*** Numărul mare de posibili je ai viitorului din RATB mă tot duce cu gându la bătrâneţe. Ou mai gad, memento mori în fiecare zi în drum spre orice. Hm, imaginaţie, zburdă, e un ordin! ***

Telefonul sună. Ringtone Metallica, ceva de pe albumul lor din 2026, ultimul an în care au cântat, înainte ca Papa să ii sanctifice.

- Alo? Da! Ce faci, duceso? Ah, bun, hehe… eu… uite, p-aici, o ardeam cu băieţii pe la azil. Păi hai şi tu, dacă zici că te plictiseşti. Sau poate vrei să ieşim mai încolo, putem să mergem să ne plimbăm cu autobuzu şi să râdem de tineret saaaau, dacă vrei putem să mergem mai pe seară la un priveghi super-mişto! Ah, nu? Bine, atunci o lăsăm pe altă dată, hai pupimupi cu proteza!

Mai stăm un pic pe la azil şi decidem să ieşim pe undeva să mai clătim şi noi ochiu cu prospături de 40 de ani. Mergem într-un local unde cică se bagă oldies, vintage etc. Vintage e doar berea noastra, oldie e chelneriţa, iar muzica… Adrian Copilu Minune din anii ”90, oh, iupiii! Un local pentru manelişti nostalgici! Câteva puşlamale de la o masă alăturată comentează că e un local de căcat cu muzică pe care se rupeau bunicile lor. Mă loveşte un gând să mă bag în seamă şi să întreb de mă-sa-mare, dar uit repede, că am probleme de memorie.

Plecăm înapoi la azil. O ard pe un chat dubios, total la caterincă, cu nickul Yummy_puss69 şi îmi bat joc de proşti. Sunt atât de bătrân şi alienat de fenomenul Internetului încât toţi tipii cu care discut mă consideră mult diferit de ei, chiar ciudat, deci de la asta până la a crede că sunt o tipă nu mai e mult. FuckU_Hard mă invită la o orgie cu capre, dar refuz pe motivul că mă irită blana lor. Ooof, nu mai e Internetul ce era o data…

Fac o flotare şi mă culc.

Morale:

Şi la bătrâneţe tot cu ciudate care nu ştiu ce vor o s-o ard.
Nici la bătrâneţe nu am noroc.
La bătrâneţe o să am succes la bărbaţi tineri. O, Doamne, ce scrântit o să ajung! )

*** Ia fiţi atenţi că m-am uitat pe SS. Mulţi intră pe blogul meu în urma unor căutări pe Google. Cum reuşesc ei să ajunga fix la mine e un mare mister, iată ce se caută ***

strofe ma intereseaza…..din melodi romanesti free – who cares?
pizde cand sa caca – aaah, nu sunt eu mare biolog, dar crecă tipu asta e praf rău…
pozitii pentru sex – neinspirat, eh?
cat poziti de sex sunt ? – multe, taică, dintre care unele periculoase rău!
Pizde – pe blogu meu!?
poze pozitii de sex – unii au nevoie de schemă(e)
impresarului gutza – da, io =))
gingie ranita langa masea – furculiţă mânjită de sânge?
wc porno – ce mă? =)))
care sunt barbati in haine de stat – stat!? WTF!?
pozitii - ale partidelor politice bănuiesc
tarfe – da!
ce sa iti faci la pula – vai de mine! Searchul ăsta e trist din atâtea puncte de vedere =))
leul – în curând mai tare decât modena naţională!
muzica romaneasca anii 90 – uhuu! Unu care chiar a căutat ce trebuie!
cacacioase porno – nici nu vreau să mă gândesc ce sens are expresia…
cui nu-i place cum arat sa nu ma baga seama iar cui i plac le multumesc – zi-le tu!
dume pa – say what!?
dume – ah, da!
dume despre prostie – stai lângă proşti, că le scot singuri!
scularea mortilor – mână de femeie, cel mai bun leac!
pejou romania – cât de ţăran să şi fii?
romnia porno – ăsta sună a nume de emisiune )
fonduri amuzant – ha!?
porunci sataniste – mai bine vă duceţi direct la sursă.
porno moldoveneasca – ăştia au impresia că moldovencele urlă cu accent când se ard!?
Sex – nu aşa se caută, frate!
POZITII DE SEX – ăsta e supărat, de aia caps )
ce reprezinta pula pt femei – Sensul vieţii? Obiectul muncii? =)))))
faze cu porci – mai spre Crăciun, maică!
tom si jery porno – hai, frate! Las-o!
femei ce se fut cu doi o data – cu doi ce ?
haine secolul trecut – ce face criza din unii…
jocuri de frezat animalele – şi porno cu veveriţe nu?
leul de oras – Ooooh, da!
de ce se comporta barbatii urat – pentru că eşti o mică idioată care le permite.
unde gasesc strasuri – la mine pe chiloţi.
profesoara porno republica moldova – la mine pe blog? Aş fi onorat ))
viata ii frumoasa – ca femeia, evident la vârsta a treia…
orasul rock tricouri – oraşul rock? Unde, frate?
dragoste femeia leu – se zice leoaică, idiotule, iar dacă ai ajuns să cauţi asta, nu ai nicio şansă
proaste care se fut – aduce ăsta a blog de vedetă TV?!
poezii despre femei de gluma – bună idee
kamasutra POZITII DE POZITII POZE – cu băieţi de băieţi?
pornografie in moldova – si eventual o hartă pe judeţe?

