Așa. Hai să discutăm un pic de relații și de femei. Gagicile au standarde complexe la bărbați. În special materialistele. Și, ia zi, iubitu, ce mașină conduci? Ah, nu ai mașină, nasol, parcă mă strigă mama. E absolut stupid să deschid o polemică despre cât sau dacă sunt importanți banii într-o relație. Pentru că toți știm că deși iubirea e ceva extraordinar, dacă gagică-tu te duce în oraș cu mașina, e altfel decât dacă te duce cu metroul. Bine, asta dacă nu cumva are metroul lui personal, fapt un pic diferit. Însă, chiar și așa, tot nu te lasă în fața scării, la întoarcere.

Banii îți aduc comoditate. În special dacă ești o fufă căreia nu-i place munca. Și în special dacă sunt banii altuia. Da, io-s unu din ciudații ăia cărora le place munca! Muriți, zdrențelor!

În plus, după cum zicea Chris Rock,  bărbații și femeile nu pot retrograda în relații, femeile – in life style și bărbații – sexual. Adică, odată ce ai avut un iubit cu mașină, nu prea îți mai vine să te combini cu unu care te duce cu tramvaiu. Odată ce te-ai combinat cu unu care te duce la Casa Vernescu, nu îți mai vine să o arzi cu unu care te duce la Fornetti. Eh, la bărbați e un pic altfel – odată ce te-ai combinat cu una care ți-a supt-o stând în mâini, ei bine, toate cele care urmează tre să fie capabile de asta.

Și să zicem noi că ești bărbat și îți place o tipă care apreciază numa bogătanii. Ceea ce tu nu ești. Cu un pic de rațiune, îți dai seama că nu te poți combina cu ea. Dar îți place genul ei, deci ce gândești că tre să te îmbogățești. Și ce e absolut scârbos e că nu o faci pentru că îți plac ție banii și vrei Mercedes. Ți-o dorești pentru că speri ca asta să îți aducă femei de care îți plac ție. Pe scurt, te stresezi și te dai cu curul de pământ ca să faci o femeie să te aprecieze pentru bani. Și pe urmă tot noi ne plângem că ele sunt curve materialiste. E că suntem proști?

Oricum suntem un sex de idioți și ne uităm după pizde bune ca după mașini străine și în prostia noastră nu ne dăm seama ca ne place una care e doar bună și care peste câțiva ani nu o să mai arate la fel. Oricum, de ele e mai nasol. Făcând o analiză a ce se întâmplă în jurul meu, pe la 20 de ani, femeile prostesc bărbații doar cu iluzia sexului plutind în aer. Pe la 30, deja e vorba de futai în toată regula. Iar pe măsură ce trece vremea peste ele, deja nu mai discutăm despre cât de repede se fute una, ci despre ce face în pat, cât se înjosește pentru bani.

Viața e amară și scârboasă, uneori. Dar postul ăsta are și un alt scop decât să dau eu cu noroi în stânga și-n dreapta, ca un artist-bețivan-ratat-frustrat-fără-mașină ce sunt.

Materlialistele sunt unul din motoarele evoluției umane. Jos pălăria în fața lor. Ele fac bărbații să își dorească mai mult. Că așa a fost mereu, gagica cea mai bună s-a combinat cu vânătoru cel mai puternic, cu șefu de trib, cu boieru, cu regele, cu magnatu, cu mogulu. Ca să faci bani, tre să fii șmecher. Să faci business, să faci banii să circule, să investești, să construiești, să schimbi, să visezi, să schițezi, să tragi tare, să rupi norma. Până la ultimul strop de transpirație, până când adormi pe tastatură. Ca să poți să ai.

Iar toată munca asta, pentru o pizdă parfumată, în rochie de designer, nu îți aduce doar ție beneficii. Ci și societății, lumii din jur. Devii o rotiță sau un piston, pushing the world further. Trăiasca materialismul, că altfel încă făceam muca-uaca-n juru focului, cu sulițe de piatră-n mâini.

