*** About the finer things in life, un post despre cireaşa de pe tort, despre bomboana de pe coliva, despre sfârcul care se vede prin bluză, despre detalii, despre fineţe… ***

Te duci la Mc şi îţi iei un meniu Dublu-Cheese mare, cu Cola. E gustos, dar nu e perfect. Ca să fie perfect trebuie să ceri maioneză pentru cartofii prăjiţi! Maioneza face toţi banii!

Extrapolând, e lesne de priceput că maioneza asta e bună de avut peste tot. Ai o slujbă OK, care mai e şi bine plătită pe deasupra? Aşa e că e mult mai mişto atunci când ai un coleg de birou cu simţul umorului? Ţi-ai tras ţoale noi şi arăţi super? Nu-i aşa că e şi mai tare dacă ieri tocmai ai fost la salon? Ai o gagică deşteaptă şi draguţă? Şi nu e mult mai mişto dacă e şi un pic cocheta?

Detalii, detalii… detaliile fac totul, de aia pentru o sfoară care nu atârnă, un sacou de la Zara e 5 milioane şi unu de la SC Nashpa SRL e 1 milion…

Sarea în bucate, zahăru-n cafea, muştaru la mici, sosul de roşii la pizza, măslina la Martini, castraveţii muraţi la shaorma, cifrele finuţe la ceas, fundiţa la balerin, dantela lenjeriei, oja necojită, rădăcinile vopsite, atitudinea chelnerului, volumul muzicii, dinţii albi, mirosul pielii spălate, trandafirul în plus, culoarea cravatei, modelul paftalei, lungimea botului de la pantof, mărimea mouseului şi şi şi… şi maioneza la cartofi!

În viaţă trebuie să ai maioneză! Vă las cu KWAN – Tainted Love

*** Vi-l aduceti aminte pe Gigi din şcoala generală? Sau poate pe Vasile din liceu? Sigur că vi-i aduceţi aminte! Şi ei îşi aduc aminte de voi, doar că se fac că nu. ***

Mă seacă rău de tot la icre terminaţii cu care ai petrecut mulţi ani împreună, făcând diverse şi care după o încetare a întrevederilor regulate uită să mai dea cu “hai norocu” pe stradă. Sunt nişte imbecili distruşi, vai morţii lor de obidiţi, popândăi fleoşcăiţi pe care nu îi iert.

Oameni cu care ai băut din aceeaşi sticlă, cu care ai mâncat din aceeaşi pungă şi cu care ai împărţit acelaşi prezervativ… sau nu… ei bine, de îndată ce îi pocneşte o mică schimbare şi ajung un pic mai cool (în mintea lor), gata, uită cine eşti, uită de tot, acum ei sunt altfel, iar pe tine, pleavă ce eşti, nu te cunosc.

E cazul pizdelor bune ex-răţuşca-cea-nasoală, e cazul fraierilor cocliţi care au dat brusc de bani, e cazul muiştilor care cred că dacă au intrat la facultate chiar e un “nou început” şamd.

Îi ştiţi prea bine, i-aţi întâlnit în benzinării, în restaurantu din cartier şi poate într-o staţie de autobuz. V-au remarcat, dar au întors capul în altă parte. Ei sunt prea tari.

E nasol când vezi că un tovarăş bun s-a transformat într-un putzo palmatore care nu te bagă în seamă şi te întrebi “De ce!?”. Oare unora le e ruşine de trecut şi de oamenii cu care au ars-o? Păi, dragii mei, cei cu care aţi stat până acum v-au făcut aşa cum sunteţi, deci sunt parte din voi. Hai să ignorăm părţi din noi, precis ne va fi bine.

Unii mor în superficialitate.

*** Postul ăsta e despre emoticonul care mă scoate din minţi, despre zâmbiliciul ăla fad şi enervant, despre el -> : – )  , : ) ***

The acursed emoticon of death, the vile bile spewer emoticon of dread, bla bla… nu îl suport.