*** Din serialul “Iubindu-l pe Luci”, sezonul 4, “Oricum ajung în Iad, că am împins-o pe măta-mare pe scări” urmează episodul 82, despre învierea Domnului, eu fiind un domn, de felu meu ) ***

După cum unii din voi ştiau, am avut o răceala nashpa, după care a urmat… o bronşită şi mai nasoală (de care încă mai sufăr). Atâââât de nasoală încât o pricomigdala, migdala, amigdala, whatever se umflase atât de tare încât împingea omuleţul într-o parte. Două zile am trăit cu senzaţia de “2 degete pe gât” – să mai aud eu pe vreuna că se plânge de ceva când face sex oral, că o dau cu capu de copac, stâlp de iluminat sau ce găsesc prin preajmă!

Vreo 4 zile am fost mort, noroc că nu s-a prins nimeni decât târziu şi acum că am înviat mă bucur şi de colivă. Ehem, daţi-mi voie să îmi cânt ceva:

Hristos a înviaaaaaat din morţi,
Cu moaaartea pe moarte căcââând
Şi celoor diiin mormiiiiiiinteeee
ViAAAAţă dăăăruinduuu-leeee

Din cântecelul de mai sus ce deducem noi, copii? Păi, unu, că Iisus era Undead (deci trebuie împuşcat cu shotgunu) şi doi, că era şi necromant, dar într-un stadiu foarte avansat.

Acum îs şi eu proaspăt întors dintre morţi, deci hai să facem o tradiţie sau ceva de genu. Suferinţa mea a mai rezolvat şi ea câteva păcate strămoşeşti care i-au scăpat lu’ tovarăşu Iisus, deci propun ca de acum încolo femeile să poată să meargă din nou dezbrăcate pe stradă, exact ca în grădina Edenului. Bărbaţii vor fi constrânşi la a purta prezervative, iar nasoalele de orice tip vor fi considerate regn vegetal şi înapoiate pădurii care le-a plăsmuit.

Cu alte cuvinte, eu sunt deliric, momentan, fiindcă bronşita mea a ajuns într-un stadiu decent şi acum suntem la tratative, eu mai dau un ceai, ea mai reduce din tuse, faze d-astea. Oricum, mă port frumos cu ea, ca în curând să îmi dea papucii )

*** Creierul meu e în recuperare după Miruna. Luaţi discuţie de mes, că neuronu meu refuză altceva! ***

Eu: ba

Eu: te-am visat

Eu: mutam sifoniere cu tine

Tudor: …ok…

Eu: si a aparut un tip cu un revolver negru

Eu: si

Eu: am aruncat sifonieru pe el

Eu: si a iesit din sifonier

Eu: si ne-a intrebat daca vrem amandine

Eu: si eu am zis ca urasc amandinele si l-am intrebat daca nu are ecler

Eu: si tu ai zis ca vrei o savarina

Eu: si ala a zis ca nu are

Eu: si atat imi amintesc

Tudor: simpatic

Eu: simpatic my ass

Eu: unde mi-e ecleru?

