*** Serialul ajunge la un episod important, în care discut despre pițipoance și rockăreala. ***

Am fost la Sonisphere la toate trei zilele. Manowar, Metallica, Rammstein, fuck yeah! Culmea dreacu, plin de pițiponcăreală, la concertele rock. Pițipoance la standuri, desigur, la Fuborg, La Jaques Danielle și la alții.

Ma uitam la ele în prima zi, vizibil lezate de spurcăciunea rockărimii – așa, ‘rați ale dreacu de maneliste, sper sa crape adrianu-n voi!

Ziua doi – mă așteptam să fie astea deja ofilite, însă cum mă deplasam eu tacticos să îmi cumpăr licoarea cerbului cruciat, mă uit în stânga și-n partea opusă stângii și observ că ale dreacu pițipoance se adaptau. Erau zâmbitoare și dădeau din cap. WTF?! E Slayer, mutantelor ce sunteti, nu trebuie să vă placă, blasfemie!

Ziua trei, după big fouru din ziua precedentă, astea deja se căliseră si pe la Stone Sour, nu numai că dădeau din cap, dar începuseră să se și bălăngăne și să dea din fese. Deci nu! Nu, fir-ar mama voastră, voi acuma trebuie să vă tăvăliți pe jos în agonie și să sfârâiți în suc propriu! Nu! Nu! Nu! Ce dracu se întâmplă?!

Cum am observat eu astea? Dincolo de spiritu meu moromețian, alea se întâmplau să fie bune ) Oricum, versatilitatea fonică a pițiponcărelii dovedește încă o dată ce animal adaptabil este omul.

In următorul episod:Despre proprietățile balistice și aerodinamice ale pizdei.

Până atunci, însă, vă las cu întrebarea care a bântuit omul de la ontos încoace: “de ceeeeeeeeeeeeeeeeeeee?!??!?!!!”

*** Mamă, mamă, am fost ieri seară la Metallica. M-am pişat pe puştii de la MTV cu sweet sixteenu lor, că mie mi-a cântat Metallica de ziua mea! Sad but true, ieri am făcut 22 de ani ***

Bineînţeles, am zis că pe mine nu ma plouă, că eu îs şmecher, da a cam plouat. N-aveam geacă, n-aveam pelerină, doar un tricou fără mâneci. Uhu! Am fost pe gazon, încă de pe la 5. Iniţial făcusem rost de o pungă pe care am încercat să o îmbrac. Ţeapă, că eram prea lat în umeri…

Am ţinut de ea ca de o mantie până pe la vreo 7 şi ceva, când am sesizat că oricum mă udă… Am dat-o dreacu de pungă. Ulterior l-am dat dreacu şi de tricou. Eram de departe cel mai agitat, pe o rază de câţiva metri, nu de alta, da ploaia era cam rece şi dacă nu mă agitam să mă încălzesc, era cam nasoală treaba. Uhu! Şi condiţia fizică salvează prostia Oricum n-am răcit – sunt făcut din oţel nemţesc si trag cu fulgere din cur! Hell yeah!

Cât despre formaţie, ei bine, Metallica este un nume de care au auzit până şi maneliştii. Au cântat absolut de excepţie, iar atmosfera a meritat statul în ploaie. Şi acuma îmi zornăie în cap – SEEEEEEK’N ! SEEEEK AN’ DESTROOY!!! N-au cântat nimic de pe St. Anger, au anunţat album nou în septembrie şi au zis că mai trec pe la noi.

Au intrat pe scenă la 21 pe “The Ecstasy of Gold” şi-au început cu “Creeping Death”, au cântat si “Nothing Else Matters”, „One”, „Sad But True” , „Seek And Destroy” şi altele. Genial :X S-a terminat undeva aproape de miezu nopţii, nu mai ştiu, oricum eram în transă

Nici nu ştiu ce să zic că a fost mai mişto la concert. Aş mai sta în ploaie tot aşa pentru încă un concert Poa să zică cine ce-o vrea despre rockeri, dar faptul că sunt deştepti e de netăgăduit, IQ-ul devenind vizibil la ieşire când ăia de la securitate frecau ţiparu, că nu le-a creat nimeni probleme. Toţi cei 24.000 s-au scurs afară din stadion în cel mai civilizat mod cu putinţă.

