*** Iată unul dintre cele mai noi produse din Billa, să îi văd acuma pe ăia de la Kauffland de unde fac rost de asa ceva!****

Bine că scrie că e curata, “Clean Spearm”… mă intreb dacă e din aia cu “nu lăsaţi la îndemâna copiilor şi a idioţilor”…
Clar un produs de nişă, însă adresat cui?
Hm, alte comentarii sunt de prisos… România…

PS: multumiri idiotului de Bogi pt poza

*** Pentru că tot e blogul unui leu de oraş, in postul ăsta o să vedem ce ne mai oferă nouă mult iubitul Bucureşti. Se pare că noi, bucureştenii, suntem considerati a fi retardati până şi de poliţie, despre care se ştiu multe. ***

În primul rând, uitaţi-vă la prima poză – am găsit asta lipită pe geamul unui bloc. Îmi cer scuze pentru calitatea inexistentă, totuşi am doar un telefon mobil, nu un Nikon.

În primul rând scrie clar de tot să nu te împrieteneşti cu persoane necunoscute. Trecând peste cacafonie, aştia ce-ar dori să fac? Să mă împrietenesc cu prietenii? Eu cred că poliţia ne vrea nişte antisociali!

Mai jos mai e o fază tare, zice să nu te sui in lift cu necunoscuţii. Şi daca abia te-ai mutat, ce faci? Ah, pardon, domnule, urcaţi dumneavoastră cu liftul, cât timp eu stai aici jos şi astept să vină liftul din nou, în speranţa că nu va apărea încă un necunoscut… O, Doamne, ce viaţă!

Acum, întrebarea e – dacă stai la un bloc de 4 nivele cum era cazul celui de faţă, nu ai voie să urci pe scări cu necunoscuţi?

Asta îmi aduce aminte de faptul că la un test de inteligenţă din ăla cu băgat pătratul în pătrat, triunghiul în triunghi şamd s-a descoperit că 10% dintre poliţişti sunt foarte inteligenţi, în timp ce 90% sunt foarte puternici.

De fapt cred că toată faza e ceva de genul “Bă, dacă mă-ta nu ţi-a zis, îţi zicem noi! Dacă o păţeşti, e vina ta!” Deci dacă pentru faza asta mai găsesc o scuză (Doamne, urasc sa scriu cu diacritice) de ceea ce urmează nu stiu ce să mai zic.

Poza asta a fost făcută într-un Agip. Care-i faza cu cartofii prăjiţi? I dont get it! Parcă până şi poliţistele blonde aveau în cartea tehnică trecut: <<69 şi cartofi prăjiţi>> (adica 70 de lucruri de care sunt capabile). Nu cred eu că există român suficient de incompetent cât să vină să cumpere cartofi prăjiţi de la un automat… adică am auzit de o tipă care a reuşit să ardă spaghetele şi o cunosc pe una care face friptane blindate…. dar cartofii prăjiţi!? WTF!?

Cred că asta e o metodă a guvernului nostru de a ne reaminti că totuşi suntem francofoni şi de a reîncerca o înfrăţire cu sclifosiţii franţuji. Adică, toată lumea ştie că francezii au avut câteva invenţii calumea, de-alungul istoriei – cartofii pai, sărutul cu limba-n amigdale (nu ale tale, ci ale partenerului) motoru Diesel, paraşuta, bikiniul si, desigur, favorita mea, ghilotina

Toată lumea poartă bikini, iar unii se bucură de paraşute mai des decăt alţii. Motoru Diesel săracu şi-a pierdut de mult cetaţenia, aşa că bănuiesc că singura chestie care le rămasese era bietu cartof prăjit, deşi sincer, aş fi promovat mai degrabă ghilotina, cu drive test prin toată ţara.

No, acuma bucuraţi-vă de cartofu prăjit franţuz, că în curând cred că apare şi dispensatoru de pudeli )) Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!

*** Eu, asa de felul meu, sunt un animal de societate. Nu ma simt bine daca nu ies din casa zilnic. Fie ca o ard aiurea p-afara, fie ca ies la o bere sau o pizza, nu pot sa stau in casa. Am avut multe experiente in afara barlogului meu, insa niste chelnerite din ultima vreme m-au dat pe spate. ***

Acum cateva zile ma duc si eu ca tot omu sa testez mitul Pizza Hut. Mitul consta in faptul ca aia servesc niste pizze destul de mici la preturi destul de mari. Aproape adevarat – aia servesc niste pizze EXTREM de mici, la preturi incredibil de mari. Anywayz, cum stateam eu la masa cu un tovaras, dupa ce terminasem gustarica, vine o tipa (chelnerita, am impresia) si ne intreaba daca mai vrem doua beri.

Noi: Nu!
Ea: Nuuu? (adica un fel de “cum nu, in mortii vostri de sarmani, n-aveti bani de-o bere?”)
Ea continua: Dar un desert doriti? (cine te-a invatat pe tine ca se haleste desert dupa bere?!)
Noi: nu, multumim. (fa, nu vezi ca suntem hapsani?)
Ea: Nuuuu? (‘rati ai dreacu de sarantoci, n-aveti o chifla-n stomac, mars acasa!)

*

Astazi, plictisit nevoie mare merg la o pizza cu acelasi tovaras de mai sus. In drum am pozat asta. Pizzeria se numea (gă)Oaza Italiana Hotarat sa renunt la alcool si cofeina, imi comand o pizza si cand chelnerita ma intreaba ce beau cer un Lipton sau Nestea, de care or avea, nu fac fitze. Mai bine ceram un bloody mary, ca si asa ma tenta. Pfff.