Eu: )

Tudor: acuma, ce inseamna, nu ma intreba

Eu: inseamna sa te feresti de tipii cu revolvere, ca au prajituri naspa

Tudor: interpretarea viselor e intr-atat de complicata incat nu se mai ocupa nimeni stiintific de ea de vreo suta de ani

Tudor: dar nu intru in amanunte

Tudor: am si eu vise de genul asta o droaie

Eu: cu amandine?

Eu: sau cu mine si sifoniere?

Eu: perversule!

Tudor: nici una nici alta

Tudor: ai auzit vreodata de ceva numit vise Kafka?

Eu: nu?

Eu: ?!

Tudor: sunt vise intr-atat de stranii incat nu mai reusesti sa ti le amintesti cand esti treaz decat disparat, din simplul motiv al faptului ca nu ti se poate adapta creierul la ele

Tudor: apar pe fond de stres major sau tulburari psihice latente

Tudor: a propos, tu ai caldura?

Eu: in inima

Ză finiş iz in ză trii!

*** Prin urechile acului ***

“Este 11:32, iar afară sunt doar 10 grade. Sper că e cald acolo unde sunteţi. Dacă nu, o să avem mai încolo ora asta Kings of Leon – The Sex Is on Fire, iar acum avem o piesă nouă, hot de tot, Lady Gaga – Just Dance!”

Deşi dat în surdină, micul radio se face foarte bine auzit în toată încăperea friguroasă, cu tavan înalt. Mirosul dezinfectantului umple aerul salonului, ca în orice spital. Izul e de mult impregnat în pereţii albi, daţi cu humă vernil până la jumătate. Cele opt paturi vechi, metalice cu vopseaua scorojită pe alocuri sunt loc de odinhnă pentru pacienţi cu diverse răni, leziuni, contuzii, fracturi şi altele. Pe noptierele de lângă paturi zac, după caz, fie fructe în pungi transparente, fie coji de banană sau de portocală, care nu au fost băgate în seamă de femeia de serviciu neglijentă.

Clanţa bleagă a uşii albe se mişcă un pic în jos, iar în cameră îşi face apariţia un medic obosit şi uscăţiv. Câţiva dintre pacienţi bâiguie forme de salut, la care doctorul răspunde din priviri.

- Cum vă mai simţiţi astăzi? întreabă medicul, cu o politeţe strict profesională.
- Mi-au amorţit degetele, domnu’ doctor, se grăbeşte un pacient să răspundă.

Până ca altcineva să mai apuce să zică ceva, o asistentă intră în viteză pe uşa încă deschisă. Are aproximativ 50 de ani, e plinuţă, tunsă scurt, cu părul blond, tapat şi nişte ochelari pe care îi poartă pe vârful nasului.

- Domnu doctor, vă caută de la poliţie un domn, e la recepţie! spune agitată asistenta.
- Vin imediat, grăi doctorul sec, fără să se înţeleagă dacă se adresa asistentei sau pacienţilor.

Medicul aruncă un ochi la ceas şi părăseşte pacienţii pentru a se întâlni cu cel care îl aşteaptă; asistenta îl urmează îndeaproape şi ea.

- Vă salut, domnu doctor! face poliţistul energic, de la câţiva metri.

Medicul se apropie şi îi strânge mâna, apoi întreabă:
- Cu ce vă pot fi de folos?
- Ştiţi că azi-noapte, pe la doişpe când a venit o ambulanţă…
- Da, ştiu, au fost şi nişte colegi de-ai dumneavoastră, am fost pus la curent. întrerupe medicul.
- Bun, păi am şi eu nevoie de rezultatul examinării medicale, ca să ştiu ce scriu…
- Da, nicio problemă, vi le dau acum, aşa… şi hârţogăraia o faceţi cu o colegă de-a mea, nu mă ocup eu. spune doctorul, distant.
- Mi-e totuna, replică poliţistul indiferent.

Tăcerea se aşterne cât timp doctorul scotoceşte după nişte notiţe prin buzunarele halatului şi ale pantalonilor. Asistenta se apucă să caute ceva prin biroul masiv de la recepţie, probabil formulare.

