Unii dintre voi ştiu că sunt un agnostic care încearcă să nu pice în ateism. Ei bine, se pare că de data asta mi-am servit-o singur…

Evul Mediu. Cruciade. Căcălău. Contemporanitate, jihad, terorism. Căcălău. Nu am de gând să pun întrebarea aia stupidă cu “De ce vrea Dumnezeu să ne ucidem între noi?” că problema aia a fost rezolvată de Biserică printr-un patch de sistem, adică Noul Testament. Toate “războaiele sfinte” au aruncat o grămadă de bani în buzunarul papilor sau a altor conducători religioşi. Aşadar, mai marii Bisericii, în loc să se ocupe în viaţa asta de traiul veşnic de pe lumea ailaltă, erau hrăpăreţi şi încercau să trăiască pe pământ cât mai bine.

Asta e înfiorător. De ce? Păi fiind papă ai acces la multe informatii la care masele nu au şi, mai ales, fiind papă ŞTII dacă Dumnezeu există au ba, pentru că ştii dacă scripturile sunt veridice sau nu. Aşadar, iată că papii, comportându-se în conformitate cu ceea ce ştiau nu făceau altceva decât să îşi îmbunătăţească traiul muritor. Aşadar, papii nu credeau în viaţa de după, deci nici în Dumnezeu. Pentru că nu există, iar ei ştiau asta. Trist, nu? Rog înfocaţii să mă contrazică pertinent.