*** În seara asta a fost meciul Steaua – Găleatasaray Instanbul. Io cu un tovarăş eram p-afară prin cartier, n-avem noi treabă cu fotbalu… Ăsta zice: “Frate, nu mai suport meciurile, hai să-i batem p-ăştia!” ***

Bă, problema e că ăia îs mai mulţi decât noi, deci nu putem să îi batem în mod normal, drept pentru care, tre sa ne folosim de şiretlicuri…

1. Îi dai unuia un cataroi în gură şi urli “Turcu!!! Turcu!!!”. Ăla oricum nu o să poată vorbi calumea din cauza loviturii şi toată lumea o să te creadă pe cuvânt. Jmang, începe bătuta între ei!

2. Te duci la unu şi îl înjuri pe el şi pe cei din spatele lui cu “Futu-ţi dimamovistii ma-tii!!!” Dar tare, să fii auzit – Jmang, începe bătuta între ei!

3. Îi pui unuia un turban pe cap. E de ajuns.

4. Îl enervezi rău pe unu şi fix înainte să îţi fută un pumn în muie strigi cât te ţine “Forza Steaua!!!” Restu o să vadă un suporter înfocat cum este redus la tăcere. Urât. Jmang, începe bătuta între ei!

5. Îi dai unuia să îţi ţină o grămadă de bolovani şi tu arunci unu singur intr-un jandarm. Ceea ce va conduce la… da, ai ghicit, Jmang, începe bătuta între ei şi gardă!

Muahahahah, asta da manipularea maselor Acuma serios, să nu faceţi aşa ceva, nu de alta, dar la meci poţi să ţi-o iei şi fără să faci nimic! )))

***Iata un blog in care nu ma iau de nimeni, nu ma nemultumeste nimic, nu ma laud, nu zic nimic amuzant, nu bag nici o stramba, nu fac pe desteptu, nu nimic…e ceva deosebit ***

