*** Nimic nu e la fel de mişto ca o vomă tonică. Pentru cei care au citit „vodkă” – lăsaţi-o mai uşor cu diluantu, că e grav. Da, am zis vomă, Nu, nu trupa aia, Voma Veche, ci vomă, în sensu de scos la aer ce-ai avut mai drag. ***

Hai să vă încânt, să ne avântăm într-o discuţie suculentă despre peripeţiile pe care le poate avea un cartof prăjit. First up, cea mai fresh vomă.

Nu vă spun ce mi-a provocat această senzaţie minunată, că e o treabă ilegală în mai multe state. Cert e că, înainte de a face treaba cu pricina am mâncat de la McDonald’s. Buddha să binecuvinteze mâncarea lor sintetică, că tot ce am reuşit să scot din stomac a fost un mare cilindru omogen, de teflon. Mă uitam la el întins pe asfalt şi nu puteam crede că tocmai am vomitat. Nu aveam un gust naşpa în gură, nimic nu mirosea nasol, iar eu eram fresh ca un buchet de floricele de primăvară. Trăiască haleul de la Mec, conţine antioxidanţi and doesn’t even know it! Cred că oamenii care mănâncă de la Mc/KFC/etc trăiesc mai mult, datorită conservanţilor. Probabil că peste 1 milion de ani, când extratereştrii vor face săpături arheologice pe Marte, vor face teste pe conţinutul unor burgeri fosilizaţi, să vadă dacă primii pe Marte, au fost românii sau ungurii. Cel mai probabil primii au fost românii, iar când Marte a fost secătuită de viri, au apărut şi ungurii. În concluzie – mâncaţi de la Mec, sunt cele mai potrivite alimente pentru o vomă sănătoasă.

La polul opus se află cea mai dureroasă vomă. O dată rulam cu doi proşti pe serpentine, Cheile Jiului, cu 90-140 km/h. Drum îngust, între stâncă şi hău. Eu am un pic de rău de mişcare (maşinile, întâmplător, fiind chestii mobile), dar atunci am descoperit că frica sperie voma, chiar şi cu o ciorbă de burtă la purtător. Altădată, prin oraş, după o conservă nefericită, s-au întâmplat lucruri. A fost o vomă dureroasă pentru că a fost foarte mult pe nas. A fost cea mai dureroasă pentru că mâncasem mult ardei iute. În general am un stomac destul de puternic, care poate duce multe. However, pune-mă pe bancheta din spate a unei Honde Civic şi pune un idiot la volan, iar eu îţi prezint îndeaproape şi cu stropi: meniul. Stai aşa, doctore, nu e nevoie să îmi dai borcanelul ăla, pt analize – arată-mi o găleată, să ţi-o umplu cu material de studiu. Bottom line, nu haliţi conservă de ton cu ardei iute, dacă vă ştiţi cu un pic de rău de maşină şi cu mult prost la volan. Spre bucuria tapiţeriei şi liniştea proprietarului, nu am facut-o în maşină.

Bonus level: cea mai scârboasă şi penală vomă.

Eram mic, vreo 5 ani sau aşa ceva, iar Românica era şi ea proaspăt ieşită din comunism. Iar autobuzele alea cu care te duci la măta-mare la ţară, la Pulănpizdenii de Sus, erau proaspăt ieşite şi ele pe circuit, de vreo 20 de ani. Dar staţi, că eram mega-pimp, nu coboram singur, că era scara înaltă, iar când ne apropiem de staşie, mă lua bunica-miu în braţe. În semn de mulţumire, nu i-am pictat cojocu, în caz că cineva specula. Însă pentru că m-a luat în braţe, aveam unghi perfect ca traiectoria balistică a ceea ce candva a fost o omletă să ajungă unde trebuie. Ştiţi căciulile alea de miel, comuniste? Gen cum avea Ceausescu? Eh, dacă nu le ştiţi – imaginaţi-vă un cilindru vertical, cu o scobitura de dimensiunea unui castronel, în partea superioară. Pe o scară mai jos, stătea un obiectiv uman, cu o asemenea căciulă. Am umplut şi am dat şi pe lături. Asta la 20 de metri până la staţie. Thank you very much! Elvis has left the building!

