Există câteva criterii care te vor ajuta să îţi dai seama dacă eşti înfiorătoare, aşadar:

1. Dacă poliţiştii te amendează pentru ultraj când îţi văd moaca… eeeeşti nasoală!

2. Dacă atunci când te bate barbată-tu, vecinii sună la poliţia animalelor… eeeeşti nasoală!

3. Dacă greutatea ta îi inspiră pe ăia de la TVR să te vopsească în maron, pentru un reportaj despre foametea din Africa… eeeeşti nasoală!
4. Dacă eşti atât de mare încât călătoreşti doar cu CFR Marfă… eeeeşti nasoală!
5. Dacă pentru a ţi se face poză de buletin a fost necesar un obiectiv wide-angle… eeeeşti nasoală!
6. Dacă dai un nou sens expresiilor „a râde pe sub mustaţă” şi „a mustăci”… eeeeşti nasoală!
7. Dacă resursele din pleata ta pot hrăni un trib de maimuţe… eeeeşti nasoală!
8. Dacă fiul tău a ajuns la psihologul şcolii fiindcă spune că locuieşte cu Yeti… eeeeşti nasoală!
9. Dacă pozele tale voalează filmul, fac baduri fizice pe carduri / HDD-uri şi blochează Photoshopul… eeeeşti nasoală!
10. Dacă la naştere popii incercau s-o convingă pe mă-ta să ardă Antichristul … eeeeşti nasoală!
11. Dacă toţi cei cărora le dai autografe sunt miraţi că nu scrie Marilyn Manson pe ele… eeeeşti nasoală!

12. Dacă oamenii se feresc să te înjure cu „să-mi bag pula-n tine” … eeeeşti nasoală!

13. Dacă singurii barbaţi cărora le trezeşti interesul sunt vânătorii, dar şi ăia şi-l pierd rapid, când văd că n-ai fildeşi… eeeeşti nasoală!
14. Dacă există afişe cu faţa ta şi slogane de tipul „Nu vă aruncaţi de la etaj, riscaţi să supravieţuiţi şi să rămâneţi aşa!” … eeeeşti nasoală!
15. Dacă l-ai buşit pe unu cu maşina şi ăia de la CASCO nu s-au băgat, pe motiv că asigurarea nu acoperă daune cauzate de căpăcuni… eeeeşti nasoală!
16. Dacă ţi se pare cool că poţi prinde periuţa de dinţi cu ventuzele… eeeeşti nasoală!
17. Dacă orice comandă ai da unui câine el face pe mortu… eeeeşti nasoală!
18. Dacă dinţii tăi au efect de strălucire doar la întuneric (şi atunci în nuanţe de galben) … eeeeşti nasoală!
19. Dacă nu ţi-a zis nimeni, niciodată „Încântat/ă de cunoştinţă” … eeeeşti nasoală! (sau pur şi simplu înconjurată de bădărani… sau eşti o nasoală înconjurată de bădărani)
20. Dacă lucrezi pe un yacht, ca respingător de rechini, în caz de scufundare… eeeeşti nasoală!
21. Dacă pozele cu tine sunt folosite ca metodă de execuţie în peste 20 de state… eeeeşti nasoală!
22. Dacă îi pui în dilemă pe ăia de la resurse umane când tre să completeze rubrica „sex” … eeeeşti nasoală!
23. Dacă ai parbrizu fumuriu ca să nu facă accident ăia care se uită în retrovizoare… eeeeşti nasoală!
24. Dacă statul lângă tine constituie protecţie împotriva ţânţarilor, metodă contraceptivă şi hazard biologic … eeeeşti nasoală!
25. Dacă ai aplicat la Casa Groazei şi te-au respins pentru că erai supracalificată… eeeeşti nasoală!

Deci, da?

Mâine tre să fiu în câteva locuri în care ar trebui să mă prezint cu o față care să nu dezguste audiența. Așadar, am hotărât să iau barba la cioplit cu lama. Se pare că o exă de care am făcut un pic mișto azi, și care s-a burzuluit la mine, m-a și blestemat, că numa neajunsuri am avut. Iar în caz că vă întrebați ce legătură are asta cu orice, e doar o motivare a faptului că mereu e vina femeilor!