Acu ceva vreme, citeam eu o carte, numită “Urzeala Tronurilor“. Și in cartea aia, unul din personaje, pe nume Sansa, o fată răsfățată de nobil, gândea că își dorește ca prințul cu care se va mărita să fie exact ca cel din poveștile pe care i le citea dădaca. Un prinț care să bată căpcăuni. Un prinț care să o apere. Care să fie cavalerul ei galant. Un Făt-Flumoth.

Atunci am avut o revelație și mi-am dat seama că am citit povești degeaba când eram mic și că nu am înțeles mai nimica din ele. Tot atunci mi-am dat seama că femeile îl caută multă vreme pe Făt-Frumos-cu-Paloșu-Vârtos-și-Portofelu-Gros. Și asta chiar dacă nu o recunosc.

În perioada în care au fost concepute poveștile pe care le citim noi acum, oamenii încă mai credeau în tot felul de nazăriri fantastice. Mințile slabe se înfricoșau cu ușurință. De aia, Făt-Frumos era un apărător. Zdrobitor de căpcăuni și alte alea. Acu, Harap-Alb omoară cel mult o libarcă, cu talpa de la bocanc sau te apără de un maidanez, cu vârfu de la ciocată. Dacă e-n sandale, ai belit-o!

Acum nu mai vin mongolii (a se citi “orcii“) peste noi și nici nu mai trăim prin păduri (nu majoritatea, cel puțin), să ne speriem de cerbu cu stea-n frunte. Acum căpcăunii sunt alții. Căpcăunul facturilor, căpcăunul plictiselii, al vacanței la Vienna și al genților/pantofilor de designer. Pe la o vârstă, căpcăunul singurătății. Sabia nu mai e din oțel strălucitor, cu vulturi pe apărătoare, ci e albastră, dreptunghiulară și îl are pe Caragiale în partea dreaptă. Bidiviul care înainte păpa jăratec, acu halește 15 la sută – pe motorină! Iar ajutoarele gen Fomilă și Setilă sunt Gigi de la financiar și Nico de la tribunal. Și Fernando de la Caransebeș.

Pe la vârsta când femeile realizează că bărbatul perfect nu există (sic!), atunci încep să îl caute fervent pe Făt-Frumos. Au totuși o listă întreagă de căpcăuni de învins, nu? Știți voi – Love me, feed me, never leave me! Ah, si daca se poate – entertain me! Please! Pe la o altă vârstă își dau seama că nu doar bărbații sunt imperfecți, ci și ele (sau NU MAI sunt, că au îmbătrânit). Abia atunci încep să aprecieze și alte calități, până atunci ignorate. Nu le zic eu, le știți voi.

Anais Nin zicea că e greșit ca o femeie să își dorească un bărbat care să îi construiască un castel, în loc să și-l construiască singură. Deșteaptă gagica. Probabil că a cărat multe roabe de cărămizi de una singură. Mai ales post-Henry, heh!  Ce-i drept, un proverb din popor zicea, incă dinaintea ei, că în viața asta te poți bizui numai pe tine. Și cică așa e.

Oricum, suntem o specie de tăntălăi și nu învățăm nimic din trecutul nostru. Un tratat de psihologie de azi o sa fie valabil si peste 200 de ani. Proverbele din antichitate inca funcționează de miniune. Meh. Firiialdreacu, Făt-Frumos!

Ce incerc sa dovedesc – mitocănia barbatilor se întoarce împotriva propriului sex și se întoarce with a vengeance.

Specia umană e o specie de animale inteligente. Și subliniez animale! Și ce poate fi mai animalic decât pornirea de a ne fute? (probabil că instinctu matern și dorința de apartenență la un grup, dar eu vreau sa vorbesc de futai, so shut it)

Ei bine, toți ne-am fute în draci. Toți bărbații o și recunosc. Eu am așa, o vagă bănuială că și femeile își doresc asta la fel de tare, ba chiar unele mai tare. Bun. Deci, de ce nu ne futem în draci? De ce nu avem pe stradă cabine de futut, în 2010? Vă zic eu, pentru că bărbații sunt niște imbecili! Mulțumesc.