Închid aici, ca pe şliţ. Pa şi pussy la tăţi.

Există câteva criterii care te vor ajuta să îţi dai seama dacă eşti înfiorătoare, aşadar:

1. Dacă poliţiştii te amendează pentru ultraj când îţi văd moaca… eeeeşti nasoală!

2. Dacă atunci când te bate barbată-tu, vecinii sună la poliţia animalelor… eeeeşti nasoală!

3. Dacă greutatea ta îi inspiră pe ăia de la TVR să te vopsească în maron, pentru un reportaj despre foametea din Africa… eeeeşti nasoală!
4. Dacă eşti atât de mare încât călătoreşti doar cu CFR Marfă… eeeeşti nasoală!
5. Dacă pentru a ţi se face poză de buletin a fost necesar un obiectiv wide-angle… eeeeşti nasoală!
6. Dacă dai un nou sens expresiilor „a râde pe sub mustaţă” şi „a mustăci”… eeeeşti nasoală!
7. Dacă resursele din pleata ta pot hrăni un trib de maimuţe… eeeeşti nasoală!
8. Dacă fiul tău a ajuns la psihologul şcolii fiindcă spune că locuieşte cu Yeti… eeeeşti nasoală!
9. Dacă pozele tale voalează filmul, fac baduri fizice pe carduri / HDD-uri şi blochează Photoshopul… eeeeşti nasoală!
10. Dacă la naştere popii incercau s-o convingă pe mă-ta să ardă Antichristul … eeeeşti nasoală!
11. Dacă toţi cei cărora le dai autografe sunt miraţi că nu scrie Marilyn Manson pe ele… eeeeşti nasoală!

12. Dacă oamenii se feresc să te înjure cu „să-mi bag pula-n tine” … eeeeşti nasoală!

13. Dacă singurii barbaţi cărora le trezeşti interesul sunt vânătorii, dar şi ăia şi-l pierd rapid, când văd că n-ai fildeşi… eeeeşti nasoală!
14. Dacă există afişe cu faţa ta şi slogane de tipul „Nu vă aruncaţi de la etaj, riscaţi să supravieţuiţi şi să rămâneţi aşa!” … eeeeşti nasoală!
15. Dacă l-ai buşit pe unu cu maşina şi ăia de la CASCO nu s-au băgat, pe motiv că asigurarea nu acoperă daune cauzate de căpăcuni… eeeeşti nasoală!
16. Dacă ţi se pare cool că poţi prinde periuţa de dinţi cu ventuzele… eeeeşti nasoală!
17. Dacă orice comandă ai da unui câine el face pe mortu… eeeeşti nasoală!
18. Dacă dinţii tăi au efect de strălucire doar la întuneric (şi atunci în nuanţe de galben) … eeeeşti nasoală!
19. Dacă nu ţi-a zis nimeni, niciodată „Încântat/ă de cunoştinţă” … eeeeşti nasoală! (sau pur şi simplu înconjurată de bădărani… sau eşti o nasoală înconjurată de bădărani)
20. Dacă lucrezi pe un yacht, ca respingător de rechini, în caz de scufundare… eeeeşti nasoală!
21. Dacă pozele cu tine sunt folosite ca metodă de execuţie în peste 20 de state… eeeeşti nasoală!
22. Dacă îi pui în dilemă pe ăia de la resurse umane când tre să completeze rubrica „sex” … eeeeşti nasoală!
23. Dacă ai parbrizu fumuriu ca să nu facă accident ăia care se uită în retrovizoare… eeeeşti nasoală!
24. Dacă statul lângă tine constituie protecţie împotriva ţânţarilor, metodă contraceptivă şi hazard biologic … eeeeşti nasoală!
25. Dacă ai aplicat la Casa Groazei şi te-au respins pentru că erai supracalificată… eeeeşti nasoală!

Deci, da?

Vinerea asta am ieşit în oraş, cu nişte prietene. Am fost la The Barrel – un local care de afară arată a dugheană pitică, nepromiţătoare. Înăuntru e mişto (şi destul de mare), decor 100% English, greu, cu lemn maron închis, pereţi capitonaţi, candelabre şi cel puţin o chelneriţă bună. Dezavantajul lui e că se află lângă St. Pattrick, cel mai tare local din centrul vechi al Bucureştiului. Care e Irish. Iar Irish e de 10 ori mai tare decât English. Sorry, lads.

