*** Acum câteva zile vorbeam, pe net, cu o tovarășă din partid, care avea impresia că se îngrașă, când ea e un stix cu susan. Mai exact, crede că o să ajungă cât casa. ***

Viața se schimbă când ești cât casa.

1. Nu de alta, dar dai un nou sens expresiei „a-i face curte”

2. Și toți iubiții beți o să îți cânte „căsuța noastrăăăă, cuibușor de nebunii!”

3. Problema e că atunci când te scoate unu în oraș, tre să facă un credit „Noua Casă”

4. Și când te duci pe litoral, cunoscuții pot spune că au casă la mare.

5. Pe de altă parte, soțul nu va spune niciodată prietenilor „mi casa es su casa”

6. Și toți vor avea o jenă în a vă spune „casă de piatră” la nuntă.

7. Iar atunci când vomiți se cheamă că dai din casă, ca să nu mai zic că, din păcate, nu poți fi ipotecată.

8. Și dacă ești cumva și prostituată, o să te chemi „casă de producție”

9. În plus, expresii ca „ai probleme la mansardă” și „prinzi PRO TV cu urechile alea” se vor potrivi mult mai bine.

10. Ciocolata de casă devine o noțiune scârboasă )

Păi, nu?

*** Am descoperit cum gagicile materialiste ajută la evoluția societății! Sunt un geniu! Part-time, numa, restu sunt un mizantrop nenorocit! ***

Așa. Hai să discutăm un pic de relații și de femei. Gagicile au standarde complexe la bărbați. În special materialistele. Și, ia zi, iubitu, ce mașină conduci? Ah, nu ai mașină, nasol, parcă mă strigă mama. E absolut stupid să deschid o polemică despre cât sau dacă sunt importanți banii într-o relație. Pentru că toți știm că deși iubirea e ceva extraordinar, dacă gagică-tu te duce în oraș cu mașina, e altfel decât dacă te duce cu metroul. Bine, asta dacă nu cumva are metroul lui personal, fapt un pic diferit. Însă, chiar și așa, tot nu te lasă în fața scării, la întoarcere.

Banii îți aduc comoditate. În special dacă ești o fufă căreia nu-i place munca. Și în special dacă sunt banii altuia. Da, io-s unu din ciudații ăia cărora le place munca! Muriți, zdrențelor!

În plus, după cum zicea Chris Rock,  bărbații și femeile nu pot retrograda în relații, femeile – in life style și bărbații – sexual. Adică, odată ce ai avut un iubit cu mașină, nu prea îți mai vine să te combini cu unu care te duce cu tramvaiu. Odată ce te-ai combinat cu unu care te duce la Casa Vernescu, nu îți mai vine să o arzi cu unu care te duce la Fornetti. Eh, la bărbați e un pic altfel – odată ce te-ai combinat cu una care ți-a supt-o stând în mâini, ei bine, toate cele care urmează tre să fie capabile de asta.

Și să zicem noi că ești bărbat și îți place o tipă care apreciază numa bogătanii. Ceea ce tu nu ești. Cu un pic de rațiune, îți dai seama că nu te poți combina cu ea. Dar îți place genul ei, deci ce gândești că tre să te îmbogățești. Și ce e absolut scârbos e că nu o faci pentru că îți plac ție banii și vrei Mercedes. Ți-o dorești pentru că speri ca asta să îți aducă femei de care îți plac ție. Pe scurt, te stresezi și te dai cu curul de pământ ca să faci o femeie să te aprecieze pentru bani. Și pe urmă tot noi ne plângem că ele sunt curve materialiste. E că suntem proști?

Oricum suntem un sex de idioți și ne uităm după pizde bune ca după mașini străine și în prostia noastră nu ne dăm seama ca ne place una care e doar bună și care peste câțiva ani nu o să mai arate la fel. Oricum, de ele e mai nasol. Făcând o analiză a ce se întâmplă în jurul meu, pe la 20 de ani, femeile prostesc bărbații doar cu iluzia sexului plutind în aer. Pe la 30, deja e vorba de futai în toată regula. Iar pe măsură ce trece vremea peste ele, deja nu mai discutăm despre cât de repede se fute una, ci despre ce face în pat, cât se înjosește pentru bani.