Sunt tip și mă fut cu 3 gagici, simultan. Ce sunt? Un mega-futălău, desigur! Dacă ești tipă și faci aceeași chestie, ce ești? O mega-futăloaica? Da, poate pentru 5% dintre bărbați. Pentru restu, esti o curvă. Huoooo, meriți să fii lapidată! Cum să aibă o femeie aceeași dorință sexuala ca un bărbat? Doar femeile stau pe piedestale și se cacă levănțică, din care fac ăștia odorizante de cameră, nu? Ei bine, genu ăsta de gândire retardată cauzeză lipsa cabinelor de futut pe străzi.

In urma unei discutii (de ieri) cu Lorena, zic – “Hm, oare cum ar fi dacă nu am insulta femeile de fiecare dată când nu se zgârcesc la a oferi senzualitate? Oare am avea parte de asta mai des?” Dacă ai un tovarăș care face cinste cu bere, arunci cu “da-ți-aș, lua-mi-ai, propti-ți-aș” în direcția lui? Cred că nu. Așadar, de ce o facem cu femeile care oferă ceea ce de fapt, chiar ne dorim? Oare dacă femeile nu ar mai fi atât de des insultate, nu ar ajunge să fie la fel de libere, sexual, ca și noi? Ba probabil că da, probabil că am avea cabinele alea pe stradă. Dar nuuu, tre să existe mereu adunătura aia de labagii frustrați,  care să înjure în dreapta și în stânga. Hmda.

OK, nu ne futem pe stradă în 2010, n-o să murim din asta. Altceva e mai nasol. Mult mai nasol. Dacă ești femeie și vrei să te fuți, fără ca lumea să spună că ești o curvă coclită, trebuie să implici sentimentu în discuție. Sentimentele astea sunt, uneori, doar plăsmuiri fantastice și atât. Pentru că nu tot timpul e vorba de dragoste și adesea e vorba de sex. Doar sex.

Atunci apar păcăleala de sine, minciuna și alte mizerii similare. Și cu siguranță că uneori, oamenii pun botul la falsități, mai ales dacă par a fi exact lucrurile pe care le căutau. Și așa ajungem să trăim în minciună și în vis, ajungem să credem că suntem struțocămile, când, de fapt, suntem rinocerbi.

Trezirea e mereu cu cădere din pat. Dezamăgire e ceva bun, însă. Amăgirea a fost urâtă, fără niciun dubiu.

Așadar, insultele bărbaților la adresa sexualității feminine, le fac pe acestea din urmă să creeze un sistem legitim de apărare, bazat pe fals și uz de fals. Toate astea conduc la nefericirea ambelor sexe și la constrângeri sexuale. Ne place sexul, nu ne place durerea (Dolorem Ipsum) – de ce nu facem tot posibilul să avem ce ne dorim? De ce continuăm în prostie? Dumnezeule, din ce specie idioată facem parte!

Mie îmi place firmamentul nocturn, înstelat, îmi place să îl privesc cu ochiul liber. Îmi place să mă uit la norii noptii cum se preling in jurul lunii, ca niste degete puternice pe conturul unui sân rotund. Îmi place să stau cu picioarele bine înfipte în pământ și cu capul în nori. Mi-ar fi plăcut și o gagică frumos mirositoare care să stea cu capul pe umărul meu, în momentul ăla.

Mnoah, și, evident, îmi place să meditez. Și cum stăteam eu acu câteva zile si faceam ce am scris in paragrafu anterior, mă gândeam (cu sentimente mixte) la căsătorie. Și îmi vine întrebarea:

Ce ar trebui să fie căsătoria?

Adică, la ce să te aștepți? Ce tre să faci cu ea? Cum o folosești? Cum te folosește ea (căsătoria) pe tine? Ce trebuie să faci în ea și ce nu? Ce e mit și ce e realitate? Ce e bine, ce e rău? Care e pactul, de fapt?

Dexu definește mariaju ca “uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei familii”. Vai, mersi!

Nu va zic ce spunea Socrate despre casatorie, ca iar ziceti ca is misogin. Dar, revin, ce ar trebui să fie? Și nu mă refer la primii ani, că ăia îs cam ca o relație mai lungă, doar că ai o hârțoagă în plus. Casatoria, in the long run – ce dracu e?!