În orice caz, pus serios pe fapte mari, mă duc eu în baie și mă moscolesc pe față mai ceva ca Jenna Jameson și încep să îmi iau perciunii. Orice bărbat, care e bărbat cu păr pe coaie, întai își ia perciunii! Acest procedeu specific zeilor testosteronului e compus din 2 părți:

1. Întâi dai spuma nevrednică la o parte, cu dosul aparatului, ca să vezi ce faci, de unde tai.

2. Tai!

Și dau eu spuma jos de pe un perciune, iar când să dau jos și de pe al doilea, capul aparatului de ras se desprinde și sare cu viteza Mach 3, direct în WC! Afff, firiiadreacu de femeie care m-ai blestemat! Instinctu a fost să zic „Băga-mi-aș pula-n ea de lamă!” însa nenorocita de lamă picase în budă, iar pula mea nu e nici Armstrong și nici Picard să go where no man has gone before. Când  am fost beat și înconjurat de nasoale nu am avut tentative magelanistice, așa că acum clar era un moment și mai nepotrivit! În conzluzie, buda mea a rămas virgină. Implicit, lama neatinsă.

Știu că voi, care nu mă cunoașteți prea bine gândiți că oricum nu puteam să-mi bag pula-n ea de lamă, că mă tăiam, dar pula mea e construită din același țesut ca unghiile și are și cam aceeași dimensiune. O dau cu ojă. Uneori vreau s-o fac french!

Lăsând pula mea la o parte sau pe-o parte și revenind la ras – ce dracu să fac? Cu ce mă rad! Ah, da, mai am rezerve! Și în privința femeilor, dar și de lame! Toate chestiile de care am eu nevoie să mă fac gigea sunt pe 40cm pătrați ai unei policioare din baie. Ah, și mai am un topor in debara – uneori tre să îmi tai copitele… avantajele de a fi bărbat! Știți de ce se machiază si parfumează femeile? Pentru că-s urâte și put, d-aia! Bine că-s eu frumos, nu-i așa?

În orice caz, căutând în cei 40cm ai mei – nu găsesc rezervele. Well, fuck-a-doodle-doo! Întreb unitatea parentală de sex feminin unde se află rezervele mele și de ce nu sunt la locul lor. Păi, asta pentru că erau în dulap. Care dulap? Ăla cu pahare pe care nu le folosim niciodată? Ăla cu jucării de când eram pitpalac, pe care nu vreau să le dau, pentru că undeva între ele e un tănculeț cu tunu rupt, pe care îl iubesc? Ăla cu haine? Lângă pijamale? Nu. Căcat. Dulapu cu smacuri, cu parfumel și cosmetice. La dracu, mamă, mi-ai gay-izat lamele! Sau cel putin asta am apucat să gândesc.

Iau aparatu lu tata, că aparent al meu era futut, de aia îi sărise lama. Îi atașez noua lama și dau și tai în stânga și-n dreapta, ca Aragorn cu coasa, în lanu de orci. Bă, și mă cam ustura. Și știți de ce? Pentru că lama mea cea nouă era, ei bine, nouă. Nu opt, nu zece, ci nouă. Și tăia ca un ninja pe steroizi. Și orice bărbat care nu are pielea feței precum curu de taur se face praf când se rade cu lamă nouă. Eu, implicit. Așa că a urmat ritualul fericirii, cu aftărșei și creion hemo-stop. O reală plăcere. Mai najpa e că acu, iritat și cu muia ruptă arăt mai nasol decât cu barbă (aparent, e posibil).

Deci, de ce m-am ras?

Cei doi stăteau în continuare unul în fața altuia pe pat, goi. El o mângâia delicat, cu un picior pe părul de pe gambe, pe pulpă, urmând linia corpului ca linia unui EKG, simțindu-i alunițele păroase de peste tot . Ochii ei, adînci ca… ceva foarte adânc, se închiseră pe jumătate, act urmat de o zbatere spasmatică a capului și un “ijî” gutural. Era retardată.

