Home*** Postul ăsta e despre emoticonul care mă scoate din minţi, despre zâmbiliciul ăla fad şi enervant, despre el -> : – ) , : ) ***
The acursed emoticon of death, the vile bile spewer emoticon of dread, bla bla… nu îl suport.
Zâmbetul ăla imbecil e emoticonul dintre şef şi angajat.
E emoticonul pe care îl primeşti când ai făcut o glumă băşită şi celuilalt nu îi vine să râdă.
E un zâmbet stupid pe care îl primeşti de la un interlocutor idiot care nu ştie ce să zică sau nu vrea să folosească “plm”…
E un emoticon de oameni bătrâni cu concepţii aristotelice (şi mă refer la măsură) care au impresia că un : D e prea mult.
E emoticonu ăla pe care îl folosesc tipii plinuţi care lucrează prin bănci şi cărora le plac treningurile.
E folosit de pizde proaste care habar nu au ce să zică, dar vor să îţi dai seama că sunt acolo şi că au citit tot… simt nevoia de a zâmbi tâmp şi pe mess, ca în realitate.
E un emoticon plictisitor de oameni fără emoţii sau cu trăiri mediocre.
E un emoticon mediu… e naspa… v-ati dat seama că îl urăsc? 
Ah, dar destul…. emoticon idiot!
Şi închei cu niste versuri geniale de William Blake, pe care le-am citit într-o carte a lu Noica:
“There is a smile of love,
And there is a smile of deceit,
And there is a smile of smiles
In which these two smiles meet.”