Zâmbetul ăla imbecil e emoticonul dintre şef şi angajat.
E emoticonul pe care îl primeşti când ai făcut o glumă băşită şi celuilalt nu îi vine să râdă.
E un zâmbet stupid pe care îl primeşti de la un interlocutor idiot care nu ştie ce să zică sau nu vrea să folosească “plm”…
E un emoticon de oameni bătrâni cu concepţii aristotelice (şi mă refer la măsură) care au impresia că un : D e prea mult.
E emoticonu ăla pe care îl folosesc tipii plinuţi care lucrează prin bănci şi cărora le plac treningurile.
E folosit de pizde proaste care habar nu au ce să zică, dar vor să îţi dai seama că sunt acolo şi că au citit tot… simt nevoia de a zâmbi tâmp şi pe mess, ca în realitate.
E un emoticon plictisitor de oameni fără emoţii sau cu trăiri mediocre.
E un emoticon mediu… e naspa… v-ati dat seama că îl urăsc?

Ah, dar destul…. emoticon idiot!

Şi închei cu niste versuri geniale de William Blake, pe care le-am citit într-o carte a lu Noica:

“There is a smile of love,
And there is a smile of deceit,
And there is a smile of smiles
In which these two smiles meet.”

*** Că tot n-am mai scos nimic de natură filozofică de ceva vreme, voi împărtăşi nişte concluzii pe care le-am tras acum ceva vreme în tramvai. Eu nu am mp3 player şi când merg pe undeva, mintea fuge pe ogoare, în loc să fie bruiată ***

Pentru început vom porni de la nişte premise de la care pleacă si Schopenhauer, pentru a demonstra alte idei.

1. „In regnul vegetal nu exista sensibilitate si nici durere. Durerea apare in forme incipiente la animalele inferioare. Chiar si la insecte, facultatea de a simti este foarte redusa”

2. „Sa trecem in revista regnul animal, sa contemplam nesfirsita varietate a formelor, perfectiunea structurilor si mecanismelor, continua risipa de putere, iscusinta si inteligenta in activitatea utila fiecarei fiinte in ciclul sau de viata riguros determinat. Astfel, la colectivitatile de insecte organizarea muncii atinge perfectiunea, sfidind omul in orice activitate manageriala. Si, totusi, viata celei mai mari parti a colectivitatii este o munca continua, menita sa pregateasca nutrimentul si habitaclul semintei sale, care nu intra in viata decit pentru a reincepe aceeasi munca.”

Ambele sunt adevăruri de netăgăduit, de aceea vom începe de la ele. Aşadar, din prima rezultă că odată cu creşterea sensibilităţii senzoriale şi a intelectului, apar noi forme de plăcere şi noi forme de durere. De aici putem prelungi ideea şi referindu-ne la oameni putem spune că toţi simţim durererile şi plăcerile fizice în moduri similare, să nu spunem chiar identice. Dacă partea asta a fost simplă, să ne gândim că senzorii noştri psihici diferă foarte mult de la persoană la persoană şi luând în seamă faptul că unii au o capacitate intelctuală mult mai dezvoltată decât alţii ajungem la conluzia că senzorii unora sunt mai “blegi” (recunosc că nu e cel mai fericit termen) decât ai altora, şi evident mă refer la senzorii care simt plăcerea sau durerea psihică.

De aici este lesne să deducem că unii oameni, cei cu o capacitate intelectuală sporită sunt capabili de trăiri de care cei cu un intelect mai slab nu sunt. Aşadar, pentru a vulgariza teoria, mă voi referi la arta modernă – acolo unde un muncitor şantierist vede o îngrămădire de puncte, care formeză un cerc, mai apropiate, mai dense şi mai violent pictate spre centru, efectul fiind invers spre exterior, un om de carte poate percepe adevărata expresie din spatele punctelor îngrămădite. (în cazul de faţă fiind vorba despre o bătălie).

Analizând şi cealaltă latură a capacităţii senzoriale dezvoltate, este la îndemână să concluzionăm că o dată cu perceperea anumitor plăceri altfel inaccesibile, apar şi noi dureri, desigur. Este un lucru cunoscut şi deja banal că oamenii inteligenţi sunt cei care suferă depresii, angoase etc, faţă de ceilalţi care trec prin viaţă într-un mod mai superficial, fără a-şi face anumite probleme sau a-şi pune anumite întrebări. Iar expresia “Artiştii trebuie să sufere” deşi foarte veche, va fi mereu adevărată, întrucât capacitatea de a suferi atestă şi capacitatea de a percepe lucruri extraordinare ori lucruri simple în mod inedit.