Well, anywho, mergem, râdem, glumim, dar vorba ardeleanului – omul face două bucurii, una când vine şi una când pleacă. Aşa că dăm să ne luăm tălpăşiţa. Eu, însă, ca o domnişoară sfioasă, nu pot ieşi pe stradă fără îmi pudrez mai înainte nasul. Ca să nu mai vorbesc că mă tăia o pişare de făceam din Dunăre – apă sărată şi-l devalorizam pe Strauss, cu substanţiale modificări cromatice!

Aşadar, iacătă-mă la buda localului. Intru, trântesc uşa, încui. Scot lupa şi penseta, îmi găsesc într-un final şi pula şi mă piş! Gloria tibi, Domine! Bun. Sunt satisfăcut. Mă spăl pe mâini, descui şi dau să ies. Ţapăăă! Uşa nu se deschide. Aparent, relaţia clanţă-limbă era similară cu sinapsele neuronale la manelişti – par să aibă legătura, dar nu funcţionează împreună. OK. Uşa nu se deschide. Nu mă panichez, doar nu sunt singur în local, prietenele mele sunt jos! Iar eu am mobilul la mine, ha haaaa!

Da, bărbaţii au mereu mobilul la ei, că îl ţin în buzunarul de la pantaloni, ceea ce ar trebui să facă şi femeile. Probabil evită să facă asta, din cauză că nu se simt egale cu bărbaţii, că au fost asuprite de-alungul istoriei şi că în codul genetic al sexului e obişnuinţa de a vorbi la fix în timp ce mestecă în fasole. De fapt, ar putea şi să şi-l lege de gât, numai să nu îl arunce în geantă.

Evident, încerc să îmi sun prietenele, care, evident, aveau telefoanele în geantă. Evident, n-au răspuns, că n-au auzit. Evident, nu vor mai trece o bună vreme pe la raionul mezeluri/măcelărie, că le-am făcut eu provizii.

Să mă apuc să bat în uşă ca descreieratu nu era o idee prea bună. Dacă jos era ceva muzică soft rock la volum mediu, sus, unde era buda, era un housereanu spurcat cu super bas, băgat la maxim. Având în vedere basul ăla şi cum prind cântece ca “Barbara Streissand“, dacă băteam în uşă urlând, ăia dinăuntru ar fi zis (pe stilul Adam Ferrara ): „Hey, un nou cântec! Sunt blocat în budă! Yeaaaah! S-s-s-s-s-unt blocat în bu-bu-budă! Yeah! Budă!Yeah!”

Dar stai! Ce are util smartphoneu meu de tot căcatu? (Samsung Sam-suge)Ah, da! NET! Trântesc capacu de la WC, mă aşez şi intru tacticos pe Internet. Găsesc siteul localului, găsesc numărul de telefon, care, în mod la fel de evident, nu era selectabil. Noroc că era oglinda unsuroasă şi am putut să îl scriu cu degetul pe ea. Sun la bar, explic situaţia. Primesc un: „Da, OK, o să trimit, hăhăhăhăhăhă, o să trimit, hăhăh, pe cineva hăhăhăhă!” Arunc şi eu un „Hăhăhă, mă-ta!”, dar doar în mintea mea, că nu voiam să petrec eternitatea într-o budă. Hmda. Apar rapid doi şperaclişti care freacă uşa pe exterior, moment în care, cu spiritul meu moromeţian, observ pe chiuvetă un obiect de maxim interes! Clanţa exterioară a uşii! Ah, bun, bine că te-am văzut!

Deschid ăia uşa, iar afară observ un tip, cu o figură crispată, care avea să aibă o soartă mai tristă decât a mea. Salvamontişii lăcătuşi i se adresează: „Vrei la toaletă? Vezi că tre să închizi şi tu uşa mai la şto, că nu merge. Doar pipi vrei să faci, nu?”
Evident…

Cei doi stăteau în continuare unul în fața altuia pe pat, goi. El o mângâia delicat, cu un picior pe părul de pe gambe, pe pulpă, urmând linia corpului ca linia unui EKG, simțindu-i alunițele păroase de peste tot . Ochii ei, adînci ca… ceva foarte adânc, se închiseră pe jumătate, act urmat de o zbatere spasmatică a capului și un “ijî” gutural. Era retardată.