El, involuntar se trase mai aproape de ea … Buzele lui îi sărutară conturul pleoapelor, al obrazului, apoi mai cu îndrăzneală îi gustară moliciunea buzelor ei, cu aromă de .. param-pam… shaoormaaa! Cei doi începură să se sărute înflocat, cu pasiune, împărtășind din rămășițele interdentare de castravete murat. El o întoarse cu fața în sus și părul ei negru, lung, se răsfiră pe perne și căzu. Efectele sejurului all-inclusive-for-a-dollar la Chernobâlci.

El începu să o sărute pe bărbie, pe gât, pe pieptul ei macho, gustând din toate sfârcurile și gândind că mai e nevoie de niscai ketchup. Urmă în jos, pe bazin, îi atinse cu buzele părul pubian rastafari, apoi capul lui se odihni între picioare unde nu dădu de ketchup cum v-ați fi așteptat, ci de câteva spaghete și o chiftea.

Ea începu să se cabreze, să se unduiască, întâi ușor ca o știucă prin nămol, apoi ca Gheorghe Doja după răscoală. Vârful limbii îi ieșea printre buzele umede și îi răsfira mustăcioara. Gemea din ce în ce mai tare – ijjjîîîîî îîîîîîî ăăăîîîîî. Ea avu un orgasm care îi înălță sufletul până la cer (lângă Lorenada și băieții de la B.U.G.), dincolo de tavan, prin ochiu maroniu a lu Veta de la 6 și, mai sus, dincolo de Sile de la 7. Sufletul ei se întoarse după un timp în trup și el se înălță atunci și spuse suav: “Fă, eu mă duc să mă piș!”

Acuma, ce înțelege majoritatea prin “cadou” – s.n. – cretinătate neinspirată pe care dau bani puțini ca să pot să mă duc la ziua lu X și să beau pe banii lui. Cuvântul cheie aici este “neinspirată” pentru că atunci când vine vorba de daruri, contează valoarea lor pentru persoana căreia i le dai, nu valoarea pentru ăla de la care le cumperi, logic. Că mie degeaba îmi dai o rochie de la Coco Channel – deja am un mop pentru parchet! Iar WC-ul îl spăl cu un bichon maltez împăiat, deci și acolo sunt OK.

Din ofertă erau … în primu și în primu rând… cutii! UAT TĂ FAC?! Ce dracu să fac eu cu o cutie? Locuiesc într-una! Îi zice apartament cu 3 camere! Dă-mi o cutie de ziua mea, să te bag în ea și să te expediez FedEx în pizda mă-tii, New Illionois. Da, coaie, ia-mi o cutie, precis am unde s-o pun! Cumpără-mi un cadou cretin cât mai mare, am un apartament enooooorm, care abia așteaptă să fie decorat cu căcaturi. Exact ca un proastăt vas WC!

Acu ceva vreme mă sună o tovarășă (ca o paranteză, în paranteză, nuj de ce dracu majoritatea femeilor au impresia ca eu am răspunsul la toate întrebările lor cretine) și mă intrebă ceva de genu – “Hey, am o prietenă și e tot grafician, m-am gândit să îi iau un cufăr de ziua ei – cum ți se pare?” OK, trebuie să admit că orice cufăr e un pic mai cool decât o cutie. Dar, în plm, tot o cutie rămâne! Întreb și eu – “De ce penisul meu ai dori să îi cumperi așa ceva?” la care gagica îmi răspunde fericită si mulțumită de sine: “Ca să aibă în ce să-și pună creioanele!”. OK, știu că femeile sunt stupide și că habar nu au de ce au un buzunar mai mic la blugi (e vorba de ăla pe care bărbații îl folosesc să își țină bricheta) și că sunt un dezastru al depozitării (să nu discutam de geanta-groapa-marianelor) , însă nici măcar această specie nu subestimează valoarea unui SERTAR! Ăla e locul în care graficienii își țin creioanele! Iar dacă plecăm undeva și le luăm cu noi… ghici ce! Nu ne trebuie un nenorocit de cufăr pentru asta! Un pic pleoștită interlocutoarea mea zice că totuși ar putea fi folosit ca o cutie de bijuterii. OK, de acord, femeilor le trebuie cutii pentru bijuterii – dar asta doar daca arată bine, ca nimeni nu aruncă banii pe nasoale. Oricum, bărbații nu au nevoie de astfel de cutii, noi ne ținem bijuteriile în recipiente din bumbac, numite “chiloți”. Deeeeci – care a fost scopu discuției?