O zi de miercuri, mijlocul saptamanii, nimic deosebit, pe nicaieri, mai putin in Ghencea – Apulum Alba-Iulia venise in Templul Fotbalului Romanesc sa isi incerce sansa la Cupa Romaniei. Au sosit plini de sperante iar cei cativa suporteri si-au sustinut echipa pana la final, insa au plecat cu nici mai mult, nici mai putin de doua goluri primite.
Am avut bilet la peluza intai, in nucleul galeriei steliste, iar in timpul meciului m-am simtit ca naratorul intr-o eventuala sceneta a lui Caragiale. In jurul meu, lume multa, lume pestrita, oamenii care venisera sa o vada pe Steaua spulberand echipa transilvaneana, oameni atat de diferiti, care aveau in comun doar iubirea pentru aceeasi echipa.
De cand am intrat pe stadion, ne-am suit cu totii, in picioare, pe scaune si am cantat pentru Steaua, inca inainte de aparitia jucatorilor pe teren. Probabil ca e grozav sa fii fotbalist si sa auzi 10.000 de oameni cum canta si sar ritmat pe scaune, facand stadionul sa rasune ca de tobe de razboi. Atmosfera este formidabila, iar echipa este impinsa de la spate de catre galerie, atunci cand mii de suflete striga: “Suntem pe ei, suntem pe ei, suntem pe mama lor !”
Deoarece aveam loc la peluza si ovationam in continuu, nu prea era vreme sa mananc seminte, iar tanara rromanca, vanzatoare ambulanta nu prea isi gasea clienti printre infocatii din nucleul “Ultras”, nu numai pentru ca mai mult cantam si bateam din palme decat sa rontaim, ci si pentru ca majoritatea venisera cu seminte de acasa. Probabil ca a avut mai mult succes la tribuna a doua unde miscarea microbistilor nu includea batutul din palme si topaitul pe scaune, ca la peluza – cei din tribune mancau seminte la unison, cu aceleasi gesturi regulate, ca niste masini.
Pe scaunul din fata mea statea “fanaticul”, omul care nu a ratat nici un cantec tot timpul meciului, foarte agitat, si-a incurajat echipa pana in ultimul moment, iar la golul doi al Stelei a cazut pe spate (la propriu) de bucurie. Pe scaunul din dreapta statea un bun amic de-al meu, acel gen de persoana care venise doar sa vada meciul, sa vada echipa cum joaca, foarte potolit, mereu cu ochii pe balon, a scandat numai de cateva ori. Undeva in spatele meu, statea un microbist batran, el era omul cu statisticile, suporter al Stelei de multa vreme, isi adusese nepotul la meci, probabil pentru a face un stelist si din el. Batranul cunostea multe cifre importante pentru echipa si vorbea cu o siguranta nemaintalnita despre cate goluri a marcat fiecare, in ce sezon, cate pase de gol a dat, cine ce greseli a facut si unde sau care jucator, de la ce echipa a venit si cat de bine a jucat acolo, de parca ar fi avut la indemana cea mai complexa baza de date. Cel mai impresionant caracter era totusi un microbist de aproximativ 30 de ani, care statea in stanga mea, dincolo de interval. La inceput am crezut ca e retardat – nu se misca prea coordonat, iar prietenul lui cu care venise, l-a ajutat sa se urce pe scaun. Se uita inspre teren, dar nu era cu ochii pe balon, de fapt, ochii lui sticlosi nu urmareau nimic si parea foarte aiurit, in pozitia lui cu palmele mereu gata de aplaudat, niciodata pe langa corp. La fel ca si tipul care statea in fata mea, a cantat tot timpul, doar ca era cuprins de fanatism atunci cand se scanda “Steluta noastra are sufletul curat, nu ca Dinamo spurcat”. Nu se stie de ce, dar aceste doua versuri pur si simplu il inebuneau si il faceau sa se agite mai tare decat seful galeriei. La pauza, ne-am asezat cu totii pe spatarele scaunelor, si cel pe care il crezusem retardat si-a aprins o tigara si a vorbit cu cineva pe mobil. Atunci m-am uitat cu mai multa atentie la el, de fapt, chiar ma holbam; el nu a remarcat asta iar eu mi-am dat seama ca acel om, mare fan al Stelei, intr-un tricou cu “Oprita” scris pe spate, era de fapt orb. Nu vedea nimic – nu a stiut de ce scandeaza ceilalti “Nicolita ! Nicolita! Nicolita!” dar nu a ezitat sa strige si el. Era acolo, la meci si incuraja echipa, insa pierdea totul. La golul al doilea al Stelei, golul victoriei, tribuna a sarit in aer, fiecare se bucura in felul lui, uralele facand Ghencea sa rasune. El, suporterul orb, nu a scos nici un sunet, doar a zambit si a aplaudat, dupa care pe fata lui s-a citit o tristete mare, tristetea de a simti victoria dar de a nu putea sa o vada. Era acolo, iar Cristocea daduse un gol frumos, dar el nu l-a vazut…si totusi era atat de aproape… m-am tot intrebat – de ce a venit pe stadion, daca nu vede nimic ? Ochii lui caprui foarte bulbucati ma faceau sa cred ca nu a zarit ceva vreodata, totusi, nu cred ca poti deveni microbist fara sa vezi un meci – oare vazuse vreodata ? Fuma, din nou… de ce fuma ? Cum de s-a apucat de fumat, el, daca se nascuse nevazator ? Dar poate ca ma inselam… era doar un om caruia ii fusese luata bucuria vazului, doar ca, si asa, nu s-a putut desparti de echipa pe care o iubea atat .
Oarecum rascolit de prezenta acestui suporter deosebit, m-am bucurat foarte tare aproape de sfarsitul meciului, cand doua namile l-au intrebat daca s-a luat cineva de el, si ca sa se asigure, au discutat si cu cei din jur aceeasi problema, lasand sa se inteleaga cum ca daca se ia cineva de suporterul orb, o s-o pateasca cu ei. Era un cunoscut al peluzei, microbistii il cunosteau, il stimau si il protejau – el era un suporter adevarat.

