Authorized by Heaven by ~Deathpen on deviantART*** Taman ce am terminat opera asta inspirată de “Sabaton – In the name of God” şi mi-au dat prin cap diverse…. ***

Unii dintre voi ştiu că sunt un agnostic care încearcă să nu pice în ateism. Ei bine, se pare că de data asta mi-am servit-o singur…

Evul Mediu. Cruciade. Căcălău. Contemporanitate, jihad, terorism. Căcălău. Nu am de gând să pun întrebarea aia stupidă cu “De ce vrea Dumnezeu să ne ucidem între noi?” că problema aia a fost rezolvată de Biserică printr-un patch de sistem, adică Noul Testament. Toate “războaiele sfinte” au aruncat o grămadă de bani în buzunarul papilor sau a altor conducători religioşi. Aşadar, mai marii Bisericii, în loc să se ocupe în viaţa asta de traiul veşnic de pe lumea ailaltă, erau hrăpăreţi şi încercau să trăiască pe pământ cât mai bine.

Asta e înfiorător. De ce? Păi fiind papă ai acces la multe informatii la care masele nu au şi, mai ales, fiind papă ŞTII dacă Dumnezeu există au ba, pentru că ştii dacă scripturile sunt veridice sau nu. Aşadar, iată că papii, comportându-se în conformitate cu ceea ce ştiau nu făceau altceva decât să îşi îmbunătăţească traiul muritor. Aşadar, papii nu credeau în viaţa de după, deci nici în Dumnezeu. Pentru că nu există, iar ei ştiau asta. Trist, nu? Rog înfocaţii să mă contrazică pertinent.

*** Ăsta e un blog mai cu şpil, de mult n-am mai scris aşa ceva. E o postare despre bine si rău, despre idei venit aseara în Max, în urma câtorva sute de Jack şi a unei discuţii cu o femeie foarte inteligentă. ***

Multi indivizi spun că binele şi răul nu există. Nu ştiu câţi aduc si argumente în acest sens, însă iata o teorie a mea, legată de acest fapt.

După cum Einstein spunea, totul este relativ, aşadar un set de consecinţe, raportat la un anumit sistem de referinţă poate fi considerat nefavorabil, însa luând în considerare şi alte unghiuri de abordare, putem sesiza, uneori cu stupoare chiar, că acele consecinţe pot fi si benefice.

Spre exemplu, când o persoană are un eşec profesional care nu îi permite să activeze într-un anume domeniu, pentru el, ca individ este un eveniment, in primul rând neintentionat, eronat in cursul firesc al lucrurilor, dar şi neplăcut. Ăsta este considerat a fi răul. Desigur, poate fi considerat un lucru bun, schimbând prisma prin care privim lucrurile.

Aşadar, ca să vulgarizez un pic teoria, atunci când cineva pică examenul de la şcoala de şoferi pentru el este un lucru “rău”, însă faptul că nu chiar oricine poate avea carnet de sofer este un lucru bun, pentru pietoni şi pentru ceilalţi participanţi la trafic.

Probabil că unii dintre voi acum se gândesc la expresia “Tot răul spre bine”, iar alţii vor spune că nu am făcut altceva decât să argumentez că nu există răul pur. Deci oarecum am ramas cu binele. Dar binele există?

Ei bine, eu cred că nu, argumentele mele ţinând de imperativul lui Kant. Acest principiu kantian se rezumă la faptul că atunci când o noţiune este definită în funcţie de o alta, se crează o interdependenţă. Aşadar, dacă una dintre ele dispare, va dispărea şi cealaltă. Logica aceste afirmaţii este una facilă – ca exemplu, dacă nimeni de pe planeta asta nu ar mai minţi, atunci s-ar pierde şi noţiunea de adevăr.

În concluzie, dacă nimic nu este cu adevărat rău, atunci nimic nu poate fi cu adevărat bun, întrucăt nu o putem defini pe una fără cealaltă. Ce este binele? Ce este răul? Sunt doar nişte perspective. Totul este relativ.

