Yes, mortal? by ~Deathpen on deviantART

Şi pentru că adesea sunt întrebat cum arăta poza de la care am pornit, iat-o aici.

Petaled Memory by ~Deathpen on deviantART

Aseară am fost la Andrew Jones, în Club Fabrica. Sunt sigur că nu sună a cine ştie ce, dar a fost un eveniment unic în România – artă digitală live. Am intrat pe gratis, că bodyguardu chiar şi beat şi-a dat seama că suntem nişte ţărani pocniţi şi ne-a lăsat sa intrăm fără să plătim. În club, un DJ mixa un minimal-techno prea dubios de ascultat fără Ionel Mergătoru, iar tovarăşu Andrew Jones lucra pe un Mac ceva artistic.

Noi, cei din public, puteam vizualiza o proiecţie a ceea ce lucra artistul. Desigur, partea cea mai interesantă era că proiecţia nu reprezenta întreaga suprafaţă a monitorului, ci doar o parte zoomată la maxim, în care artistul lucra… lucru de care ne-am dat seama abia la sfârşit. De asemenea, imaginea era constant rotita de proiector astfel încât tot ce puteau percepe minţile noastre erau nişte gândaci storciţi în mod dubios.

În sală se aflau, în mare parte, fie artişti, fie oameni care au legătură cu arta în vreun fel sau altul, cred că 90% veniseră pentru Andrew Jones, nicidecum pentru MRV sau Haute Culture care au mixat. Cert e că ne uitam foarte mulţi în mod tălâmb la ce făcea ăla acolo şi ne ziceam că asemenea efecte ştie şi winampu nostru să facă. Tzeapă – suntem nişte ţărani cocliţi care nu au nicio treabă cu perspectiva.

Foarte plictisit de muzica total anti-dumi şi arta din care nu înţelegeam nimica, am început să mă holbez pe pereţi şi am observat că ăia aveau sistemu de ventilaţie învelit în staniol şi m-am gândit că o fi făcut din ciocolată. )) Yumm! Da marmota unde e?

Cert e că finishu ne-a terminat pe toţi. Am văzut cum fiecare gândac storcit era de fapt o umbră, un fir de păr, ceva! Pe mine, unu, m-a lăsat paf. Chiar nu îmi pare rău… ah, stai, că am intrat pe gratis ))

Vedeţi pozele: artă digitală – artă digitală – artă digitală – artă digitală