Toți suntem futuți în cur și le avem pe ale noastre, toți ne enervăm. Omul nu este un animal fidel. Lapte și miere nu curge nicăieri. Deci, care e realitatea? Așa cu liniuțe, cu idei principale, ca la română în a treia.

Mi se pare de-a dreptul jenant ca în 2009 căsătoria este încă un mister pentru mare parte a speciei noastre. Am mai zis eu că ne trebuie un codex al umanității. O să murim dreacu o specie proastă. Nu ne cunoaștem nici pe noi, dar încercăm spațiul cu degetul. Super!

Discuţie.

[…]

Ea: Mixed messages here. Help?

Eu: OK, OK, păzea, că vine logica masculina! Iată posibile relaţii: 1. suntem indiferenţi, 2. ne displacem aşa un pic, niscai silă, 3. ne urâm cu spume, 4. uneori ne vine să ne batem, alteori să ne ardem, 5. ne placem cât de cât, 6. ne placem tare, 7. iubim, 8. suflet pereche, gen…

Eu: OK, astea sunt relaţii interumane care îmi vin mie acuma. Relaţia noastră e o pizza cu blat din 5 şi cu masline din 6, iar kaiseru de pe ea are grăsime din 1.

Ea: Ai terminat?

Eu (râzând): Da, dar între timp mi s-a făcut foame!

Ea: Îmi vine să te iau la palme. Mereu când dispari o săptamână două, o lună, două luni, cred despre tine că […] nu prea iţi place să petreci timp cu mine. Când te întorci aştept să văd de ce ai revenit…

Eu: Hm… te cam indepartezi de pizza…

Ea: … şi niciodată nu găsesc indiferenţa, la niciunul dintre noi doi.

Eu: Păi, nu, de aia am şi zis că e doar grăsimea din kaiser. Asta arată ce cunoştinţe slabe ai despre pizza!

Ea râde.

Eu: trebuie să fie şi niscai indiferenţă, altfel am fi impreună mereu.

[…]

Sunt un dobitoc? Poate.

1. Nestea cu vodka are gust de whiskey. (de bourbon, pentru cunoscători). Alte combinaţii de succes sunt vodka cu suc de grepe şi vişinată cu pecsi. Plus că cică juma de kil de vodkă are 60 de calorii, aşa că fiţi fără frică, dragi tovarăşi de etil!

2. Toată lumea se uită strâmb şi spune că Satana e cel rău, totuşi, Tovarăşu Scaraoschi nu a cauzat niciun război, ba chiar mai mult, este un motiv de pace. Dacă musulmanii s-au certat mereu cu creştinii care dumnezeu are mai mult păr pe… piept, ei bine, mereu cad de acord asupra diavolului. Dumnezeul care te pune să ucizi în numele lui e cel bun! Fiţi religiosi, aşa e bine.

3. Singura chestie care scoate mirosu de roz din mustaţă este… shaorma! Produsele Rocco & Vega – acum scot cele mai frecvente 99 de mirosuri din mustaţă. Numai luna asta, bonus: Kebap Nuclear Attack, distruge bacteriile din barbă! Sadam ar fi invidios.

4. Şi femeile pot suferi din cauza prostatei. Cum? Păi nimeni n-a spus că trebuie să fie a lor! Extrapolaţi, extrapolaţi! Din păcate, noi suferim toată viaţa datorită menstruaţiei.

5. Dragostea e ca o euglenă verde asexuată. Nu are nevoie de 2 ca să existe, ca să se extindă şi aşa mai departe. Se descurcă de una singură, atâta că are nevoie de un mediu. Păcat că nu e anaerobă, am fi iubit totul şi am fi fost fericiţi. Sau hipioţi. Sau proşti.

Şi dacă tot am vorbit de cel ce nu se vorbeşte şi nu v-aţi speriat în inimioarele voastre neprihănite, luaţi d-acia ritmuri drăceşti!

E vară, iar caldura iese din asfalt, vine de deasupra, vine dinspre semenii tăi, e peste tot, te înconjoară, te involbură, te moleşeşte. E sâmbătă, iar strada Smârdan e plină de mesele şi scaunele localurilor care au transformat-o într-o terasă pestriţă.

