Frustrarea barbatului fara pantaloni

Uite faza: Ma duc si eu ca tot omu sa imi cumpar o pereche de pantaloni. Nimic suspect pana aici. Ca orice barbat care se duce la cumparaturi, aveam deja in minte ce vreau sa cumpar, stiam cam pe unde se gaseste si aveam si bani suficienti. Vroiam sa imi cumpar o pereche de blugi negri, fie simpli si nu din aia lalai, fie sa aiba buzunare in lateral (cargo pants gen). Buuun, ma duc eu in magazin si ce sa vezi ? In tot IDM-ul nu gasesc o pereche decenta de blugi – numa porcarii pt manelisti. Pizda ma-sii de treaba – ma enervez ! Blugii din IDM se impart in 5 categorii mari: Albastri cu multe buzunare / Albastri cu zorzoane / Albastri cu taieturi / Albastri vai mortii lor / Negri, ieftini si prosti, lalai si prost croiti. Atunci m-am gelozit pe femei – gama de tzoale pentru femei era enorma – aveai, frate, de un’ s-alegi, nu ca la noi – 5 perechi si alea nasoale. Si mai enervant e ca daca te duci in Unirea, intr-un magazin pt dame, gasesti 10.000 de bluze, de 10.000 de culori, la preturi bune si toate de firma. Pai la barbati, o camasa buna e de la 700 de mii in sus…sa nu mai zic de tricouri si pantaloni… eu nu pricep…
Poate ca cer prea mult pentru ca vreau o pereche de blugi negri bine croiti. Da, cred ca cerintele mele depasesc limitele pe care le poate atinge moda.
Si apropo, se poarta satinul vara asta, ceea ce ma duce cu gandul la urmatoarea tragedie – polyesterul aduce a satin, doar ca e mai ieftin. Se vor contraface rapid niste modele de bluze pe care sa le poarte si manelistele, care nu au 600 de mii sa se duca la Terranova si se duc cu 200 de mii la targ… nimic tragic in faptul ca niste spurcate vor arata urat…tragic este ca acestea vor merge cu autobuzul…si vor transpira… in polyester…iar eu voi muri… in cet.
Si iata si cea mai penala faza:
Eram imbracat in felul urmator: Adidas negru cu faturi / Pantaloni albastri pepit cu negru / Curea cu piramide metalice, atarnand sleampat in partea stanga / Lantz gros si lucios atarnand in partea dreapta a pantalonilor / Tricou negru cu cranii / Bratara cu tinte metalice / Fata din dotare si tuns undeva intre zero si periuta. Intru intr-un magazin si ma uit dupa niste blugi mai inchisi la culoare, vine o tanti urata si proasta, care ma trateaza ca pe un copil si, afisand un zambet de o imbecilitate nonsalanta, scoate o pereche de pantaloni najpa rau si imi zice: „Ia uite ce am eu aiiiici !” / „O ai pe ma-ta ?” (zise mintea mea in gandu ei). Refuz prima pereche, spunandu-i ca nu prea se potriveste cu stilul meu, asa ca toanta, dezamagita de alegerea proasta pe care o facuse, hotaraste sa imi arate o pereche de blugi cu capse si strasuri. In gatu ma-tii de proasta – nu vezi ca sunt un junkist obidit !? Ce moloz imi arati toale de manelist !? Nu mai puteam de draci. Evident, nu am putut scapa de ea, pana nu am probat o pereche de pantaloni oribili cu zorzoane. I-am pus, a zis ca sunt adorabil (ala a fost momentul in care m-am intrebat daca ma-sa a avut si copii) si a fost foarte suparata de faptul ca mie nu imi placeau. Femeia aia reprezenta prostia in starea ei naturala. Ea a fost elementul care a zdruncinat teoria mea cum ca nu poti fi mai prost de o anumita valoare fara sa mori.
Am iesit rapid din magazin, ca ma usturau ochii cand ma uitam la ea si vedeam cat de proasta e… si nervos cum eram, m-am dus si mi-am cumparat pantofi. Na !