*** Trebuie sa recunosc ca multa vreme m-am intrebat ce vor femeile, insa incepand cu aseara mi se rupe. Iata ce crede un barbat care stie sa isi expuna gandurile ***

Stateam ieri seara de vorba cu o tipa destul de inteligenta (pentru rasa umana, nu doar pentru sexul ei) si ea a spus ca femeile, in general, vor sa se simta curve, utilizate, folosite. M-a lasat pilaf, intrucat nu eram in stare de refutatio.

Mult timp tot am incercat sa imi dau seama cam ce vor femelele rasei mele, cand, la un moment dat, intr-un minut idealist de prostie mi-am zis ca femeile isi doresc o dragoste pe care sa o aprecieze. Acum, gandindu-ma mai bine, mi-am dat seama ca ceea ce aprecieaza ele si mai ales, modul in care trebuie sa te comporti ca sa aprecieze, varieaza odata cu varsta lor. Asadar, iata de ce mama, invatatoarea, diriga, ziceau ca femeile trebuie respectate si sa te porti cu ele nujtu cum, pt ca ele la varsta lor, asta vor de la un barbat.

Chestia asta vine ca nuca-n perete, cand ai 22 de ani. Si te intrebi de ce dracu nu mai pun astia castraveti murati in shaorma. Pardon, te intrebi ce e cu femeile…

Stim cu totii ca este o diferenta mare intre lucrurile pe care femeile spun ca si le doresc si cele care chiar le fac placere si de care trag cu dintii. E inutil sa mai spun ca foarte multe au urmatoarea declaratie de principii, in dragoste: “Vreau un barbat misto, sa simt ca ma iubeste, sa fie asa si pe dincolo si sa imi faca aia si aia”. In mod evident, aia care si ofera asa ceva sunt “baietii buni” si isi iau mereu niste mui cu cocoloase. Deci, aici vine intreabrea: “Sunt femeile niste imbecile care nu stiu ce vor sau stiu ce vor, dar nu sunt in stare sa o exprime sau si mai grav, sunt niste ipocrite?”. Recunosc ca m-am intrebat asta foarte multa vreme, ca un bivol autentic, insa acuma nu ma mai intereseaza. A le da ce-si doresc in aparenta este ceea ce indraznesc a numi o idee proasta.

De aceea, noua mea intrebare este: “Ce trebuie sa le dai femeilor?”

*** Ea cu mine si cu muzica – redefinirea Sfintei Treimi. Voi scrie ca atare. ***

Anul trecut pe 16 martie am cunoscut femeia care m-a facut sa gandesc: I Never Met A Girl Like You Before. Trist era ca pana la momentul ala cunoscusem multe femei. A fost Love At First Sight. Ea – o Proud Mary, eu cu Heart of Steel, ea Uptown Girl, eu Southside Rocker. A fost misto.

La un moment dat m-a intrebat daca e frumoasa, i-am raspuns ca nu stiu si nu imi pasa ce parere au altii, dar pentru mine e frumoasa, The Reason Why God Made The Girl. Am stat impreuna si ne-am intrebat daca Is This Love? Am vrut sa-i dedic versuri din Ordinary Day dar mi-a spus ca sunt copilaros. Poate ca avea dreptate. Eram fericit cand eram cu ea si cand nu eram ma gandeam ca I Got You, Babe.

La un moment dat ne-am despartit, probabil ca nu am fost All That She Wants. A trecut o vreme in care am avut doar un Song Instead Of A Kiss si in care ea mi-a spus cat de bine i-a facut ei relatia cu mine. Ma intrebam cu ce m-am ales eu la sfarsit. Mi-a luat aproape un an sa ajung la o concluzie. Acum mi-am dat seama care e genul de femeie care imi place cu adevarat.

Poate ca altii isi dau seama mai devreme, eu ma bucur ca am realizat si acum. Tot e bine. Ii multumesc ei pentru asta.