El, involuntar se trase mai aproape de ea … Buzele lui îi sărutară conturul pleoapelor, al obrazului, apoi mai cu îndrăzneală îi gustară moliciunea buzelor ei, cu aromă de .. param-pam… shaoormaaa! Cei doi începură să se sărute înflocat, cu pasiune, împărtășind din rămășițele interdentare de castravete murat. El o întoarse cu fața în sus și părul ei negru, lung, se răsfiră pe perne și căzu. Efectele sejurului all-inclusive-for-a-dollar la Chernobâlci.

El începu să o sărute pe bărbie, pe gât, pe pieptul ei macho, gustând din toate sfârcurile și gândind că mai e nevoie de niscai ketchup. Urmă în jos, pe bazin, îi atinse cu buzele părul pubian rastafari, apoi capul lui se odihni între picioare unde nu dădu de ketchup cum v-ați fi așteptat, ci de câteva spaghete și o chiftea.

Ea începu să se cabreze, să se unduiască, întâi ușor ca o știucă prin nămol, apoi ca Gheorghe Doja după răscoală. Vârful limbii îi ieșea printre buzele umede și îi răsfira mustăcioara. Gemea din ce în ce mai tare – ijjjîîîîî îîîîîîî ăăăîîîîî. Ea avu un orgasm care îi înălță sufletul până la cer (lângă Lorenada și băieții de la B.U.G.), dincolo de tavan, prin ochiu maroniu a lu Veta de la 6 și, mai sus, dincolo de Sile de la 7. Sufletul ei se întoarse după un timp în trup și el se înălță atunci și spuse suav: “Fă, eu mă duc să mă piș!”

Acuma, ce înțelege majoritatea prin “cadou” – s.n. – cretinătate neinspirată pe care dau bani puțini ca să pot să mă duc la ziua lu X și să beau pe banii lui. Cuvântul cheie aici este “neinspirată” pentru că atunci când vine vorba de daruri, contează valoarea lor pentru persoana căreia i le dai, nu valoarea pentru ăla de la care le cumperi, logic. Că mie degeaba îmi dai o rochie de la Coco Channel – deja am un mop pentru parchet! Iar WC-ul îl spăl cu un bichon maltez împăiat, deci și acolo sunt OK.

Din ofertă erau … în primu și în primu rând… cutii! UAT TĂ FAC?! Ce dracu să fac eu cu o cutie? Locuiesc într-una! Îi zice apartament cu 3 camere! Dă-mi o cutie de ziua mea, să te bag în ea și să te expediez FedEx în pizda mă-tii, New Illionois. Da, coaie, ia-mi o cutie, precis am unde s-o pun! Cumpără-mi un cadou cretin cât mai mare, am un apartament enooooorm, care abia așteaptă să fie decorat cu căcaturi. Exact ca un proastăt vas WC!

Acu ceva vreme mă sună o tovarășă (ca o paranteză, în paranteză, nuj de ce dracu majoritatea femeilor au impresia ca eu am răspunsul la toate întrebările lor cretine) și mă intrebă ceva de genu – “Hey, am o prietenă și e tot grafician, m-am gândit să îi iau un cufăr de ziua ei – cum ți se pare?” OK, trebuie să admit că orice cufăr e un pic mai cool decât o cutie. Dar, în plm, tot o cutie rămâne! Întreb și eu – “De ce penisul meu ai dori să îi cumperi așa ceva?” la care gagica îmi răspunde fericită si mulțumită de sine: “Ca să aibă în ce să-și pună creioanele!”. OK, știu că femeile sunt stupide și că habar nu au de ce au un buzunar mai mic la blugi (e vorba de ăla pe care bărbații îl folosesc să își țină bricheta) și că sunt un dezastru al depozitării (să nu discutam de geanta-groapa-marianelor) , însă nici măcar această specie nu subestimează valoarea unui SERTAR! Ăla e locul în care graficienii își țin creioanele! Iar dacă plecăm undeva și le luăm cu noi… ghici ce! Nu ne trebuie un nenorocit de cufăr pentru asta! Un pic pleoștită interlocutoarea mea zice că totuși ar putea fi folosit ca o cutie de bijuterii. OK, de acord, femeilor le trebuie cutii pentru bijuterii – dar asta doar daca arată bine, ca nimeni nu aruncă banii pe nasoale. Oricum, bărbații nu au nevoie de astfel de cutii, noi ne ținem bijuteriile în recipiente din bumbac, numite “chiloți”. Deeeeci – care a fost scopu discuției?

