

Ea: Nu ne faceți și nouă poze?
Eu: Ba da, cu maimuța sau fără?
Ea: Cu!
Eu: Sunt celebru, mă cunosc vreo 5 persoane, hai încoa, la poză!

*gagica se mobilizează și tragem 2 cadre, pac-pac, oh, yes, baby, show me what I want to see, make love to the camera etc*

Eu: gata, madam, da-mi și-un mail, să îți trimit pozele!
Ea: *****_***_***** [nu va zic mailu, ca dati spam cu viagra si ceasuri, va stiu eu!]
*ma mut la loc la mine la masa, la care ea urla din nou *
Ea: Da’ numaru de telefon nu mi-l ceri?
Eu: Nu, ca nu pot sa-ti dau poza prin telefon.
Ea: Da’ poate vrei sa ma suni!
Eu: Da’ poate sunt timid!

Sec de Murfatlar

Si super melodie, descoperita recent.

*** Un post despre cum mă flatează pe mine provideru de H2O ***

In spiritu Sărbătorilor, baieții de la Apa Nova (cărora le mulțumesc pe această cale) s-au gândit să îmi servească apa rece in tonalități de roșu. Ce idee grozava! Aflându-mă un fecior cu înclinație către cele artistice, degrabă dobândit-am o nouă pricepere – ghicesc temperatura apei după culoare!

E chiar logic, daca stai să procesezi, rece-> frig-> iarna-> roșu ca de Craciun. Caldă -> vară -> hituri proaste -> incoloră. Apa călduță e un fel de toamnă, cu tente de pembe… refuz să mă gândesc la apa primăvăratică!

Vă mulțumesc, rembranzilor!

PS: în sfârșit terminai refacerea site-ului și vă poftesc să intrați pe www.leuldeoras.ro și să îmi ziceți dacă e ceva ce nu vă merge sau ceva ce e absolut incredibil de infect! Thanks!

*** Iote ce bancuri cu Geoană scosai în seara asta. Urmăriţi şi blogu lu Stănel că poate bagă nişte jocuri de cuvinte cu Geoan Bon Jovi sau Geoantanamo Gay. ***

Aşadar:
- Cum a fost felicitat noul preşedinte de către colegii de partid?
- Geoani Bravo!

- Ai auzit că Băsescu are probleme de somn de când cu campania?
- Aşa e, nu mai pune Geoană pe Geoană toată noaptea!

- Cât de repede a votat lumea la urne?
- Geoană-n 60 seconds!

- Cum se va numi următorul film turnat în România?
- Geoana după aur!

- Cum se cheamă fundaţia de strâns bani pentru săraci, a noului preşedinte?
- Geoani Cash!

- Ce a zis noul preşedinte când a câştigat?
- Yo no soy marinerio, yo soy Geoană, man!

Şi dacă îmi mai vin mai pun.

 *** Cine zicea că drumu spre inima unui bărbat trece prin stomac, avea dreptate. Totuşi, ceea ce nu a priceput nimeni e că asta înseamnă să începi de la capul pulii, nu de alta, dar inima e deasupra stomacului şi numa dacă o iei de jos în sus merge. Well, anyway, e vineri seara, mă pregătesc să prestez servicii, dar înainte de asta, scriu despre mâncare… again. ***

Dimineaţă. Joi. Mahmureală. Vâjie capu. Vreau linişte. Afară orăcăie 2 alarme, unui vecin îi latră copilul şi telefonu ţiuie că e scos din furcă. Mraaagh. Ce mizerie!

Ţac! Ăsta e sunetul butonului miraculos. Sunt în bucătărie şi tocmai am pornit filtrul de cafea.

Îmi târăsc picioarele spre frigider. Mă gândesc că e bine să nu ai slujbă, dar pe măsură ce mă pocneşte mai tare mirosul de ecler de pe raftul doi îmi dau seama că e nasol să nu ai conserve! Ultragios! Nu tu Marco Pollo, nu tu Rio Grande, nici măcar Scandia sau Ardealul. Nimic!

Sigur că aş putea să gătesc ceva. Sau să mănânc la taverna de proximitate. Dar mie mi-e lene! Protestez! Eu vreau conservă! Fuck! Scormonesc prin frigider după sanvişabile, când îmi luceşte metalic, direct în ochean, o conservă! Macrou la tribord! Ridicaţi velele! Daţi la o parte cremwurstii! Pune mâna pe conservă!

O iau fericit şi mă duc cu ea spre bufet. Apuc desfăcătorul meu Atlas care e capabil până şi să deschidă oameni la minte sau să deschidă o nuanţă de albastru închis! Cu verdele are probleme. Înfig autoritar cuţitaşul în oţelul încremenit sub mâna mea de beţivan-artist-halitor-de-conserve. Dau să tai… şi desfăcătoru mi se blochează. Uat tă fac ?! Ce plm de conserva lu peşte (literalmente) mai e şi asta?

