Home*** Mă duceam eu liniştit, ca tot dumitrul, la doctor, acu câteva zile, când, dintr-o dată, în faţa mea se întâmplă un prost cu volan. Asta e o poveste despre influenţa pizdei asupra traficului.***
Ora 19:00, aglomeraţie, iureş, într-o intersecţie din centru. Semaforu hepatic arată galben. Un ciclist forţează şi trece până să se facă roşu. Un alt ciclist prinde roşu, dar rămâne în fruntea coloanei de maşini. Şi stăteau oamenii la stop.
Atunci, unui pămpălău de birou, pe 4 roţi, i-a apărut o excedenţă testiculară. Omul pare a fi genul cu facultate, care lucrează pe un post bun la ştiu eu ce multinaţională. La volan, totuşi, un umil cimpanzeu. El, din maşina din spatele ciclistului binevoieşte să scoată capul pe fereastră, făcând pule (şi spume) la gură. Că deh, ciudatu cu 2 roţi şi pedale are bandă doar pentru el, iar el merge pe banda pentru maşini. Deci puli, multe puli. Ciclistul încearcă să explice că banda pentru el (situată la marginea carosabilului, nu pe trotuar) e foarte îngustă, apropiată de bordură şi stâlpi şamd, deci imposibil de folosit pentru un om normal.
Bizonul volănist, mirosind frica, se agită mai tare şi iese din maşină, perpetuum injuribile. Ciclistu incearcă să dea explicaţii, dar nu poate opri avalanşa falusiană, ce avea să îi loveasca rudele, cunoştinţele, prietenii, colegii de la grădiniţă, pe mătuşa de gradu 3 de la ţară, pe tanti de la pâine şi pe Negruţa, căţeaua de pe scara blocului. Huoooo, ce-ai avut, bă, cu bietu animal?
Dar staţi! Primul ciclist care trecuse de intersecţie (pesemne, simţindu-se neglijat) priponeşte bicla de trotuar şi aleargă înspre şoferu ieşit din maşină. Cois, e scandal! Pe fugă, îi explică în termeni academici perspectiva lui şi conchide cu un quad erat demonstrandum şi, desigur, un mare pumn în muie. Şoferu e bulversat de voracitatea argumentaţiei, ciclistul paşnic se face nevăzut, iar celălalt aleargă spre bicla care păştea liniştită la umbra unui stâlp. Hit and run, motherfucker!
Între timp, de pe locul din dreapta, prietena şoferului (notată de aici încolo cu „pizdă-sa”), ia exemplul pocnitului şi deschide uşa, rostind cu căldură: „Fu-fu-fu-fffff-futu-ţi morţii mă-tii! Şi… şi…ăăă… şi să ardă mă-ta-n iad!”. Hmda. Meschine fiinţele astea cu genitalele pe interior.
În orice caz, înjurătura îl dezmeticeşte pe automobilist, care deschide portiera spate şi scoate o bâtă. Oh, cât romantism! Ce teatralitate! Fermecător! Evident, se duce să se asigure că mesajul pizdă-sii e bine înţeles şi că nu s-a deteriorat din cauza distanţei. Ciclistu agresiv, văzând că are şanse de a pierde dezbaterea cu pricina, apelează la un argument de fier. Mai exact, ridică bicla deasupra capului, să îl pocnească pe fraier direct în pupătoare, dacă se apropie. Lumea se strânge în jur, e scandal! Unde e popcornu?
Dăde-ţi-vă-n pula mea de necivilizaţi, muriţi în şanţ! Ce pula mea? Un corporatist flauşat, ca să o impresioneze pe pizdă-sa, face gură la un paşnic, vine un meltean, îl pocneşte şi iese bătaie cu armă albă, ziua-n centru Bucureştiului. Futu-vă-n gură, cu lopata, m-aţi indispus! Şi s-a mai făcut şi verde, tre s-o tai. Ah, dar ce noroc, garda apare pe loc, ca-n filme! Gărcile erau la stop, a doua maşină, ca să vezi.
) Înaintea mea, la coadă, era un tip care era în dureri mai mari decât ale mele, însă care printre scrâșnelile dentare reușea să zâmbească. Nuj ce-o mânca ăla, dar să li se dea și funcționarilor publici! Își rezolvă omu trebile și când să plece, doftoroaia îi zice: „Ai o fisurică, să știi, să-ti mai piară zâmbetul ăla de pe buze…” moment în care mă gândeam că e o persoană crudă, dar ea continuă „…ai înțeles, domnu Osman?” și atunci am priceput – nu era crudă, doar citită și naționalistă! 