Home*** Câteva considerații generale asupra posibilității simultaneității existenței frumosului și inteligentului în același recipient ***
Eram io ieri la sală și voiam să bag grav dă tot pă aparate. Bă, frate, da nu mergea treaba deloc, că în seara de dinainte nu prea le avusesem cu somnu. Primu impuls a fost să cumpăr un baton energizant – da țeapă, că nu mai erau, așa că m-am dus până la magazinu din apropiere și mi-am luat un Snickers, gândindu-mă că o sa fac ca în reclama aia cu moșnegii.
Well, ce-i drept, în timp ce molfăiam la batonu de ciocolată, citeam că are 1000 de calorii so when that shit kicks in, o să fiu blană-rachetă, mi-am zis! Foarte adevărat, în cam 5 minute rupeam pieptu la înclinată, de n-aveam aere. Și tot antrenamentu a mers brici, ca să fiu sincer.
Pe urmă, însă am mai gândit “Bă, da ce dracu am mâncat io azi? Păi, cereale, niște pui cu fasole verde, 1 iaurt, 2-3 biscuiți și niscai caise… păi bine mă bou coclit – de unde pizda mă-tii să ai forță-n tine, dacă mănânci ca o sclifosită?” Pe urmă mi-am mai dat seama de altceva – total aleatoriu, nu am halit niciun pic de pâine și nici ceva dulce nu am mâncat (fotomodeală mă fac) – asta înseamnă că am glicemia scăzută. Iar glicemie sub valorile normale, înseamnă stare de fleoșcăială, functionare sub capacitatea normală șamd. Evident, batonu a intrat pe sistem (sugar spike, hell yeah!) și de acolo a pornit uzina. Pam-pam!
Well, anyhow, de la toată treaba asta, mintea mea a tras niște concluzii. Orice bou știe că dacă nu mănânci cum / cât / ce trebuie, nu ai energie în tine și nu ești bun de nimic. De asemenea, capacitatea de învățare, asimilare etc este puternic afectată și ea. Și nu mă refer doar la a învăța anii în care a trăit Ștefan cel Mijlociu, ci la a învăta orice, absolut orice, de la tehnici de agățat, până la cum să dansezi ca Shakizda.
Acuma ce știm noi despre femei? Știm că în adolescență le pocnesc complexele de inferioritate, se simt urâte și nasoale, drept pentru care decid ele (ca niște adevărate nutriționiste) că ar fi o idee bună să se înfometeze, ca să arate bine. Nu zic ba, unele chiar nimeresc o dieta bună și se fac bune-n draci… celelalte, fac doar greva foamei și atât. Well, efectele înfometării sunt clare, iar aceste tinere cu mult potențial, în perioada adolescenței, când personalitatea lor ar trebui să capete sarea și piperu, plus ar trebui să asimileze multe cunoștințe, atât despre viață, cât și la nivel cultural, se infometează. Și știți voi expresia aia cu “Ce-ai, bă, te-a prostit foamea?” – ei bine, fix despre asta e vorba. Nu mănânci, rămâi legumă. De aia pe la 20 și ceva de ani, după mulți ani în foame, săracele ajung să aibă o minte tot cam de 16-17 ani, nu se prind la glume, mă plictisesc și în general sunt toante.
Eu reușesc (uneori) să ies cu tipe care arată bine și au și ceva în cap, suficient cât să mă simt bine cu ele. Deci de putut, se poate! Dar nu daca stai să mori de foame. Pam-pam, again!
However, concluzia postului ăstuia e alta – toată chestia aia cu bărbatu tre să își găsească femeie cu câțiva ani mai mică, ca să fie la același nivel – ei bine, chestia aia tocmai s-a dus pe pulă. Pentru că noi băgăm în noi ca sparții, de aia! Știam eu că shaormele alea nu au fost inutile 
)