Mein Got! Este Clever! De unde dracu am eu, în casă, conservă de broască maltratată cu sertaru peste degete şi abuzată de 3 instalatori? „Clever – Ton în suc propriu” Hm… la urma urmei, e o conservă, îmi zic. Chiar şi Clever fiind, cât de rea poate fi?

Asta e partea în care vocea povestitorului vine şi zice „Alas, our hero was in for a surprise!”.

Fortez cuţitaşul din nou şi dezvirginez capacul şi pe partea opusă. Înfig adânc, apăs, mi se umflă o venă, mă uit urât la conservă şi oţelul cedează. Desfac cu uşurinţă restul.

Cu grimasa victoriei (şi nu mă refer la nevasta fotbalistului ăluia) îmi pun tonul pe farfurie. Conservele sunt cea mai proaspătă mâncare – au în prima zi acelaşi gust ca şi peste un an! O roşie, după un an, nu mai e o roşie. Dar divaghez – conserva asta, deşi produsă acum câteva luni, încă avea gust de sarmale cu orez… păcat că era de peşte. Nu avea gust de ton, ci un ton de gust, o tonalitate, o nuanţă, un pastel de senzaţie gustativă pentru papilele mele. Sau, ca să folosesc termeni academici, era undeva între „yuck!” şi „bleah!”.

O mănânc? Da. Beau 2 cafele după? Da! Mai bine îmi băgam un băţ în fund şi învârteam de el? Clar! Morala poveştii? Dacă pe ceva scrie „Clever”, fii isteţ şi nu băga în gură. Sau în alte orificii, for that matter.

*** Când zic că am făcut trei femei să ofteze după mine, I really mean it. După mine, adică… eh, las că vedeţi voi… ***

Azi mă plimbam cu tramvaiu 41, cum îmi place mie dimineaţa, pe răcoare. În tramvai, în faţa mea, o fereastră deschisă; în jur, oameni – ca să vezi, unde s-or duce, ai dreacu?

Gagica din stânga-spatele meu are inspiraţia glorioasă de a închide fereastra. O duduie ipohondră se agită de moarte, de la vreo 2 metri mai în spate:
- Lasă geamu’ deschis, te rog, că nu e aer deloc. Suntem mulţi şi nu e aer!
- Pe mine mă trage curentu’! răspunde scurt anaeroba.
- Dar nu mai e niciun geam deschis! argumentează prompt sufocata.
- Dar pe mine tot mă trage curentu’! o taie sec inamica oxigenului.

Urmează tăcerea mieilor. Nu behăie nimeni pe o rază considerabilă, până peste vreo 2 staţii. Contemplu gândul de „Eu cum plm de am aer? Poate pt că îmi dau aere? Da nici curentu’ nu mă trage… poate doar la somn, că sforăi pe mine în tramvel!”

Se urcă, la Plaza, ceva care acum multă vreme fusese babă. Se postează fix între mine şi curva care se arde cu curentu’. Descompusa vorbeşte (uimitor) către mine (fascinant):

- Mai împinge şi tu un pic geamu’, că nu e aer deloc!

Normal că nu e aer deloc, dacă motopompa aia din spate îl aspiră pe tot ca să i se facă ăsteilalte curent între urechi! Oricum, de mirare faptul că acea… erm…. entitate pe bază de carbon (că doar la asta se poate încadra) nu conştientiza două chestii: 1. că nu mai respiră de mult 2. că oxigenul catalizează procesul şi aşa avansat de putrefacţie în care se afla.

Mă uit în spate şi sesizez că toate 3 sunt cu ochii pe mine ca pe încărcătorul acumulatorilor de la vibrator. Oare ce am să fac?

Ei bine, decid să execut cu exactitate cerinţa evadatei de la cimitir. Aşadar, întind graţios indexul de la mâniţa mea dreaptă, către mâner şi, din 3 imbolduri scurte, deschid fereastra aproape o palmă. Se cheamă că am „împins un pic geamul”.

Toate 3 au oftat! Simultan – aaaaaaaăm.

Au oftat după mine, adică în spatele meu )

Sufocata era atât de aproape de a avea aer, iar cealaltă atât de aproape de a nu fi trasă de curent… ah, ce viaţă tristă! Lilith probabil că îşi trăgea palme cu picioru, peste jmaf (în sinea ei) la gândul că după atâtea mii de ani, un bărbat face, în sfârşit, exact ce i se cere – şi face o tâmpenie!

Blană-rachetă!

*** Neuron beţivan, caut neuroniţă punkistă-anarhistă, semi-distrusă, care să facă o cafea bună. ***

Veneam mai devreme de la sală, cu Creţu (nu ne ţineam de mână… de data asta) când, după kilu de citronadă îngurgitată la antrenament, trag o râgâială sănătoasă. Păsările îşi iau zborul din copaci, câinii încep să latre, un copil plânge şi un boschetar anunţă sfârşitul lumii.