*** Recent mi-am tras o slujba noua, destul de buna, fara sa sug pula (aviz amatoarelor). Deci se poate. Pierd cam 11 ore din zi cu munca. Nu prea mai am timp de multe chestii. De aici mi-a venit ideea de blog anti-depresie ***

Ma trezesc la 7, plec de acasa pe la 8, la 9 sunt la munca. Scriu stiri la greu pana pe la 2, pe urma am pauza pana la 3. Mai bag stiri din nou pana la 6 cand pot sa plec acasa. Drumu de intoarcere imi ia inca o ora.
Inainte o ardeam aiurea des si multe ganduri imi circulau prin minte. Nu prea faceam eu mare branza si aveam timp berechet sa contemplu complexitatea lumii in care traim. Acuma, am un pic de timp de gandire in RATB, asta daca prind loc jos si nu cumva sunt prea ocupat sa imi mentin fizicul nestorcit… sau daca nu sunt prea obsosit.

Si ma gandeam eu la oamenii aia cu o falsa impresie asupra vietii, care sunt de parere ca ei sunt cei mai najpa, fara prieteni, bolnavi, fara bani, vai steaua lor si ca viata e de cacat si prea grea pentru ei si bla bla si ei se sinucid. Am salvat cativa d-astia la viata mea. E drept ca eu sunt mereu cu berea la rece si moralu pe plus, dar cred ca am reusit sa ii inteleg. Cred ca astia nu au ocupatie. Pai, ca sa stai sa iti faci o analiza complexa asupra vietii si sa iti dai seama cate chestii najpa sunt, si sa le analizezi si pe alea bune, dar sa le consideri prea mici pentru a fi luate in seama, pai iti trebe timp, bai frate !

Si acuma nu vorbesc de aia care au probleme de natura psihica, ci de idiotii aia care doar fac pe depresivii. Emo aia cu familii ok si prieteni si bani, care totusi au impresia ca ei sunt najpa si ca totul le merge prost. Muie, ma ! Incearca sa capete atentie spunand ca ei se sinucid si nujtu ce. Reusesc sa mai vindec unii din astia, pe o parte doar temporar insa. Pe ele le iau de gat si pe ei ii troznesc la ficat =))

In orice caz, am constatat eu abia acuma ce inseamna sa te plictisesti de moarte. Daca nu ai ce face, incepi sa te gandesti la diverse si unii ajung depresivi si le vin idei de suicid. Fratilor, luati-va un partener futacios, sau o slujba or anywayz – do something

Oricum, cei mai penali sunt aia care vor sa se omoare pentru ca nu sunt la fel de tari ca altii. Sunt editor si am un filtru nou de cafea ! Na ! Taiati-va venele ! =)) Da bai, ce sa zic? Cea mai fucked up chestie la astia e cum se gandesc ei ca dupa ce vor muri vor fi apreciati. Tzeapa, idiotilor ! E mult mai probabil sa fiti barfiti ca “ala care oricum avea probleme, era de asteptat sa faca asta, un ratat ce sa mai”. Pam-pam.

Mai demult am zis ceva doar pe jumatate stupid, asa ca voi cita din mine: “Unii chiar au probleme, bietii, altii si le fac singuri, imprudentii, in timp ce unii si le inchipuie, idiotii. Eu ma bucur de viata mea simpla si frumoasa si ma fac ca nu am probleme. Hedonist.”

*** Sincer sa fiu imi displace idea de a avea o familie din cauza lui Fernando, (cea de-a doua personalitate a mea care se manifesta cand Dumi nu mai poate) dar la un moment dat stateam eu si ma gandeam cam cum ar fi copilul meu ***

Cea mai mare frica a mea e ca fi-miu ar putea fi manelist. Mi-a venit asta cand reparam PCu vecinului, iar bebeul aluia era prin preajma si taxu i-a spus: “Tati, tu cand esti mare sa nu te faci rocker ca vecinu. Vecinu, e treaba lui, face ce vrea, da’ pe tine sa nu te prind cu d-astea, ca te bat !”. Dup-aia m-am gandit ca nu ar avea cum sa fie manelist, in sensul ca cel putin tatal ar avea suficienta minte cat sa il faca sa urasca genul. Cat e mic as avea grija sa aiba mereu o minge noua si frumoasa, ca sa fie sef pe maidan. Sub nici o forma fi-miu nu va fi tocilar.