Comparând oamenii cu regnul animal, ajungem la ideea următoare: în cazul necuvântătoarelor cele mai bune exemplare ale speciei au ca roluri primare conducerea şi procrearea, în timp ce în cazul oamenilor exemplarele de vârf sunt fiinţe care suferă mai mult decât exemplarele inferioare.

Culmea, exemplarele alpha ale omenirii se ocupă cu egalizarea percepţiilor, aşadar, dacă oamenii de artă caută sa insufle unui public senzaţii înălţătoare, specimenele cu putere politică au capacitatea de a împărţi durere în stânga şi în dreapta prin intermediul războaielor.

Trist, dar adevărat, oamenii îşi induc singuri mai multă suferinţă decăt plăcere. De-alungul secolelor mijloacele de a ne autodistruge au progresat şi s-au diversificat enorm, în timp ce mijloacele plăcutului au rămas aceleaşi, ba chiar au apărut aşa-zisele dulci autodistrugeri, adică tutunul şi drogurile.

Tot ce am făcut de la începutul istoriei şi până acum a fost să incercăm să ucidem căt mai mult, să cauzăm cât mai multă durere, să călcăm totul în picioare, să strivim corola de minuni a lumii, dacă preferaţi expresia asta.

Dacă asta am făcut în mod mai mult sau mai puţin conştient până acum, la fel cum animalele fac totul pentru continuitatea speciei, probabil că asta este în sângele nostru.

Privind situaţia printr-o prismă cosmogonică, ontosul a fost creat ca un agent al perpetuării creaţiei. Oamenii sunt superiori animalelor şi plantelor, de aceea scopul nostru este superior scopului lor. Dacă în cazul ultimelor două scopul existenţei este asigurarea continuităţii proprii, al oamenilor este mai presus, fiind vorba de facerea posibilă a creaţiei.

Ajungem spre final şi cred că unii dintre voi deja bănuiesc spre ce mă îndrept, şi anume faptul că pentru ca ceva nou să fie creat e nevoie de nimic. Distrugerea cauzată de oameni este generatoare de nimic. Ca să fiu un pic mai plastic, un artist, pentru a crea are nevoie de un canvas gol, deci noi, oamenii, în frenezia nimicitoare garantată de avansul tehnologic nu facem altceva decât să ne împlinim menirea. Ca o concluzie amuzantă, ecologiştii sunt cei care ne trag în jos, pe noi, restul.

Aşadar, iată cum existăm doar ca o gumă de şters, ca un burete umed şi nimic mai mult, autodistrugerea – scopul vieţii. Quod erat demonstrandum.

*** La femei nu mă pricep mai deloc, dar îmi plac. Despre băutură să zicem că ştiu un lucru sau două. Poţi compara cele două? Crecă da ***

Piţipoancele – sunt ca vodka Polar. La început nu ştii care e treaba, poate să îţi şi placă, dar la sfărşit o să zici “O, Doamne, ce-a fost în capul meu?”

Grasele – sunt ca vodka Stalinskaya – Pentru cei puternici!

Curvele de lux – sunt ca Jack Daniel’s – distracţie fără dureri de cap a doua zi.

Curvele ieftine – sunt ca alcoolul fără timbru – eeeer… mai bine nu! )

Femeile destepte – sunt ca un pahar de Rob Roy (whiskey cu bitter) – dacă nu eşti atent dau cu tine de pământ.

Femeile frumoase – sunt ca un cocktail Sex With the Bitch – vrei tot mai mult şi mai mult!

Nasoalele neîngrijite – sunt ca berea fără alcool – not the real thing.

Proastele – sunt ca vinul spumant – bune la un singur lucru.

Rarităţile frumoase şi deştepte – sunt ca o cană de vin fiert – nu vrei să dai nimănui.

Materialistele – sunt ca un pinot noir – ştii că o să ţi se suie la cap, dar tot îl bei.

Urâtă, proastă, dar bună la suflet – ca un Irish Coffee – prea puţin alcool ca să te îmbeţi.

