Home*** Ieri am fost la gratar cu Bogi, Cască si Lenin. Bineinteles, lumea normala merge la gratar in locuri frumoase, cu iarba etc, noi am fost in spatele unei televiziuni, intr-o zona inca in constructie***
Din decor facea parte o piscina neterminata in care erau aruncate o groaza de bucati de BCA (si tot felu de gunoaie) si in care Casca a aruncat initial doar un scaun si ulterior si alte chestii. Praf din belsug peste tot si niste boscheti dubiosi despre care Lenin a descoperit ca sunt de hrean.
Casca scoate un gratar de pe sub niste rigips, Lenin se duce sa spele grilajul, Bogi aduce laptopul si boxele, in timp ce eu ma ocup cu mutatul bauturii, din cutii in stomac. Ca sa pornim focul, Casca gaseste niste bucati de lemn, unele prea mari din pacate. Pe de alta parte, da-mi o bucata de lemn si un tarnacop si o sa vezi ca eu chiar is descendent de-al lu Burebista. Doua minute si cateva urlete mai tarziu i-am aratat eu lemnului cine e mai destept… bucatile sparte de mine nu au fost niciodata aruncate in foc, dar plm, viata-i grea si nu toti poate…
Pana la urma toate bune si frumoase, micii ardeau pe gratar, noi cu foamea-n glanda, mai trebuia sa se prajeasca vreo 5, cand… ding dong, suna soneria. Ptui, futuz gura ma-tii de viata, era patronu cu femei-sa! Cum eu cu Lenin eram clandestini, facem hâldâc (respectiv ţuşti) intr-o camaruta dubioasa plina de materiale de constructie si jeg, in speranta ca ala nu are treaba p-acolo. Emotii maxime, insa Casca, un diplomat iscusit reuseste sa alunge primejdia. Pfiui.
Pana la urma se fac micii si ii halim, dupa care punem si niste branza pe gratar. Cat timp se prajea branza, pornim o discutie cel putin interesanta despre terorism ca forma de revolutie a unor celule dizidente, carora le lipeste puterea politica. Discutia deriva spre PKK si Tara Bascilor, cand Casca tine sa ne ilumineze si povesteste cum i-a aruncat un tip unui alt tip un cauciuc de Dacie in cap sau ceva de genu. Cert este ca povestirea lui nu putea fi completa fara gesticulari, drept pentru care se ridica, se agita si… darama gratarul. Se uita la el cu nepasare, la care eu, linistit: “Ba, vezi ca ai daramat branza.” El, contempland dintr-o perspectiva nihilista, ca un adevarat filozof al secolului XXI, zice: “Ah” dupa care continua: “Poti s-o mai mananci, ca nu ne-am cacat p-acilea”.
Tough luck. N-a mancat-o nimeni, branza a avut aceeasi soarta ca si scaunul – jmanghi! In piscina cu ea! Casca este campion la aruncat gunoaie in piscina, asa ca dupa branza a mai scos si un hrean din balariile alaturate si l-a aruncat si pe ala. Gandirea lui este inca un mister pentru umanitate.