I-as spune fiului meu, inca de mic: “Fiule, femeile-s ciudate, nu te intreba de ce nu le intelegi !”. Dupa asta, as avea grija sa aiba o educatie buna, sa fie destept, dar nu prea destept (sa invete sa citeasca la scoala, nu acasa). As avea grija sa aiba o copilarie vesela si l-as invata sa dea cu pumnul atunci cand e nevoie (doar in barbati de acelasi sex). I-as explica valorile de baza ale masculinitatii, in primul rand onoarea si tinerea de cuvant.

De asemenea as discuta cu el despre sex, ciclu si pizda inca inainte sa aiba buletin, ca sa aiba un avantaj asupra altor fraieri. Primul pahar de bautura as avea grija sa il bea acasa, ca sa nu bea pe ascunse cine stie ce porcarii cu cine stie ce idioti. Sub nici o forma nu l-as lasa sa ajunga obez, iar acces la computer i-as da tarziu. Fi-miu ar citi 100 de carti pana in a opta, ca lu taxu i-a prins bine. Cand as ajunge eu la concluzia ca fi-miu e destept si arata suficient de bine si ca vrea sa atraga pizdele, i-as zice: “Ba tata, femeile is ciudate, uite, cand esti cu una, daca e indragostita, e proasta, faci ce vrei din ea, daca tu, pe de alta parte esti ala indragostitu, isi bate joc de tine. Daca esti fraier si te porti frumos o sa te placa putin si o sa se plictiseasca, pe cand daca esti ironic si usor nepasator o sa planga dupa tine. Cel putin in majoritatea cazurilor…” L-as sfatui pe fi-miu sa se futa doar cu prezervativ. Stiu ca n-o sa tina cont tot timpu, dar macar uneori e bun de folosit. Ar fi inca de mic puternic, cu o privire din aia rea, si ar invata de la taxu cum sa ia viata in piept si sa o scoata afara cerculete. Fi-miu ar sti sa taie lemne si cred ca i-ar placea topoarele sau macar sabiile, sau ceva medieval care sa emane testosteron.

Baiatu meu nu ar fi fitos si nici plin de el, dar nici un modest complexat…undeva pe la mijloc. Cu siguranta ca atunci cand va fi mic, va face un sport sau ceva, ca sa aiba inca un atu, desigur, nu prea mult sport, ca e mai important sa fii destept, iar inteligenta se cladeste la varste mici. Fi-miu nu ar purta roz sub nici o forma si va avea un mers normal. Ah, da, va fi cat de cat normal, nu va fi sub nici o forma depresiv, dar nici mascarici nu va fi. Va fi undeva pe la mijloc, poate un pic aplecat spre latura umoristica. Fi-miu va invata ca respectul nu se acorda pe gratis, ci se obtine. Fiul meu va vorbi corect si coerent limba romana.

Baiatu meu, sub nici o forma, nu va fi un smecher de la coltu blocului, ci va fi unul din aia care nu are treaba nici cu smecherii, dar nici cu tocilarii, totusi fiind respectat de ambele tagme. …da… si ar fi brunet, tuns fie clasic, fie cu acelasi numar peste tot; admit si plete. Orice numai bros nu, ca freza de manelist sigur nu isi alege el. Si, foarte important, fi-miu nu va fi de bani gata. Asta e de baza.
Fi-miu ar sti sa mearga pe bicicleta si ar avea un singur prenume, frumos si romanesc.

Fiul meu va fi mult mai marfa decat mine.