Viața e amară și scârboasă, uneori. Dar postul ăsta are și un alt scop decât să dau eu cu noroi în stânga și-n dreapta, ca un artist-bețivan-ratat-frustrat-fără-mașină ce sunt.

Materlialistele sunt unul din motoarele evoluției umane. Jos pălăria în fața lor. Ele fac bărbații să își dorească mai mult. Că așa a fost mereu, gagica cea mai bună s-a combinat cu vânătoru cel mai puternic, cu șefu de trib, cu boieru, cu regele, cu magnatu, cu mogulu. Ca să faci bani, tre să fii șmecher. Să faci business, să faci banii să circule, să investești, să construiești, să schimbi, să visezi, să schițezi, să tragi tare, să rupi norma. Până la ultimul strop de transpirație, până când adormi pe tastatură. Ca să poți să ai.

Iar toată munca asta, pentru o pizdă parfumată, în rochie de designer, nu îți aduce doar ție beneficii. Ci și societății, lumii din jur. Devii o rotiță sau un piston, pushing the world further. Trăiasca materialismul, că altfel încă făceam muca-uaca-n juru focului, cu sulițe de piatră-n mâini.

*** OK, pur și simplu nu mă pot abține să nu scriu asta, știu că unele dintre voi mă vor urî. E vorba de femei și de cancer.***

Văd că se face o campanie de awareness, legată de cancerul la sân. Sincer mi se pare absolut stupid faptul că trebuie să existe o asemenea campanie și sunt de părere că denigrează inteligența feminină.

Meh. Mesajul campaniei, tradus ca urlet primal ar fi:” Vedeți, în plm, că nu sunteți nemuritoare. Până și oțelu ruginește! Duceți-vă la doctor și aveți grijă de voi! Vaci flamboiante ce sunteți! Puteți să faceți cancer și să nici nu știți asta!”

Oau, greu să te gândești la asta fără o campanie pe Facebook, nu? Tre sa te atentioneze cineva printr-un fel de joculet ca sa ai grija de tine?!

Bărbații de ce nu au parte de astfel de campanii? (Las că-mi ziceți voi) Să știți că și noi putem face cancer, în la fel de multe locuri ca și femeile.

Din punctul meu de vedere, campanie reușește să ridiculizeze boala. Hai sa legăm cancerul de ceva cu o posibilă conotație sexuală, să ne amuzăm un pic pe seama bărbaților, care cine știe ce vor crede! Pentru cei care au citit până aici și nu știu despre ce e campania – femeile pun pe Facebook statusuri de tipul “Imi place pe scaun” / “Imi place pe masă” nefiind vorba de locul în care le place să facă sex, ci despre locul în care le place să își lase gențile. Mai vezi detalii aici. Să fim serioși, numa un grobian ar putea crede că o sumedenie de femei s-a decis simultan să spună unde le place să și-o tragă! În funduleț, vorba lu Monica Columbeanu. În orice caz, așa speră ele să stârnească vulvă, pardon, vâlvă pe tema cancerului la sân. Bravo!

Libertatea a reușit, cu multă grație, să se cace în ciorba lor feministă (feministă, pt că parte din mesajul de stimulare al participantelor era “Să arătam ce putem face noi, femeile!” – răspuns – “Să ridiculizăm o problemă serioasă”) și iată aici un articol despre toată faza cu “îmi place pe“.

Campania (cel puțin varianta românească) nu pare să se obosească să arunce în noi cu trivialități cum ar fi informațiile utile, spre exemplu. De aceea, pentru că îmi plac foarte tare femeile, o să zic ceva ce campanie nu zice. Știați că dacă haliți ca niște vite furajate si ajungeți obeze, cresc șansele să faceți cancer? Știați că dacă stați în cur la birou și nu faceți mișcare iar cresc șansele? Știați că și alcoolul contribuie la factorii de risc? Știați pă dreacu, na că vă dau eu link să vă informați! Despre cancer.

Va iubesc pe majoritatea, pentru că sunteți ușor de iubit, dar vă rog io, nu fiți retardate și aveți grijă de voi.