Iată agenda:

- cântat în ploaie – check!
- dat din cap ca descreieratu – check!
- futut temporar telefon mobil – check!
- luat tipă pe umeri – check!
- căpatat zgârieturi de nu se ştie unde – check!
- urlat ca apucatu – check!
- futut gagică super bună, în cortul organizatorilor – asta nu ))

*** Contrar titlului, asta e un blog amuzant. Ieri mi-am cumparat bilet la Metallica (si aparat de ras, da’ n-are a face) si am fost si la dentist. La mine nimic nu e banal )) ***

Eram ieri la dentist si stateam eu cuminte pe scaun vazandu-mi de treaba mea. Daca am indurat deceptii amoroase, freza nu mai inseamna nimic. Mai ales ca imi facuse anestezie ))
Si cum zgarma ea acolo in dinte, nuj cum dreacu ajunge cu instrumentu in gingie! Fraiera isi daduse jos casca de protectie, drept pentru care corpul meu a taxat-o cu prima ocazie. Jmang! Din gingie, i-a sarit un strop de sange direct in ochean! Na, fa! Asa-ti trebe! Sa te-nveti minte!

Tipa, dispera:

- Sper ca n-ai vreo boala contagioasa…

Eu:

- Nu… (se linisteste) … din cate stiu eu )))

Nujtu altii cum or fi, dar eu am grija sa respect legea Talionului. Sa sufere si dentistu, ce freza mea! )

Si culmea, cred ca dentista avea boala pe rockeri(urmeaza sa explic). Nu ma sclifosesc ca altii sa ma imbrac frumos cand ma duc la doctor sau sa fac ceva cu niste oficialitati, iar ieri m-am dus in cel mai vechi tricou negru al meu. Trecem peste. Cert e ca la un moment dat, la nivel sonor, a fost ceva de genu freza, freza, freza, freza, Metallica – Whiskey in the jar, freza, freza, freza. Am ringtone cu Metallica, fapt care a exasperat biata femeie:

- Ia uite unde era metalistu! (parca nu era clar dupa aspect) Pai din cauza ta au castigat monstrii aia la Euro Vision!

Eu, miserupandu-se:

- Da’ eu n-am votat!

Aia:

- Nu, da au votat PRIETENII TAI! (si baga din nou freza-n dinte)

*

O singura fraza poate sa te faca sa te simti la fel de bine ca “Te iubesc”–>> “Acum poti sa clatesti.”

*** O piesa foarte buna, cel mai mult imi place varianta de la Metallica, evident. In acest blog am pus cateva coveruri si la sfarsit originalul. In orice caz, va lovesc de la inceput cu ce e mai uimitor. ***

In caz ca nu va apare filmul, click aici.

Iata varianta celor de la Gregorians. 

Bineinteles, baietii de la Apocalyptica nu puteau lipsi.

Iata si coverul lui Lucie Silvas, in caz ca va intrebati daca se poate si asa.

Iar ce e mai bun, la sfarsit - doamnelor si domnilor, Metallicaaaaa !!!

Maneaua Roacherului
*** La sugestia lui Krossfire, un rocker rasat, am scris aceasta manea. ***

Maneaua roacherului

Sa fie de la roacheru numaru unuu, pentru toate goteritzele din sala!!! Hai cu Timisorenele sus!

Eu mi-s roacher de valoare
Sta panchistii la picioareee
Ca n-are ei lanturi grele
Nici femei ca ale meleee

Refren (x2):
Hop, hop, hai cu rocuuu
Roc! Roc! Roc!
Panchistii-o ia la cioc!!
Dujmanii nu au ce sa-mi faca
Cum ii vad, le dau sa zaca!!

Haidii haaai!
Ai grija, calea sa nu mi-o tai
Ca lovesc ca un tramvai!!
Am zece bratari cu tepi
Vericule, vezi ca te intepi!