*** Asta este un blog in care eu dau cu namol in toti pseudo-barbatii care imi provoaca neplaceri retinale. Nu ma iau de poponari si cocalari, ci doar de metrosexuali. Nu e un blog pentru fanii Holograf ***

Nu mai stiu care femeie-barbat-bine s-a hotarat sa exprime prostia quintesentei personale intr-o fraza atat de simpla – Cand sexul frumos devine puternic, sexul puternic devine frumos. Un idiot – femeile care devin puternice nu trag de fiare, ci urca in ierarhia sociala… dar ce sa priceapa bivolul ? El se rade pe picioare, ca asa e frumos… Asta a fost chestia care m-a facut sa scriu blogul. In cele ce urmeaza, iata cum arata acesti falsi masculi: Poarta toale ciudate si in general, tricouri roz. Au bijuterii pe care doar ei le considera masculine. Cercel in ureche, in general, din ala micut cu zirconiu. Se rad peste tot, mai putin pe cap, unde troneaza o claie multicolora, infoiata ciudat. Evident, unii dintre fraierii astia merg la sala si lucreaza exclusiv biceps si piept si mai iau si substante, astfel ajungand in scurt timp niste deformati cu un bust enorm si picioare de balerina. Restu sunt balerine peste tot. Dincolo de faptul ca sunt scarbosi si ca asculta o muzica varza (in general un house cu beat repetitiv enervant) mai sunt si prosti. Ce ii poti cere unui om care are ca singura pasiune sinele ? Sunt genul ala care nici cand stau la PC nu se pot abtine sa nu isi bage pieptanul prin par. I-as pune sa faca ceva pentru mine. Infract.

Ce e cel mai enervant la ei, e atitudinea lor de sensibilosi. Astia plang, domne, ca ei is sentimentali, nu-s brute ca noi, restul taranilor, care nu ne lacuim unghiile . Unde dracu mai e taria aia masculina ? Cum sa ai tu pretentii de la o femeie sa fie feminina cand tu nu esti masculin ? Nu zic sa nu ai grija de tine, dar un tuns, ferchezuit, ras si spalat sunt de ajuns. Dar nuuu, ei trebuie sa isi faca programari pe la saloane si mai stiu eu ce prostii de genu asta. Bine ma…sunt fatalai, asta e, nu ii bagam in lagare, ca-s de-ai nostri, dar problema e ca noi, barbatii normali, nu avem impresiile de machoisti pe care le au ei. Ei domne, cu alura lor de domnisoare mai robuste sunt mai masculi decat noi, restul gloatei de nerasi, mirositori a tutun, care poarte blugi fara pasari maiestre din strasuri si tricouri albastre care nu mai sunt la moda. Inca nu am vazut specia asta imbatranita pe la noi, decat o data pe strada si era si mai spurcat. Chiar ma intreb cum ajung astia cand sar de o varsta. Si bineinteles, ca toate cacaturile din lumea asta, e vina femeilor =)) . De ce ? Astia se iau si ei dupa alti barbati, unii celebri, care le-au oferit modelul asta. Aia, care au pornit toata asta, au facut-o ca sa atraga mai bine femeile. Pentru ca voi, devoratoare de planete ce sunteti, in nu stiu ce fel ati indus ideea ca asa vreti sa fie barbatii. In tricouri roz si rasi pe picioare.

Muie Ricky Martin, muie Enrique Iglesias, muie Holograf (pentru melodia “Si baietii plang”), muie rozului, muie fatalailor, muie aferentzelor.