- Ah, da! exclamă doctorul mulţumit la descoperirea notiţelor potrivite.
- Ziceţi, domnu doctor! face poliţistul, pregătindu-şi pixul.
- Deci avem o plagă înjunghiată, în abdomenul superior şi o minoră traumă pulmonară.
- Traumă pulmonară? verifică poliţistul.
- Da, minoră. A scăpat ca prin urechile acului, mare noroc.
Omul legii afişază un aer mulţumit, de persoană fără griji.

- Hmda, deci e clar. Haideţi să facem şi hârţogăraia şi aia e!
- Violenţă domestică? întreabă doctorul curios.
- Nu se pune problema, din ce am înţeles de la băieţii care au fost aseară la faţa locului şi dacă ziceţi că numai rănile astea le are, e clar, tentativă de sinucidere, răspunde poliţistul sigur pe sine.
- Hmda, asta e… spune medicul oarecum dezamăgit.

Asistenta, care de ceva vreme aştepta cu nişte hârtii întinse pe birou, surprinde momentul şi întrerupe:

- Domnu poliţist, aseară a fost vânzoleală mare că i-au adus şi pe unii dintr-un accident de circulaţie şi ştiţi cum e.. şi, mă rog, colega care era de servici n-a completat nimic la nume în fişe, deci dacă îmi ziceţi şi mie ce să trec aici la “numele pacientului”…
- Da, nicio problemă, se conformă acesta. Notaţi?
- Da. Ziceţi!
- Bârcălab, cu B, de la Bogdan.
- Bââr-căă-laab, silabiseşte prelung asistenta. Aşa, şi numele mic? continuă ea.
- Miruna.

*** Imposibila reacţiune ***

Continuă să plângă pe marginea patului, de data asta cu capul în palme, fără să îl mai bage în seamă pe bărbatul de pe birou.

- Ştii, eu sunt un bărbat puternic, dezbrăcat aparent, iar tu eşti o firavă în chiloţi. Dacă îţi voiam răul probabil că facem ceva până acum, nu? spune el, din nou jovial.

Miruna încearcă să se oprească din plâns şi cu lacrimile şiroind pe obraji, dar cu un zâmbet timid pe buze spune:
- Ce ştiu eu? Poate eşti sadic!
- Nu pot fi sadic, draga mea, sunt cum eşti tu, eu sunt tu, noi suntem unul…

Miruna tace o bună bucată de vreme, încercând să îşi înăbuşe plânsul. Nici el nu spune nimic.

- Eu sunt unul cu un bărbat!? De ce? Cine eşti? îndrăzneşte Miruna, prin ultimele suspine.
- Eu? Credeam că ţi-ai dat seama până acum. Sunt vocea raţiunii, dacă îţi place termenu’ ăsta…
- Eşti vocea raţiunii mele? Şi eşti bărbat!
- Probabil că în mintea ta femeile şi raţiunea nu pot fi puse laolaltă.

Miruna zâmbeşte larg. E foarte capabilă de a trece rapid de la o stare la alta.

- Şi de ce eşti dezbrăcat? întreabă ea, aproape râzând.
- Poate că sunt dezbrăcat de prejudecăţi, ştiu eu? Arăt cum vrei tu să arăt!
- Bun, şi ce vrei de fapt?
- O să fiu direct draga mea, ai băut prea mult. Vodkă, bere şi ai culminat cu whiskey în spelunca aia proastă. Nu e bine.
- Stiu, spune ea pierzându-şi zâmbetul.
- Normal că ştii, doar eu sunt tu, am mai zis asta. Totuşi, ce ştii, dar nu vrei să accepti e că nu eşti cum îţi doreşti.
- Nu sunt?
- Nu. Ascultă, ai un iubit care e mort după tine, iar tu nu îl bagi în seamă de 4 zile şi bei prin baruri singură ca ultima ştoarfă tristă fără nimic pe pământ, pentru că ai tu impresia că toţi te urăsc şi toţi îşi bat joc de tine, bla bla, ce să zic?
- Doar două zile, intervine Miruna, după o mică pauză de vorbire.
- Patru, insistă el.
- Aşa e.
- Ştiu că aşa e. Eu nu greşesc. Revenind la tine, eşti o femeie îngrozitoare, de fapt, ai pierdut mult din feminitate, uită-te la tine cum arăţi, cum îţi miroase părul… şi ăla e jeg sub unghii?
- Nu vreau să te mai aud, pleacă!
- Ce sunt obiceiurile astea? Te comporţi ca o ratată, iar dacă vei continua aşa, chiar că nu te va mai iubi nimeni! spune el virulent.