Vine printesa si ce imi aduce? Un Pepsi! Dupa cateva secunde de stupefactie m-a bufnit rasu. Creca daca ceram bloody imi aducea o ciorba… oricum, imi era frica sa nu imi aduca in loc de pizza o lipie de shaorma. Doar seamana, nu? Cred ca intr-o viata anterioara o fi fost bustean, ca altfel nu imi explic mostenirea intelectuala.

Salutari de pe litoral! (am primit si eu si va transmit si voua)

*** Cred ca am mai zis mai demult ca nu stii ce e aia o omleta buna, pana nu ai mancat una dintre omletele mele faimoase. In blogul asta o sa zic si cum o fac. (Pozele sunt pe bune si facute cu mobilu)***

In primu rand, aia care pun cascaval in compozitie sunt niste fraieri. Nu asa se face.

Eu iau 2 oua mari sau 3 mai mici, le sparg si le bat dupa modelul clasic.
Adaug sare si piper dupa gust. Bun gust, sper.
Dau cascaval (cam cat cred eu ca incape) pe o razatoare cu gauri mari si il pun intr-o farfuza.
Tai vreo 6 bucati de carnati Plai (adica afumat) si fiecare bucata o tai pe din doua.
Tai o treime de ardei gras in bucati mici.
Amestec cascavalu cu carnatu si cu ardeiu.
Incing uleiu in tigaie si torn ouale batute.
Las pana se face pe o parte.
Intorc omleta (eu pot s-o falfai in aer, voi faceti cum va taie, numa sa fie intreaga)
O mai las un pic si pe una din jumatati pun umplutura de cascaval cu carnat si ardei gras.
Iau cealalta jumatate usor cu o furculita si pliez. (deci e ca un fel de buzunaras cu umplutura la mijloc, poti sa ii zici si omleta calzone daca vrei)
O mai las un pic pe partea aia si dup-aia intorc iar, sa se rumeneasca bine.
Dupa ce s-a facut, tai frumos o rosie si pun pe aceeasi farfurie cu omleta.
Dupa asta, o halesc. )

Ce e cel mai misto e ca se simte bine gustul ingredientelor si cascavalul se intinde frumos, ca la pizza. Sigur, puteti sa puneti ce va taie capu, chiar si ciuperci daca stiti ca va place.

Si banuiesc ca unora li s-a facut pofta. Bon apetit la conserva aia uitata in camara! )

Gagica fratelui meu a facut friptura la tava (LOL)… mai bine zis: a incercat sa faca ) . Astazi am vazut exponatele – erau doua fripturi negre…cred ca nazista a carbonizat 2 pulpe de evreu ) . Sa fi fost vreo 2 fripturi masura 38…sau 39 cu suprafata aderenta – daca le lipeai de talpile incaltarilor, puteai sa urci si in slapi pe munte )

Incerc eu sa infig furculita intr-una dintre cele doua friptane, dar cu grija, sa nu o scap pe jos, sa sparg gresia … evident, nu reusesc… si constat cu voce tare: “Bai, e cam tare !” ; la care frati-miu: ” E indestructibila ! ” . Ulterior am concluzionat ca se poate sparge un geam cu ea… a dat si cu o friptura de blatul bufetului…Doamne cum se auzea…chel cum sunt, daca ma troznea in cap cu ea, faceam hernie.

Frati-miu fluiera dupa caine si eu strig:” Lady, treci incoa’ sa-ti scoatem niste plombe”. Cateaua apare imediat bucuroasa si prinde din aer friptura care ii fusese aruncata; ma uit la ea si ma pufneste rasul cand ii vad privirea dezamagita; de fapt…cainele ala are o singura privire, dar o interpretez eu cum vreau ) . Incepe sa fornaie in still Vader, si cu chiu cu vai, folosind Forta reuseste sa mestece friptura. Era sa fac pe mine de ras, dar nu era bai, ca oricum aveam Pampersu pe mine ) I se arunca si cealalta friptura ( si acum avea privirea de “Bah – voi ma luati de proasta?”)Mesteca un pic la ea si o da pe jos – TRONC ! =))

Si acuma, partea buna a blogului – cum sa faci o friptana buna

Friptura argentiniana (dar mie imi place sa ii zic “gustoasa” )

Ingrediente necesare

40 g slanina
1 ardei rosu si 1 ardei verde
1 lingura ulei de floarea-soarelui
1 conserva de boabe de porumb (mica)
1 lingura ketchup
6 linguri vin alb
1 lingura miere
2 muschiulet file de vita (cea 200 g bucata)
2 lingura unt topit
sare, piper proaspat macinat, frunze de patrunjel

1. Pentru sos, se taie slanina in cuburi mici si ardeii in fasii inguste.

2. Uleiul se pune intr-o oala la incins si se prajeste putin slanina. Se adauga ardeii si boabele de porumb. Apoi se pun si: ketchup, miere si vin si se amesteca incontinuu. Se condimenteaza cu sare si piper si se lasa aproximativ 3 minute sa fiarba la FOC MIC. Se pastreaza la cald.

3. Carnea se prajeste in unt, pe fiecare parte, aproximativ o juma’ de minut. Apoi se prajeste inca 3-4 minute(sau pana sa face…acum…mai conteaza si ce tigaie ai), pe fiecare parte, la foc potrivit. Se scoate din tigaie, se condimenteaza si se asaza pe un platou cald. Se adauga sosul. Fandositii orneaza cu frunze de patrunjel.

Se haleste cel mai bine alaturi de unul sau doi cartofi copti… preparatul fripturii si al sosului dureaza cam 15 minute. De cartofi nu va zic

Atat pentru astazi. Salutari de la Jilava ! )