M-am urcat intr-un taxi pe la Apaka. Din momentul in care am trantit portiera Loganului, am auzit inauntru o muzica sublima, care ma atragea. Ii spun taximetristului ca asculta muzica foarte buna si el raspunde ca sunt singurul care a remarcat. Omul nostru avea pe CD Jose Padilla (asta a fost si pe Budha Bar si pe Cafe del Mar), Karyn White, Goldfrap, Air si altii mai obscuri, dar extraordinari. Mi-a spus ca are muzica lui de la cineva care lucreaza in publicitate. Hopa… stai asa, prietene, ca si eu studiez publicitatea la facultate. I-am explicat omului ca aspir spre un post de art-director, incheiand fraza cu „daca stiti ce presupune asta”.

Omul a fost prompt si a raspuns ca artu e fratele lu copy. Tipu stia ceva. Ulterior mi-a zis ca se stie cu (Bogdan) Enoiu (adica sefu de la McCann) si ca el a facut campania de la Nescafe (banuiesc ca aia cu oamenii invizibili). Tipul era chiar bazat si avea un vocabular mult prea elevat ca sa fie doar un taximetrist – termeni precum „calota empatica”, „rupere de ritm” etc. Uite frate cine ma conducea pe mine acasa! De necrezut… si imi mai si spune ca scrisese articole prin Jurnalu National si imi arata e-mailuri printate de la diversi bossi de prin presa romana care il rugau a scrie pentru ei. Am ramas pilaf.

Sa sumarizam: tip super destept, lucrase in publicitate si in presa, acum era taximetrist la cedare (adica 2 ani de zile da firmei 1,8 mil pe zi si dup-aia ii ramane masina). Mi-a zis ca nu are timp sa scrie, ca ar face-o si imi arata cateva insemnari de-al lui, pe un colt de ziar. Dati-mi voie sa il citez:

Sunt un cetatean, dar nu mai stiu care.

Daca fiecare sut in fund e un pas inainte, atunci o palma peste obraz este un pas in lateral, ca sa vezi in ce ai calcat.

A mai spus si ca s-a apucat de taximetrie din cauza unor circumstane neplacute pe care nu le-a mentionat. Nu facuse facultatea, totusi era mai destept decat multi insi cu facultate pe care ii cunosc si cu mult peste mine. Omul vorbea despre industria publicitatii de la noi cu o usurinta extraordinara. Nici acuma nu imi e clar cum poate sa te calce destinul pe cap in asemenea hal incat sa ajungi in o situatie ca a lui. Oricum, are toata stima mea. In urma discutiei cu el, ma ramas cu urmatoarea idee:

Animalele au jocurile lor de dragoste, se invart unu in jurul celuilalt, isi infoaie cozile, fac diverse etc. Masculii, in lumea animala epateaza prin diverse mijloace pentru a ajunge la femele. Daca animalele au un joc, inainte de sex, daramite noi, oamenii, care suntem mult mai avansati! Baietii buni sunt cei care nu stiu sa joace.