Miruna se enerveză, încleştează maxilarul şi îşi bagă mâinile în păr. Încă e aproape dezbrăcată şi pe marginea patului. El nu se lasă şi devine agitat:

- Nu, nu, nu, nu e bine! Nu e bine, nu e bine deloc! Trebuie altfel!
- Nu vreau să îmi zici ce să fac, lasa-mă dracu-n pace, nu te vreau!
- Nu vrei să vezi că greşeşti? Nu e bine, nu asta trebuie să fii, nu e bine!
- Taaaci, nu mai pot! urlă Miruna apucând involuntar, dar cu forţă de marginea patului şi strângând degetele de la picioare.
- Nu tac, fii altfel, fii cum erai înainte, de ce nu vrei? Îţi place aşa?
- Tu nu întelegi, nu mai vreau să te aud, nu mă interesează! ţipă Miruna, acum ridicată în picioare şi cu pumnii încleştaţi.
- Să faci bine să mă auzi şi să te schimbi, nu e bine cum eşti acum!
- Nu mai vreaaaau! urlă ea, privind în jur cu furie.

Pe birou, chiar lângă paharul de suc e un mic suvenir de Toledo, pe care i l-a a dus unchiul ei, un stiletto, pentru scrisori. Îl apucă în grabă.
- Nu te mai vreaaaau! ţipă ea şi împlântă metalul strălucitor în abdomenul bărbatului.

El nu afişeză decât o grimasă dezamăgită.

*** Raţiune, nu te cunosc! ***

Telefonul mobil sună. E iubitul Mirunei. Ea apasă pe “ignore” şi hotărăşte să folosească lumina de la telefon pentru a dispersa întunericul.

- Aaah, primul lucru deştept pe seara asta! se aude o voce de bărbat.

Miruna se întoarce bulversată, priveşte în jur, se uită în sus, nicio lumină pe nicăieri. „Cine o fi vorbit?” se întreabă.

- Hai să mergem mai repede acasă, avem de discutat, draga mea! se aude din nou vocea.
- Ce? Cine eşti? Şi unde eşti? Lasă-mă-n pace! se răsteşte Miruna, către străinul invizibil.
- Ei hai, draga mea, ştii că nu scapi aşa uşor de mine. Hai acasă, vreau să stam în pat şi să vorbim, nimic mai mult.

Felinarele se aprind din nou, iar Miruna o ia la fugă pe alee, stropindu-şi pantalonii într-o băltoacă. Nu mai vrea să ştie nimic de străin, vrea doar să fie în siguranţă. Vede scara blocului, uşa e deschisă, iar ea aleargă fără să se uite în urmă. Aprinde în fugă lumina pe casa scărilor şi urcă rapid până la etajul unu. Scoate cheia din geacă şi deschide uşa, după care intră în casă şi încuie rapid cu drugul. Răsuflă uşurată şi îşi dă seama că încă mai ţine în mână telefonul cu lumina pornită. Îl închide şi aprinde neonul din bucătărie.

Pe bufet stă dezbrăcat un bărbat de 25 de ani, brunet, înalt, cu muşchii lucraţi şi cu pieptul păros. Miruna se albeşte la faţă, vrea să ţipe, dar nu poate. Tipul i se adresează jovial:

- Ei, ştiu că nu ne-am mai văzut de mult, dar nu trebuie să faci faţa aia! Te superi dacă îmi pun un pahar de suc? Mulţumesc!
- Tu eşti cel care mi-a vorbit pe alee! Tu! Ce vrei de la mine?
- Vai, ţi-ai dat seama, eşti şi tu o mică Sherlock Holmes, nu?
- Răspunde la întrebare! De fapt, mai bine ieşi şi mă laşi în pace! Cine eşti?
- Eu sunt tu, tu suntem noi, noi suntem unul, spune el turnându-şi suc într-un pahar.
- Gata, nu mai beau! Mai bine mă culc.

