Eu mă duc la muncă. Eu ma duc la muncă folosind metroul.
La metrou sunt femei.
Femeile pot fi imbecile.
Asta a fost ipoteza.

Intriga: port 42-43. Femeilor nu le place asta.

Desfăşurarea acţiunii:

Castratoarele universale se simt oprimate de faptul că bărbaţii au tălpile mai mari decât ale lor, drept pentru care, printr-un impuls friedanist, ajustează situaţia.
Porţi 43? Na, fraiere! Îţi arăt io ce bine era dacă aveai laba mai scurta cu 5 cm! Cum? Păi te calc pe bombeu! Na, fabrica de neplăceri, ce eşti!

Pe scurt, pizdele mereu mă calcă pe picioare la metrou.

Deznodământul:

Dumi se uită urât, Boris trage maneta, apare Fernando, situaţia e gravă – pizda rămâne la fel de indiferentă la privirea ta criminala, ca Dumnezeu la rugăciunile unei canceroase fără un sân.
Concluzia: femeile îşi trăiesc viaţa în stilul lipa-lipa – se agită pe o suprafaţă nedefinită şi în mod inconştient pe unii îi calcă pe bombeu, iar pe alţii îi inghioldesc cu sânii. Niciodata nu ştii ce te aşteaptă.

Şi, apropo de lipa-lipa, ştiţi cine mai face lipa-lipa? Vă zic eu – raţele pe ciment!

Eram în Cişmigiu cu gagică-mea şi ne holbam la păsăretu de pe lac.
Erau aşa: vreo 15-20 de raţe (de mai multe tipuri), vreo 10 lebede negre, 2 buhai de baltă şi nu mai mult de 5 gâşte.
Vine o bălăloaică pe role, urlând către gibonul pansat din spatele ei:
- Hîîîhîîîhîîîî, ia uiteee băăăăîî, ce de gâşte!

I have no further comments. Lipa-lipa!