Prin aglomeraţie îşi croiesc drumul un băiat şi o fată, amândoi îmbrăcaţi în negru, amândoi uşor gânditori. Ea este pe cât de atrăgătoare, pe atât de feminină, merge de parcă pluteşte, iar vântul abia îndrăzneşte să îi atingă părul. El nu arată nici pe departe la fel de bine, dar are un zâmbet arogant şi o face să râdă.

Se opresc un pic, uşor bulversaţi, mesele sunt foarte apropiate şi nu ştiu care cărui local aparţine, mai ales că seamană între ele. Îşi face apariţia un chelner:

- Da, să vă ajut cu ceva? Ce căutaţi?
- Dragostea, spune el dezinvolt.

Ea zâmbeşte.

Total aleatoriu, cu multe faze lipsă. Îmi place:

- Incitarea, nerăbdarea, atunci când ajung primul la întălnire.
- Să ascund florile la spate, să nu le vadă când vine.
- Să o enervez când îmi găteşte.
- Să mâncăm dimineaţa împreună.
- Să ridic ochii din cana de cafea ca să o privesc când crede că nu mă uit la ea.
- Să o înconjor cu mâinile şi să pun capul pe umărul ei, în timp ce privim împreuna pe fereastra unui vagon CFR.
- Să văd pe masă o sticlă de Pinot Noir şi două pahare; unul murdar de ruj.
- Să mă sărute ea pe o melodie a mea.
- Să îi învăţ liniile cu măna, ca să i le pot desena mai tărziu. (defect profesional, bănuiesc)
- Să zâmbesc tâmp în troleu când mă gândesc la ea.

Eu: Auzi? Aşa e că dacă eram combinaţi şi iţi ziceam „taci, mă!” şi “hai în pula mea mai repede!” te-ai fi supărat?

Ea: Da, logic!

Eu: Deci îi permiţi unui prieten, dar gagicului, pe care, vorba aia, îl iubeşti, nu?

Ea: Nu, când eşti combinat ai parte de o reducere a privilegiilor!

Stateam ieri seara de vorba cu o tipa destul de inteligenta (pentru rasa umana, nu doar pentru sexul ei) si ea a spus ca femeile, in general, vor sa se simta curve, utilizate, folosite. M-a lasat pilaf, intrucat nu eram in stare de refutatio.

Mult timp tot am incercat sa imi dau seama cam ce vor femelele rasei mele, cand, la un moment dat, intr-un minut idealist de prostie mi-am zis ca femeile isi doresc o dragoste pe care sa o aprecieze. Acum, gandindu-ma mai bine, mi-am dat seama ca ceea ce aprecieaza ele si mai ales, modul in care trebuie sa te comporti ca sa aprecieze, varieaza odata cu varsta lor. Asadar, iata de ce mama, invatatoarea, diriga, ziceau ca femeile trebuie respectate si sa te porti cu ele nujtu cum, pt ca ele la varsta lor, asta vor de la un barbat.

Chestia asta vine ca nuca-n perete, cand ai 22 de ani. Si te intrebi de ce dracu nu mai pun astia castraveti murati in shaorma. Pardon, te intrebi ce e cu femeile…

Stim cu totii ca este o diferenta mare intre lucrurile pe care femeile spun ca si le doresc si cele care chiar le fac placere si de care trag cu dintii. E inutil sa mai spun ca foarte multe au urmatoarea declaratie de principii, in dragoste: “Vreau un barbat misto, sa simt ca ma iubeste, sa fie asa si pe dincolo si sa imi faca aia si aia”. In mod evident, aia care si ofera asa ceva sunt “baietii buni” si isi iau mereu niste mui cu cocoloase. Deci, aici vine intreabrea: “Sunt femeile niste imbecile care nu stiu ce vor sau stiu ce vor, dar nu sunt in stare sa o exprime sau si mai grav, sunt niste ipocrite?”. Recunosc ca m-am intrebat asta foarte multa vreme, ca un bivol autentic, insa acuma nu ma mai intereseaza. A le da ce-si doresc in aparenta este ceea ce indraznesc a numi o idee proasta.

De aceea, noua mea intrebare este: “Ce trebuie sa le dai femeilor?”