*** Trec printr-o perioadă destul de nefericită, în sensul că nu prea îmi merg mie lucrurile aşa cum aş vrea eu. În mod evident, un lucru prost atrage altul, ceva de genul: îmi tremură mâna, mă închei prost la şiret, mă împiedic în parc, cad cu capu în decolteul unei blonde şi gagica îmi dă papucii.
) ***
La fel cum Goe, repetent, a fost dus de ai săi să vadă Bucureştiul, la fel şi eu am zis că dacă tot îmi merge prost, să ies cu o tipă faină în oraş. Toate bune şi frumoase, ne distrăm, ne plimbăm etc, când dintr-o dată îmi vine o poftă nestăpânită să trag la rame. N-o mai făcusem de multă vreme, deşi mai mereu m-am dat în vânt după activităţile care scot la suprafaţă bestia din mine, pe Fernando.
Buuun, fata, neştiind ce o aşteaptă, acceptă imediat şi mergem în Cişmigiu si ţuşti într-o barcă. No, acuma problema e că trasul la rame nu e ca mersul pe bicicletă, odată ca nu ai pedale şi doi, că se uită cu uşurinţă.
Trag eu lejer, ne mişcăm un pic şi hotărăsc că a venit vremea să se umfle muşchii pe mine. Trag cu forţă de vâsle şi descopăr spre marea mea stupoare şi spre amuzamentul Cristinei că ne învârtim în pătrate. La dracu! Nu e bine! Minte multă n-am aşa că prima chestie care mi-a trecut prin cap a fost să trag mai tare de vâsle – rezultatul: ne învarteam în continuare… dar mai repede
))
Păream damnat într-un blestem al cercurilor concentrice, când dintr-o data, jmanghi! Simultan, revelaţia divină şi epifania! Mi-am adus aminte de o zicală a lui Coandă – “In societatea noastra unii oameni sunt ca barcagii. Trag la vasle, dar sunt mereu cu spatele la viitor” drept pentru care mi-am dat seama că nu trag în sensu în care trebuie, deci in urma revelaţiei am continuat să ne învârtim în cercuri, dar am schimbat sensu.
Epifania a venit în formă duală – un alt fraier cu barcă pe care l-am luat de exemplu pt vâslit şi, hold on to your buci, o raţă. Mie îmi plac raţele, ratonii, sconcşii, jderii si brunetele sexi. Cum celelalte chestii care îmi plac nu puteau fi pe lac, am început să “alerg” o raţă. S-a dovedit ulterior că raţa este un animal tare elusiv
)))
Intr-un târziu am acceptat că tehnica mea este failibilă şi că trag mai tare cu o mână. Nici acum nu stiu cu care… În orice caz, la un moment dat Cristina a zis că merit un premiu, mă gandeam – asta ori îmi dă vreo palmă ori ma pupă sau ceva de genu, dar nu, a zis scurt: “you suck”. La dracu, stiam ca eforturile mele nu au fost niciodată apreciate de femei, aşa că nu m-am agitat, dar când au trecut pe lângă noi doi pitpalaci cu hidrobicicletă şi au zis “Bine că nu ne-am luat barcă”, eh, aia a venit ca un şut în cojones. Drept pentru care m-am enervat şi am vâslit calumea vreo 20 de metri. Ulterior m-am calmat şi am revenit la cercuri
))



Home