Trăiesc într-o țară de idioți neinspirați. Dumnezeule, la câte femei am fost acasă si aveau legiuni întregi de animale de pluș. O cohortă de urși și broaște! Să-mi trag una, bine că liceul (perioada în care avem cei mai mulți prieteni/idioți de invitat la ziua de naștere) durează doar 4 ani, că altfel ajungeau astea să nu mai aibă loc in casă de jucării de pluș. Dacă liceul ar dura 8 ani, cred că la 22 deja ar fi faze de genu: “Mamăăăă, iar l-ai stropit pe Bobby cu ulei de omletăăăăă!” / “Bobby 1, broscoiu verde, Bobby 2, omida mov sau Bobby 3, câinele portocaliu cu urechile negre??” / “Nu, fă mamă, Bobby, gagică-miu, plușofilu!!!”

Oricum, dincolo de non-inspirația mioritică, chiar magazinele influențează prostia cumpărătorului. Am văzut niște seturi idioate de genul: pix, carnețel, brichetă stylish, pluuuuuus… briceag! OK, deci profilul celui care primește acest rahat – este un bărbat fumător, cu ceva stil, care lucrează într-un mediu agitat. Fumător de la brichetă, cu ceva stil, că nu îi faci unui țăran pocnit cadou un pix de 3 milioane și care lucrează într-un mediu agitat, pentru că e genul care trebuie să ia notițe, deoarece se întâmplă multe în jurul lui și nu le poate ține minte. Iar acestui bărbat îi dai și un… briceag! Poftim, da, RASDAQ a scăzut 30% , comision 17%, banca zice că suntem insolvabili, da, șefu, notez, îmi aprind o țigară că nu mai pot de nervi… ah în loc să apuc bricheta am apucat briceagu, stai așa că te sun în 5 minute, numa să o hăcuiesc pe Nuți de la financiar! CE PLM!!! Mai bine îi puneai o vuvuzelă… pix, carnețel, brichetă și vuvuzela! Sau un Frizbi (sau cum pizda mă-sii se scrie) sau mai știu eu… o bâtă cu țepi, de ce nu? Poate i-a plăcut istoria!

Din tot ce am primit până acuma, cel mai tare m-am bucurat la o pușcă, ulterior la o machetă, un tricou special și niște dog-tags cu inscripție personalizată. Tot foarte tare m-am bucurat și la o poză și un bax de hârtie igienică! Dacă pușca a fost destul de scumpă, ei bine restul au fost mai ieftine și vă asigur că m-au făcut fericit, chiar așa grumpy cum sunt! Se pot face cadouri mișto, totul e să pui un pic de creier! Iar singurul caz in care o cutie e un cadou bun, e cazul în care o oferi cuiva care a primit de-alungul vieții o groază de rahaturi și nu are în ce să le pună!

Tu ce-ai face c-o cutie?

Dau avizu meu poștal unei băbăloaice și aștept. La un moment dat se strigă “Alexandru Cătăliiiin!”. Ei bine, după cum zice și melodia aia de la Ting-Tings – that’s not my name! Așa că stau potolit, așteptând ca bovina de serviciu să scoată botu din lucernă, să-și dea balega de pe ochi și să citească mai bine.

Peste încă 2 minute, aud numele meu strigat corect, însă cu indignare! Cum de nu m-am prins oare că ăla care nu eram eu, eram de fapt eu, dar nu stiam, pentru ca nu mi-am dat seama, pentru că … ahm… unde eram? Ah, da, shaorma! Ah, ba nu.

Ajung față în față cu femeia-poștă, pardon, cu tipa de la poștă. Oh, ioi, ce oroare – avea un par, curgea-n fuioare, dar nu pe cap, ci pe picioare! Ei bine, cum eram eu față în față cu Yeti de România, această ființă fabuloasă începe să mă ia la întrebări, în legătură cu coletul.

