Niste Proza – Sfasietor de Noiembrie

Am vrut sa culeg un trandafir rosu, ca un soare apus, dar m-am intepat in spinii lui de otel. Am mai incercat, dar nu am izbutit. Stiam ca nu o sa il pot avea pentru ca de fiecare data cand ma intepam, imi trageam inapoi mana, sangerand rubiniu… nu eram suficient de puternic pentru a face fata durerii de a-l culege. Sufeream intr-o tacere neagra, pentru ca nu il aveam, si ma durea nespus, pentru ca tot incercam sa il am, asa ca, pentru a ma scuti de suferinta, mi-am taiat mana. Calau spiritual, inrobitor al pasiunii, cu o secure rece, distrugatoare de simtaminte am fost. Pot sangera norii pentru mine, eu nu mai am cu ce. Pot culege si cu mana stanga, sunt ambidextru, dar nu stiu daca merita… daca nu reusesc nici cu stanga, si va trebui sa o tai si pe asta ? Refuz sa folosesc o foarfeca – daca l-as taia, i-ar scadea valoarea. Incerc sa o fac cat mai natural, nu vreau sa ma mint si nici sa ii dau iluzia ca ar putea sa nu fie al meu in totalitate. Trebuie smuls si infipt in inima mea, iar cand el se va ofili, mie imi va creste mana inapoi.