Recent am avut o discutie cu un fost coleg, despre Evangheliile gnostice (n.r. pergamentele de la Marea Moarta aka pergamentele de la Hamunadi) si la un moment dat ne miram noi ce mult a rezistat Crestinismu, in comparatie cu alte religii si ne gandeam noi care-s elementele care l-au tinut in picioare(faptu ca Iisus era fiul lui Dumnezeu, si nu doar un trimis, ignorarea unor Evanghelii pt a crea Biblia de astazi, starpirea infidelilor etc) si care-s cele care l-au facut sa apuce pe calea spre prabusire pe care a apucat-o acum (demagogia preotilor, lacomia bisericii, hieratismul inrait, persecutiile, imposibilitatea de a contrazice stiinta) …caci avand in vedere cum o duce biserica actualmente, nu cred ca mai are viata multa Crestinismul.
Contempland starea muribunda a religiei sub aripa careia m-am nascut, eu fiind ortodox nepracticant infocat, ma intrebam ce o va inlocui, cand iata ca trec pe lanaga un zid pe care scria : “Hai Steaua ! // Muie Rapid ! // Jos Iliescu !” si atunci m-a pocnit – fotbalul va fi urmatoarea religie, cu altare in forma de mingi si cu icoane a diversi fotbalisti, cred ca fotbalul va fi o religie politeista, in stilul celei grecesti din anticihitate – toti faceau parte din aceeasi religie mare insa se urau intre ei, de exemplu sustinatorii lui Ares nu ii suportau pe cei ai lui Apollo…. Asa si cu religia fotbal, se inchina toti la minge dar suporterii Rapidului se ciomagesc cu ai Stelei…. Dap…eu zic ca e pe cale sa cuprinda Romania. Daca ar fi sa comparam fotbalul cu Crestinisuml am gasi multe asemanari – amandoua au fost benefice pt societate la inceput, pana cand a inceput Biserica sa-i arda pe rug pe asa-zisii eretici si pana cand suporterii au inceput sa se ciomageasca pe la meciuri // Marea Schisma(1054) – in fotbal a durat mai putin pana cand suporterii aceleiasi echipe sa se separe in 2 tabere – aia din galeria care striga “Hai echipa!” si aia care urla “Muie adversaru! ” // Pe la 1190 (daca nu ma insel) incepusera crucidadele si cavalerii nostri ii alergau pe pagani prin tara sfanta (pagani care se intamplau sa fie mai inchisi la culoare) – in ziua de azi, la intrarea pe stadionul Stelei, troneaza mare un desen cu un cavaler in armura grea – sub el scrie “suporter Steaua” si…ca sa vezi coincidenta dreacu, Cavalerii Luminii, aflati sub patronatu lu’ Sfantu Gigi ii alearga pe pseudo-maurii rapidisti, amintindu-le din cand in cand sa isi salute mamele care croncane pe deasupra…. Ntz ntz ntz… unde ajunge fotbalu asta… si ca sa mai vedeti asemanarea naibii – echipele fac blaturi la fel cum Biserica primea bani in Evul Mediu pentru iertari…daca donai suficient puteai sa omori si un om, ca preotul cu buzunarul adanc dupa ce te stuchea de 3 ori in frunte si isi facea o cruce mare te declara absolvit de pacate…asa si azi, daca dai un ban, te salveaza nea Gigi de retrogradare…

In alta zi mi s-a intamplat alt eveniment cel putin bizar dupa parerea mea – discutam despre fotbal cu un amic, care este un adevarat cunoscator(cel putin fata de mine) cand dintr-o data m-am trezit in mijlocul unui atac pe neasteptate la adresa mea, in momentul in care am indraznit sa zic ca nu echipa cu care tine el este cea mai buna. Am ramas pilaf si nu imi dadeam seama cum poate un om sa fie atat de inversunat pe o tema atat de stupida, discutia luase o turnura neplacuta in sensu ca nu se mai discuta despre Steaua si Poli ci era o discutie despre “noi” si “voi” de parca el era Olaroiu, iar eu eram Cartu. Si dupa ce eu am tacut, hotarand ca nu are rost sa ma cert cu el din diverse motive, am vazut un zambet satisfacut pe fata lui, de parca daduse golul victoriei in meciul cu Barca…oau.. de ce atata bataie de cap?Pentru ce? Cred ca fanatismul microbist este pentru cei fara ocupatii cerebrale intense, majoritatea suporterilor “adevarati” nestiind sa dea un raspuns pertinent la intrebarea “Dar de ce tii cu echipa x ?” . Exact ca si religia, microbismul are puterea de a-i captiva in mrejele lui fie pe cei plictisiti, fie pe cei fara speranta de a se integra intr-un grup social , fie pe cei care se lasa prada idiotenii anturajului (aaah…tin cu Dinamo ca asa tine si prietenii mei…aaah…), sau pe cei care se regasesc doar in asta. Sa nu ma intelegeti gresit, dragii mosului, nu incerc sa sustin ca iubitorii de fotbal sunt niste dobitoci, ci sa sugerez ca fanaticii, de orice fel ar fi ei, sunt niste retardati.

Sunt sandilai aia care: ma injura pe mine pentru ca am zis ceva rau de echipa cu care tin ei // cei care se bat/distrug pentru echipa (Tampitilor!!! Daca rupeti scaunele din Trivale nu alearga Victoras mai repede!!!) // aia care pun la status “sunt la <completeaza aici locatia> “ dupa un meci in care echipa favorita a pierdut…huoooo!!!! Distrusilor !!!! nu a pierdut din cauza voastra, nu aveti de ce sa va ascundeti !!!! // restul care exprima in societate, in te miri ce moduri primitive, fanatismul lor.
Spre deosebire de religie, fotbalul nu are parti bune palpabile…da…te duci la stadion si te destinzi, si, dup-aia, pe strada, ce ma-ta faci ? Pai cel putin timp de 1800 de ani, omu s-a dus la biserica, a tras ceva invataturi de acolo si i-au folosit la ceva in viata – pe unii ii influenteaza enorm religia, considerand decalogul un fel de cod penal, si tocmai de aia nu fac te miri ce stupizenii, pentru ca le e frica de Doamne-Doamne (in ziua de azi specia asta e pe cale de disparitie, dar se chinuie sa existe)… care e partea buna in a fi microbist?