Trăiesc într-o țară de idioți neinspirați. Dumnezeule, la câte femei am fost acasă si aveau legiuni întregi de animale de pluș. O cohortă de urși și broaște! Să-mi trag una, bine că liceul (perioada în care avem cei mai mulți prieteni/idioți de invitat la ziua de naștere) durează doar 4 ani, că altfel ajungeau astea să nu mai aibă loc in casă de jucării de pluș. Dacă liceul ar dura 8 ani, cred că la 22 deja ar fi faze de genu: “Mamăăăă, iar l-ai stropit pe Bobby cu ulei de omletăăăăă!” / “Bobby 1, broscoiu verde, Bobby 2, omida mov sau Bobby 3, câinele portocaliu cu urechile negre??” / “Nu, fă mamă, Bobby, gagică-miu, plușofilu!!!”

Oricum, dincolo de non-inspirația mioritică, chiar magazinele influențează prostia cumpărătorului. Am văzut niște seturi idioate de genul: pix, carnețel, brichetă stylish, pluuuuuus… briceag! OK, deci profilul celui care primește acest rahat – este un bărbat fumător, cu ceva stil, care lucrează într-un mediu agitat. Fumător de la brichetă, cu ceva stil, că nu îi faci unui țăran pocnit cadou un pix de 3 milioane și care lucrează într-un mediu agitat, pentru că e genul care trebuie să ia notițe, deoarece se întâmplă multe în jurul lui și nu le poate ține minte. Iar acestui bărbat îi dai și un… briceag! Poftim, da, RASDAQ a scăzut 30% , comision 17%, banca zice că suntem insolvabili, da, șefu, notez, îmi aprind o țigară că nu mai pot de nervi… ah în loc să apuc bricheta am apucat briceagu, stai așa că te sun în 5 minute, numa să o hăcuiesc pe Nuți de la financiar! CE PLM!!! Mai bine îi puneai o vuvuzelă… pix, carnețel, brichetă și vuvuzela! Sau un Frizbi (sau cum pizda mă-sii se scrie) sau mai știu eu… o bâtă cu țepi, de ce nu? Poate i-a plăcut istoria!

Din tot ce am primit până acuma, cel mai tare m-am bucurat la o pușcă, ulterior la o machetă, un tricou special și niște dog-tags cu inscripție personalizată. Tot foarte tare m-am bucurat și la o poză și un bax de hârtie igienică! Dacă pușca a fost destul de scumpă, ei bine restul au fost mai ieftine și vă asigur că m-au făcut fericit, chiar așa grumpy cum sunt! Se pot face cadouri mișto, totul e să pui un pic de creier! Iar singurul caz in care o cutie e un cadou bun, e cazul în care o oferi cuiva care a primit de-alungul vieții o groază de rahaturi și nu are în ce să le pună!

Tu ce-ai face c-o cutie?

1. Dacă ești gagică, nu întreba niciodată un grafician ce bluză să îți alegi. Chit că ție îți place roz deschis feminin, graficianul precis va alege o nuanță de magenta care se potrivește cu gri-ul deschis al fustei. Nu îl interesează că nu îți pune ochii în evidență. Potrivirea cromatică e mult mai importantă!

2. Nu întreba niciodată un grafician cum îți stă părul. În mintea lui are niște rigle și guide-lineuri, după care firele tale care se regenerează strică armonia formei podoabei capilare și trebuie șterse cu guma, pardon, tunse.

3. Nu îi cere să îți scoată ochii roșii dintr-o poză. O să ajusteze toată imaginea, o să îți refacă tenul, mărească sânii, slăbească brațele și per total te va deprima.

4. Nu încerca să faci glume pe seama a ce najpa a ieșit o poză, fie ea și de buletin, că strică tot fun-ul. Graficianul te va lua în serios și îți va explica despre luminuozitate, coduri de culoare, filtre și alte drăcii. Un simplu “E verde, zici că-i Shrek” se va transforma într-o discuție interminabilă despre posibilele erori de la parsingul de informație între diversele profiluri de CMYK și ulterior în RGB.