Aveam echipament sportiv înăuntru, dar posibil ca în grabă, de dimineață, să îmi fi pus din greșeală, fața de pirat contrabandist și de aia se agita molusca. Ho, fă, că n-aduc bombe second hand, în țară – culmea dracu – și prin Poșta Română!

Mă pune să deschid coletu. Pfoa, și dacă aveam vibratoare? Era nasoală toată treaba cu violatu corespondentei – ar fi ieșit doar cu violu de la poștă, ceea ce e cu totul altă mâncare de pește! Și cum sforăiam eu pe mine, la ora aia indecentă (se făcuse deja vreo 8 jumate) dădeam semne de stângăcie, cu mâna dreaptă, la deschisul coletul. Cu alte cuvinte, mă mișcam cu viteza melcului molestat.

Sandiloaica, vizibil agasată de lipsa mea de interes față de timpul ei, începe să pufăie și să fornăie. Mă scuz pentru somnolență, așa că Wonder-Woman (it’s a wonder she’s a woman) îmi zice: “Eh, lasă, că te trezim noi!” și zâmbește ștrengărește, de sub mustață.

Da ce vreți, bre, să-mi faceti? Sau voi chiar sperați că oi fi vreun distribuitor de vibratoare, din ala de vine la tine la masă, când ești în restaurant și îți pune unealta pe masă? Țeapă, fraierelor, ca jucăriile sexuale îmi vin prin curier! În pachet, am doar genunchere, cotiere, o husă de armă și câteva nimicuri.

Hmda, ca să vezi, nu era nimic dubios. Se uită sec in colet și zice sec: “TVA 36 de RON”

Bine că ești tu seacă, păpușe, că gândesc eu destul de zemos și cu clăbuci. Știm amândoi la ce.

Acum câteva zile eram într-o bodegă cu bou de frate-miu și-o tovarășă mai veche. Beam diverse.

Ăla – ceva cu mere, non-alcoolic

Eu – vodkă tonică (sau cel puțin asta cerusem, atât că bănuiam să fie gin tonic, ceea ce nu numai că e ghei, dar are și gust de brăduț de mașină, adică nasol, pentru profani)

Aia – cafea.

Amu, e limpede ce zic băuturile astea despre noi. Dacă ești bărbat și bei ceva fără alcool există 3 posibilități – 1. Conduci 2. Nu bei alcool 3. Știi că tre să stai treaz din motivu x.
Ei bine, eu beam tărie diluată, asta înseamnă că precis urma să fac ceva stupid ce nu aș face la trezie. I’m a menace to sobriety, babe!
Tipa bea cafea, deci trebuia să aibă energie toată noaptea.
Concluzia logică ar fi că aia urma să îmi facă ceva energic și dubios, mai toată noaptea, eu să accept, fiind alcoolizat, iar ăla să se asigure că nu se întâmplă ceva neprevăzut/nasol, după care să ne depoziteze pe fiecare pe la casele noastre, via titi-car.

Ce s-a întâmplat în realitate e, totuși, un pic mai rușinos – fiind în mijlocu săptămânii, iar noi (mai ales io) fiind oameni cu obligații, pe la 11 și ceva am plecat acasă ))

Click aici pt varianta si mai mare.

Condiţiile civilizate de călătorie depind şi de călători! – să moarăăă mă-ta? Păi eu ce să fac daca e plin de cocardiţi şi de ruine antropomorfe?

Nu-i deranja pe cei de lângă tine! – cam greu, că faţa mea provoacă avort spontan la veveriţa africană şi câteva specii de lemurieni şi tapiri!

Împreuna pentru un transport civilizat! – mai degrabă “împreună pentru un transport transpirat!”

Cât despre desene… nimic mai simplu, de la stânga la dreapta:

N-ai voie să urli în megafon, în tramvai! Ce dracu să fac eu cu un megafon, când eu urlu suficient de tare şi aşa?

N-ai voie să mânânci îngheţată la cornet când porţi şapcă! Asta mi se pare de bun simţ, că nu ştii cum pune o frână şi bagi cozorocu-n îngheţată!

