Henryk Sienkiewicz este un revelator, un filozof nevrut, caci ce poate fi mai accesibila si totodata mai expresiva decat filozofia actiunii? Sienkiewicz este cel care da sens expresiei „Citeste si tu o carte, ca sa mai inveti ceva”. Sa fiu sincer, imi pare rau ca m-am apucat de citit prea devreme. Da, am scris bine – din carti nu inveti mai nimic, cu exceptia anumitor cuvinte, pana nu ajungi la o anumita varsta. Filozofia cea mai buna nu da mura in gura ci alearga in jurul concretului, impungandu-l cu argumente. Aceasta este opera polonezului – dincolo de simplu sta o complexitate neimaginata, si cu adevarat constat ca in comentariile de la romana, ca autorul a avut si altceva in minte, in plus fata de ceea ce a scris.

Pentru unii, pluriplaneitatea nu inseamna nimic. Pentru altii, Sienkiewicz a fost doar un tip cu niste romane istorice p-acolo pe undeva prin negura timpului. Eu zic ca nu degeaba a primit el premiul Nobel. L-a luat pentru ca intamplarile din cartile sale conduc mintea umana un pic trecuta prin viata, catre concluzii uimitor de simple. Sunt lucruri la care nu te-ai gandi in mod normal sau care iti sunt incerte, dar cand citesti si ti se pune pe tava cazul generic, te pocneste revelatia. Caci Sienkiewicz, afara de multe alte lucruri, deschide minti.

Am citit si eu vreo trei, patru carti la viata mea, insa in timpul niciuneia nu am dat peste o asemenea incarcatura de cunostinte vitale la indemana incultului de mine. Caragiale este mult mai accesibil si daca va aduceti aminte de la scoala, este considerat deranjant de actual. Asta pentru ca societatea face progrese, insa oamenii raman la fel. Astfel, se putea scrie la fel de bine la inceputul secolului trecut despre oameni, ca si acum. Treburile stau la fel, cu toata modificarea circumstantelor. Caragiale, totusi, era un simplu fata de Sienkiewicz – imaginati-va ca daca exista ceva de invatat dintr-o opera scurta dar bine ticluita, cate poate oferi o carte a polonezului. Este extraordinar felul in care actiunea din cartea lui te duce cu gandul la actiuni din viata ta reala, iar desnodamantul acelora din carte, comparativ cu concretul individual conduc la formarea unor teorii personale calitative.

Si nu, nu discutam un caz de om stapanit de cartea pe care a citit-o. Exista cititori care impartasesc o parere cu un autor din motive stupide, cum ar fi cel ca nu a auzit si parerea desteptilor de partea cealalta. Dar aici nu este cazul, pentru ca Sienkiewicz nu ofera pareri care sa se invarta haotic intr-un posibil nemarginit, faustic. Nu, el ofera ipoteza concretului si a concretizarii.

Din cartea I din „Prin foc si sabie” am invatat ca:

- Puterea atractiei la femei consta in a parea usor de avut, cand de fapt nu sunt.
- Fericirea si tristetea nu duc nicaieri, doar cu nemultumire si/sau furie faci ceva.

Si mai sunt multe, insa nu am sa va rapesc placerea unei lecturi savuroase. Recomand Sienkiewicz pentru cei carora le place sa invete.