*** Salut, sunt Făt-Frumos și am avut o problemă cu auto-controlul. Au trecut 3 luni de când nu am mai bătut niciun zmeu. Bună, eu sunt Sânziana și sunt dependentă de Făt-Frumos. ***

Acu ceva vreme, citeam eu o carte, numită “Urzeala Tronurilor“. Și in cartea aia, unul din personaje, pe nume Sansa, o fată răsfățată de nobil, gândea că își dorește ca prințul cu care se va mărita să fie exact ca cel din poveștile pe care i le citea dădaca. Un prinț care să bată căpcăuni. Un prinț care să o apere. Care să fie cavalerul ei galant. Un Făt-Flumoth.

Atunci am avut o revelație și mi-am dat seama că am citit povești degeaba când eram mic și că nu am înțeles mai nimica din ele. Tot atunci mi-am dat seama că femeile îl caută multă vreme pe Făt-Frumos-cu-Paloșu-Vârtos-și-Portofelu-Gros. Și asta chiar dacă nu o recunosc.

În perioada în care au fost concepute poveștile pe care le citim noi acum, oamenii încă mai credeau în tot felul de nazăriri fantastice. Mințile slabe se înfricoșau cu ușurință. De aia, Făt-Frumos era un apărător. Zdrobitor de căpcăuni și alte alea. Acu, Harap-Alb omoară cel mult o libarcă, cu talpa de la bocanc sau te apără de un maidanez, cu vârfu de la ciocată. Dacă e-n sandale, ai belit-o!

Acum nu mai vin mongolii (a se citi “orcii“) peste noi și nici nu mai trăim prin păduri (nu majoritatea, cel puțin), să ne speriem de cerbu cu stea-n frunte. Acum căpcăunii sunt alții. Căpcăunul facturilor, căpcăunul plictiselii, al vacanței la Vienna și al genților/pantofilor de designer. Pe la o vârstă, căpcăunul singurătății. Sabia nu mai e din oțel strălucitor, cu vulturi pe apărătoare, ci e albastră, dreptunghiulară și îl are pe Caragiale în partea dreaptă. Bidiviul care înainte păpa jăratec, acu halește 15 la sută – pe motorină! Iar ajutoarele gen Fomilă și Setilă sunt Gigi de la financiar și Nico de la tribunal. Și Fernando de la Caransebeș.

Pe la vârsta când femeile realizează că bărbatul perfect nu există (sic!), atunci încep să îl caute fervent pe Făt-Frumos. Au totuși o listă întreagă de căpcăuni de învins, nu? Știți voi – Love me, feed me, never leave me! Ah, si daca se poate – entertain me! Please! Pe la o altă vârstă își dau seama că nu doar bărbații sunt imperfecți, ci și ele (sau NU MAI sunt, că au îmbătrânit). Abia atunci încep să aprecieze și alte calități, până atunci ignorate. Nu le zic eu, le știți voi.

Anais Nin zicea că e greșit ca o femeie să își dorească un bărbat care să îi construiască un castel, în loc să și-l construiască singură. Deșteaptă gagica. Probabil că a cărat multe roabe de cărămizi de una singură. Mai ales post-Henry, heh!  Ce-i drept, un proverb din popor zicea, incă dinaintea ei, că în viața asta te poți bizui numai pe tine. Și cică așa e.

Oricum, suntem o specie de tăntălăi și nu învățăm nimic din trecutul nostru. Un tratat de psihologie de azi o sa fie valabil si peste 200 de ani. Proverbele din antichitate inca funcționează de miniune. Meh. Firiialdreacu, Făt-Frumos!

*** Câteva considerații generale asupra posibilității simultaneității existenței frumosului și inteligentului în același recipient ***

Eram io ieri la sală și voiam să bag grav dă tot pă aparate. Bă, frate, da nu mergea treaba deloc, că în seara de dinainte nu prea le avusesem cu somnu. Primu impuls a fost să cumpăr un baton energizant – da țeapă, că nu mai erau, așa că m-am dus până la magazinu din apropiere și mi-am luat un Snickers, gândindu-mă că o sa fac ca în reclama aia cu moșnegii.