N-ai voie să asculţi muzică la playere negre. Asta mi se pare aberantă şi nu o înţeleg, oricum nu ascult nimic în căşti că îmi cânt destul de tare, cât să se bucure şi restu…

N-ai voie cu floricele de la MoviePlex şi cu figură gravă simultan. Sau poate că nu ai voie să faci figură gravă dacă te îneci cu floricele. Oricum e o tâmpenie să haleşti floricele în tramvai, că o să îţi ceară toţi terminaţii…

Ultima e beton. Nu ai voie sa urli ţinând telefonu la ureche, nu de alta, dar urlând vei atrage atenţia şi poate chiar te sună cineva atunci când încerci să te dai ştab şi te faci de rahan…

Cam atât pentru seara asta, fiţi cilivizaţi, rogu-vă!

Statusuri de mess

Vine ora mesei. Oamenii pleacă la masă şi îşi pun statusurile aferente. Aţi observat că băieţii mereu halesc şi fetele tot timpu papă? În acelaşi sens, când se spală, băieţii dau jegu jos, iar fetele fac băiţă?

I-aţi văzut pe ăia cu DND? Pe mulţi nu îi înţeleg – “Sunt în sufragerie, DND!” Apăi, cum dracu să te pot deranja eu, dacă tu eşti tocmai în sufragerie sau în baie?! Dacă era “DND, pap pula sub birou!” mai ziceam să nu dau buzz, că se loveşte vaca de blat!

Sex

60% din oameni au făcut cel puţin o dată sex în natură.
50% dintre femei au făcut cel puţin o dată sex anal.
80% dintre angajaţi fanteziază să facă sex la muncă. 2% au şi reuşit.
Din asta rezultă că ai mai mari şanse să faci sex anal în pădure, decât sex normal la muncă.

Antisocialii

Aţi văzut cât de proşti sunt oamenii în ceea ce priveşte antisocialii? Deseori aud replici de genul:
- Nu mai vorbesc cu tine, că eşti antisocial! (mulţumesc!)
- Nu-l mai băgaţi, mă, pe ăsta-n seamă, că e antisocial! (de când aşteptam asta!)
- Ce dacă eşti antisocial? Hai şi tu cu noi! (erm… ANTIsocial îţi spune ceva?)

Pe final, mai zic una – aţi observat că cei mai buni comunicatori se fâstâcesc când cineva le spune să coboare din copacu limbajului elevat şi să explice o noţiune în termeni simpli?

Ce e caterinca?

CATERÍN//CĂ ~ci f. înv. Orgă portativă acţionată de o manivelă şi folosită de muzicanţi ambulanţi; flaşnetă. /<ucr. Katerynka

Dar ăla e sensu de bază; caterinca, pentru mine şi mulţi alţii înseamnă mişto, luare peste picior, ironie şamd. Acuma, contra-caterinca e ca un fel de dublă-negaţie, e atunci când unu face caterincă de caterinca ta, dar la modul serios. Contra-caterinca e mereu bulversantă, mai ales atunci când e făcută de un maestru.

Iată un bun exemplu:

A: Bă, da’ tipa aia e proastă!
B: Da’ de ce? Mie nu mi se pare!
A: Frate, tocmai a întrebat dacă şi Stalin a fost nazist!
B: Păi şi n-a fost?
A: Bă, tu eşti retardat?
B: Ho, bă, că faceam caterincă!

Şi aia a fost contra-caterinca.

Acuma, anti-caterinca e altceva. E atunci când vrei să o iei pe una la şto, dar se întoarce cu faţa, te sperii şi îţi scapi cuvintele pe jos.
E atunci când faci mişto şi cineva devine brusc serios şi se întristează.
E atunci când unu sau una îţi dă un răspuns atât de grav că nu îţi mai vine să zici nimica.

Anti-caterinca e la modu:

A: Băăă, ce-i bă cu geaca aia de cocalar?
B: Frate, ţine de cald şi îmi place!
A: La fel şi-o vodka, mai bine luai o Stalinskaya, decât să-ţi iei DulceCabana, hîhîhîhî…
B: Am bani puţini, mă descurc şi eu cum pot

Zdrang-pac, te sparge la mufarină. Bine, asta doar dacă ai bun simţ )
Acum, vă rog ca in weekend să exersaţi cele 2 noţiuni noi învăţate, că luni vă ascult din ele!