5. Nu te aștepta să se uite după alte gagici pe stradă, când e cu iubita la plimbare. Asta e de bine. Așteaptă-te însă la faptul că se va holba după fiecare panou publicitar pe care nu l-a mai văzut și pe care îl va scana pentru eventuale greșeli.

6. Să nu îi spui niciodată unui grafician că opera la care el a muncit e urâtă. Îți va innoda chiuveta în jurul gâtului. Se acceptă comentarii obiective și “mie nu-mi place”, dar odată pronunțat cuvântul “urât” run and hide under the bed!

7. Graficienii sunt speciali. Adică sunt ciudați. Faptul că o arzi cu ei reprezintă luarea la cunoștință a acestui fapt, iar indignarea ta la adresa comportamentului lor va trezi doar mirare.

8. Dacă poți să faci ceva singur, e mai bine să nu îi ceri ajutorul. Va lucra ore bune la o chestie banală gen un fundal pentru o prezentare powepoint, până când crede el că astrele s-au întâlnit și razele de energie trimise de ele formează limitele compoziționale ale lucrării. Un banal afiș cu “mi-am pierdut pisica” se poate transforma în ceva nebănuit.

9. Graficienii nu știe să vorbește. Indiferent cât de bogat ar fi vocabularul nostru, când trebuie să spunem ceva important trântim o tâmpenie. O observație simplă și drăguță de genul “Îmi place faptul că te îmbraci în culori calde” se transformă în “Arăți ca un filtru de incălzire LBA!”

9b. Graficianul este blocat în lumea lui. Nu își dă seama că oamenii din jur sunt normali și te trezești că îți trântește câteva fraze despre nujtu ce gradient pe care îl vede el, gradient care pentru oamenii normali se numeste “asfințit”.

10. Desigur, graficianul este exact ca Moromete și vede în lume chestii care altora le scapă. De aceea îi deranjează lucruri pe care alții nu le bagă în seamă. Așteaptă-te să îl enerveze mai tare  faptul că are un bocanc mult mai murdar față de celălalt, decât murdăria în sine. Ori amândoi murdari ori amândoi curați. Tipul ăsta de mozaic impar ne scoate din minți.

That being said, now who wants to marry me?

Ce e caterinca?

CATERÍN//CĂ ~ci f. înv. Orgă portativă acţionată de o manivelă şi folosită de muzicanţi ambulanţi; flaşnetă. /<ucr. Katerynka

Dar ăla e sensu de bază; caterinca, pentru mine şi mulţi alţii înseamnă mişto, luare peste picior, ironie şamd. Acuma, contra-caterinca e ca un fel de dublă-negaţie, e atunci când unu face caterincă de caterinca ta, dar la modul serios. Contra-caterinca e mereu bulversantă, mai ales atunci când e făcută de un maestru.

Iată un bun exemplu:

A: Bă, da’ tipa aia e proastă!
B: Da’ de ce? Mie nu mi se pare!
A: Frate, tocmai a întrebat dacă şi Stalin a fost nazist!
B: Păi şi n-a fost?
A: Bă, tu eşti retardat?
B: Ho, bă, că faceam caterincă!

Şi aia a fost contra-caterinca.

Acuma, anti-caterinca e altceva. E atunci când vrei să o iei pe una la şto, dar se întoarce cu faţa, te sperii şi îţi scapi cuvintele pe jos.
E atunci când faci mişto şi cineva devine brusc serios şi se întristează.
E atunci când unu sau una îţi dă un răspuns atât de grav că nu îţi mai vine să zici nimica.

Anti-caterinca e la modu:

A: Băăă, ce-i bă cu geaca aia de cocalar?
B: Frate, ţine de cald şi îmi place!
A: La fel şi-o vodka, mai bine luai o Stalinskaya, decât să-ţi iei DulceCabana, hîhîhîhî…
B: Am bani puţini, mă descurc şi eu cum pot

Zdrang-pac, te sparge la mufarină. Bine, asta doar dacă ai bun simţ )
Acum, vă rog ca in weekend să exersaţi cele 2 noţiuni noi învăţate, că luni vă ascult din ele!