Refren (x2)

Eu mi-s roacher de valoare
Si stiu ca nimenea nu are
Venele taiate cum am eu
Ca-s roacheru cel mai greu!

Refren (x2)

*** Doamne, cat imi iubesc muzica mea. Asta e un blog despre muzica, evident.
Si versurile care ma descriu cel mai bine sunt din „Manowar – Heart of Steel”

Nu stiu daca ai simtit vreodata ca te identifici cu o melodie, cu un curent muzical, cu mentalitatea unei formatii. Eu simt asta si iubesc muzica, nu as renunta sub nici o forma la simtul auzului. Am cate-o melodie pentru fiecare situatie si daca nu stiu ce sa spun, poti sa fii sigur/a ca o sa bag niste versuri.

Azi dimineata am inceput in verva, fredonand videli noci guleali vsiu noci da utraaaa! Winampu pe shuffle, intra „The Memory Remains”. Metallica si Marianne Faithful – ce poti sa vrei mai mult? Il pun pe normal si tot ii dau cu Metallica, urmeaza „Wherever I May Roam”, iar acuma scriu pe „Whisky In The Jar” Asta e muzica buna, iar muzica buna inseamna complexitate. Probabil ca de aia nu imi plac manelele – nu poti sa faci muzica doar cu voce si tzambal! Priviti marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine, romana natiune, ai vostri stranepoti cum o ard pe manele cand exista Phoenix si Cargo ! Cu ocazia asta adresez inca o muie calduroasa tuturor spurcatilor zgomotosi care fac muzica de autobaza.

Iar eu sunt muzica mea, adesea. Inainte de un moment greu – „Heart of Steel” si „Stand My Ground”, de ridicat moralu „Deceiver Of Fools”, de liniste „Forever autumn”, de nervi „Feur Frei”, anti-manele „The Chosen Legacy”, de dat in boxe „Zombie”, de mandrie „Working Class Hero”(varianta Manson). Si bineinteles ca ascult si multe chestii de care lumea n-a auzit, bineinteles ca imi plac multe genuri, dar pe locul I ramane rockul. Unii s-ar sinucide pe Negura Bunget. Eu as face-o pe Gutza, pentru ca imi vine sa mor cand aud manele. Muzica trebuie sa aiba armonie, de aceea detest si punkul si free-jazzul. Muzica trebuie sa te faca sa simti ceva, muzica adevarata, vreau sa spun. Iar daca o voce te duce unde vrei, inseamna ca merita toti banii ei.

Nu stii ce e aia muzica pana nu ai ascultat neo-clasic, sau Therion in concert, sau The Cranberries unplugged cu orchestra in spate, sau pana nu ai ascultat-o pe Sharon den Adel in forta maxima, de te trec fiorii si ti se scoala paru pe mana. Nu stii ce e aia muzica agresiva pana nu ai vrut sa bati pe cineva pe „I Disappear” nu stii ce e ala sentiment de inaltare pana nu ai ascultat Vangelis. Nu ai idee ce inseamna ambient si transa pana nu ai ascultat doom in franceza. Nu ai idee ce inseamna depresia cu adevarat pana cand nu ai ascultat Empyrium si tot ce inseamna goth-doom. Nu ai idee ce e cu adevarat o voce extraordinara pana nu l-ai auzit pe Dani Filth. Nu stii ce e un tobosar bun, pana nu ai ascultat Dimmu Borgir. Daca nu ai ascultat niciodata Metallica sau Manson, nu numai ca esti incult muzical, dar nu stii ce e ala un chitarist bun.

Nu ai cunoscut cu adevarat sentimentul de eroism pana nu ai dat de „Swords In The Wind” sau „Sons Of Odin”. Nu imi poti spune ca iti place romantismul si sa nu iti placa Loreena McKennit si Blackmore’s Night. Sa nu-mi zici ca iubesti muzica daca nu asculti nimic obscur care sa fie exact pe placul tau. Sa nu iei in desert numele zeilor muzicii. Bregovic e un dobitoc. Sa tii minte asta!

Si am incheiat pe Manowar – Defender.