Home*** Că tot e azi ziua României şi mulţi sunt cei care o înjură, printre ei şi eu uneori, ca să nu o dau de garduri, constat, culmea, frustrat, că lucrurile se schimbă în bine. ***
Să o luăm în ordine cronologică şi totodată a puterii de frustrare:
- Când eram în generală aveam o şcoală vai morţii ei, unde la budă erau depozitate baterii de Aro şi tot felu de unelte, iar săpunul era lipsă, noroc că pentru decor aveam pe jos grâu otrăvit, anti-şobolani. Cum am terminat eu şcoala, gata, parchet peste tot, bude curate, termopane etc.
- Liceul a fost locul unde mi-am găsit animalul favorit de casă care avea să fie prietenul meu pe viaţă – gândacul Georgică! La fel de jegos, cu clase reci, bănci naşpa şi bude groaznice, cum am luat bacu – jmanghi! Total make-over!
- Facultatea era atât de naşpa că îţi venea să nu te mai duci, noroc cu pizdele bune, cărora le mulţumesc pentru clătirea ochilor şi lecţiile de viaţă. Aveam geamuri sparte, scaune naşpa, calculatoare proaste şi atmosferă comunistă. În ultimul an de facultate s-au schimbat scaunele, calculatoarele si geamul. Acum aud că vor unii să schimbe şi atitudinea. Good luck 
))
- Club A – Eheee, păi pe vremea mea, când mă duceam în Club A erau nişte rocăraşi, nişte repăraşi, nişte fete şi câteva bunăciuni. Nimic rău în asta. Daaaaar, când am fost sâmbăta asta în A erau atâtea tipe bune de-ţi venea să plângi. Iar o nesimţită (să îi fie ruşine! ) ) dădea din fund (un fund foarte bombat şi drăguţ de altfel) la vreo 20 de cm de capul meu chel. Hmmm, oare merită un fund ca ăla 7 ani din viaţă? Nu de alta, dar atât se dă pentru viol cu circumstanţe atenuante, din căte ştiu ) Puteţi să ghiciţi şi voi dacă a meritat, având în vedere că acum scriu pe blog 
Şi unde e frustrarea în toată treaba asta? Păi nu mă mai pot duce la fel de des în A, ca înainte
Oh well, bănuiesc că v-aţi lovit şi voi de faze d-astea, acu tre să plec de la PC că zice gardianu că mi s-a terminat timpul. Pupici de la Gherla!