Well, ce-i drept, în timp ce molfăiam la batonu de ciocolată, citeam că are 1000 de calorii so when that shit kicks in, o să fiu blană-rachetă, mi-am zis! Foarte adevărat, în cam 5 minute rupeam pieptu la înclinată, de n-aveam aere. Și tot antrenamentu a mers brici, ca să fiu sincer.

Pe urmă, însă am mai gândit “Bă, da ce dracu am mâncat io azi? Păi, cereale, niște pui cu fasole verde, 1 iaurt, 2-3 biscuiți și niscai caise… păi bine mă bou coclit – de unde pizda mă-tii să ai forță-n tine, dacă mănânci ca o sclifosită?” Pe urmă mi-am mai dat seama de altceva – total aleatoriu, nu am halit niciun pic de pâine și nici ceva dulce nu am mâncat (fotomodeală mă fac) – asta înseamnă că am glicemia scăzută. Iar glicemie sub valorile normale, înseamnă stare de fleoșcăială, functionare sub capacitatea normală șamd. Evident, batonu a intrat pe sistem (sugar spike, hell yeah!) și de acolo a pornit uzina. Pam-pam!

Well, anyhow, de la toată treaba asta, mintea mea a tras niște concluzii. Orice bou știe că dacă nu mănânci cum / cât / ce trebuie, nu ai energie în tine și nu ești bun de nimic. De asemenea, capacitatea de învățare, asimilare etc este puternic afectată și ea. Și nu mă refer doar la a învăța anii în care a trăit Ștefan cel Mijlociu, ci la a învăta orice, absolut orice, de la tehnici de agățat, până la cum să dansezi ca Shakizda.

Acuma ce știm noi despre femei? Știm că în adolescență le pocnesc complexele de inferioritate, se simt urâte și nasoale, drept pentru care decid ele (ca niște adevărate nutriționiste) că ar fi o idee bună să se înfometeze, ca să arate bine. Nu zic ba, unele chiar nimeresc o dieta bună și se fac bune-n draci… celelalte, fac doar greva foamei și atât. Well, efectele înfometării sunt clare, iar aceste tinere cu mult potențial, în perioada adolescenței, când personalitatea lor ar trebui să capete sarea și piperu, plus ar trebui să asimileze multe cunoștințe, atât despre viață, cât și la nivel cultural, se infometează. Și știți voi expresia aia cu “Ce-ai, bă, te-a prostit foamea?” – ei bine, fix despre asta e vorba. Nu mănânci, rămâi legumă. De aia pe la 20 și ceva de ani, după mulți ani în foame, săracele ajung să aibă o minte tot cam de 16-17 ani, nu se prind la glume, mă plictisesc și în general sunt toante.

Eu reușesc (uneori) să ies cu tipe care arată bine și au și ceva în cap, suficient cât să mă simt bine cu ele. Deci de putut, se poate! Dar nu daca stai să mori de foame. Pam-pam, again!

However, concluzia postului ăstuia e alta – toată chestia aia cu bărbatu tre să își găsească femeie cu câțiva ani mai mică, ca să fie la același nivel – ei bine, chestia aia tocmai s-a dus pe pulă. Pentru că noi băgăm în noi ca sparții, de aia! Știam eu că shaormele alea nu au fost inutile )

*** Serialul ajunge la un episod important, în care discut despre pițipoance și rockăreala. ***

Am fost la Sonisphere la toate trei zilele. Manowar, Metallica, Rammstein, fuck yeah! Culmea dreacu, plin de pițiponcăreală, la concertele rock. Pițipoance la standuri, desigur, la Fuborg, La Jaques Danielle și la alții.

Ma uitam la ele în prima zi, vizibil lezate de spurcăciunea rockărimii – așa, ‘rați ale dreacu de maneliste, sper sa crape adrianu-n voi!

Ziua doi – mă așteptam să fie astea deja ofilite, însă cum mă deplasam eu tacticos să îmi cumpăr licoarea cerbului cruciat, mă uit în stânga și-n partea opusă stângii și observ că ale dreacu pițipoance se adaptau. Erau zâmbitoare și dădeau din cap. WTF?! E Slayer, mutantelor ce sunteti, nu trebuie să vă placă, blasfemie!