Telenovelistele guralive – sunt ca ginul tonic – intenţionat să fie plăcut de femei.

Uşuraticele – ca o ladă de bere – împarţi cu prietenii.

Nevestele – sunt ca şpriţul – după prea mult te iau durerile.

Femeia perfectă – e ca sticla aia de coniac din care ai băut acum 2 ani şi ti-a rămas în minte, dar nici dracu nu a auzit de marca aia şi nu ştii de unde să iei – o găseşti foarte greu şi când dai de ea, constaţi ca toţi cunoscuţii tăi o ştiau.

Şi pentru că tot am vorbit atâta de băutură şi in vino veritas… dragelor, netul e misogin.

*** Asta e povestea umanităţii, povestea succesului, a avansării, a putreziciunii sufleteşti, a ridicării standardelor, a vulgarizării, a ranforsării inutile şi a dorinţei. Revelaţia acestei dimineţi m-a pocnit când îmi luam micul dejun în faţa TV-ului. ***

Gata, toata lumea să se relaxeze – am descoperit sensul vieţii când mă uitam la Abba – Mama Mia pe VH1. Cred ca mullte lucruri merg rau pentru că bărbaţii sunt proşti. Observaţi asocierea prostie-rău, exact ca în doctrina Satanistă

De câteva zile încoace ascult numa Black Sabbath şi Johnny Cash şi azi când m-a lovit Abba mă gândeam pentru a 10 mia oară că oamenii ăia munceau la cântecele lor şi că în ziua de azi muzica înseamnă comerţ şi se dau pe canale fufe care se freacă la roz. Nimic nou, până acum, dar trebuia să plec de la o premisă. Cred că peste 10 ani ori o să ajungem toţi preacuvioşi ori o să bage aştia scene porno în clipuri ))

Toată lumea ştie că la noi se suge pula pentru slujbe, pentru apariţii pe post, pentru diverse. Mă deranjează? Doar moral. Dacă e să o luăm logic când faci o muie pentru o mărire de salariu sau pentru o pilă, are loc de fapt un barter, serviciu contra serviciu. Business is business, băi zdrenţelor! Cred că o să ajungă sexul un fel de monedă (alături de guma de mestecat, desigur).

- Aveţi un meniu Dublu-Cheese mare cu Sprite şi un McFlurry. Face 2 mui si 7 pupici.
- Hai că fac 3 mui şi păstraţi restul!
- N-avem voie să păstrăm restul, dacă vreţi pupaţi cutia cu donaţii!

Ce înseamnă suptul pulii, în ziua de azi? Înseamnă bărbaţi proşti care îşi vând serviciile prea ieftin. Ei bine, dacă în alte vremuri – nu munceşti egal nu mănânci, acum când ţi-e lene să munceşti sau esti prea dobitoacă să faci ceva calumea – o sugi unui prost şi ai ce ai vrut. Suptul oferă noi posibilităţi incapabililor. Faza aia cu “survival of the fittest” s-a dus de mult.

La ce conduce suptul pulii?

- Angajarea unor oameni necalificaţi în posturi nepotrivite.
- Dependenţă. Pentru cea care suge. De ce? Pentru că numai aşa reuşeste. Azi sugi pula unui producător, mâine te freci în clipuri. Iar asta conduce la cel mai nasol efect.
- Vulgarizarea sexului. Ştiu că sună stupid, dar atâta sex pe toate gardurile ne va duce în curând la a-l vedea ca pe băutul unei beri.
- Altele. Ştiţi şi voi?

Eram cu 2 tipe de vreo 30 de ani la masă şi una a zis că pe vremea ei nu se sugea pula ca acum (!?) şi că dacă acum 10 ani se punea problema dacă o femeie suge sau nu, acu e dacă înghite sau nu. Până să apuc să zic ceva, cealaltă a zis că de fapt problema e dacă face deepthroat sau nu )) Asta chiar nu mă deranjează )

Ca încheiere, tot nu înteleg aviditatea pentru bani şi mi se pare că fericirea e atunci când îţi doreşti ceea ce ai.