Unde dracu s-a dus masculinitatea ? Ce s-a intamplat cu ideea conservatoare de barbatie ? De ce au ajuns feminini purtatorii de penis ? O sa ajungem sa zicem o barbat, doua barbate, un femeie, doi femei ? Ce-au, frate, astia ? Au fost mangaiati doar de tati cand erau mici ?! Eu nu inteleg…

*** Eu sunt genul care se panicheaza repede, dar caruia ii trece la fel de repede. In general, dupa o panica de 6,8 secunde ma calmez si caut o solutie. Un diluant sau ceva de genu, sa inteleg mai bine. Imi vine o idee si incerc sa rezolv problema ***

Ei bine, iata ca recent m-am pus fata in fata cu niste actiuni care imi bulverseaza conceptiile. Bine, aici e si vina mea, intrucat idealist fiind, in Bucuretiul anului 2007 este usor sa dau peste multe chestii care te intorc pe dos.
Ce ma sperie pe mine e faptul ca lucrurile sunt altfel decat par. Si, de fapt, nu ma sperie existenta fatadei in sine, ci faptul ca percep lucrurile ca fiind bune, cand ele de fapt sunt foarte rele. Refuz sa cred dume stupide, formulate simplist de niste oameni la fel se simpli. Sau…mai bine zis refuzam… Si imi aduc aminte cum mi se spunea mie cand eram mic despre „griji”, despre somnul dorit la maturitate si despre multe altele.

Am refuzat sa cred ca alcoolul poate avea efecte nasoale si asupra bautorului, pana cand mi-am dat eu seama in multe randuri ca asa e.
Am refuzat sa cred ca barbatii devin niste idioti cu idei fixe dupa ce sar de 40 de ani, pana cand mi-am dat seama ca asa ajung.
Am refuzat sa cred ca femeile care astazi sunt frumoase vor ajunge sa arate ca mamele lor, pana cand am vazut cazuri concrete.
Am refuzat sa cred ca ti se poate intampla ceva nasol daca nu ai grija de tine si traiam lejer, pana cand m-a pocnit.
Am refuzat sa cred ca un lucru bun nu poate fi apreciat sau ca poate fi ignorat total, pana cand mi-am dat seama ca oamenii pot fi atat de idioti.
Am refuzat sa cred ca manelistii sunt prosti si ca generalizarea asta e corecta, pana cand mi-am dat seama ca nu cunosc niciunul prea destept.
Am refuzat sa cred ca poti fi aruncat la gunoi fara un anume motiv, pana cand am vazut fundul sacului de plastic.
Am refuzat sa cred ca cineva ar putea sa invidieze ceva la mine, intrucat eu nu vedeam nimic de invidiat acolo si am refuzat sa cred ca pot fi sabotat pentru asta… evident, pana cand am fost.
Am refuzat sa cred ca oamenii se pot purta urat pentru ca pretinzi ca esti egalul lor, pana cand m-am pomenit cu magareata pe cap.

Momentan refuz sa cred ca fast-foodul poate sa ma omoare incet, refuz sa cred ca pinot-noirul ala de Murfatlar e din pastile si refuz sa cred ca toate femeile sunt curve.

Ma intreb: Oare ?

*** Acum cateva zile am stat la un pahar de vin cu cea mai desteapta tipa pe care o cunosc (n.r. Catalina) si cu cel mai destept tip pe care il cunosc (n.r. Tudor). Doua doxe. Si cum aveam noi niste discutii foarte interesante despre tot felul de chestii mai mult sau mai putin discrete (si aici ma refer la exactitate) mi-am concretizat o teorie asupra sufletului. Teoria s-a incimentat si mai bine a doua zi, cand, mergand cu Personalul spre Bucuresti, m-am aflat in compania deosebita a vreo 10 manelisti care se distrau umpland prezervative cu Cola si aruncandu-le pe fereastra ***

Iata Teoria:

