Home*** Un vers mai vechi spunea “Cartierul nu e locu-n care toţi trăiesc cinstit”. N-am fost niciodată golan, borfaş şamd, dar am avut parte de ei. O poveste despre jafuri.***
Prima dată când am fost atacat de hoţi era în mijlocul zilei, undeva prin Dumu Taberei, pe o alee lăturalnica. Abia dacă îmi ieşise buletinu, eram mic şi neştiutor. Doi tipi mi-au cerut banii şi mobilul. Unul din ei avea un cuţit – eu pe de altă parte nu aveam nici bani, nici mobil. Am scăpat.
A doua oară eram tot în plină zi, în zona Moghioroş, acum ani buni, când doi indivizi dubioşi mi-au cerut mobilu că altfel scot cuţitele. Beat fiind şi fără mobil am zis că scot mobilu pe care nu-l am sau scot ei cuţitele pe care nu le au. M-au lăsat în pace.
A treia oară am fost asaltat tot în plină zi, pe lângă parcul Moghiroş, de o bandă de puştani cu vârste cam între 14 si 18, eu având tot vreo 18. Ăia îmi tot îmi cereau bani de suc. Naiv fiind i-am dat unuia zece mii, în speranţa că o să mă lase în pace. Evident, nu s-au lăsat, iar altul dintre ei a încercat să îmi şutească portofelul, pe care l-am ferit agil. Ajuns la colţul parcului unul dintre ei devine agresiv şi mă ameninţă cu bătaia dacă nu îi dau banii. Nu ştiu ce aş fi făcut, situaţia era nasoală. Ei erau mulţi şi cu intenţii naşpa. Atunci, din trafic s-a smuls o Dacie Nova care a intrat furios pe trotuar, înspre noi. Ăia au fugit ca potârnichile, urlănd “Garda, garda!”, iar din maşină a coborât un tip care m-a luat la trei păzeşte că de ce nu i-am batut pe ăia! Scăpat ca prin minune.
A patra oară, undeva aproape de casă, tot în plină zi, mă abordează un dubios că vrea să îl ajut pe el şi pe prietenu lui să o scoată pe una afară din casă. Vezi domn’e, dacă mama ăleia îi auzea pe ei la interfon nu o lăsa pe aia să iasa. Aşa că era nevoie de mine… şi culmea, drumul spre locuinţa ăleia era prin spatele unui bloc, pe o alee întunecată, pe unde nu trece nici dracu. Hmda, îmi pare rău băieţi, altădată!
Pentru ei, pentru că nu sunt borfaşi de plăcere şi pentru mine, melodia asta.