*** Astăzi – triplu-şoc-mortal. Îmi vedeam de treaba mea la computer şi beam cafea, ocazie cu care vă urez să fiţi iubiţi cum iubesc eu cafeaua. Şi cum duceam eu cana la bot am simtit un miros de parfum feminin. Ăsta a fost primu şoc. De unde dracu venea? M-am uitat la mâna mea şi am observat că nuj cum naiba îmi intrase un pic de săpun sub unghie şi ăla mirosea aşa. Al doilea şoc – de ce săpunu meu banal din piaţă miroase a parfum de femeie? Restul postului e despre al treilea şoc. ***

Intra pe net o prietenă bună cu status că se căsătoreşte. Uit de parfum, de femei etc şi îmi dau seama că am sufcienţi cunoscuţi mai mici decât mine sau de aceeaşi vârstă care se gândesc serios la căsătorie. Ce-aveţi fraţilor – prea multă… ce? Că nu îmi dau seama ce ar trebui să faci în exces ca să vrei sa te căsătoreşti…

Însurat e niţel mai bine ca spânzurat. OK, înţeleg că unii vor stabilitate and all that crap, dar de ce la 20 de ani? Cea mai tare chestie pe care am auzit-o, venea de la o tipă cu o relaţie de durată şi o vărstă prea fragedă pt măritiş. A spus: “X este foarte tare, dar l-am cunoscut prea devreme” Ding-ding – 100 de puncte!

Bine, e foarte adevărat ca eu sunt Mister „Fucked-up-relationship” şi Mister „I’ll-steal-your-girlfriend-or-fiancee” ,iar eu mai degraba cred in Dumnezeu, decât în fidelitate. Nu m-aş prinde că o gagică e perfectă pt căsătorie nici dacă ar scrie în presă. Plus că femeile sunt atât de mişto încât nu ştiu cum pot unii să iubească numai una. )

Acum, lăsând la o parte caterinca, ce îi face pe oameni să îşi dorească însurătoarea? Şi la 20 de ani! Păi acum ceva vreme discutam cu cineva care spunea că vrea să se vadă odată casătorit, cu o maşina, o casă si nişte bani în bancă. M-a întrebat cum mă văd la 30 de ani – la vârsta aia eu vreau să desenez mai bine şi doar atât am ca plan. O fi de rău, habar n-am. Poate mă vedeţi şi pe mine peste 2 luni că zic de însurătoare… yeah, right ))

Mie mi se pare că ce e mişto se termină la căsătorie, asta daca într-adevăr îţi respecti partenerul. O vorbă din bătrâni spunea ca însurătoarea e bucurie pulii şi belea capului. Asta pentru bărbaţi, la femei nuj cum o fi ))

Later edit: ăsta nu e un post în care mă iau de nişte oameni şi de fericirea lor, ci un post în care zic: “chestia asta mă sperie!”

*** Ăsta e un post cu theme-song, despre chestiile care mă seacă la icre, care mă calcă pe coadă, care îmi varsă malaiul, care îmi fac muştarul să sară (coarda), care mă fac să-mi ies din pepeni şi să sar din ţâţâni! ***

- Mă enervează când o tipă care vrea sa-mi stea în poală reuşeşte să se aşeze fix pe chei. Acuma îi înţeleg pe manelarii ăia care stau cu toate obiectele pe masă. Nu sunt prost crescuţi, ci doar precauţi – nu ştii când vine-o căprioară şi ţi se aşează pe turnu Eiffel (de la breloc). Dacă aş avea o şcoală pt femei, asta cu aşezatul ar fi materie de bază alături de “cum să nu intri înaintea unui bărbat într-o bodegă” ))

- Mă enervează băbălăii fără maniere. Te-ai gândi că dacă au ajuns la o vârstă ştiu să se poarte în societate, dar ţeapă, că te calcă moşii direct pe deşte in troleu şi n-ai s-auzi vreo scuză. Ever!