Noi, oamenii, suntem niste fiinte destul de nasoale. Nici puternici, nici agili, nici nimic. Nici macar de vazut nu vedem prea bine, ca sa nu vorbesc de faptul ca nu avem blana…unii si-o mai si epileaza… ce sa mai…suntem varza. Ei bine, si totusi, asa najpa cum suntem, avem forme de organizare, si inca multe ! Buuuun, asta e prima premisa.
Acuma, sa explic eu de ce exista suflet, sau scanteie, cum vreti voi sa ii ziceti. O sa spuneti voi, ateilor si paganilor, ca sufletul nu exista, ca sentimentele sunt doar rezultate ale unor impulsuri electrice la nivelul creierului. Or fi, dar nu toate. Exista onoare, dor, mila – astea nu pot fi influentate de nici un impuls electric. Si e un lucru pe care nici oamenii de stiinta nu si-l explica. Deeeeci, ceva-ceva exista in noi. Avem o scanteie, nu suntem doar carne si oase ! Asta a fost a doua premisa…
Deeeeci, daca noi care suntem varza, avem suflet si forme de organizare, inseamna ca ala care ne-a creat, care oricum e mult mai tare decat noi (indiferent ce nume poarta), ei bine, are niste forme de organizare muuult mai complexe decat ale noastre. Si eu cred ca sufletul e o chestie care are prea putina legatura cu corpul in care se afla. Cred ca viata, pentru suflet, e ca un fel de slujba…ceva de genu… na – o sa fii tigan, intr-o familie mare. Ca obiective o sa ai sa traiesti bine fara sa incalci vreo porunca importanta. Si daca reusesti, ajungi in Rai. Si cred ca Dumnezeu, sau cine o fi ala de sus (asta pornind de la ideea ca din moment cee exista suflet, fapt demonstrat deja, exista si divinitate) face ca politistu la scoala de soferi – iti da puncte. Nu ai suficiente, pici. Si depinde cat de grav pici – daca e rau, rau, te duci in Iad, daca e asa-s-asa, cred ca te mai pune o data sa mai iei un corp si sa faci ceva cu el. Pentru ca probabil ca Dumnezeu are el un scop pe undeva si se foloseste de suflete si costumele astea de carne si oase, ca sa si-l indeplineasca. Asta cred eu… Si cred ca Raiul e ceva temporar, e doar un concediu…sa fim seriosi, cat o sa te lase sa stai la tolaneala ? O sa te puna la loc la treaba, intr-un corp, ca doar Dumnezeu nu sta sa faca suflete toata ziua – si asta e si conceptul de reincarnare, pe care, iata, l-am tradus in „Raiul e efemer”, ca toate chestiile placute, de altfel. Si cred eu ca unele suflete is mai pesimiste din fire si mai slabe si au impresia, sau stiu cu siguranta, ca au gafat cu viata si au stricat un corp degeaba si fiind asa cum sunt, nu mai au curajul sa dea socoteala, asa ca nu se mai duc la Dumnezeu, ergo, ne bantuie pe noi si le zicem „fantome”. Adica, fantomele, pana la urma is vai sfintii lor.
Asa, iar acuma, iata partea in care se vede ca am terminat realul – Ce e cu cosmarurile: cred ca la un moment dat, in viata, ti se intampla niste chestii najpa, din greseala, dar nu din a ta, ci din a altora, ori a altor suflete, ori a unor functionari ai lui Dumnezeu, care au facut vreo tampenie, si atunci se intampla ca destinul ia o turnura nepotrivita, iar asta nu convine divinitatii. Noroc ca Dumnezeu a stiut ca urmeaza ceva nasol si a dat „save”, iar dupa ce a vazut tampenia, a dat „load” sau „undo”…ceva…nujtu, ei bine, sufletul stie de asta, dar corpul nu. Si astfel,apare discrepanta, iar informatia se scurge un pic in trup, prin intermediul unui vis extrem de neplacut. Cred ca unele dintre chestiile alea chiar s-au intamplat. De asemenea, cand uneori Dumnezeu nu da „load” se mai intampla si asa-zisele miracole cu oamenii care nu mai aveau nici o sansa dar au supravietuit.
Incerc sa explic multe, iar cuvintele imi sunt insuficiente. In orice caz, ideea e ca sufletul stie ce scop are, iar trupul nu…faza e ca sufletul nu controleaza in totalitate trupul, de aceea se intampla unele chestii najpa. Si de aia zic hipiotii aia „gaseste-ti scopul in viata”, pentru ca in momentul in care si trupul, cu creier, isi da seama ce are de facut, si pt ca sufletul o stie deja, o sa fie muuuult mai simplu sa duci treaba la bun sfarsit si sa ajungi in Rai.
Asa ca, dragii mei, ganditi-va serios la asta, data viitoare cand stati degeaba, fara ocupatie. Poate va vine ceva. Poate ajungeti in Rai.

