Hic svnt leones!

*** Nu, n-am murit, asta dacă nu judecăm după miros. Zombie sau nu, iată-mă din nou pe bloag! De ce n-am mai scris? Nu m-a lăsat munca (loc de ingropăciune al simţămintelor şi sechel al putreziciunii, plus panseluţe şi bezele pe alocuri) ***

E aproape 5 fără 20. Respir aerul bucureştean al unei dimineţi de duminică. Apa îmi şiroieşte pe faţă. Stropesc în stânga şi-n dreapta. Alerg prin bălţi. Plouă. Alerg spre casă.

Am fost la frate-miu. Înainte de asta am fost în Suburbia. Înainte de asta am fost la Guano Apes. Înainte de asta am fost la şi la.

O zi lungă, o lună plină şi o ploie puternică, o ploaie care dezgroapă. La fel ca Iisus, ca Lăpuşneanu şi ca Terminator – m-am întors.