- Mă seacă grasele de la ghişeuri care mereu au de bârfit, mereu au de vopsit o unghie, mereu au de frecat o cafea – s-a inventat filtrul, tutelor! Dobitoacele alea ar face orice, mai puţin să muncească…

- Mi se par idioate conversaţiile sterile despre generalităţi. Mă seacă să aud “eh, dumi, ştii cum e…” sau, şi mai rău – “ai şi tu dreptate, dar na… “ Holy crap! Chiar nu eşti in stare să zici ceva inteligent? Sigur că nu sunt absurd, nu le ştiu pe toate (o, Doamne, am admis-o!) , dar când dificultatea subiectului e pertinentă, lenea cerebrală nu îşi are rostul. Ştiu că lenea e mama tuturor viciilor şi că fiind o mamă trebuie respectată, dar să nu exagerăm

- Mă enervează cel mai tare faptul că în orice local m-aş duce nu pot să găsesc un nenorocit de cuţit care să taie! Dacă te duci undeva sa mănânci o pizza şi ai avut ghinionul ca Agatocle de la bucătărie să nu o taie bine, n-ai decât să o tai chop-suey style, că sigur nu va merge cu surogatul ăla de cuţit!

*** La naiba cu dreptul roman, la naiba cu dreptul şi stângul în general, care-i dreptul îndrăgostitului? Mai jos, o discuţie elocventă în această privinţă, discuţie care a urmat purtării mele normale în societate. ***

Eu: Auzi? Aşa e că dacă eram combinaţi şi iţi ziceam „taci, mă!” şi “hai în pula mea mai repede!” te-ai fi supărat?

Ea: Da, logic!

Eu: Deci îi permiţi unui prieten, dar gagicului, pe care, vorba aia, îl iubeşti, nu?

Ea: Nu, când eşti combinat ai parte de o reducere a privilegiilor!

*** Un post despre vacanţe, definirea ideii, tampenii amuzante, distracţie, chiloţi tanga, 7 sfaturi despre cum să-l înnebuneşti şi despre shaorma. ***

N-am mai fost în vacanţă, în adevăratul sens al cuvântului, de vreo 2 ani sau poate mai bine. Unii îmi zic că sunt cioflingar, că sunt ursuz sau că nu ştiu să ma distrez. WTF!?

De ce dracu trebuie să ma distrez în vacanţă? Distracţia e obositoare, plus că într-un fel sau altul mă distrez zilnic, chiar dacă vinerea şi sâmbăta seara eu muncesc ca un sclav coclit. Nu înţeleg de ce oamenii trebuie să meargă în vacanţă ca să se distreze… eu mă pot distra de minune şi la mine în cartier… da nu vă zic ce fac, na! )

Nu mi-au plăcut niciodată plecările la munte pentru o zi. Ce dracu? Dacă atunci când te întorci de undeva nu ai în cap decât “mamă, abia aştept să fac o baie” e foarte posibil sa te fi distrat în mod jegos, dar sigur nu ai fost în vacanţă. Vacanţă înseamnă relaxare, zic io… jegosilor!

Mai sunt şi ăia care se duc la dracu-n praznic şi cănd îi întrebi ce au făcut zic: “Frateee, am fost la o cabană şi am băut şi a venit Tase cu casetofonu lui şi am avut şi muzică. Ah, şi într-o seară am fost în oraş la un club… “

Aha, deci de ce am nevoie sa mă duc în pulă cu telefericu, ca să ma fac rangă (a fi beat la mine în oraş e totuna cu a fi beat în Cuca Măcăii) şi de ce dracu aş da localurile din Bucureşti pe speluncile provinciale? Ah, stai că am uitat că nu ştiu să ma distrez ))

Cei mai penali mi se par ăia care pleacă la mare cu 300 de mii şi o pereche de papuci stau 3 zile cum apuca şi vin de acolo răciţi vai mama lor, adica sun pe fix, răspunde mă-sa şi zice: “E aşa răcit fi-miu că sunt vai de mine!”

N-o să mă vedeţi pe mine vreodată chircit beat într-o baracă pentru că am vrut să văd marea… din alte motive, poate, dar nu pt ca am vrut la mare… pfff. Nu, frate, în concepţia mea, când te duci în vacanţă eşti rege şi te întorci foarte relaxat şi bine dispus. E drept ca un simplu telefon cum ai intrat pe uşa casei îţi va strica dispoziţia… sau poate o durere de măsea… de aia e bine să stai acasă – ca să nu ţi se întâmple căcaturi la întoarcere )