Home*** Salut, sunt Făt-Frumos și am avut o problemă cu auto-controlul. Au trecut 3 luni de când nu am mai bătut niciun zmeu. Bună, eu sunt Sânziana și sunt dependentă de Făt-Frumos. ***
Acu ceva vreme, citeam eu o carte, numită “Urzeala Tronurilor“. Și in cartea aia, unul din personaje, pe nume Sansa, o fată răsfățată de nobil, gândea că își dorește ca prințul cu care se va mărita să fie exact ca cel din poveștile pe care i le citea dădaca. Un prinț care să bată căpcăuni. Un prinț care să o apere. Care să fie cavalerul ei galant. Un Făt-Flumoth.
Atunci am avut o revelație și mi-am dat seama că am citit povești degeaba când eram mic și că nu am înțeles mai nimica din ele. Tot atunci mi-am dat seama că femeile îl caută multă vreme pe Făt-Frumos-cu-Paloșu-Vârtos-și-Portofelu-Gros. Și asta chiar dacă nu o recunosc.
În perioada în care au fost concepute poveștile pe care le citim noi acum, oamenii încă mai credeau în tot felul de nazăriri fantastice. Mințile slabe se înfricoșau cu ușurință. De aia, Făt-Frumos era un apărător. Zdrobitor de căpcăuni și alte alea. Acu, Harap-Alb omoară cel mult o libarcă, cu talpa de la bocanc sau te apără de un maidanez, cu vârfu de la ciocată. Dacă e-n sandale, ai belit-o!
Acum nu mai vin mongolii (a se citi “orcii“) peste noi și nici nu mai trăim prin păduri (nu majoritatea, cel puțin), să ne speriem de cerbu cu stea-n frunte. Acum căpcăunii sunt alții. Căpcăunul facturilor, căpcăunul plictiselii, al vacanței la Vienna și al genților/pantofilor de designer. Pe la o vârstă, căpcăunul singurătății. Sabia nu mai e din oțel strălucitor, cu vulturi pe apărătoare, ci e albastră, dreptunghiulară și îl are pe Caragiale în partea dreaptă. Bidiviul care înainte păpa jăratec, acu halește 15 la sută – pe motorină! Iar ajutoarele gen Fomilă și Setilă sunt Gigi de la financiar și Nico de la tribunal. Și Fernando de la Caransebeș.
Pe la vârsta când femeile realizează că bărbatul perfect nu există (sic!), atunci încep să îl caute fervent pe Făt-Frumos. Au totuși o listă întreagă de căpcăuni de învins, nu? Știți voi – Love me, feed me, never leave me! Ah, si daca se poate – entertain me! Please! Pe la o altă vârstă își dau seama că nu doar bărbații sunt imperfecți, ci și ele (sau NU MAI sunt, că au îmbătrânit). Abia atunci încep să aprecieze și alte calități, până atunci ignorate. Nu le zic eu, le știți voi.
Anais Nin zicea că e greșit ca o femeie să își dorească un bărbat care să îi construiască un castel, în loc să și-l construiască singură. Deșteaptă gagica. Probabil că a cărat multe roabe de cărămizi de una singură. Mai ales post-Henry, heh! Ce-i drept, un proverb din popor zicea, incă dinaintea ei, că în viața asta te poți bizui numai pe tine. Și cică așa e.
Oricum, suntem o specie de tăntălăi și nu învățăm nimic din trecutul nostru. Un tratat de psihologie de azi o sa fie valabil si peste 200 de ani. Proverbele din antichitate inca funcționează de miniune. Meh. Firiialdreacu, Făt-Frumos!