*** Drama omului amuzant consta in faptul ca nu poate fi serios. Asta e un blog la care ma gandesc de multa vreme. S-ar putea sa fie bun ***

De o vreme incoace, realizez ca eu sunt mai prost. Nu prost in general, ci mai prost in comparatie cu mine de acum 3 ani. Nu stiu daca si voi simtiti chestia asta (in privinta voastra, desigur) … La mine, culmea gloriei a fost intr-a unspea. Tot n-aveam femei nici atunci, da macar ca eram mai destept. Acuma nu ma ma prind la glume, sunt incoerent si cel mai rau dintre toate, nu mai sunt asa de amuzant ca inainte. Cand eram eu in liceu, o prietena de pe vremea aia mi-a zis: „Bai Dumi, stii care e defectu tau ?” si eu zic: „Sunt prea scund?” si ea zice, razand: „Nu mah, Dumi, tu nu esti niciodata serios !” si eu am raspuns: „Fiu, credeam ca te iei de inaltime !” si ea: „Vezi ce ziceam?”. Nu mi-a picat prea bine atunci, dar nu mi-a picat nici prea bine saptamana trecuta cand am avut o discutie cu o alta tipa. Ea a zis: „Stii ce nu-mi place la tine?” si eu zic: „Nu sunt suficient de inalt?” si ea zice: „Nu mah, nu esti niciodata serios”. Ei bine, ala a fost momentul in care am scapat hreanul pe tastatura. Mi-a distrus copilaria. Nu sunt serios, nu am fost si, mai rau, nici nu cred ca voi fi vreodata. Si si mai rau e ca eu traiesc ca sa rad si nu vad nimic rau in a face caterinca de tot si a te hlizi la tot pasul.
Ceea ce ma sperie este ca pe langa faptul ca am pastrat acest vechi defect, am mai capatat si altele noi. Nujtu cum o fi la voi, dar eu ma duc in jos … si asta, repede. Nu mai tin la petreceri ca inainte, pana la 7 dimineata, nu mai sunt in stare sa creez, nu am mai scos nimic calumea din mine de vreo 3 luni si in general vad ca nu mai fac nimic la fel de bine ca inainte. Si astea is doar cateva chestii…
Ma intrebam: Oare mintea e ca un muschi ? In sensul ca dupa ce o folosesti intens, oboseste grav / Daca nu gandesti mult timp, dup-aia te doare mintea / Daca o folosesti foarte mult la ceva, devine din ce in ce mai rapida si mai buna in acel ceva, dar pana la un punct / Daca faci mereu aceleasi chestii, la un moment dat o sa stagnezi si nu vei deveni mai inteligent / Daca nu iti e solicitata mintea prea tare, te prostesti. O fi asa ?
Eu tare-as vrea sa stiu de ce m-am prostit. O fi de la facultate ?
Sunt speriat rau de tot de existenta mea actuala. Am 20 de ani si nu traiesc, ci supravietuiesc. Viata mea se rezuma la a rezolva niste cerinte, zilnic, si a ma culca devreme ca sa am forta a doua zi. Oare asta e totul ? De ce mi se cer atat de multe lucruri, pe atat de multe planuri ? Vreau sa am timp sa fac ce vreau eu… am doar 20 de ani si simt deja cum cacatul asta de existenta ma strange de gat si ma transforma intr-o chestie la care mi-e sila sa ma uit. Eu nu stiu unde o sa fiu la 30 de ani, dar daca diferenta 20-30 e la fel ca aia 10-20 sau macar ca aia 16-20, mai bine sar de pe bordura, decat sa o mai duc asa. Stiu si eu ca viata e mortala, dar de ce trebuie sa te omoare mai intai pe dinauntru ?