*** Despre modul in care neplăcutul este manipulativ ***

Eu sunt grafician. Lucrez in marea si frumoasa industrie publicitară. Uneori, cand fac un design serios (fără 10 mii de culori sau fără știu eu ce ilustrații ușor hilare) există o șansă de a auzi replica “E cam comunist – nu e bine” . Cu asta m-am obișnuit deja. Însă recent mi s-a spus să tund barba unui vrăjitor, dintr-o ilustrație, pentru că arată ca Moș Gerilă – și e comunist! Chestia asta m-a frapat. Lăsând la o parte implicațiile socio-politice, atât comuniștii, cât și naziștii aveau niște graficieni extraordinari – în general graficienii de propagandă sunt minți strălucite. Aș vrea eu să pot face o ilustrație comunistă, în adevăratul sens. Așadar, grafica de tip comunist, nu este una slab calitativă, ci doar puternic impregnată de doctrină.

Well, trecănd şi peste asta, în mintea unora, orice care poate avea un pic de legătură cu comunismul este rău. Așadar, orice design comunist este respins. Dar există și reversul medaliei – dacă nu vrei să pari comunist, faci X. Iar cum majoritatea se fereşte de această idee, cu siguranţă va face X.

Foarte interesant de remarcat că oamenii ar face foarte multe, doar să nu le fie aplicată fix eticheta de care se feresc cel mai tare. Oamenii fac foarte multe pentru imaginea lor, poate mai multe decât pentru sine. (îmi vine întrebarea simplă, legată de manipularea imaginii în public – câți preferă să poarte haine largi în loc să slăbească?)

O formă rudimentară de manipulare întâlnită la copii – “N-ai tupeu, dacă nu faci X”. Iar cum e un lucru ştiut că fără tupeu nu poti fi cool, e lesne de înţeles că dacă faci X, eşti cool.

Egală în empirism este şi metoda sefilor de galerie de a agita suporterii, pe modelul “Cine nu sare, cine nu sare, ori e gabor, ori e prost de moare”. Evident, nimeni din galerie nu îşi doreste decesul în urma prostiei, drept pentru care, toată lumea sare. Unii zahăr.

Modul în care individul este perceput de semenii săi are o importanţă majoră, la nivel personal. Aşadar, atacând imaginea unui ins sau, mai bine zis, atacând modul în care un individ consideră ca e perceput – îl poţi manipula cu uşurinţă. Doar cu toţii ne dorim să fim plăcuţi, acceptaţi, iar pe piaţă – să vindem. Şi ne întoarcem la Fereastra lu JoHAri.

Iată cum de-alungul istoriei, fidelitatea femeilor a fost întreţinută prin simpla lor atingere cu vocabulele dizgraţiei. Am mai discutat asta, într-un post anterior, nu revin. În aceeaşi categorie intră şi virtutea bărbaţilor, codul cavaleresc, onoarea nobiliară și multe altele, stabilite pe principiul “ca să fii bărbat adevărat…”

Este facil de remarcat că în anul 2010, femeile sunt mai libere sexual, iar bărbații s-au îndepărtat, atât în aspect cât și în gândire, de tiparul masculin consacrat. Percepând asta ca pe o scăpare de sub gheara manipulării în masă, o putem numi “evoluție”? Sau nu am făcut altceva decât să schimbăm forma de manipulare, lucru care se va remarca abia peste câteva generații?

*** Poate cineva se tăvăleşte pe jos de curiozitate să ştie ce am făcut eu ieri. Ei bine, deşi sună gay, am fost la paradă. Parada de 1 Decembrie, aia cu tancuri, ştiţi voi. Ăsta e un post despre ziua României şi despre România, în general. ***

1. Proastă organizare.
2. Prost marketing.
3. Proastă organizare.

De ce am zis că organizarea a fost proastă, de 2 ori? Nici eu nu ştiu, ar fi trebuit să o zic de 3 ori, că m-a enervat şi înainte şi în timpul şi după paradă!

Normal că au aşezat boii cocliţi tribuna oficială în aşa fel încât să blocheze artera Caşin-Arc, drumul cel mai accesibil pt noi, masele. Normal că nu au specificat asta pe nicăieri şi normal că am pendulat ca băbălăii p-acolo.

Bineînteles că era prea mult să gândească organizatoru că o sa vină mii de oameni şi că parada va fi văzută de câteva sute, care apucă loc lângă gard. Greu să fi urnit câteva tribune de doi lei.

Normal că deşi era plin de SRI, SPP, Poliţia Militară şi alte forţe de ordine, nişte tigănci nestingherite tot făceau comerţ ambulant cu baloane cu Albă ca Zăpada. Pfff… măcar să fi fost cu Capra cu 3 iezi, că era povestea românească!

De ce marketing prost? Păi ce dracu e ziua naţională? E una bucată ocazie să ne flexăm penisu blindat cu oţel de la tata Stalin, rebozetat americăneşte. Hai să fim serioşi. Evenimentele de 1 Decembrie şi de fapt, cam orice eveniment organizat de stat/partide în vreo perioadă a anului nu au nici în clin nici în mânecă cu mândria de a fi român. De ce nu se marketează treaba asta? Pletora de avantaje posibile este covârşitoare!

Să fii patriot înseamnă să crezi că o ţară e mai bună decât alta pentru că te-ai născut tu în ea. Şi asta funcţionează aldracului de bine, la alţii! Am cunoscut oameni care spuneau tâmp “Sunt mândru că sunt american, polonez, rus etc” fără să ştie prea bine ce îi face să fie atât de mândri. Patriotismul e cam ca microbismul ori ca fanatismul religios şi se manifestă similar.

Dacă se pot îndoctrina masele pentru a iubi o adunătură de giboni care aleargă după o băşică (n.r. o echipă de fotbal) ce plm e aşa greu să le îndoctrinezi să îşi iubească ţara?! Oare nu am fi mai fericiţi dacă nu am mai zice toată ziua că ţara asta e de cacao?

Sunt oare liderii noştri atât de proşti sau există un scop clar pentru care România nu trebuie să aibă o imagine bună, nici măcar în rândul românilor?