Ce e dubios la un ţăran pe stradă? Mai nimic. Dubios era că râgâisem cu gust de Krax din ăia atomici şi împuţiţi, cu şuncă, de care mâncasem cu Creţu cu aproape 2 ore în urmă.

Vorbind cu ăsta de Krax, ne-am dat seama că e dificil să faci ceva scârbos şi bun totodată. Oricum, bărbaţii au o înclinaţie spre a pune botu pe tot felu de chestii dubios mirositoare, nefiresc de zemoase sau cu mai ştiu eu ce caracteristici care ar scârbi o femeie. Gândindu-mă la treburi scârboase pe care le-aş molfăi cu plăcere mi-a trecut prin minte shaorma, evident.

Brusc m-a năpădit tristeţea. Voi ştiaţi că shaormeria mea favorită s-a desfiinţat? Normal că nu ştiaţi, pt că sunteţi nişte insensibili! Simt că viaţa mea nu mai are rost – dacă ştie careva în Bucureşti o shaormerie unde e shaorma cu carne bine aromată şi în general destul de scârboasă – do tell!

Şi de parcă tristeţea asta nu îmi era de ajuns, nişte copii, în faţa blocului cântau El Meneito sau cum lichid seminal (ca să nu zic „sloboz”) s-o scrie. Mai rău e că nu cântau bătutţi şi forţaţi, ci de bunăvoie, fericiţi, ţopăind şi bătând din palme! Faza asta şi noroiu sunt două treburi dezgustătoare care nu îmi plac.

Chestii scârboase, anyone?

Care e mai misto?

*** Cred că am fi învăţat mai cu spor la istorie şi poate şi la română, dacă ăştia nu spuneau şi nouă despre poreclele figurilor importante şi despre numele lor compuse… da’ lăsaţi că fac eu lumină! ***

Ştiaţi că Mircea Cel Bătrân i-a rupt pufuleţu lu Baiazid Trăznitu (n.r. Yildirim = fulger) ,după ce ăsta din urmă s-a tot lăudat cu ce armată are? Normal că ştiaţi, că nu sunteţi idioţi! Ceea ce nu ştiaţi e că de atunci i se spune: Mircea <<Zi să moară mă-ta>> cel Bătrân !

Nu era mai uşor să îl ţii minte aşa?

Sau pe Mihai <<Dau cu barda – sare sânge>> Viteazu?

Alte figuri istorice importante, gen Decebal “Babarditore di romani” şi Traianus “Rectus Largalorum” au mai mult fler cu poreclele astea…

Ca o paranteză, oare nu era mai simplu dacă sărbătoream ziua de naştere a lu Eminescu odată cu ziua internaţională Anti-SIDA (anti sifilis/arsenic nu există), care, lucru dreacu, e pe 1 Decembrie?

Sau dacă ar fi făcut ăştia o organizaţie ecologică “Ion Creangă” , nu ar fi ştiut mai mulţi ce descoperiri în lumea fizicii a făcut respectivul? Sau poate puteau să lege de numele lui o asociaţie de eliberare sexuală, având în vedere episodul cu caprele Irinucăi şi ăla cu scăldatu…

Oricum, după faimoasa “Povestea Pulii” i se spune Ion <<Limitele sunt pentru fraieri>> Creangă sau Ion Crăcănează.

Cum dracu se face totuşi că toată lumea ştie cine a fost Terente Haiducu, deşi nu a făcut nimic atât de interesant!? Şi nici nu are o poreclă caşto… probabil pentru că Terente Ţepeş ar fi sunat nasol…

Că tot veni vorba, „Ţepeş” e o porclă foarte eficientă, nu de alta, dar Vlad <<Vă penetrez, cum penetrează cerneala această cretă>> parcă sună un pic nasol, nuj de ce…

Desigur că porecle ca <<Tătaru No-yau-la-kek>> şi Preda <<Treci p-aici doar futut în cur>> Buzescu ar fi făcut înţelegerea istoriei muuuult mai rapidă!

Propun să le dăm de pe acum porecle figurilor importante din România, ca următoarele degeneraţii să beneficieze de un proces facil de memorare. În acest sens, propun: Gigi “Dumnezeii mă-sii” Becali, Elena <<O iau la>> Băsescu şi, de ce nu, Emil <<Piticu Porno>> Boc oooori Eva <<orice pentru un pachet de>> Kent.

Sigur că personalităţi ca Alina <<Peste tot>> Plugaru şi Cosmina Păsă, alături de Gina Vreau-Pistol nu vor fi niciodată uitate. De admirat faptul că maneliştii au anticipat ceea ce am spus eu în postul ăsta şi deja au porecle uşor de ţinut minte, gen Romeo Regele Flascului, Dorin de la Impoteşti şi Geani de la Băşinoasa. Admirabil, cu adevărat!

Idei?