Ziua trei, după big fouru din ziua precedentă, astea deja se căliseră si pe la Stone Sour, nu numai că dădeau din cap, dar începuseră să se și bălăngăne și să dea din fese. Deci nu! Nu, fir-ar mama voastră, voi acuma trebuie să vă tăvăliți pe jos în agonie și să sfârâiți în suc propriu! Nu! Nu! Nu! Ce dracu se întâmplă?!

Cum am observat eu astea? Dincolo de spiritu meu moromețian, alea se întâmplau să fie bune ) Oricum, versatilitatea fonică a pițiponcărelii dovedește încă o dată ce animal adaptabil este omul.

In următorul episod:Despre proprietățile balistice și aerodinamice ale pizdei.

Până atunci, însă, vă las cu întrebarea care a bântuit omul de la ontos încoace: “de ceeeeeeeeeeeeeeeeeeee?!??!?!!!”

*** Despre modul in care neplăcutul este manipulativ ***

Eu sunt grafician. Lucrez in marea si frumoasa industrie publicitară. Uneori, cand fac un design serios (fără 10 mii de culori sau fără știu eu ce ilustrații ușor hilare) există o șansă de a auzi replica “E cam comunist – nu e bine” . Cu asta m-am obișnuit deja. Însă recent mi s-a spus să tund barba unui vrăjitor, dintr-o ilustrație, pentru că arată ca Moș Gerilă – și e comunist! Chestia asta m-a frapat. Lăsând la o parte implicațiile socio-politice, atât comuniștii, cât și naziștii aveau niște graficieni extraordinari – în general graficienii de propagandă sunt minți strălucite. Aș vrea eu să pot face o ilustrație comunistă, în adevăratul sens. Așadar, grafica de tip comunist, nu este una slab calitativă, ci doar puternic impregnată de doctrină.

Well, trecănd şi peste asta, în mintea unora, orice care poate avea un pic de legătură cu comunismul este rău. Așadar, orice design comunist este respins. Dar există și reversul medaliei – dacă nu vrei să pari comunist, faci X. Iar cum majoritatea se fereşte de această idee, cu siguranţă va face X.

Foarte interesant de remarcat că oamenii ar face foarte multe, doar să nu le fie aplicată fix eticheta de care se feresc cel mai tare. Oamenii fac foarte multe pentru imaginea lor, poate mai multe decât pentru sine. (îmi vine întrebarea simplă, legată de manipularea imaginii în public – câți preferă să poarte haine largi în loc să slăbească?)

O formă rudimentară de manipulare întâlnită la copii – “N-ai tupeu, dacă nu faci X”. Iar cum e un lucru ştiut că fără tupeu nu poti fi cool, e lesne de înţeles că dacă faci X, eşti cool.

Egală în empirism este şi metoda sefilor de galerie de a agita suporterii, pe modelul “Cine nu sare, cine nu sare, ori e gabor, ori e prost de moare”. Evident, nimeni din galerie nu îşi doreste decesul în urma prostiei, drept pentru care, toată lumea sare. Unii zahăr.

Modul în care individul este perceput de semenii săi are o importanţă majoră, la nivel personal. Aşadar, atacând imaginea unui ins sau, mai bine zis, atacând modul în care un individ consideră ca e perceput – îl poţi manipula cu uşurinţă. Doar cu toţii ne dorim să fim plăcuţi, acceptaţi, iar pe piaţă – să vindem. Şi ne întoarcem la Fereastra lu JoHAri.

Iată cum de-alungul istoriei, fidelitatea femeilor a fost întreţinută prin simpla lor atingere cu vocabulele dizgraţiei. Am mai discutat asta, într-un post anterior, nu revin. În aceeaşi categorie intră şi virtutea bărbaţilor, codul cavaleresc, onoarea nobiliară și multe altele, stabilite pe principiul “ca să fii bărbat adevărat…”

Este facil de remarcat că în anul 2010, femeile sunt mai libere sexual, iar bărbații s-au îndepărtat, atât în aspect cât și în gândire, de tiparul masculin consacrat. Percepând asta ca pe o scăpare de sub gheara manipulării în masă, o putem numi “evoluție”? Sau nu am făcut altceva decât să schimbăm forma de manipulare, lucru care se va remarca abia peste câteva generații?