Miruna se întoarce cu spatele la bărbat, stinge lumina şi trânteşte uşile în spatele ei, în drum spre dormitor. Închide şi uşa de la dormitor, aruncă geaca pe jos şi azvârle şi tricoul cu Slayer într-o direcţie aleatorie. Aruncă pe undeva întâi cizmele, apoi şi pantalonii. Bâjbâie prin întuneric după veioză. Căldura din casă face efectul alcoolului să se simtă şi mai puternic. Miruna abia găseşte veioza pe care o aprinde, doar ca să descopere că bărbatul de mai devreme stă acum în fund pe biroul ei, cu acelaşi pahar de suc în mână.

Dacă până atunci îşi ţinuse cumpătul cât de cât, acum are o tresărire puternică şi începe să plângă. Stă în chiloţi pe marginea patului şi se smiorcăie:

- De ce nu mă laşi? Te rog, lasă-măă! Ce vrei de la mine? Vrei să mi-o tragi? Să mă omori? Pleacăăăă!!!
- Eu? Nu vreau răul decât vecinului ăluia enervant care se dă mereu la tine cu replici imbecile…

*** Noiembrie, noapte şi stări de negare.***

Afară e frig. Putea să fie şi iulie, oamenii sunt reci. Dar e o seară de noiembrie, iar în Il Diavollo intră Miruna singură, atrăgând privirile câtorva bărbaţi de la mese. Privirle se intorc rapid către beri, Miruna nu e genul lor.

Se aşază la o masă lângă bar, iar barmanul o studiează. E îmbrăcată simplu – cizme negre cu botul rotund, blugi negri un pic strâmţi, un tricou cu Slayer şi o geacă neagră denim. Părul roşcat îi trece de umeri, iar pleoapele machiate cu negru acoperă ochii mari, verzi. Nasul subţire, buzele aidoma. Nu e frumoasă, dar când zâmbeşte are un je-ne-sais-quoi. Acum e sictirită şi scoate o ţigaretă pe care o aprinde.

Apare o chelneriţă jovială.
- Bună searaaa, ce vă aduc?
- 100 de Jack, fără gheaţă, spune sec Miruna, fără să consulte meniul.

Chelneriţa aduce rapid paharul de Jack, pe care Miruna nu îl bagă în seamă, privind prin barman, prin sticle, prin perete, undeva în altă parte. Mucul ţigăretei ignorate de ceva vreme se rupe şi pică pe masă. Miruna trage un ultim fum şi o stinge, după care dintr-o singură gură goleşte jumătate de pahar.

Aprinde o a doua ţigaretă şi bagă pachetul şi bricheta în buzunarul gecii. Trage cu poftă şi suflă fumul în pahar, inspiră şi îl dă peste cap. Ameţeala şi chelneriţa apar simultan.

- Să vă mai aduc ceva? Încă o sută?
- Un cuţit pentru inimă, vă rog.
- Nu cred că pot să vă aduc aşa ceva…
- Nu?
- În primul rând că eu aici nu pot să fac aşa ceva, adică pentru ce vă trebuie dumneavoastră noi nu…
- Pffff…
- Plus că nu avem decât tacâmuri pentru pizza care nu taie aşa de bine…
- Pizza nu taie bine?
- Nu, nu taie, deci ce vă aduc?
- Nota, da’ vezi că n-am carnetu de note la mine…
- Adica? Nu înţeleg… deci vreţi nota?
- Da.

Miruna trage un al doilea fum din ţigareta pe care o stinge de la jumătate. Lasă banii în micul carneţel de piele adus de chelneriţă şi părăseşte localul.

Pleacă spre casă. Ştie că e singură şi că nu are cine ce să îi zică legat de starea ei. Şi chiar dacă ar fi cineva, cui i-ar păsa? Păşeşte euforic zâmbind candid unei pisici vagaboante. Işi continuă mersul când ajunge pe o alee care trece printre două blocuri. Stâlpii de iluminat se sting şi e beznă. Ea e ameţită, iar în jurul ei e întuneric. Îşi spune cu voce tare, uşor jovială:
- La ce faţă am nu mă violează nici dracu!

Se panichează când îşi dă seama că pe întuneric nu ştie nimeni cum arată.

*** Un episod beletristic al existenţei mele ***

E vară, iar caldura iese din asfalt, vine de deasupra, vine dinspre semenii tăi, e peste tot, te înconjoară, te involbură, te moleşeşte. E sâmbătă, iar strada Smârdan e plină de mesele şi scaunele localurilor care au transformat-o într-o terasă pestriţă.