*** Despre influențele prostiei masculine asupra sexualității feminine și, indirect, asupra propriei fericiri. ***

Ce incerc sa dovedesc – mitocănia barbatilor se întoarce împotriva propriului sex și se întoarce with a vengeance.

Specia umană e o specie de animale inteligente. Și subliniez animale! Și ce poate fi mai animalic decât pornirea de a ne fute? (probabil că instinctu matern și dorința de apartenență la un grup, dar eu vreau sa vorbesc de futai, so shut it)

Ei bine, toți ne-am fute în draci. Toți bărbații o și recunosc. Eu am așa, o vagă bănuială că și femeile își doresc asta la fel de tare, ba chiar unele mai tare. Bun. Deci, de ce nu ne futem în draci? De ce nu avem pe stradă cabine de futut, în 2010? Vă zic eu, pentru că bărbații sunt niște imbecili! Mulțumesc.

Sunt tip și mă fut cu 3 gagici, simultan. Ce sunt? Un mega-futălău, desigur! Dacă ești tipă și faci aceeași chestie, ce ești? O mega-futăloaica? Da, poate pentru 5% dintre bărbați. Pentru restu, esti o curvă. Huoooo, meriți să fii lapidată! Cum să aibă o femeie aceeași dorință sexuala ca un bărbat? Doar femeile stau pe piedestale și se cacă levănțică, din care fac ăștia odorizante de cameră, nu? Ei bine, genu ăsta de gândire retardată cauzeză lipsa cabinelor de futut pe străzi.

In urma unei discutii (de ieri) cu Lorena, zic – “Hm, oare cum ar fi dacă nu am insulta femeile de fiecare dată când nu se zgârcesc la a oferi senzualitate? Oare am avea parte de asta mai des?” Dacă ai un tovarăș care face cinste cu bere, arunci cu “da-ți-aș, lua-mi-ai, propti-ți-aș” în direcția lui? Cred că nu. Așadar, de ce o facem cu femeile care oferă ceea ce de fapt, chiar ne dorim? Oare dacă femeile nu ar mai fi atât de des insultate, nu ar ajunge să fie la fel de libere, sexual, ca și noi? Ba probabil că da, probabil că am avea cabinele alea pe stradă. Dar nuuu, tre să existe mereu adunătura aia de labagii frustrați,  care să înjure în dreapta și în stânga. Hmda.

OK, nu ne futem pe stradă în 2010, n-o să murim din asta. Altceva e mai nasol. Mult mai nasol. Dacă ești femeie și vrei să te fuți, fără ca lumea să spună că ești o curvă coclită, trebuie să implici sentimentu în discuție. Sentimentele astea sunt, uneori, doar plăsmuiri fantastice și atât. Pentru că nu tot timpul e vorba de dragoste și adesea e vorba de sex. Doar sex.

Atunci apar păcăleala de sine, minciuna și alte mizerii similare. Și cu siguranță că uneori, oamenii pun botul la falsități, mai ales dacă par a fi exact lucrurile pe care le căutau. Și așa ajungem să trăim în minciună și în vis, ajungem să credem că suntem struțocămile, când, de fapt, suntem rinocerbi.

Trezirea e mereu cu cădere din pat. Dezamăgire e ceva bun, însă. Amăgirea a fost urâtă, fără niciun dubiu.

Așadar, insultele bărbaților la adresa sexualității feminine, le fac pe acestea din urmă să creeze un sistem legitim de apărare, bazat pe fals și uz de fals. Toate astea conduc la nefericirea ambelor sexe și la constrângeri sexuale. Ne place sexul, nu ne place durerea (Dolorem Ipsum) – de ce nu facem tot posibilul să avem ce ne dorim? De ce continuăm în prostie? Dumnezeule, din ce specie idioată facem parte!