Prin aglomeraţie îşi croiesc drumul un băiat şi o fată, amândoi îmbrăcaţi în negru, amândoi uşor gânditori. Ea este pe cât de atrăgătoare, pe atât de feminină, merge de parcă pluteşte, iar vântul abia îndrăzneşte să îi atingă părul. El nu arată nici pe departe la fel de bine, dar are un zâmbet arogant şi o face să râdă.

Se opresc un pic, uşor bulversaţi, mesele sunt foarte apropiate şi nu ştiu care cărui local aparţine, mai ales că seamană între ele. Îşi face apariţia un chelner:

- Da, să vă ajut cu ceva? Ce căutaţi?
- Dragostea, spune el dezinvolt.

Ea zâmbeşte.

*** Iuhuuuu, n-am mai avut o zi asa de proasta de acu vreo doua luni sau poate mai mult, multumesc Domnului Dumnezeu pentru pica ce mi-o poarta şi îi doresc să fie uitat. Ironia sorţii face că mă buşeşte râsul. ***

Azi am fost la doctor, că aveam o tuse absolut nemernică de cam o săptămână (şi-un murg de 4 ani care muşca din duşmani). Am aşteptat aproape o oră total aiurea, că deşi era în timpul programului, cornuta era la păscut prin altă parte. Dă-i în plm de bolnavi, le trece. Dupa ce a binevoit să apară, doctoru meu (o bivoliţă demontată) a constatat că medicamentele pe care mi le-a dat vaca preambalată care îi ţinea locul când chiulea au fost cam degeaba. Mai bine mâncam prăjituri decât să iau Ceclozone, ar fi avut acelaşi efect, părea să conchidă privirea ei bovină.

Mi-a zis că o să îmi treacă tusea dacă fac aromoterapie. Adică vin nişte romi şi îmi fac terapie? Sau tre să fac terapie cu rom, că la asta mă pricep cel mai bine!

Ei bine, am plecat de la doctor, amuzat că există oameni suficient de imbecili cât să îşi denumească produsul Mucosolvan. Hm, aştept purgativele Cacadilu şi anticoncepţionalele Pulistop. Că tot veni vorba, şi acum când scriu asta behăi ca muflonu şi mă gândesc să iau anticoncepţionale sau să halesc 2-3 prezervative, ca să nu se mai înmulţească virusu ) Şi dacă nici asta nu ţine, iau nişte purgative… tot n-o să-mi treacă tusea, da cine dracu o să mai aibă tupeu să tuşească?

Am plecat spre casă cu un taxi, condus de un şofer pocăit. Niciodată nu ratez o discuţie cu taximetristul – oamenii ăştia mereu au câte ceva interesant de zis. Am discutat despre religia lui şi cum a ajuns el acolo, eu arătându-mă foarte respectuos, iar când am coborât din maşină mi-a spus: “Uite, am să mă rog pentru tine şi o să vezi cum Dumnezeu va lucra, o să simţi pe pielea ta!”

Nu l-am luat în seamă, cert e că după ce am ajuns acasă am citit un mail în care eram informat că mi se taie o treime din salariu. Am ajuns mai prost plătit decât un profesor ) Asta e grav! Daca cineva crede că un salariu mai mic mă va motiva să muncesc mai mult, ei bine, să îşi deschidă fabrică de Mucosolvan! Un tovarăş zicea că indiferent de cât de puţin ne plătesc ei, noi tot putem munci mai puţin! )

Cred că am păţit asta cu banii datorită ăluia cu rugăciunea lui, probabil că Dumnezeu uită de mine şi îmi merg toate OK, da’ din când în când o mănâncă pe vreo manelistă sau pe vreun pocăit să se roage pentru mine. Şi atunci Dumnezeu zice: “Aaaah, da, era sa uit… Jmang!” Şi mă trezesc cu câte o fază naşpa. Mai bine nu îi mai aminteşte nimeni şi îmi văd şi eu liniştit de ale mele.

Partea cea mai frumoasă a zilei a constat în faptul că mi-am dat seama că personajul Elaine din Seinfeld reprezintă genul meu de femeie. Iuhuuu!