*** Pentru că n-am mai scris de mult despre chestii legate de femei, care mi se întâmplă doar mie… ghiciţi despre ce e postu ăsta! ***

Aseară eram la o băută în Arcade, cu nişte prieteni. Întâmplător, în fiecare an, cel puţin o dată, una din prietenele mele sărbătorește o zi de naştere, şi dă de băut.
OK, deci, Arcade, party-party, drinky-drinky + poze. Acuma, nu știu cât de civilizat e să îți faci poze într-un local și sincer că nu îmi pasă, oi fi eu leu de oraș, dar îs mai de periferie așa. Cert e că altora le păsa.
Așadar, de la o altă masă, către noi:

Ea: Nu ne faceți și nouă poze?
Eu: Ba da, cu maimuța sau fără?
Ea: Cu!
Eu: Sunt celebru, mă cunosc vreo 5 persoane, hai încoa, la poză!

*gagica se mobilizează și tragem 2 cadre, pac-pac, oh, yes, baby, show me what I want to see, make love to the camera etc*

Eu: gata, madam, da-mi și-un mail, să îți trimit pozele!
Ea: *****_***_***** [nu va zic mailu, ca dati spam cu viagra si ceasuri, va stiu eu!]
*ma mut la loc la mine la masa, la care ea urla din nou *
Ea: Da’ numaru de telefon nu mi-l ceri?
Eu: Nu, ca nu pot sa-ti dau poza prin telefon.
Ea: Da’ poate vrei sa ma suni!
Eu: Da’ poate sunt timid!

Sec de Murfatlar

Si super melodie, descoperita recent.

*** Când zic că am făcut trei femei să ofteze după mine, I really mean it. După mine, adică… eh, las că vedeţi voi… ***

Azi mă plimbam cu tramvaiu 41, cum îmi place mie dimineaţa, pe răcoare. În tramvai, în faţa mea, o fereastră deschisă; în jur, oameni – ca să vezi, unde s-or duce, ai dreacu?

Gagica din stânga-spatele meu are inspiraţia glorioasă de a închide fereastra. O duduie ipohondră se agită de moarte, de la vreo 2 metri mai în spate:
- Lasă geamu’ deschis, te rog, că nu e aer deloc. Suntem mulţi şi nu e aer!
- Pe mine mă trage curentu’! răspunde scurt anaeroba.
- Dar nu mai e niciun geam deschis! argumentează prompt sufocata.
- Dar pe mine tot mă trage curentu’! o taie sec inamica oxigenului.

Urmează tăcerea mieilor. Nu behăie nimeni pe o rază considerabilă, până peste vreo 2 staţii. Contemplu gândul de „Eu cum plm de am aer? Poate pt că îmi dau aere? Da nici curentu’ nu mă trage… poate doar la somn, că sforăi pe mine în tramvel!”

Se urcă, la Plaza, ceva care acum multă vreme fusese babă. Se postează fix între mine şi curva care se arde cu curentu’. Descompusa vorbeşte (uimitor) către mine (fascinant):

- Mai împinge şi tu un pic geamu’, că nu e aer deloc!

Normal că nu e aer deloc, dacă motopompa aia din spate îl aspiră pe tot ca să i se facă ăsteilalte curent între urechi! Oricum, de mirare faptul că acea… erm…. entitate pe bază de carbon (că doar la asta se poate încadra) nu conştientiza două chestii: 1. că nu mai respiră de mult 2. că oxigenul catalizează procesul şi aşa avansat de putrefacţie în care se afla.

Mă uit în spate şi sesizez că toate 3 sunt cu ochii pe mine ca pe încărcătorul acumulatorilor de la vibrator. Oare ce am să fac?

Ei bine, decid să execut cu exactitate cerinţa evadatei de la cimitir. Aşadar, întind graţios indexul de la mâniţa mea dreaptă, către mâner şi, din 3 imbolduri scurte, deschid fereastra aproape o palmă. Se cheamă că am „împins un pic geamul”.

Toate 3 au oftat! Simultan – aaaaaaaăm.

Au oftat după mine, adică în spatele meu )

Sufocata era atât de aproape de a avea aer, iar cealaltă atât de aproape de a nu fi trasă de curent… ah, ce viaţă tristă! Lilith probabil că îşi trăgea palme cu picioru, peste jmaf (în sinea ei) la gândul că după atâtea mii de ani, un bărbat face, în sfârşit, exact ce i se cere – şi face o tâmpenie!

Blană-rachetă!